Caută
Acasă Blog Pagina 10

Lipsa de proteine: semne de alarmă și cum corectezi

Servus Med
-
0
Lipsa de proteine: semne de alarmă și cum corectezi

Proteinele sunt macronutrienți esențiali în alimentația zilnică. Lipsa de proteine devine vizibilă nu doar când scade masa musculară, dar și când organismul nostru trebuie să se apere de infecții, să facă reparații celulare la nivelul diferitelor organe, inclusiv la nivelul pielii, să desfășoare multitudinea de reacții chimice care ne mențin funcționali zi de zi.

Corpul nostru își procură energia din cei 3 macronutrienți ultracunoscuți: carbohidrați, lipide și proteine.
Consumul acestor macronutrienți se supune unor reguli:

Sursa de energie cel mai rapid disponibilă sunt carbohidrații. La efort intens, aceștia se consumă primii.

Când s-au epuizat carbohidrații și este nevoie în continuare de energie se apelează la lipide (grăsimi).

Proteinele sunt ultima resursă folosită în scopul furnizării de energie și asta pentru că rolurile lor în organism sunt extrem de importante și nu ar trebui să ajungem să le folosim ca și combustibil.

Când efortul este intens sau organismul este suprasolicitat de boală se ajunge și la consumul de proteine pe post de combustibil. Efectul este vizibil mai ales pe scăderea masei musculare.

Necesarul zilnic de proteine

Necesarul zilnic de proteine variază în funcție de vârstă, sex, nivelul de activitate fizică și intelectuală.

  • copii sub 4 ani: 13 g proteine/ zi
  • copii 4-8 ani: 19 g proteine/ zi
  • copii 9-13 ani: 34 g proteine/ zi
  • femei peste 14 ani: 46 g proteine/ zi
  • bărbați 14-18 ani: 52 g proteine/ zi
  • bărbați peste 19 ani: 56 g proteine/ zi

O regulă simplă de calculare a necesarului de proteine este:
1 g proteine pentru fiecare 1 kg greutate corporală

Bine de știut
Atleții au nevoie de un aport cel puțin dublu de proteine decât cel recomandat vârstei lor.
Un aport minim de 100 g proteine/ zi este cel mai adesea recomandat dacă practici regulat un sport sau dacă efortul intelectual este intens.

Lipsa de proteine: semne de alarmă

Probleme cu părul, unghiile și pielea

Pielea, părul și unghiile sunt adesea primele afectate când avem lipsă de proteine.

Părul, pielea și unghiile sunt alcătuite din proteine precum elastina, colagenul și keratina. Atunci când organismul nu le poate produce, părul devine fragil sau subțire, pielea uscată și descuamată sau apar semne pe unghii.

Vindecarea rănilor este mult încetinită dacă avem lipsă de proteine.

Lipsa de proteine provoacă și căderea și pierderea rapidă a părului (telogen efluvium).

Scăderea masei musculare

Aminoacizii sunt esențiali în formarea masei musculare. Lipsa de proteine provoacă reducerea masei musculare și slăbiciune musculară. Aceasta este cel mai des și cauza oboselii.

Edeme

Edemele (acumularea în exces a apei în anumite țesuturi) care duc la umflarea mâinilor și a picioarelor pot avea multe cauze. Lipsa de proteine este doar una din aceste cauze.

Albumina este una din proteinele care reglează schimburile de fluide între diferitele compartimente ale corpului. Scăderea albuminei poate fi detectată la analizele de sânge și explică apariția edemelor prin acumularea apei în țesuturi.

Sistemul imunitar deficitar

Organismul nostru are nevoie de proteine ca să producă anticorpi. Cu ajutorul anticorpilor organismul se luptă cu virusurile, bacteriile și alte microorganisme.

Dacă observi că răcești prea des, de exemplu, este posibil ca producția de anticorpi să fie insuficientă. Iar una din cauze este lipsa proteinelor.

Schimbarea dispoziției psihice și a comportamentului

Creierul utilizează substanțe chimice numite neurotransmițători pentru a transmite informații între celule. Mulți dintre acești neurotransmițători sunt compuși din aminoacizi, care sunt componentele de bază ale proteinelor.

Prin urmare, lipsa proteinelor ar putea însemna că organismul dumneavoastră nu poate produce suficienți neurotransmițători, ceea ce ar schimba modul în care funcționează creierul.

De exemplu, dacă scade nivelul de dopamină și serotonină, poate apărea depresia sau comportamentul agresiv.

Fracturi osoase de stres

Lipsa de proteine afectează și oasele putând apărea fracturi osoase fără să existe un traumatism.

Află mai mult ⮕ Cum facem rost de necesarul zilnic de calciu?

Alimente cu care să corectezi lipsa de proteine

AlimentConținut de proteine/ 100g
ou12,3 g
brânză cedar25,8 g
brânza feta 40%18,1 g
crema de brânză 30-40%10,4 g
brânza de capră17-21 g
mozzarella24,1 g
parmezan33,6 g
brânza de vaci13,6 g
piept de pui21,5 g
pulpe de pui18,7 g
piept de curcan30 g

Legume, leguminoase, pește, semințe și nuci care aduc un aport bun de proteine:

AlimentConținut de proteine
linte9 g/ o porție de 1/2 cană cu linte
fasole7-8 g/ o porție de 1/2 cană cu fasole
humus7 g/ o porție de 1/3 cană cu humus
quinoa8,14 g/ 1 cană cu quinoa
ovăz4,75 g/ 1 cană cu ovăz
pâine integrală5 g/ 1 felie
unt de arahide7 g/ 2 linguri cu unt de arahide
nuci4-6 g/ o porție de 1/4 cană cu nuci
semințe de floarea soarelui5 g/ o porție de 1/4 cană cu semințe
semințe de dovleac8 g/ o porție de 1/4 cană cu semințe
ton conservă42 g/ 1 conservă de 165 g
somon20-25 g/ 100 g somon

*1 cană = 240 g, 1 porție de nuci sau semințe = 28-30 g

Bine de știut
Lipsa de proteine afectează și bacteriile bune care compun flora intestinală și favorizează digestia.

Află mai mult ⮕ Alimentația și hidratarea înainte și după antrenament

Cum să incluzi mai multe proteine în dietă?

  • carne la grătar inclusă mai des în meniu; bucățele rămase pot fi incluse în salate și zilele următoare
  • piept de pui sau de curcan asociat mai des cu linte sau fasole
  • ton sau somon de 2 ori pe săptămână
  • lintea adăugată mai des ca și garnitură
  • smoothie din fructe și legume cu adaos de unt de arahide, semințe și nuci
  • ouă fierte și brânzeturi la mic dejun
  • brânzeturi bogate în proteine adăugate la paste
  • supe creme de legume cu adaos de parmezan

Bine de știut
Se absorb numai 25-40 g de proteine o dată, la o masă.
De aceea, pentru a ne asigura tot aportul proteic necesar într-o zi, este bine să împărțim proteinele la două mese diferite.
De exemplu, la o greutate corporală de 80 kg, necesarul proteic zilnic este de aproximativ 58 g care ar trebui consumate la mic dejun și prânz sau mic dejun și cină.
Necesarul crește dacă activitatea fizică este mai intensă.

Rețetă cu proteine: piept de curcan la air fryer sau la grătar

Ingrediente:

  • 125 g piept de curcan
  • un cub de unt (aprox 10 g) topit
  • sare, piper, usturoi, ierburi aromatice (cimbru, rozmarin)

Preparare:

  • se usucă pieptul de curcan și se condimentează ambele părți cu sare și piper
  • într-un bol mic, se amestecă untul topit, usturoiul tocat și cimbrul și rozmarinul proaspăt tocate. Se unge pieptul de curcan cu acest amestec
  • se așează pieptul de curcan în coșul friteuzei cu aer și se gătește la 190 ℃ timp de 30-40 de minute, până când temperatura internă atinge 73 ℃
  • se lasă carnea să se odihnească timp de 5 minute înainte de a fi feliat

Valoare nutritivă: 212 calorii cu 27 g proteine, 11 g lipide și 1 g carbohidrați

Citește mai departe…

Creșterea masei musculare și riscul de cancer testicular
10 alimente bogate în proteine în afară de carne
Efectele băuturilor energizante la copii și tineri

Bibliografie

Somnul, eliminarea deșeurilor din creier și memoria sunt legate

Servus Med
-
0
Somnul, eliminarea deșeurilor din creier și memoria sunt legate

Un studiu recent scoate la iveală faptul că somnul deficitar la adulți afectează funcționarea sistemului glimfatic de care depinde eliminarea deșeurilor metabolice și a toxinelor de la nivelul creierului. Consecința dereglării sistemului glimfatic este creșterea riscului de afectare a memoriei.

Studiul aparține cercetătorilor de la Universitatea Hong Kong și oferă informații valoroase despre implicațiile somnului în dereglarea procesului de eliminare a deșeurilor cerebrale, unele din ele fiind responsabile de apariția bolilor neurodegenerative cum sunt boala Alzheimer sau boala Parkinson.

Studiul a inclus 72 de persoane și a implicat înregistrări ale somnului și scanări ale creierului cu ajutorul RMN.

Ce este sistemul glimfatic?

Sistemul glimfatic din sistemul nervos central este asemănător sistemului limfatic din restul corpului.

Sistemul glimfatic joacă un rol esențial în eliminarea toxinelor și a proteinelor dăunătoare, precum beta-amiloidul asociat bolii Alzheimer.

Sistemul glimfatic sau glial-limfatic este compus din celule gliale (alte tipuri de celule prezente în creier în afara neuronilor) și lichidul cefalo-rahidian care circulă printr-un spațiu special destinat de la creier până la măduva spinării.

Activitatea sistemului glimfatic este maximă în timpul somnului, ceea ce subliniază importanța odihnei pentru sănătatea creierului.

Anumite droguri cum sunt cele folosite pentru anestezie, dar și altele, influențează funcționarea sistemului glimfatic.

Sistemul glimfatic a fost descoperit abia în ultimul deceniu. Acesta a fost observat pentru prima dată la șoareci, cu ajutorul unor coloranți injectați în creierul acestora pentru a studia mișcarea fluidelor din creier.

De atunci, existența sistemului glimfatic a fost confirmată la om cu ajutorul scanărilor RMN.

Cum se produce eliminarea deșeurilor din creier?

Deoarece creierul este un țesut activ – cu multe procese metabolice și celulare care au loc în orice moment – acesta produce o mulțime de deșeuri. Aceste deșeuri sunt eliminate de sistemul nostru glimfatic.

Lichidul cefalorahidian este o parte esențială a sistemului glimfatic. Acest lichid înconjoară creierul, acționând ca o pernă lichidă care îl protejează de leziuni și îi oferă hrană, astfel încât creierul să poată funcționa normal.

Deși nu este în cantitate mare, lichidul cefalorahidian se primenește în permanență, eliminând deșeurile și toxinele.

Deșeurile care au fost eliminate ajung apoi în sistemul limfatic (o rețea de vase care merg paralel cu vasele sanguine), de unde sunt eliminate în cele din urmă din organism.

Somnul deficitar afectează eliminarea deșeurilor metabolice

Tulburările de somn pot contribui la debutul și evoluția demenței Alzheimer prin afectarea mecanismelor sistemului glimfatic și agregarea unor proteine neurotoxice.

Același efect are dereglarea ritmului somn-veghe (ritmul circadian).

Tratarea problemelor de somn și reglarea ceasului biologic sunt metode eficiente pentru a ne păstra performanțele cognitive timp îndelungat.

Nu poți dormi bine? Încearcă aceste metode

Exerciții care te ajută să adormi chiar dacă te trezești pe parcursul nopții:

Respirația profundă

  • ține o mână pe stomac și una pe piept
  • inspiră lent și profund
  • expiră lent eliminând progresiv aerul din plămân

Scanarea corpului

  • culcă-te pe spate cu mâinile pe lângă corp
  • respiră profund și imaginează-ți că respirația parcurge întregul corp până la picioare
  • la expir scanează corpul cu imaginația pe drumul invers, către cap

Respirația 4-7-8

  • închide ochii și plasează vârful limbii în cerul gurii, în spatele dinților
  • inspiră și numără până la 4
  • ține-ți respirația și numără până la 7
  • expiră și numără până la 8
  • repetă exercițiul până adormi

Citește mai departe…

Somnul și tensiunea arterială
Boala Alzheimer: care sunt primele semne?
Somn insuficient: 5 consecințe pe termen lung

Bibliografie

Cum să eviți contaminarea cu microplastic și de ce ar trebui?

Servus Med
-
0
Cum să eviți contaminarea cu microplastic și de ce ar trebui?

Cercetările estimează că fiecare persoană înghite între 78 000-211 000 particule de microplastic pe an. Aproximativ 40% din particulele care se găsesc în praful din jurul nostru sunt microparticule de plastic.

Iar un studiu recent a subliniat faptul că majoritatea acestor particule se acumulează în creier.
În plus, s-a constatat că persoanele cu demență au totodată de 10 ori mai multe particule de microplastic acumulate în creier.

Deoarece există suspiciunea unei legături între acumularea particulelor de plastic și apariția demenței sau a altor afecțiuni cum este cancerul de colon, este mai bine să evităm situațiile în care putem acumula micro și nanoparticule.

În afara riscului de a înghiți microparticule de plastic, există și riscul ingestiei de compuși chimici eliberați din materialele plastice.

De exemplu, ftalații sunt o categorie de compuși chimici utilizați în principal ca plastifianți.

Ftalații sunt aditivi chimici folosiți pentru a face plasticul mai flexibil (mai ales în PVC). Ei nu sunt legați chimic de plastic, ci doar încorporați, ceea ce înseamnă că se pot elibera treptat, mai ales când plasticul este expus la căldură, grăsimi sau uzură.

Se găsesc într-o gamă largă de produse, de la ambalaje alimentare și jucării, până la cosmetice, echipamente medicale și materiale de construcție.

Ftalații sunt controversați deoarece pot acționa ca perturbatori endocrini, afectând echilibrul hormonal. Expunerea la niveluri mari de ftalați a fost asociată cu:

  • probleme de fertilitate
  • tulburări hormonale
  • afectarea dezvoltării la copii
  • creșterea riscului de boli metabolice (obezitate, diabet)

Metode de evitare a contaminării cu microplastic

Top 3 al surselor celor mai semnificative de microplastic include:

  • textilele din materiale sintetice
  • anvelopele
  • praful din orașe

Privitor la unele din aceste surse nu prea putem lua măsuri personale. Sunt utile politicile publice și nu este puțin lucru dacă ne putem implica în implementarea lor.

Trecem în revistă câteva din metodele la îndemână care pot reduce la minimum contaminarea personală cu microparticule de plastic.

1. Evită recipientele din plastic de unică utilizare

Multe din produsele pe care le cumpărăm sunt ambalate în plastic de unică folosință. Iar multe din aceste ambalaje pot fi evitate.

Bine de știut
Microplasticul din apele oceanice contaminează hrana marină și ulterior omul.
Cele mai contaminate produse: moluște, creveți, homari, crabi, midii, stridii.

2. Evită apa îmbuteliată în plastic

Apa îmbuteliată în plastic este una din sursele principale prin care ne contaminăm cu microplastic.

  • nu folosi de mai multe ori o sticlă de plastic
  • folosește recipiente de sticlă care pot fi reumplute cu apă sau cafea în loc să cumperi de fiecare dată lichide în recipiente de plastic
  • nu turna lichide calde în recipiente de plastic

3. Folosește haine din materiale organice

Materialele sintetice din care se fabrică haine (poliester) sunt o sursă importantă de contaminare.

Este preferabil să alegi haine din materiale naturale cum sunt bumbacul, mătasea, lâna, cânepa și alte fibre naturale.

4. Ai grijă cum usuci rufele

Fibrele din care sunt produse hainele se deteriorează la spălare și uscare și eliberează particule de microplastic dacă sunt pe bază de poliester.

Uscarea generează de 40 de ori mai multe particule de microplastic decât spălarea.

O metodă de protecție este uscarea naturală a hainelor în contact cu aerul și evitarea mașinilor de uscat.

5. Aspiră casa mai frecvent

  • aspirarea prafului cel puțin o dată pe săptămână
  • utilizarea unor filtre speciale care rețin particulele de plastic
  • evitarea covoarelor care rețin mult mai multe microparticule de plastic

6. Alege cosmetice plastic-free

Evită cosmetice care au între ingrediente:

  • polietilenă (PE)
  • polipropilenă (PP)
  • polietilenă tetraftalat (PET sau PETE)
  • polimetilmetacrilat (PMMA)
  • nylon

Află mai mult ⮕ Fond de ten și alte cosmetice în care există substanțe toxice

Te poți contamina cu microplastic dacă încălzești alimentele la microunde?

Da, încălzirea recipientelor de plastic în cuptorul cu microunde poate duce la eliberarea microparticulelor și substanțelor chimice nocive în alimentele încălzite.

Studiile au arătat că atunci când plasticul este expus la căldură, el poate elibera microparticule de plastic și substanțe chimice precum bisfenol A (BPA) și ftalați, care sunt asociate cu diverse probleme de sănătate, inclusiv dereglări hormonale și efecte asupra sistemului reproducător.

Factori care influențează contaminarea:

  • Tipul de plastic – unele tipuri de plastic sunt mai predispuse să elibereze microparticule la temperaturi ridicate.
  • Durata și temperatura încălzirii – cu cât încălzirea este mai intensă și mai îndelungată, cu atât mai multe particule se pot elibera.
  • Uzura recipientului – recipiente mai vechi sau zgâriate tind să elibereze mai multe particule.

Cum să reduci riscul?

  • folosește recipiente marcate „microwave-safe” (deși nici acestea nu elimină complet riscul).
  • evită încălzirea alimentelor grase în plastic (grăsimile pot atrage mai multe substanțe chimice din plastic).
  • folosește sticlă sau ceramică pentru încălzirea la microunde.

Bine de știut
Eticheta microwave safe de pe recipientele speciale certifică faptul că plasticul nu se topește la microunde și nu faptul că nu eliberează microplastic.

Află mai mult ⮕ Airfryer, friteuza cu aer cald: beneficii și riscul de cancer

Top 5 al alimentelor cele mai contaminate cu microplastic

1. Apa îmbuteliată 

  • Conține de 2-3 ori mai multe microplastice decât apa de la robinet.
  • Particulele provin din sticlele și capacele din plastic.

2. Fructele de mare și peștele 

  • Peștii și crustaceele ingerează microplastice direct din ape poluate.

3. Sarea de mare 

  • Obținută prin evaporarea apei marine, reține microplasticele din oceane.
  • Unele mostre analizate conțin până la 600 particule/kg!

4. Ceaiul la plic

  • Pliculețele din plastic eliberează miliarde de microparticule în apă fierbinte.
  • Alternative mai bune: ceaiul vrac sau plicurile din hârtie.

 5. Alimentele procesate și ambalate 

  • Ambalajele din plastic pot elibera microplastice în alimente.
  • Cele mai afectate sunt sucurile, dulciurile și mâncarea fast-food.

Citește mai departe…

Pesticidele: cum le îndepărtezi eficient ca să eviți riscurile?
Dereglări hormonale în sarcină care afectează mama și copilul
Perturbatori endocrini care ne pot provoca probleme hormonale

Bibliografie

Sedarea la stomatologie: riscuri și precauții

Servus Med
-
0
Sedarea la stomatologie: riscuri și precauții

Anestezia dentară include procedee de anestezie locală, dar și sedarea conștientă sau chiar anestezia generală cu pierderea stării de conștiență. Toate aceste proceduri au scopul de a diminua anxietatea și durerea și de a crește confortul în cursul unei ședințe la stomatologie.

Niciun expert în domeniu nu poate afirma că anestezia este complet fără riscuri. Totuși, sunt proceduri care se practică și, dacă se respectă măsurile de siguranță, riscurile sunt reduse la minimum.

Medicul stomatolog ar trebui să aibă certificarea competențelor pentru a putea administra și supraveghea o sedare sau anestezie, alta decât anestezia locală. Trebuie să fie certificat și antrenat pentru resuscitare la adulți și copii, astfel încât să poată interveni competent în cazul unei complicații anestezice, chiar dacă aceste complicații apar rar.

Având în vedere că în România aceste competențe nu sunt obligatorii pentru medicii stomatologi, varianta mai sigură este prezența unui medic anestezist în cabinetul stomatologic atunci când este nevoie de sedare.

Medicul anestezist este special antrenat atât pentru administrarea sedativelor și diferitelor tipuri de anestezice, cât și pentru monitorizarea semnelor vitale (puls, tensiune, respirație) și resuscitare.

Sedarea la stomatologie: tipuri

Sunt nivele diferite de sedare, în funcție de gradul de anxietate și de durata procedurii stomatologice.

După administrarea sedativului, medicul efectuează și anesteazia dentară locală.

Cel mai frecvent se folosesc: sedarea cu protoxid de azot, sedarea conștientă pe cale orală și uneori sedarea intravenoasă.

Bine de știut
În timpul sedării corect administrate, pacientul își păstrează capacitatea de a înțelege și a răspunde la întrebări.

Protoxidul de azot

Protoxidul de azot este inhalat prin intermediul unei măști faciale sau printr-o piesă nazală. Efectul calmant începe în 3-5 min.

Protoxidul este dozat de medicul care administrează sedarea potrivit cu procedura stomatologică.

La întreruperea administrării protoxidului, eliminarea gazului din corp se produce rapid.

Sedarea conștientă pe cale orală

Sedativul este administrat sub formă de pastilă cu aproximativ 1 h înaintea procedurii stomatologice.

Se folosesc cel mai frecvent diazepamul, lorazepamul sau midazolamul, sedative care aparțin din aceleiași categorii de medicamente.

La copii se folosește midazolamul sub formă de sirop.

Sedarea conștientă înseamnă că există o stare de somnolență și ușoară amețeală, dar se păstrează starea de conștiență, putem vorbi, putem comunica cu stomatologul.

Sedarea intravenoasă

Sedativul este administrat intravenos și este urmat de somn și amnezie (uităm evenimentele).

Această modalitate se folosește mai ales la cei cu anxietate pronunțată sau dacă durata procedurii stomatologice este mai mare.

Se folosește vreodată anestezia generală pentru o procedură stomatologică?

Da, în condiții de spital și la persoane cu probleme speciale, poate fi nevoie de anestezie generală cu pierderea stării de conștiență.

Află mai mult ⮕ Complicațiile anesteziei apar mai frecvent la aceste persoane

Care sunt riscurile sedării?

Nu există procedură anestezică fără riscuri. Totuși, efectele secundare ale sedării nu sunt severe și de lungă durată.

Esențial este ca în cabinetul stomatologic să se găsească o sursă de oxigen, echipament de monitorizare și medicul să aibă pregătirea necesară rezolvării complicațiilor.

Complicațiile posibile includ:

  • modificări ale pulsului și tensiunii arteriale
  • scăderea frecvenței respirațiilor
  • diminuarea reflexelor de tuse și înghițire și aspirarea de salivă sau conținut gastric în plămâni
  • amețeală
  • greață și vărsături
  • durere de cap

Copiii pot fi mai lenți în reacții după sedare. Este necesară monitorizarea funcțiilor vitale și eliberarea din cabinetul stomatologic numai în condiții de siguranță.

Cum procedăm corect înaintea anesteziei dentare și sedării?

Pentru a reduce la minimum riscurile ce pot apărea la anestezia dentară și sedare, este obligatorie discuția amănunțită cu medicul stomatolog înaintea procedurii.

  • ne asigurăm că medicul are calificarea și experiența necesare rezolvării oricărei complicații
  • ne asigurăm că în cabinet există sursă de oxigen, monitor și echipament de resuscitare
  • îi comunicăm toate afecțiunile de care suferim și pentru care urmăm un tratament cronic
  • dacă avem tratament anticoagulant, ne informăm despre necesitatea întreruperii
  • precizăm eventualele alergii

Aportul de lichide și alimente trebuie întrerupt cu cel puțin 6 ore înaintea procedurii. Discutăm cu medicul și acest aspect, mai ales dacă este vorba despre un copil.

Sedarea conștientă nu este indicată la gravide. Unele sedative pot avea efecte negative asupra fătului.

Este bine să avem un însoțitor disponibil să ne conducă acasă după o procedură stomatologică cu sedare.

Citește mai departe…

Aparatul dentar: când este necesar și cât timp trebuie purtat?
Anestezia: tipuri, riscuri și complicații posibile
Efectele anesteziei asupra memoriei

Bibliografie

5 precauții când folosești computerul, tableta sau telefonul

Servus Med
-
0
5 precauții când folosești computerul, tableta sau telefonul

Computerul, tableta, telefonul și, în general, toate dispozitivele cu ecrane luminoase, fac parte din viața noastră de zi cu zi. Aduc beneficiile informării rapide, ale conexiunilor interpersonale facile, dar folosirea lor are și dezavantaje care impun precauții.

1. Tastatura computerului are mai multe bacterii decât colacul de WC

Umezeala de pe mâini, resturile de mâncare, creează condiții foarte bune pentru multiplicarea bacteriilor. Este valabil și pentru telefon sau tabletă.

Cercetătorii au identificat o parte din microbii de care ne temem și cu care venim în contact cu fiecare deget de pe tastatură: E.coli, Streptococ, Stafilococ.

Dezinfectarea periodică a tastaturii computerului, tabletei sau telefonului nu mai este doar o notă de subsol, este obligatorie.

Spălarea frecventă a mâinilor și evitarea consumului de alimente lângă computer sunt alte metode bune de protecție.

2. Ochelarii de protecție pentru lumina albastră nu și-au dovedit eficiența

Expunerea retinei la lungimi de undă mai scurte ale luminii stă la baza pericolului luminii albastre și contribuie la fototoxicitate. 

În studiile pe animale, s-a demonstrat că expunerea prelungită la lumina albastră naturală dăunează retinei.

LED-urile și lămpile fluorescente compacte emană, de asemenea, lumină albastră.

LED-urile sunt utilizate pentru iluminarea de fundal a ecranelor calculatoarelor, laptopurilor, televizoarelor și smartphone-urilor.

Din fericire, nivelul de lumină albastră emisă de aceste dispozitive este semnificativ mai mic decât nivelul de lumină albastră din lumina naturală a zilei.

Nu s-au demonstrat la om efecte nocive ale luminii albastre după expunerea la ecrane.

Ochelarii de protecție pentru lumina albastră de la computer sunt promovați cu pretenția că reduc pericolul efectelor luminii albastre, oboseala ochilor și îmbunătățesc somnul, dar nu există încă dovezi științifice în acest sens.

Adăugarea protecției pentru lumina albastră atunci când facem o pereche nouă de ochelari este momentan inutilă.

3. Clipește mai des când folosești computerul

Timpul îndelungat petrecut în fața ecranului scade rata naturală de clipire, ceea ce reduce pelicula de lacrimi care acoperă ochii și poate provoca sindromul computer vision.

Încearcă să urmezi „regula 20-20-20”. La fiecare 20 de minute, uită-te la un obiect aflat la 6 metri distanță timp de cel puțin 20 de secunde.

Folosește lacrimi artificiale atunci când simțiți ochii uscați.

Bine de știut
Purtătorii de lentile de contact sunt mai expuși pericolului de uscăciune a ochilor când folosesc computerul timp îndelungat.

  • ia în calcul alternanța cu ochelarii
  • folosește lacrimi artificiale
  • nu dormi cu lentilele pe ochi

4. Exersarea focusului vizual îmbunătățește focusul mental și atenția

Este științific demonstrat că exersarea focusului vizual ajută focusul mental.

Când ne concentrăm să privim într-un punct, creierul sesizează și descarcă epinefrina. DAtorită acestui hormon suntem mai alerți și ne concentrăm mult mai bine.

Exercițiu: Alege o zonă de pe peretele din apropiere sau chiar o zonă de pe ecranul computerului pe care încearcă să o fixezi cât mai mult timp fără să clipești.

Este un exercițiu foarte eficient pentru focusul vizual care va facilita și focusul mental.

5. Dereglarea somnului

Nu te expune la lumina artificială a computerului, tabletei sau telefonului între orele 11 p.m. și 4 a.m.

Expunerea la lumina artificială după ce ai stat 10-12 ore treaz poate păcăli ceasul biologic. Și poate declanșa secreția de cortizol.

Lumina artificială folosită după ora 8 seara ar trebui să nu mai bată de sus, sursa de lumină să fie pe birou sau chiar pe podea. Nu privi computerul sau telefonul la ora de culcare sau noaptea. Riști să dereglezi ceasul biologic.

Insomnia, fie că este vorba despre dificultatea de a adormi, fie că este vorba despre trezirile frecvente în timpul nopții, dereglează ritmul circadian (ceasul biologic). La fel se întâmplă și când lucrăm în ture de noapte.

Un studiu publicat recent scoate în evidență legătura acestor dereglări cu afecțiunile psihiatrice. Suntem mai vulnerabili la afecțiuni de acest gen dacă ceasul biologic nu funcționează corect.

Citește mai departe…

Ochi uscați: 5 cauze frecvente și sfaturi practice
Cum protejezi ochii dacă lucrezi mult la computer?
Somnul insuficient: 5 consecințe pe termen lung
Sănătatea vederii: 25 de alimente utile
Lentile de contact: sfaturi practice de aplicat vara

Bibliografie

Strategii care cresc reziliența creierului și mențin mintea tânără

Servus Med
-
0
Strategii care cresc reziliența creierului și mențin mintea tânără

Reziliența este capacitatea creierului de a face față mai bine la efectele negative ale îmbătrânirii și la modificările patologice care pot apărea.

Îmbătrânirea este însoțită de declinul multor funcții cognitive, dar s-a observat că există totuși diferențe individuale substanțiale.

Reziliența creierului și rezerva cognitivă sunt concepte folosite pentru a explica de ce unii oameni prezintă un declin al creierului mai lent decât alții, chiar dacă au același grad de deteriorare cerebrală (cum ar fi leziuni cerebrale după accident vascular, acumularea de plăci amiloide în boala Alzheimer sau alte modificări patologice).

Creierul nu îmbătrânește în același ritm la toate persoanele. La unii deteriorarea este mai rapidă, în timp ce alții își mențin performanțele cognitive până la sfârșitul vieții. La această evoluție se referă termenul de reziliență a creierului.

Oamenii de știință au definit aceste concepte și le-au studiat practic. Astfel, se pune problema în ce măsură o rezervă cognitivă mai mare ne protejează de efectele îmbătrânirii și ale bolilor neurodegenerative.

Este posibil ca la o persoană cu o rezervă cognitivă mai mare să poată fi întârziat debutul simptomelor demenței? Este posibil ca rezerva cognitivă crescută să mențină o funcționare mentală bună chiar dacă au loc schimbări patologice în creier?

Reziliența creierului depinde de rezerva cognitivă

Reziliența este cu atât mai bună cu cât rezerva cognitivă este mai mare. Iar rezerva cognitivă ne-o dezvoltăm pe parcursul vieții.

Ne putem gândi la rezerva cognitivă ca la abilitatea creierului de a improviza, de a găsi pe căi alternative soluția unei probleme.

Rezerva cognitivă reflectă reflectă cât de agil este creierul nostru în găsirea unei soluții când are de un obstacol de trecut.

Conceptul de rezervă cognitivă a apărut în anii 1980 când cercetătorii au observat că indivizi fără niciun simptom aparent de demență, aveau totuși la autopsie modificări ale creierului specifice bolii Alzheimer.

Aceste persoane nu manifestaseră pe parcursul vieții semnele bolii datorită unei rezerve cognitive substanțiale, suficientă cât să continue să funcționeze normal în ciuda degradării creierului.

Află mai mult ⮕ Cum menținem sănătatea creierului între 18-80 ani?

Ce mecanisme ajută creierul să aibă reziliența mai mare?

Creierul are mai multe mecanisme care îl ajută să fie rezilient, să se adapteze, să compenseze pierderile și să funcționeze bine chiar și în fața stresului, îmbătrânirii sau bolilor neurodegenerative. Aceste mecanisme includ:

1. Neuroplasticitatea

Neuroplasticitatea este capacitatea creierului de a se adapta și de a reorganiza conexiunile neuronale. Dacă anumite părți ale creierului sunt afectate, alte regiuni pot prelua unele funcții.

Antrenamentul mental (învățarea, cititul, jocurile logice) stimulează plasticitatea neuronală.

2. Rezerva cognitivă

Cu cât ai mai multe experiențe de învățare și activități intelectuale, cu atât creierul tău devine mai pregătit să reziste la boli precum Alzheimer.

Educația, cititul, socializarea și învățarea unor abilități noi ajută la dezvoltarea acestei rezerve.

3. Neurogeneza (formarea de noi neuroni)

Deși mult timp s-a crezut că neuronii nu se regenerează, acum știm că anumite regiuni, precum hipocampul (important pentru memorie), pot produce noi neuroni.

Exercițiile fizice, dieta sănătoasă și somnul de calitate susțin neurogeneza.

4. Sistemele antioxidante și antiinflamatorii

Creierul are mecanisme pentru a reduce stresul oxidativ și inflamația, doi factori care contribuie la îmbătrânire și boli neurodegenerative.

O dietă bogată în antioxidanți (fructe, legume, nuci, pește gras) poate ajuta la protejarea neuronilor.

5. Rețelele neuronale redundante

Creierul are căi alternative pentru a efectua aceeași sarcină. Dacă o zonă este afectată, alte regiuni pot prelua funcția respectivă.

Acest lucru explică de ce unii oameni pot continua să funcționeze normal chiar și cu leziuni cerebrale.

6. Somnul și procesarea informațiilor

În timpul somnului profund, creierul elimină toxinele și își consolidează memoria.

Lipsa somnului afectează reziliența creierului și crește riscul de boli neurodegenerative.

Află mai mult ⮕ Ce tulburări de memorie ar trebui să ne îngrijoreze?

Strategii care cresc rezerva cognitivă și reziliența creierului

Capacitatea creierului de a se adapta și de a compensa pierderile structurale și funcționale cauzate de îmbătrânire sau de afecțiuni este influențată de diverși factori de-a lungul vieții, de la experiențele personale, la stilul de viață și nivelul de educație.

Cercetări clinice recente sau mai vechi au scos în evidență câțiva dintre factorii care influențează cel mai mult rezerva cognitivă și reziliența.

1. Educația și învățarea continuă

Deși nivelul de educație nu este direct legat de apariția unor leziuni ale creierului, pare să aibă totuși un efect important în impactul pe care îl au aceste leziuni și în debutul demenței.

Un raport al ONU arată că în 2009 aproximativ 800 milioane de oameni erau analfabeți. Majoritatea acestor persoane se aflau în țări în curs de dezvoltare. Și tot în aceste țări se găsesc și 60% din cazurile de demență.

Cercetările arată că fie și câțiva ani de educație formală au un impact pozitiv asupra rezervei cognitive.

Finalizarea studiilor și implicarea în activități educaționale (inclusiv cursuri de formare sau hobby-uri) stimulează creierul.

Învățarea unei limbi străine sau dezvoltarea unor noi abilități (cum ar fi cântatul la un instrument) are un efect pozitiv semnificativ.

Tot în acest context, s-a studiat și s-a constatat efectul pozitiv al activităților mentale practicate regulat:

  • jocuri de logică, puzzle-uri, șah, sudoku, cuvinte încrucișate.
  • cititul cărților, rezolvarea de probleme matematice sau scrierea.
  • participarea la discuții și dezbateri.

Află mai mult ⮕ Ce efecte are bilingualismul?

2. Activitatea fizică regulată

A fi activ nu este benefic doar pentru sănătatea și forma fizică. Dovezile arată, de asemenea, că vă poate îmbunătăți bunăstarea mentală prin:

  • creșterea stimei de sine
  • vă ajută să vă stabiliți obiective sau provocări și să le atingeți
  • schimbări chimice în creier care vă pot ajuta să vă schimbați pozitiv starea de spirit

Exercițiile fizice regulate, în special aerobice (mers pe jos, alergare, ciclism), cresc fluxul de sânge către creier și stimulează neurogeneza.

Exercițiile de forță și yoga contribuie, de asemenea, la sănătatea creierului.

3. Conexiunile sociale

Menținerea relațiilor sociale și participarea la activități sociale reduce riscul de izolare, depresie și declin cognitiv.

Voluntariatul, apartenența la grupuri comunitare sau întâlnirile regulate cu prietenii sunt benefice.

Află mai mult ⮕ Conexiuni sociale care ne influențează sănătatea

5. Alimentația sănătoasă

Dieta recomandată pentru încetinirea declinului cognitiv, post AVC, Alzheimer sau îmbătrânire este dieta MIND, o combinație între dieta mediteraneană bazată pe fructe și legume și dieta DASH care reduce consumul de sare.

Alimentele cele mai utile includ:

  • fructe și legume proaspete.
  • pește gras (bogat în omega-3).
  • nuci și semințe.
  • ulei de măsline.
  • evitarea excesului de zahăr, grăsimi nesănătoase și alcool.

6. Somnul de calitate

Somnul este o stare fiziologică activă și dinamică ce ocupă aproape o treime din viață, iar de sănătatea și calitatea somnului depind toate fenomenele fiziologice care se desfășoară în corpul nostru.

Somnul adecvat permite consolidarea memoriei și eliminarea toxinelor din creier. Evitarea tulburărilor de somn (ex. apneea de somn, insomnia) este crucială pentru funcționarea creierului.

Află mai mult ⮕ Etapele unui somn bun și sfaturi practice ca să nu le ratezi

7. Reducerea stresului

Stresul cronic poate afecta memoria și concentrarea, dar tehnicile de reducere a stresului, cum ar fi meditația, mindfulness sau respirația controlată, ajută la menținerea sănătății mentale.

8. Practicile creative îmbunătățesc reziliența

Participarea la activități artistice, cum ar fi pictura, muzica, dansul sau scrierea creativă, stimulează diferite părți ale creierului.

Chiar și hobby-uri simple, cum ar fi grădinăritul sau fotografia, pot contribui la rezerva cognitivă.

Află mai mult ⮕ Muzica și creierul uman

9. Controlul factorilor de risc medicali

Gestionarea afecțiunilor precum hipertensiunea arterială, diabetul și colesterolul crescut este esențială pentru sănătatea vasculară și cerebrală.

Renunțarea la fumat și limitarea consumului de alcool sunt alte măsuri utile.

10. Stimularea creierului prin diversitate

  • schimbarea rutinei zilnice pentru a implica noi provocări mentale (de exemplu, schimbarea traseului spre locul de muncă, învățarea unor rețete noi)
  • expunerea la experiențe noi, cum ar fi călătoriile sau explorarea diferitelor culturi.

De ce sunt importante rezerva cognitivă și reziliența?

Rezerva cognitivă asigură o protecție pasivă a creierului. Indivizii cu rezervă cerebrală mai mare pot acumula mai multe modificări patologice până este atins pragul critic și apar manifestările bolii.

Cu alte cuvinte, o rezervă cognitivă mai mare ajută creierul să fie mai rezistent la îmbătrânire și la afecțiuni precum boala Alzheimer sau alte tipuri de demență.

Chiar dacă structura creierului este afectată, o rezervă cognitivă bună permite persoanelor să își păstreze funcțiile mentale pentru mai mult timp.

Implementarea acestor strategii în viața de zi cu zi, poți crește rezerva cognitivă și contribui la sănătatea creierului pe termen lung.

Citește mai departe…

Cum încetinim îmbătrânirea neuronilor?
Cum să antrenezi creierul eficient?
Metode pentru îmbunătățirea memoriei

Bibliografie


Hepatomegalia (ficat mărit): este reversibilă?

Servus Med
-
0
Hepatomegalia (ficat mărit): este reversibilă?

Hepatomegalia (ficatul mărit) nu este o afecțiune în sine, ci este simptomul unei afecțiuni hepatice. Dimensiunile ficatului se măresc fie prin inflamație, fie prin acumularea de grăsime, fie din cauza unei tumori benigne sau maligne.

Alteori, hepatomegalia este cauzată de funcționarea defectuoasă a inimii. În insuficiența cardiacă avansată cresc și dimensiunile ficatului.

Diagnosticul de hepatomegalie se poate stabili prin examinarea ecografică la care se pot măsura dimensiunile ficatului.

Cauzele hepatomegaliei

Cele mai frecvente cauze ale hepatomegaliei includ:

Pe lângă aceste cauze frecvente, creșterea în dimensiuni a ficatului poate fi provocată, mai rar, de apariția unor formațiuni hepatice:

  • chisturi hepatice
  • tumori benigne hepatice (hemangioame, adenoame)
  • cancer hepatic

Probleme cardiace și vasculare care se însoțesc de hepatomegalie:

  • insuficiența cardiacă
  • tromboza venelor hepatice

Află mai mult ⮕ Analize pentru ficat

Hepatomegalia poate provoca durere în partea dreaptă a abdomenului?

În funcție de cauza hepatomegaliei, pot apărea și simptome însoțitoare.

Dacă dimensiunile ficatului cresc semnificativ, este specifică senzația de disconfort abdominal și presiune în partea dreaptă a abdomenului.

În stadiile avansate ale unei boli hepatice apar:

  • icter
  • oboseală și slăbiciune
  • greață
  • apetit scăzut
  • scădere în greutate

Află mai mult ⮕ Durere în dreapta abdomenului, sub coaste: cauze posibile

Hepatomegalia este reversibilă?

Hepatomegalia moderată, provocată de cauze pe care le putem corecta, poate fi reversată. Ficatul are o capacitate remarcabilă de regenerare.

Ce putem face?

În plus, este recomandabilă evitarea factorilor de risc ce pot agresa ficatul și care includ:

Află mai mult ⮕ Protejarea ficatului prin metode naturale

Există tratament pentru hepatomegalie?

Tratamentul nu țintește hepatomegalia, ci corectarea cauzei:

  • inflamația de diverse cauze, cum sunt diferitele tipuri de hepatită
  • acumularea de grăsime în exces cum este ficatul gras
  • îndepărtarea unei tumori acolo unde este posibil
  • tratamentul corect al insuficienței cardiace care poate provoca hepatomegalie

Află mai mult ⮕ Steatoza hepatică sau ficatul gras: se poate trata?

Ce înseamnă alimentație sănătoasă care protejează ficatul?

Ficatul este sistemul nostru natural de detoxifiere și are nevoie de sprijin pentru a-și face treaba bine.

El canalizează tot ceea ce trece prin corpul nostru și determină ce substanțe nutritive ar trebui să rămână și ce ar trebui eliminat sau reciclat și trimis înapoi în fluxul sanguin.

Tot ficatul lucrează pentru a face substanțele toxice mai puțin dăunătoare pentru organism. Ficatul este implicat și în funcția imunitară, metabolism și starea generală de bine.

Nu există dovezi în sprijinul soluțiilor rapide pe termen scurt pentru repararea ficatului, cu atât mai puțin pentru restabilirea sănătății generale.

Infecțiile netratate și consumul de alcool pe termen lung pot afecta semnificativ ficatul.

Alimentația este una din metodele prin care ne putem ajuta ficatul să facă față cu succes tuturor sarcinilor.

Alimentele cele mai favorabile pe care ar trebui să le includem cât mai des între opțiunile noastre:

  • fructe de pădure bogate în antocianine, ca și alte alimente de culoare violet
  • crucifere (varză, broccoli, conopidă, kale) care ajută la detoxifierea naturală
  • nuci și semințe bogate în proteine, fibre, vitamina E, calciu și grăsimi nesaturate sănătoase
  • pește gras bogat în omega-3

Alimentele pe care ar trebui să le evităm:

Chiar mai important decât alimentele pe care le alegem, este totalul caloriilor zilnice.

Ficatul gras non-alcoolic are ca și cauze principale obezitatea și toate dereglările metabolice pe care le generează: diabet tip 2, colesterol și trigliceride crescute.

Află mai mult ⮕ Dieta pentru ficatul gras: ce alegem? ce evităm?

Sunt utile curele de detoxifiere pentru ca ficatul să revină la dimensiunile normale?

Grija față de ficat nu înseamnă cure de detoxifiere realizate cu rețete sau suplimente miraculoase.

Organismul uman are sisteme naturale eficiente care elimină toxinele în mod continuu. 

1. Ficatul

Ficatul este principalul organ de detoxifiere. El transformă substanțele nocive, cum ar fi alcoolul, medicamentele sau produsele de metabolism, în compuși mai puțin toxici, care sunt eliminați prin bilă sau sânge. Acesta este un proces continuu și extrem de eficient.

2. Rinichii

Rinichii filtrează sângele și elimină substanțele toxice și deșeurile metabolice prin urină. Ei reglează și nivelurile de electroliți și apă, contribuind la menținerea unui mediu intern sănătos.

3. Plămânii

Plămânii elimină toxinele volatile, cum ar fi dioxidul de carbon, prin respirație.

4. Pielea

Pielea ajută la eliminarea unor deșeuri metabolice prin transpirație, dar acesta este un rol secundar în comparație cu ficatul și rinichii.

5. Intestinul și microbiota

Tractul gastrointestinal elimină substanțele care nu sunt digerate sau absorbite, iar microbiota intestinală ajută la neutralizarea unora dintre compușii dăunători.

De ce curele de detoxifiere sunt inutile sau înșelătoare?

Lipsa dovezilor științifice: nu există dovezi concludente care să arate că dietele sau produsele comerciale de detoxifiere (sucuri, ceaiuri, suplimente) ajută la eliminarea toxinelor mai bine decât mecanismele naturale ale organismului.

Organismul nu acumulează „toxine” în mod generalizat: ideea că toxinele se acumulează în organism este greșit înțeleasă. În cazul în care ficatul sau rinichii nu funcționează bine, problema este medicală și necesită tratament specializat, nu cure de detoxifiere miraculoase.

Efecte negative potențiale: unele diete sau suplimente de detoxifiere pot fi restrictive sau dezechilibrate, cauzând deficiențe nutriționale, deshidratare sau alte probleme.

Citește mai departe…

9 grupe de alimente utile la ficat gras
Ficat gras non-alcoolic: simptome, analize, tratament
Agravarea ficatului gras poate fi stopată
Ficatul gras: se poate vindeca?
Hepatita C: cum scapi de infecție?

Bibliografie

Colita cu Clostridium difficile

Servus Med
-
0
Colita cu Clostridium difficile

Clostridium difficile este o cauză frecventă a colitei asociate cu diaree după consumul de antibiotice, mai ales la persoane spitalizate pentru diferite afecțiuni. După tratament și vindecare, este posibilă reinfecția și reapariția simptomelor, ceea ce creează probleme pe termen lung.

Clostridium este o bacterie care produce 2 tipuri de toxine: toxina A și toxina B. Se elimină prin materiile fecale care devin un rezervor de spori.

Orice dispozitiv sau obiect (cada de baie, comode, termometre etc) care se contaminează și este atins cu mâinile creează condiții ca bacteria să ajungă în gură și infecția să se răspândească astfel pe cale fecal-orală de la o persoană la alta.

Unele persoane prezintă numai colonizare cu Clostridium. Asta înseamnă că pot răspândi sporii prin materii fecale, pot contamina alte persoane, dar nu prezintă simptomele bolii, sunt asimptomatice. Analizele confirmă prezența bacteriei chiar dacă nu există simptome.

Persoane cu risc crescut pentru colita cu Clostridium

Colita cu Clostridium simptomatică apare mai frecvent în anumite situații:

  • după cure multiple de antibiotice
  • dacă sistemul imunitar este deficitar (tratamente pentru cancer, HIV, medicamente imunosupresoare)
  • vârste peste 65 ani
  • ședere prelungită în cămine de bătrâni
  • dacă în antecedente a mai fost o infecție cu Clostridium
  • dacă există o boală inflamatorie intestinală: boala Crohn sau colita ulcerohemoragică
  • dacă a existat o intervenție chirurgicală pe intestin

Colita cu Clostridium difficile: simptome

Cele mai frecvente simptome ale colitei cu Clostridium includ:

Clostridium produce toxinele care irită mucoasa digestivă și cauzează diareea. Uneori se poate ajunge la 15 scaune în fiecare zi, mai multe zile la rând, ceea ce provoacă deshidratare și poate duce chiar la afectare renală.

Bine de știut
Evoluția infecției cu C. difficile se poate complica cu pseudocolită membranoasă, megacolon toxic, perforație de colon, sepsis și chiar deces.

Chiar și după ce infecția s-a vindecat, pot persista tulburări de tranzit și sindromul colonului iritabil.

Află mai mult ⮕ Greața: cauze și remedii la îndemână

Tratament

Infecția necesită, de obicei, 10-14 zile de tratament cu antibiotice pe cale orală.

Tratamentul pentru C. difficile variază în funcție de gravitatea infecției. Medicul va alege varianta optimă.

  • purtători asimptomatici: nu este necesar niciun tratament.
  • la prima infecție sau la recădere după o perioadă de acalmie
    Ghidurile recomandă administrarea de Fidaxomicină.
    Vancomicină orală este o alternativă.
    Rifaximina și transplantul de microbiotă fecală sunt alte opțiuni de tratament.
  • diaree ușoară, asociată antibioticelor, fără febră, dureri abdominale sau leucocitoză: încetarea antibioticului (antibioticelor) poate fi singurul tratament necesar.
  • diaree sau colită ușoară până la moderată: Metronidazol (oral sau intravenos) sau Vancomicină (oral) timp de 10 zile.
  • boală severă sau complicată: se consideră că vancomicina produce o rezolvare mai rapidă a simptomelor și mai puține eșecuri de tratament decât metronidazolul; în cazurile fulminante, poate fi luată în considerare terapia combinată cu metronidazol intravenos și vancomicină orală (sau per rectum).

Ce antibiotice provoacă mai frecvent diaree?

Antibioticele sunt medicamente special destinate distrugerii bacteriilor. Din păcate, pe lângă bacteriile țintite de tratamentul antibiotic, se distrug și bacteriile bune ale florei intestinale ceea ce lasă loc creșterii numărului de bacterii Clostridium.

Unele din antibiotice sunt incriminate mai des în apariția infecției cu Clostridium Mai ales cele cu spectru larg, eficiente împotriva unui număr mai mare de germeni.

  • clindamicina
  • macrolide (azitromicina, claritromicina)
  • peniciline, amoxicilina, ampicilina
  • cefalosporine (ceftriaxon, cefotaxim etc)
  • fluorquinolone (ciprofloxacin, norfloxacin etc)
  • carbapeneme (ertapenem, doripenem, imipenem)

Află mai mult ⮕ Flora intestinală: cum ne influențează și cum o influențăm

Probiotice pentru prevenție

Probioticele sunt bacterii considerate prietenoase deoarece favorizează propriile noastre bacterii ce compun flora intestinală. Multiplicarea bacteriilor prietenoase nu lasă loc de dezvoltare unor bacterii care provoacă îmbolnăvire, așa cum este Clostridium difficile.

Din păcate studiile clinice nu oferă suficiente dovezi că asocierea probioticelor la tratamentul antibiotic ne scutește de riscuri.

În plus, când infecția este severă sau dacă există alte cauze de sepsis decât Clostridium, probioticele pot face mai mult rău. Nu sunt recomandate.

Decizia de a lua un probiotic în timpul tratamentului cu antibiotice trebuie atent cântărită de către medic.

În cursul tratamentului antibiotic la domiciliu, pentru diverse afecțiuni, recomandarea ghidurilor terapeutice este să NU asociem probiotice, nici la adulți, nici la copii.

Află mai mult ⮕ Probiotice după antibiotice: precauții necesare înainte de a le consuma

Alimentația recomandată la colita cu Clostridium

În primele 2-3 zile de infecție este recomandată dieta cu lichide clare: supe și ceaiuri care să combată deshidratarea fără să supună intestinul unui efort prea mare de digestie.

Alimentele recomandate ulterior, pentru combaterea diareei, includ:

  • alimente fermentate bogate în probiotice: iaurt, varză murată
  • alimente bogate în fibre solubile: banane, avocado, ovăz, cartofi dulci, mere, pere
  • legume preparate termic sub formă de supe sau mixate în smoothie (fasole verde, zucchini, castraveți, dar nu crucifere cum sunt broccoli, conopida sau varza)
  • surse de proteine: carne de curcan sau pui, ouă
  • fructe: citrice, pepene galben, căpșuni
  • orez, cartofi
  • semințe de in bine mixate și zdrobite

Hidratarea este deosebit de importantă având în vedere cantitățile mari de apă și electroliți care se pierd prin diaree.

Alimente care ar trebui evitate:

  • alimente grase (carne grasă, maioneze)
  • fibrele insolubile (din nuci, semințe, coaja fructelor sau legumelor, legumele cu frunze verzi) deoarece odată ajunse în colon acestea nu absorb apa și nu ajută la diaree
  • legume crude, mai ales cruciferele sau sfecla
  • grâu și produse pe bază de grâu
  • prune și suc de prune
  • alimente condimentate
  • nuci și semințe
  • margarina
  • cofeina
  • prăjituri sau alte alimente îndulcite cu zahăr

Sunt preferabile alimentele preparate termic. Temperatura alimentelor consumate nu trebuie să fie mare deoarece ar favoriza diareea.

Află mai mult ⮕ Cereale integrale: 6 beneficii și 9 variante de ales

Probleme pe termen lung după infecția cu Clostridium

Uneori simptomele colitei cu Clostridium difficile revin după o perioadă de acalmie.

Recidiva apare la 20-27% din pacienți. Odată ce un pacient are o recidivă, riscul pentru o a doua recidivă este de 45%.

Riscul complicațiilor după infecție este mai mare dacă apare o recidivă.

Tratamentul recidivei include:

  • prima recidivă: alegerea antibioticului trebuie să se bazeze pe severitatea diareei și colitei cu C difficile.
    Se recomandă fidaxomicină, mai degrabă decât o cură standard de vancomicină.
  • recidivele ulterioare: pentru fiecare recidivă după prima, se recomandă administrarea de vancomicină sau fidaxomicină cu sau fără probiotice.

Transplantul de materii fecale (microbiotă intestinală) este o altă modalitate de tratament al recidivei.

Află mai mult ⮕ Antibiotice la copii: când sunt necesare și când nu?

Ce este transplantul de materii fecale?

Transplantul de materii fecale se mai numește și transplant de microbiotă sau bacterioterapie fecală.

Este o tentativă de a repopula intestinul cu bacterii bune provenite din colonul unui donator.

Transplantul de materii fecale se practică în cazurile severe de infecție cu Clostridium, mai ales când infecția a apărut în contextul colitei ulcerative sau a bolii Crohn.

Medicul gastroenterolog decide oportunitatea acestei metode de tratament ținând cont că există și contraindicații care includ:

  • persoane cu transplant medular
  • tratamente imunosupresoare
  • ciroză
  • HIV
  • tratamente pentru cancere

Donorul este o persoană sănătoasă, fără alte infecții sau afecțiuni digestive ce pot fi potențial transmisibile.

Administrarea transplantului de materii fecale se poate face prin intermediul unei colonoscopii sau printr-o clismă.

Potrivit unui studiu amplu din 2019, bacteroterapia fecală are o eficiență de 70-93% în tratarea și prevenirea infecției cu Clostridium.

Prevenirea infecției

Spălarea mâinilor cu apă și săpun este metoda cea mai eficientă de a reduce răspândirea Clostridium. Din păcate, dezinfectantele de mâini nu distrug bacteria.

Se recomandă utilizarea unei soluții diluate de înălbitor (o parte înălbitor și nouă părți apă) pentru dezinfectarea suprafețelor din gospodărie. Hainele, lenjeria de pat și alte articole de rufe trebuie spălate înainte de a fi folosite de alți membri ai gospodăriei.

Dacă este necesar un tratament cu antibiotice, medicul trebuie informat că ai mai avut infecție cu Clostridium. Riscul de recidivă este mare. Antibioticele ar trebui evitate dacă nu sunt neapărat necesare.

Citește mai departe…

Alimente prebiotice și probiotice pentru flora intestinală
Cum scapi rapid de diaree?
Salmonella: alimente contaminate frecvent și semnele infecției
Colita ulcerativă: tot ceea ce trebuie să știi
Boala Crohn: cauze, simptome, tratament

Bibliografie

Mersul pe bicicletă și sănătatea prostatei

Servus Med
-
0
Mersul pe bicicletă și sănătatea prostatei

Există un număr tot mai mare de cercetări care arată că exercițiile fizice regulate mențin sănătatea prostatei și ajută la prevenirea problemelor specific masculine, cum ar fi adenomul de prostată, cancerul de prostată și disfuncția erectilă.

Studiul Health Professionals Follow-up Study a constatat că bărbații care făceau exerciții fizice în mod regulat erau mai puțin predispuși să sufere de adenom de prostată și erau cu 20% mai puțin predispuși să aibă disfuncție erectilă.

Exercițiile fizice pe săptămânale pot ajuta la menținerea sub control a volumului prostatei

Cercetătorii italieni au examinat nivelurile de activitate profesională și recreativă a 1 369 de bărbați cu adenom de prostată și a 1 451 de bărbați fără adenom.

Bărbații ale căror locuri de muncă implicau o activitate fizică intensă, cum ar fi fermierii și muncitorii în construcții, erau cu 30-40% mai puțin predispuși să dezvolte un adenom de prostată decât bărbații cu slujbe de birou.

De asemenea, activitatea fizică recreativă a fost utilă. Bărbații care făceau cinci sau mai multe ore de exerciții fizice pe săptămână erau cu 30% până la 50% mai puțin predispuși să dezvolte adenom de prostată decât bărbații care făceau exerciții fizice mai puțin de două ore pe săptămână.

Bărbații care aveau cele mai ridicate niveluri de activitate fizică profesională și recreativă aveau cu 60% mai puține șanse de a dezvolta această afecțiune.

Află mai mult ⮕ Tratamentul adenomului de prostată

Legat de mersul pe bicicletă există unele controverse

Legătura prostatei cu ciclismul s-a făcut cu ocazia unui studiu din 2014 care arăta că riscul cancerului de prostată crește la bărbații care folosesc bicicleta mai mult de 8,5 ore/ săptămână comparativ cu cei care fac același lucru sub 3,75 ore/ săptămână.

Între timp s-au făcut și alte studii și rezultatele nu au mai fost atât de clare.

De exemplu, un studiu din 2018 a concluzionat că bărbații care se antrenează cu bicicleta 25 min/ zi au un risc cu 30% mai mic de apariție a cancerului de prostată. 

Dar 25 min/ zi timp de 7 zile înseamnă sub 3,75 ore/ săptămână care era pragul de siguranță stabilit de studiul din 2014.

Află mai mult ⮕ Cancer de prostată: cum se depistează la timp?

Mersul pe bicicletă ar putea avea efecte negative asupra prostatei?

Compresia repetitivă a prostatei din cauza șeii bicicletei poate declanșa inflamație și chiar prostatită, fie că avem fie că nu prostata mărită printr-un adenom de prostată.

Prostatita se manifestă prin dificultăți la urinare și urinat frecvent, febră și durere, afectarea funcției sexuale.

Prostatita provocată de mersul pe bicicletă este cu atât mai probabilă când avansăm în vârstă și există și un adenom de prostată.

Află mai mult ⮕ Prostatita: simptome și tratamentul corect

Cum poate fi evitată iritația prostatei când mergem pe bicicletă?

  • la fiecare 15 min de pedalat ar fi bine să ne ridicăm de pe șa și să ne sprijinim doar pe pedale
  • șaua bicicletei ar trebui să fie specială pentru bărbați, cu o ușoară depresiune în mijlocul șeii
  • ghidonul ridicat astfel încât să nu stai aplecat în față
  • alegeți un scaun lat, cu multă căptușeală: căutați scaune umplute cu gel și adaptate anatomiei
  • purtați pantaloni scurți de bicicletă, capitonați
  • NU înclinați scaunul în față; acest lucru crește presiunea pe prostată
  • asigurați-vă că înălțimea scaunului este corectă; picioarele nu trebuie să fie complet întinse la sfârșitul pedalării
  • ridicați ghidonul astfel încât poziția dumneavoastră să fie cât mai verticală în timpul pedalării

Bine de știut
Analiza PSA pentru depistarea cancerului de prostată ar trebui făcută anual și trebuie ținut cont că rezultatul este fals crescut după o zi în care v-ați antrenat cu bicicleta.

Exercițiile Kegel ajută prostata suplimentar

Exercițiile Kegel pentru antrenarea musculaturii pelvine, practicate zilnic, contribuie substanțial la sănătatea prostatei.

Beneficiile exercițiilor Kegel:

  • antrenează toate sficterele reducând riscul incontinenței urinare sau fecale
  • crește fluxul sanguin către prostată
  • se îmbunătățește funcția sexuală

Exercițiile Kegel constau în contracția musculaturii pelvine exact ca și în cazul în care dorim să ne abținem de la a urina. Contracția ar trebui menținută minimum 5 secunde fiind urmată de relaxare.

Gradual ar trebui crescut numărul exercițiilor Kegel pe care le faceți zilnic. Pot fi practicate și în în timp ce stați pe scaun, la birou, dar și când stați în picioare.

Exercițiile Kegel dau rezultate și simptomele adenomului de prostată se îmbunătățesc după minimum 6 săptămâni de practică.

Citește mai departe…

Prostata mărită: simptome, analize, tratament
4 remedii naturale pentru prevenirea cancerului de prostată
Exercițiile Kegel – tehnica corectă
Analiza PSA pentru prostată: interpretare
Cum reacționează prostata dacă faci sport?

Bibliografie
  • Kegel Exercises for Men. Cleveland Clinic
  • How to do Kegel exercises to help with incontinence. UCLA Health
  • Exercise and benign prostatic hyperplasia (BPH). Harvard Health Publishing
  • 4 Facts About Biking and the Prostate. The Urology Group
  • Gann PH, Hennekens CH, Longcope C, et al. A Prospective Study of Plasma Hormone Levels, Nonhormonal Factors, and Development of Benign Prostatic Hyperplasia. Prostate 1995
  • Dal Maso L, Zucchetto A, Tavani A, et al. Lifetime Occupational and Recreational Physical Activity and Risk of Benign Prostatic Hyperplasia. International Journal of Cancer 2006
  • Platz EA, Kawachi I, Rimm EB, et al. Physical Activity and Benign Prostatic Hyperplasia. Archives of Internal Medicine 1998

Colon iritabil: măsuri de autoîngrijire în perioade de agravare

Servus Med
-
0
Colon iritabil: măsuri de autoîngrijire în perioade de agravare

Sindromul de colon iritabil este o afecțiune cronică în care apar perioade de agravare a simptomelor numite atacuri. Se intensifică balonarea, crampele abdominale și tulburările de tranzit, fie că este vorba de diaree, fie de constipație.

Atacurile colonului iritabil pot dura zile, dar se pot prelungi și câteva luni.

Uneori se pot identifica factorii declanșatori ai atacului. Un jurnal zilnic în care să notăm alimentele consumate sau evenimentele stresante ne permite să observăm cu timpul ceea ce trebuie evitat.

Simptomele atacurilor de colon iritabil includ:

  • dureri abdominale sub formă de crampe
  • balonare
  • senzație de plenitudine
  • tulburări de tranzit intestinal: uneori predomină constipația, iar alteori diareea.

Dieta low-FODMAP pentru colon iritabil

FODMAP sunt inițialele unui grup de carbohidrați care fermentează în colon cauzând balonare, crampe abdominale și diaree la persoanele cu colon iritabil. O dietă care exclude aceste tipuri de carbohidrați poate contribui substanțial la diminuarea simptomelor.

Sunt multe studii clinice care susțin eficiența dietei low-FODMAP pentru colonul iritabil.

Dieta se începe cu excluderea alimentelor alimentelor FODMAP și, ulterior, reintroducere progresivă a unora din aceste alimente. Intr-un jurnal se notează alimentele reintroduse și eventual apariția simptomelor.

Carbohidrații FODMAP care ar trebui excluși:

  • oligozaharide: fructani (zaharuri conținute de ceapă, usturoi, grâu) și galactani (zaharuri din fasole sau alte leguminoase)
  • dizaharide: lactoza din produsele lactate
  • monozaharide: zaharuri (fructoza) din fructe, miere, sirop de porumb
  • poliol: zaharuri din unele fructe și legume, unii îndulcitori artificiali

Dieta de excludere a alimentelor FODMAP nu este o dietă permanentă

Alimentele pe care le puteți consuma în cadrul unei diete sărace în FODMAP includ:

  • proteine de origine animală, cum ar fi carnea de vită, pui, ouă și pește
  • untul
  • anumite brânzeturi: brie, camembert, mozzarella și parmezan
  • alternative la lactate, cum ar fi laptele de migdale, laptele de cocos și laptele de cânepă
  • tofu tare sau extra tare (dar nu soia)
  • fructe: avocado, banane, afine, struguri, cantalup, kiwi, lămâie, lime, portocale, ananas, zmeură, căpșuni
  • cereale fără gluten precum amarant, orez brun, quinoa și ovăz
  • lactate fără lactoză
  • legume cu frunze verzi
  • nuci și semințe, inclusiv migdale, macadamia, nuci pecan, semințe de pin și nuci obișnuite
  • alte legume, cum ar fi ardei gras, morcovi, varză, vinete, andive, fenicul, fasole verde, cartofi, dovlecei, roșii și dovlecei
  • îndulcitori, inclusiv zahăr, zahăr brun, sirop de arțar și îndulcitori artificiali a căror denumire nu se termină în -ol.

Dieta low-FODMAP nu ar trebui să fie o dietă permanentă. Multe din alimentele FODMAP fac parte din alimentația sănătoasă. După calmarea simptomelor colonului iritabil, alimentele pot fi reintroduse treptat.

Află mai mult ⮕ Alimente care pot fi consumate în dieta pentru colon iritabil

Alimente probiotice

Probioticele sunt bacterii și ciuperci care au efect benefic asupra florei intestinale favorizând diversitatea și activitatea bacteriilor din colonul nostru.

Surse naturale de probiotice:

Află mai mult ⮕ Alimente probiotice și prebiotice pentru flora intestinală

Alimentele bogate în fibre

Alimentele cu fibre sunt recomandabile când colonul iritabil se însoțește de constipație, dar ar trebui evitate când predomină diareea.

După ce simptomele se calmează, fibrele ar trebui introduse progresiv. De preferat fibrele solubile din ovăz, mazăre, mere, pere.

Consumul de semințe poate fi o modalitate ușoară de a adăuga fibre la dietă. Semințele de chia și semințele de in, în special, sunt bogate în fibre, dar și sărace în carbohidrați FODMAP.

Află mai mult ⮕ Alimente bogate în fibre

Ceaiuri utile la colon iritabil

Unele plante medicinale se dovedesc mai eficiente decât altele în calmarea simptomelor și reducerea inflamației:

  • menta
  • fenicul
  • anason
  • mușețel
  • turmeric

Sunt de evitat băuturile cafeinate care agravează simptomele.

Căldură locală

O sticlă cu apă caldă aplicată pe abdomen când sunt crampe abdominale are efect antispastic, relaxează musculatura și calmează durerea.

Antispasticele sunt, de asemenea, utile, dar căldura locală ne permite să reducem numărul de tablete antispastice pe care le consumăm.

Antrenamentul fizic regulat

Recomandarea generală este de 150 min de exerciții fizice moderat-intense pe săptămână, preferabil fragmentate în reprize zilnice de câte 30 min.

Fie că e numai mers pe jos, fie că te implici în activități fizice mai intense, regularitatea mișcării este importantă. Sportul diminuează stresul, dar favorizează și digestia fiind un remediu recunoscut pentru balonare și constipație.

Beneficiile în sindromul de colon iritabil necesită minim 12 săptămâni de antrenament constant.

Află mai mult ⮕ 7 remedii naturale pentru durere de burtă și balonare

Managementul stresului

Stresul este un declanșator al simptomelor de colon iritabil.

Practicarea regulată a unor exerciții de relaxare te ajută mai ales în perioadele în care crampele abdominale, balonarea și tulburările tranzitului intestinal (diaree sau constipație) sunt mai intense.

Persoanele cu colon iritabil experimentează frecvent ceea ce se numește somatizare. Anxietatea provoacă simptome fizice reale.

Terapia cognitiv-comportamentală condusă de un psiholog clinician ( despre a cărui calificare ne interesăm înainte) are efecte benefice pe termen lung. Reduce somatizarea și frecvența atacurilor de colon iritabil prin învățarea unor tehnici de autoreglaj emoțional.

Medicamente utile la colon iritabil

Medicul poate recomanda tratamente medicamentoase în funcție de combinația de simptome specifică fiecărei persoane.

Dacă predomină diareea:

  • loperamida
  • rifaximin (Normix) – antibiotic
  • eluxadolina

Dacă predomină constipația:

  • lubiprostona
  • laxative osmotice: lactuloza sau macrogolul, care ajută la atragerea apei în intestin, facilitând tranzitul intestinal.
  • laxative stimulante: precum bisacodilul sau senna, care stimulează evacuarea intestinului
  • agenți de înmuiere a scaunului: de exemplu, docusatul de sodiu, care ajută la înmuierea scaunului, facilitând eliminarea.

Pentru diminuarea crampelor intestinale:

Citește mai departe…

Kiwi pentru constipație și colon iritabil
Colon iritabil. Nu mai știi ce să mănânci ca să fie bine?
Ce să faci ca să scapi de balonare și crampe?
Constipația: 2 soluții recomandate de gastroenterologi
Colon iritabil: cum alegi regimul alimentar cel mai potrivit?

Bibliografie
1...91011...130Pagina 10 din 130
2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă

Cele mai noi

Cele mai citite

Știri

Meniu