Caută
Acasă Blog Pagina 11

Cum facem rost de necesarul zilnic de calciu?

Servus Med
-
0
Cum facem rost de necesarul zilnic de calciu?

Necesarul zilnic de calciu la adult este de aproximativ 1000 mg. Femeile la menopauză și bărbații peste 70 ani au un necesar ceva mai mare, iar copiii și adolescenții, un necesar ceva mai redus.

Câteva din alimentele bogate în calciu:

  • 1 cană (240 ml) lapte = 310 mg calciu
  • 1 cană (240 ml) iaurt = 250- 380 mg calciu
  • 1 cană cu spanac gătit = 245 mg calciu
  • 1 porție (240 g) sardine = 320 mg calciu
  • 1 porție (240 g) somon = 180 mg calciu

Dacă apelăm la suplimente cu calciu trebuie să știm că sunt 2 categorii principale:

  • carbonat de calciu – se absoarbe cel mai bine împreună cu alimentele
  • citrat de calciu – se absoarbe și cu alimente și fără alimente

Atenție, corpul nostru nu poate asimila mai mult de 500 mg de calciu o dată!

Dacă este nevoie de doze mai mari pentru a asigura necesarul zilnic de calciu, acestea trebuie fragmentate în doze mai multe cu max 500 mg calciu elemental/ doză.

Este recomandabil să căutăm un produs a cărui etichetă indică doza de calciu elemental per comprimat. De exemplu, 1000 mg de carbonat de calciu conține 400 mg de calciu elemental.


La seniori sunt mai eficiente suplimentele cu citrat de calciu deoarece:

  • se absoarbe bine chiar și fără alimente.
  • potrivit pentru persoanele cu aciditate gastrică scăzută (o problemă frecventă la vârstnici).
  • mai puțin probabil să provoace constipație față de alte forme.

Având în vedere că suplimentele cu calciu pot crește riscul de litiază renală la anumite persoane, alimentele sunt sursa cea mai indicată pentru a ne asigura aportul de calciu.

Află mai mult ⮕ Vitamina D2 sau D3: care este cea mai eficientă?

Necesarul zilnic de calciu și biodisponibilitatea

Trei factori sunt importanți în determinarea cantității de calciu pe care o obținem din alimente.

  • primul factor este nivelul vitaminei D – trebuie să avem suficientă vitamina D pentru a favoriza absorbția
  • al doilea factor este cantitatea de calciu din porția de alimente
  • al treilea factor este biodisponibilitatea: cât se absoarbe din calciu și cât de eficient îl folosește corpul nostru

Absorbția calciului din lactate vs. plante:

  • Laptele și produsele lactate (brânză, iaurt) au o biodisponibilitate a calciului de aproximativ 30%.
  • Legumele cu frunze verzi au o absorbție mai bună, de aproximativ 50-60%.

Și totuși, necesarul zilnic de calciu este asigurat mai eficient prin consumul de lactate pentru că doza de calciu/ porție este mai mare comparativ cu sursele vegetale de calciu.

De exemplu, o cană de lapte aduce aproximativ 300 mg de calciu, în timp ce o cană de broccoli fiert aduce aproximativ 65 mg

Pe de altă parte, există unele legume care conțin calciu, dar care conțin și oxalați care se leagă de calciu și, prin urmare, îl fac indisponibil pentru absorbție. Astfel de legume sunt spanacul, rubarbărul și sfecla. Deși acestea sunt alimente nutritive, nu pot fi considerate cele mai bune surse de calciu.

Alimentele bogate în fibre, precum cerealele și leguminoasele, conțin fitați care împiedică absorbția prin legarea cu calciul.

Află mai mult ⮕ Un pahar cu lapte zilnic reduce riscul de cancer de colon (cel mai mare studiu despre alimentație și cancer)

Când să te gândești că ai putea avea lipsă de calciu?

Nivelul de calciu în sânge scade în diverse situații, dar mai frecvent dacă:

  • am avut o operație de îndepărtare a tiroidei (tiroidectomie)
  • bem prea multă cafea sau alcool 
  • consumăm prea mult magneziu (suplimente)
  • mâncăm prea sărat
  • avem tratament îndelungat cu corticosteroizi
  • avem deficit de vitamina D
  • avem regim vegan

Citește mai departe…

Surse de calciu dacă ai intoleranță la lapte
Diabetul și vitamina D
Beneficiile vitaminei D la menopauză

Bibliografie

Surse de calciu dacă ai intoleranță la lapte

Servus Med
-
0
Surse de calciu dacă ai intoleranță la lapte

Calciu este important pentru sănătatea oaselor, inclusiv a vertebrelor și coloanei vertebrale, atât la copii, cât și la adulți. Dar când ai intoleranță la lactoză asigurarea aportului de calciu poate fi o problemă.

Adulții au nevoie de 1000 mg calciu pe zi. Femeile la menopauză și bărbații peste 70 ani au un necesar ceva mai mare, iar copiii și adolescenți, un necesar ceva mai redus.

Câteva din alimentele bogate în calciu, în comparație cu lactatele:

  • 1 cană (240 ml) lapte = 310 mg calciu
  • 1 cană (240 ml) iaurt = 250- 380 mg calciu
  • 1 cană cu spanac gătit (240 g) = 245 mg calciu
  • 1 porție (240 g) sardine = 320 mg calciu
  • 1 porție (240 g) somon = 180 mg calciu
intoleranță la lactoză

Surse de calciu pentru cei cu intoleranță la lactoză

Semințe și nuci pentru cei cu intoleranță la lactoză

Majoritatea semințelor și nucilor au o cantitate mare de calciu. Pentru beneficii maxime este ideal să consumăm semine și nuci neprăjite.

De exemplu, o jumătate de cană de migdale neprăjite aduce 130 mg de calciu. Iar o jumătate de cană de nuci obișnuite aduce 65 mg de calciu.

Nucile braziliene sunt recunoscute pentru aportul de seleniu, dar conțin și calciu: 112 mg calciu la o jumătate de cană de nuci (70 g nuci).

Semințele sunt altă sursă importantă de calciu. De exemplu, o porție de 30 g de semințe chia poate aduce 170 mg calciu. Sunt utile și semințele de in, semințele de susan și pasta din semințe de susan (tahini).

Află mai mult ⮕ Nucile: la ce ajută dacă le consumi zilnic?

Tofu și alte produse din soia

Produsele din soia pot fi surse excelente de calciu, mai ales dacă sunt îmbogățite. Conținutul variază în funcție de tipul produsului:

Conținut de calciu în principalele produse din soia (per 100 g):

  • Laptele de soia fortificat – 120-300 mg (similara cu laptele de vacă)
  • Tofu (preparat cu sulfat de calciu) – 350-680 mg (o sursă excelentă de calciu)
  • Tempeh – 100-150 mg
  • Edamame (boabe de soia verzi, fierte) – 60-80 mg
  • Făina de soia – 200-250 mg
  • Boabe de soia uscate (fierte) – 100-150 mg


Tofu procesat cu sulfat de calciu are cel mai mare conținut de calciu. Laptele de soia nefortificat are mult mai puțin calciu decât cel îmbogățit.
Produsele din soia conțin și izoflavone, benefice pentru sănătatea oaselor.

Află mai mult ⮕ Soia și tiroida

Fasolea

O cană (aproximativ 170 g) de fasole albă gătită conține în jur de 160-190 mg de calciu, adică aproximativ 16-19% din doza zilnică recomandată pentru un adult.

Fasolea albă este o sursă bună de calciu vegetal, dar și de proteine, fibre și fier.

O cană (aproximativ 170 g) de fasole albă la conservă conține în jur de 120-140 mg de calciu, adică aproximativ 12-14% din doza zilnică recomandată.

Diferența față de fasolea gătită:

  • Fasolea conservată poate avea ceva mai puțin calciu din cauza procesului de conservare.
  • Poate conține mai mult sodiu, așa că e bine să o clătești înainte de consum pentru a reduce conținutul de sare.

Brânza maturată

Brânza maturată, cum este parmezanul, poate fi consumată uneori de cei cu intoleranță la lactoză fără apariția simptomelor digestive.

Conform datelor furnizate de USDA National Nutrient Database for Standard Reference, conținutul de calciu în diferite tipuri de brânzeturi maturate este următorul:

  • Parmezan: aproximativ 1.100 mg de calciu per 100 g.
  • Cheddar: aproximativ 700 mg de calciu per 100 g.
  • Gouda: aproximativ 700 mg de calciu per 100 g.
  • Edam: aproximativ 800 mg de calciu per 100 g.
  • Emmental: aproximativ 1.000 mg de calciu per 100 g.

Află mai mult ⮕ Intoleranța la lactoză: simptome, analize, tratament

Fructele uscate

Fructele uscate (smochine, caise, prune, coacăze) sunt surse bune de calciu.

Patru smochine uscate (aproximativ 30-40 g) conțin în jur de 50-60 mg de calciu, ceea ce reprezintă aproximativ 5-6% din doza zilnică recomandată pentru un adult.

Beneficii suplimentare ale smochinelor uscate:

  • sunt o sursă bună de fibre, benefice pentru digestie
  • conțin antioxidanți și minerale precum potasiu și magneziu
  • oferă o sursă naturală de zaharuri, fiind o gustare sănătoasă

Dacă vrei să crești aportul de calciu, le poți combina cu nuci sau semințe de susan în rețetele de smoothie.

Prunele uscate conțin și vitamina K în afară de calciu și aduc astfel un beneficiu dublu pentru sănătatea oaselor.

Află mai mult ⮕ 5-6 prune uscate pe zi te ajută să previi osteoporoza

Peștele este ideal când ai intoleranță la lactoză

În afara conținutului de calciu, peștele vine și cu un aport de vitamina D, variabil în funcție de specia de pește. Peștele gras (somon, ton) sunt speciile cele mai bogate în vitamina D.

În ceea ce privește conținutul de calciu, cele mai bogate sunt:

  • sardinele la conservă consumate cu tot cu oase
  • somon conservat cu oase
  • macrou
  • anșoa

Broccoli și alte vegetale cu frunze verzi

Broccoli și alte legume cu frunze verzi sunt surse excelente de calciu, în special pentru persoanele care urmează o dietă vegană sau care doresc să reducă consumul de lactate.

Conținutul comparativ de calciu la 100 g:

  • Broccoli (fiert): 47 mg de calciu
  • Spanac (fiert): 136 mg de calciu
  • Kale: 150 mg de calciu
  • Lăptuca (salată verde): 35 mg de calciu
  • Mazăre verde (fiartă): 25 mg de calciu

Ia în considerare suplimentele cu calciu dacă ai intoleranță la lactoză

Dacă apelăm la suplimente trebuie să știm că sunt 2 categorii:

  • carbonat de calciu – se absoarbe cel mai bine împreună cu alimentele
  • citrat de calciu – se absoarbe și cu alimente și fără alimente

Atenție, corpul nostru nu poate asimila mai mult de 500 mg de calciu o dată!

Dacă este nevoie de doze mai mari, acestea trebuie fragmentate în doze mai multe cu max 500 mg/ doză.

Având în vedere că suplimentele cu calciu pot crește riscul de litiază renală la anumite persoane, alimentele sunt sursa cea mai indicată pentru a ne asigura aportul de calciu.

Aportul de vitamina D crește absorbția calciului

Vitamina D este o vitamină liposolubilă pe care organismul o produce la nivelul pielii și o poate stoca. Rolurile vitaminei D sunt multiple, dar cel mai important este acela de a facilita absorbția de calciu.

Vitamina D se prezintă sub 2 forme: D2 și D3. Vitamina D2 o găsim mai ales în sursele vegetale. Vitamina D3 o găsim în pește, dar este și forma care se produce natural în piele prin expunerea la soare.

Citește mai departe…

Cafeina: poate cauza pierderea calciului din oase?
Cum influențează calciul tratamentul de tensiune?
Vitamine D2 sau D3: care este cea mai eficientă?
Cum alegi suplimentele cu calciu cele mai eficiente?
Intoleranța la lactoză versus alergia la lapte

Bibliografie

Apariția osteoporozei: cum îți dai seama?

Servus Med
-
0
Apariția osteoporozei: cum îți dai seama?

Nu sunt multe semne și simptome care să te avertizeze la timp de apariția osteoporozei. Modificările care se întâmplă la nivelul osului sunt moleculare, deci greu de observat.

Cel mai frecvent aflăm de osteoporoză când apare o fractură. Deformarea coloanei vertebrale este un alt semn de osteoporoză. 

Ideal ar fi să facem un test DEXA la timp, înainte de apariția acestor semne de osteoporoză.

Femeile la menopauză sunt mai expuse riscului de osteoporoză din cauza scăderii bruște a nivelului de hormoni estrogeni. Acest lucru se știe și putem apela din timp la analiza care pune diagnostic de osteopenie sau osteoporoză, respectiv testul DEXA.

Și la bărbați scade nivelul de testosteron odată cu înaintarea în vârstă, dar scăderea este mult mai graduală. În consecință, și apariția osteoporozei este mai graduală.

Scheletul nostru este influențat de starea musculaturii și de modificările metabolice. Vorbim de obicei despre sistemul musculoscheletal, tocmai pentru că starea musculaturii influențează oasele.

Cu cât musculatura este mai bine antrenată, cu atât oasele sunt mai protejate. Antrenarea musculaturii în mod constant, de la vârste tinere, ne protejează și oasele.

De aceea, stilul nostru de viață are importanță în apariția osteoporozei.

Când să te gândești că ai putea avea osteoporoză?

Osteoporoza se caracterizează prin scăderea progresivă a densității osoase și deteriorarea microarhitecturii osului. Consecința este fragilitatea accentuată a oaselor și creșterea riscului de fractură.

Factorii de risc care trebuie să ne facă atenți la posibilitatea apariției osteoporozei includ:

  • vârsta peste 50 ani
  • sexul feminin
  • menopauza
  • antecedente de fracturi
  • statura redusă ca înăl.ime și greutatea corporală scăzută
  • nivelul de calciu și vitamina D scăzute
  • sedentarism
  • fumat
  • alcool în exces
  • cafea în exces
  • scădere excesivă în greutate
  • alimentația cu aport redus de fructe și legume

Află mai mult ⮕ Cafeina: poate cauza pierderea calciului din oase?

Semne precoce ale osteoporozei

Osteopenia

Densitatea osoasă este măsurată la testul DEXA și rezultatul raportat este scorul T. Cu cât scorul T este mai mic, cu atât osul este mai rarefiat, densitatea osoasă este mai mică.

Osteoporoza semnifică o scădere mai importantă a densității osoase comparativ cu osteopenia.

Scorul T
normal: scorul T de -1 sau mai mare
osteopenie: scorul T între -1 și -2,5
osteoporoză: scorul T ≤ -2,5

Recomandarea generală este ca testul DEXA să fie efectuat la femeile de peste 65 ani. De obicei, la 10-15 ani de la instalarea menopauzei se văd consecințele asupra oaselor.

Totuși, sunt categorii de persoane cu risc mai mare de osteoporoză și la care analiza trebui făcută mai devreme de 65 ani.

Află mai mult ⮕ Osteopenia: trebuie să iei măsuri înainte de apariția osteoporozei

Deformarea coloanei

Cifoza dorsală (cocoașa) este un alt semn care ne avertizează despre existența osteoporozei. Fracturile vertebrale și prăbușirea acestora duc la deformarea coloanei și la scădere în înălțime.

Fracturi osoase la traumatisme minime

Fracturile sunt cel mai frecvent semn care anunță apariția osteoporozei. Aproximativ 50% din femei și 25% din bărbați suferă o fractură osoasă din cauza osteoporozei.

Fracturile cele mai frecvente sunt la nivelul șoldului, genunchiului și coloanei vertebrale.

Traumatisme minore care apar, de exemplu, la activitățile casnice, când ne aplecăm pentru a ridica un obiect sau chiar în timpul efortului de tuse, pot provoca fracturi osoase.

Scăderea în înălțime

Unul din cele mai frecvente semne de care se plânge o persoană cu osteoporoză nediagnosticată încă este scăderea în înălțime.

Faptul se datorează fragilității vertebrelor și fracturilor vertebrale. Scăderea în înălțime cu mai mult de 3-4 cm este un semn de osteoporoză.

Află mai mult ⮕ Tratamentul osteoporozei. Medicamente, alimentație, exerciții fizice

Obezitatea ne protejează de osteoporoză?

Mult timp s-a considerat că obezitatea are un beneficiu: risc mai mic de osteoporoză.

Datele actuale arată că lucrurile nu stau chiar așa și chiar dacă riscul pentru unele fracturi e mai mic, crește riscul pentru alte tipuri de fracturi.

Explicația ar fi că obezitatea este însoțită și de alte modificări metabolice defavorabile osului:

  • scăderea vitaminei D
  • acumularea de grăsime în măduva osoasă
  • scăderea nivelului de adiponectină, un hormon implicat în mai multe procese biochimice cum ar fi formarea de țesut osos sau efectul antiinflamator.

Alimentația echilibrată, fără excluderea completă a unor nutrienți, este importantă în prevenirea osteoporozei. Dimensiunea porțiilor și balanța caloriilor consumate într-o zi ne feresc de riscurile obezității.

Află mai mult ⮕ 5-6 prune uscate pe zi te ajută să previi osteoporoza

Este osteoporoza reversibilă?

Osteoporoza progresează și devine mai periculoasă pe măsură ce avansează.

Din păcate scăderea densității osoase și instalarea osteoporozei nu sunt condiții reversibile.

În schimb putem lua din timp măsuri pentru a reduce ritmul de pierdere a masei osoase. Măsurile preventive și diagnosticul precoce cu ajutorul testului DEXA și tratamentul ne pot scuti de complicațiile osteoporozei.

Citește mai departe…

Testul DEXA pentru osteoporoză: cum se interpretează?
Dureri osoase: cele mai bune 10 obiceiuri pentru a le evita
Litiaza renală și riscul de osteoporoză
Regim alimentar pentru osteoporoză
11 metode simple ca să prevenim osteoporoza

Bibliografie

Exercițiile fizice care ajută cel mai mult tensiunea arterială

Servus Med
-
0
Exercițiile fizice care ajută cel mai mult tensiunea arterială

Exercițiile fizice sunt utile fie că avem tensiune normală și vrem să o menținem, fie că suntem hipertensivi și ne dorim să reducem valorile.

Un studiu clinic cu număr mare de participanți a examinat comparativ mai multe tipuri de exerciții fizice, de la cele aerobice cum sunt alergarea, înotul sau ciclismul, la exercițiile de intensitate crescută (HIIT) și exercițiile izometrice.

Autorii au inclus în studiu peste 15 000 de participanți pe care i-au urmărit între 1990-2023, iar rezultatele au fost publicate în British Medical Journal.

Au fost considerate valori normale ale tensiunii arteriale cele sub 130/ 85 mmHg și hipertensiune la valori peste 140/ 90 mmHg.

Rezultatul studiului a fost acela că exercițiile fizice izometrice sunt cele mai eficiente în controlul valorilor tensiunii arteriale.

Ce sunt exercițiile fizice izometrice?

Exercițiile izometrice se concentrează pe contracția specifică a unor grupuri musculare și nu pe mișcările articulare. Contracțiile izometrice se practică în poziții statice și se bazează pe propria greutate.

De exemplu, atunci când încercăm să facem podul și să ne menținem în această poziție un interval de timp, efectuăm o contracție izometrică.

Una din concepțiile greșite despre exercițiile izometrice este că necesită reținerea respirației în timp ce musculatura se contractă, ceea ce ar putea duce la creșterea tensiunii arteriale.

Dar pe măsură ce corpul nostru este mai antrenat și nu mai trebuie să ne concentrăm excesiv asupra musculaturii, putem să fim mai atenți la respirație. Corect este să respirăm lent concentrându-ne atât asupra inspirului, cât și asupra expirului.

Află mai mult ⮕ Cât este normal să crească pulsul la efort?

Exemple de exerciții fizice izometrice

Exercițiile fizice pentru abdomen și trunchi

  • Plank – Sprijină-te pe antebrațe și vârfurile picioarelor, menținând corpul drept (30-60 secunde).
  • Plank lateral – Sprijin pe un antebraț și pe marginea unui picior, menținând corpul aliniat (30-45 secunde pe fiecare parte).
  • Stomach Vacuum – Inspiră adânc, apoi trage abdomenul în interior și menține 10-15 secunde.

Exercițiile fizice pentru picioare

  • Wall Sit (Scaun la perete) – Sprijină spatele de perete și menține poziția ca și cum ai sta pe un scaun invizibil (30-60 secunde).
  • Lunges izometrice – Stai într-o fandare și menține poziția timp de 30-45 secunde pe fiecare picior.
  • Ridicare pe vârfuri izometrică – Stai pe vârfuri și menține 20-30 secunde pentru a lucra gambele.

Exercițiile fizice pentru partea superioară a corpului

  • Flexie izometrică a bicepsului – Ține greutăți într-un unghi de 90° și menține timp de 30-45 secunde.
  • Push-up static – Coboară într-o flotare până aproape de sol și menține poziția 15-30 secunde.

Exercițiile fizice pentru spate și postură

  • Superman hold – Întins pe burtă, ridică brațele și picioarele și menține 20-40 secunde.
  • Podul pentru fesieri – Ridică bazinul și menține poziția 30-60 secunde.

Exercițiile izometrice sunt ideale pentru rezistență musculară și recuperare, fără impact mare asupra articulațiilor.

Află mai mult ⮕ Tensiunea arterială ușor mărită. Primele măsuri recomandate.

Alte beneficii ale exercițiilor izometrice

Întăresc mușchii fără mișcare: cresc forța musculară prin contracție statică și sunt excelente pentru stabilizare și rezistență.

Protejează articulațiile: impact minim asupra articulațiilor, ideale pentru recuperare și persoane cu probleme articulare.

Îmbunătățesc postura și echilibrul: exerciții precum plank sau wall sit ajută la menținerea unei posturi corecte.

Cresc rezistența musculară: mușchii se obișnuiesc să rămână contractați mai mult timp, îmbunătățind anduranța.

Nu necesită echipament: pot fi făcute oriunde, doar cu greutatea corpului.

Ajută la reabilitarea musculară: sunt folosite în fizioterapie pentru recuperarea după accidentări.

Citește mai departe…

Cele 4 exerciții fizice bine de făcut săptămânal
Exercițiile fizice și durerile musculo-articulare
Mersul pe jos: 5 beneficii majore pentru inimă
Câte trepte să urci zilnic pentru o inimă sănătoasă?

Bibliografie

Complicații renale ale diabetului: cum să le eviți?

Servus Med
-
0
Complicații renale ale diabetului: cum să le eviți?

Aproximativ 40% din persoanele cu diabet dezvoltă în cele din urmă complicații renale. Nefropatia diabetică este o formă de boală renală cronică, pe termen lung, care rezultă în urma evoluției diabetului timp de mai mulți ani.

Diabetul cauzează niveluri de glucoză în sânge mai ridicate decât cele normale și care deteriorează în timp unele dintre vasele de sânge ale rinichilor. Vasele de sânge deteriorate și alți factori, precum inflamația, duc la afectarea rinichilor.

Persoanele cu diabet care dezvoltă nefropatie au un risc mai mare de mortalitate decât persoanele cu diabet care nu dezvoltă nefropatie. Aceste riscuri cresc odată cu stadiile avansate ale bolii renale.

Dar nu toți diabeticii ajung la această situație, în special dacă sunt diagnosticați la timp și tratați optim.

Proporțional, persoanele cu diabet zaharat de tip 1 au un risc mai mare de a dezvolta insuficiență renală în stadiu terminal comparativ cu persoanele cu diabet zaharat de tip 2.

1. Medicația utilă pentru a evita complicații renale

Unele din medicamentele care se folosesc în tratamentul diabetului pentru reducerea glicemiei, dar și unele antihipertensive sau medicamente pentru scăderea colesterolului, sunt indicate în mod deosebit atunci când se urmărește evitarea complicațiilor renale.

Una din clasele de antidiabetice orale este în mod deosebit utilă pentru reducerea riscului de complicații renale: inhibitorii SGLT2. Din această categorie fac parte:

  • canagliflozin
  • empagliflozin
  • dapagliflozin
  • ertugliflozin

Utilizarea inhibitorilor SGLT2 încetinește evoluția către boală renală cronică a persoanelor cu diabet.

Hipertensiunea este una din condițiile care lăsată netratată accelerează și viteza de apariție a complicațiilor renale.

Dintre medicamentele antihipertensive, cele care sunt mai favorabile pentru protecția rinichilor sunt:

  • inhibitorii de enzimă de conversie: enalapril, ramipril, lisinopril, captopril ș.a.
  • blocanți ai receptorilor de angiotensină II: losartan, valsartan, irbesartan ș.a.

Dislipidemia este un alt factor de risc pentru apariția unor complicații renale. Statinele care reduc nivelul colesterolului, protejează și vasele de sânge renale împiedicând formarea plăcilor de colesterol.

2. Planifică o dietă echilibrată

Cel puțin o dată pe an este indicată consultarea unui nutriționist care te poate sfătui cel mai bine desspre regimul pentru diabet.

Alegerea informată a alimentelor pe care le consumi este esențială la diabet. Regimul pentru diabet are câteva reguli de bază:

  • hidratarea pe bază de apă și băuturi cu calorii 0t plan.
  • de evitat legumele și leguminoasele amidonoase
  • de ales proteine slabe și plante cu conținut mare de proteine
  • de ales legume și fructe, cereale integrale și lactate degresate
  • cât mai puține alimente cu zahăr adăugat
  • de ales grăsimi sănătoase
  • de evitat alimente procesate

Bine de știut
Este bine să consumi carbohidrații în a doua parte a mesei dacă nu vrei să ai probleme cu glicemia.

Este dovedit că dacă în prima parte a mesei consumi proteinele și grăsimile și abia ulterior carbohidrații (cartofi de exemplu), impactul asupra glicemiei este cu 50% mai mic.

În plus, dacă combini cartofii cu salată cu oțet, descompunerea amidonului din cartofi este mai lentă și organismul are timp să regleze creșterea glicemiei.

3. Exerciții fizice cel puțin 5 zile/săptămână, câte 30 min

Activitatea fizică regulată este o parte importantă a tratamentului antidiabetic și a prevenirii diabetului atunci când valorile glicemiei indică prediabet. Atunci când suntem activi, celulele devin mai sensibile la acțiunea insulinei produse de pancreas și devine mai simplu să ținem glicemia sub control.

Mersul pe jos este un bun punct de pornire și poate fi ușor inclus în programul zilnic. Stabilirea unui obiectiv zilnic de pași și atingerea lui va aduce beneficii vizibile.

Specialiștii spun că 8200 de pași/ zi este numărul potrivit ca să prevenim majoritatea bolilor cronice cum sunt diabetul tip 2, apneea de somn, obezitatea sau hipertensiunea.

4. Monitorizarea glicemiei este utilă și pentru a evita complicații renale

Încearcă să ții nivelul glicemiei la valoarea recomandată.

Dacă glicemia este mai mică de 70 mg/dl și se întâmplă acest lucru mai mult de o dată pe săptămână, medicul trebuie anunțat.

Dacă glicemia este mai mare de 160 mg/dl pentru mai mult de o săptămână sau glicemia este mai mare de 300 mg/dl de 2 ori consecutiv, medicul trebuie imediat anunțat.

5. Hemoglobina glicozilată

Hemoglobina glicozilată (HbA1c) este o analiză de sânge care ne arată valoarea medie a glicemiei pentru ultimele 2-3 luni. 

Hemoglobina glicozilată este un test care ne orientează mai bine decât glicemia măsurată acasă, din deget.

  • HbA1c 6% corespunde la valoarea medie a glicemiei 126 mg/dl
  • HbA1c 6,5% corespunde la valoarea medie a glicemiei 140 mg/dl
  • HbA1c 7% corespunde la valoarea medie a glicemiei 154 mg/dl
  • HbA1c 7,5% corespunde la valoarea medie a glicemiei 169 mg/dl
  • HbA1c 8% corespunde la valoarea medie a glicemiei 183 mg/dl
  • HbA1c 8,5% corespunde la valoarea medie a glicemiei 197 mg/dl
  • HbA1c 9% corespunde la valoarea medie a glicemiei 212 mg/dl
  • HbA1c 9,5% corespunde la valoarea medie a glicemiei 226 mg/dl

HbA1c 10 corespunde la valoarea medie a glicemiei 240 mg/dl. Testul hemoglobinei glicozilate (HbA1c) trebuie efectuat de minimum 2 ori pe an sau mai frecvent dacă medicul indică

6. Albumina în urină (albuminuria)

Albuminele sunt proteine pe care nu ar trebui să le pierdem la eliminarea urinei Pierderea de proteine prin urină semnalează deteriorarea funcției rinichilor și apariția bolii renale cronice.

Una din 3 persoane cu diabet ajunge la complicații renale. Anumite medicamente antidiabetice sunt mai eficiente în combaterea complicațiilor și medicul va lua măsurile necesare dacă se constată proteinuria.

Citește mai departe…

Boala cronică renală și diabetul: care este legătura?
Nefropatia diabetică: simptome, analize, diabet
Ce simptome apar când diabetul se complică?
Cum să consumi dulciuri fără să deranjezi prea mult glicemia?
Diabetul și pietrele la rinichi

Bibliografie

Crampele menstruale severe: cauzele cele mai frecvente

Servus Med
-
0
Crampele menstruale severe: cauzele cele mai frecvente

Crampele menstruale sunt contracții uterine asemănătoare celor de la naștere, dar de intensitate mai mică.

Intensitatea durerilor provocate lunar de contracțiile uterine variază de la persoană la persoană. Durerile pot fi absente, ușoare sau foarte supărătoare. De asemenea, la aceeași persoană, durerea poate varia de la o lună la alta pentru că un rol important în apariția durerilor are și stilul de viață.

Dismenoree este termenul medical folosit pentru a descrie crampele menstruale și simptomele care însoțesc durerea:

  • durere de cap
  • sânii în tensiune
  • iritabilitate, anxietate mai accentuată
  • oboseală

Articolul nostru analizează posibilele cauze ale crampelor menstruale severe, supărătoare, care necesită un consult medical pentru a lămuri cauza.

Categorii de femei la care crampele menstruale pot fi mai severe

Crampele menstruale sunt mai severe dacă:

  • prima menstruație a apărut înainte de vârsta de 12 ani
  • vârsta mai tânără de 20 de ani
  • ciclurile sunt abundente sau durează mai mult de șapte zile
  • fumat
  • un părinte biologic cu dismenoree

De asemenea, femeile cu boli inflamatorii cronice (boala Crohn sau colita ulcerativă) au mai frecvent crampe menstruale, durere de cap, dureri abdominale și diaree.

Afecțiuni în care apar crampe menstruale severe

Boala inflamatorie pelvină

Boala inflamatorie pelvină este o infecție care apfectează uterul, trompele uterine sau ovarele. Infecțiile cu transmitere sexuală sunt cauza cea mai frecventă.

Tratamentul prompt, de obicei cu antibiotice, ajută la evitarea complicațiilor precum infertilitatea. Partenerul ar trebui, de asemenea, să fie testat și tratat.

Simptomele bolii inflamatorii pelvine pot începe brusc și pot include:

  • durere sau disconfort în partea inferioară a abdomenului
  • durere pelvină
  • febră
  • secreție vaginală cu miros neplăcut și aspect galben sau verzui
  • durere sau sângerare după contact sexual
  • disconfort la urinat
  • sângerări între ciclurile menstruale
  • cicluri menstruale neregulate
  • durere lombară

Află mai mult ⮕ Anexita: cauze, simptome, complicații

Endometrioza

Endometrioza este o afecțiune dureroasă în care țesut specific uterului (endometru) se formează haotic, în afara uterului. Mai frecvent, țesut endometrial apare la nivel de ovare, trompe uterine, dar se poate forma și în jurul altor organe din pelvis sau abdomen.

Țesutul endometrial patologic continuă să reacționeze ca și țesutul endometrial normal – sângerează la fiecare ciclu menstrual. Dar sângele va rămâne blocat, deoarece acest țesut nu se află în interiorul unui organ care comunică direct cu exteriorul (cum este uterul).

De exemplu, dacă s-a format patologic țesut endometrial în interiorul unui ovar: acesta va sângera la ciclul menstrual; sângele va rămâne însă blocat în ovar și va forma chist endometriozic.

Simptomele endometriozei includ:

  • dismenoree (crampe menstruale)
  • menstruații abundente și prelungite
  • durere pelvina
  • durere abdominală
  • dureri lombare
  • durere la eliminarea materiilor fecale, cu diaree sau constipație care apar ciclic
  • balonare, greață, vărsături
  • durere inghinală
  • micțiuni frecvente și dureroase
  • dureri în timpul exercițiilor fizice
  • oboseală
  • infertilitate

Bine de știut
Dacă ibuprofenul pe care îl iei de obicei pentru a calma crampele menstruale nu-și mai face efectul sau sângerările sunt abundente, sunt semne că trebuie să mergi la ginecolog.

Află mai mult ⮕ Endometrioza: ce semne dau de gândit?

Chistul ovarian

Un chist ovarian este un mic sac umplut cu lichid sau material semisolid care se formează pe sau în unul sau ambele ovare. Există diferite tipuri de chisturi ovariene, dintre care majoritatea sunt nedureroase și necanceroase (benigne).

Chisturile ovariene nu provoacă întotdeauna simptome și rareori pot provoca complicații.

Chisturile mai mari pot provoca simptome:

  • durere pelvină – în partea inferioară a abdomenului, de partea ovarului care conține chistul
  • senzație de greutate abdominală
  • senzație de balonare
  • crampe menstruale severe
  • durere în timpul actului sexual (dispareunie)

Simptomele care persistă ar putea indica o afecțiune numită sindromul ovarului polichistic.

Bine de știut
Balonarea este frecventă în timpul ciclului menstrual. Dar când balonarea persistă și între perioadele de sângerare poate semnala un cancer ovarian atunci când nu există o cauză digestivă.

Află mai mult ⮕ Când este necesară operația pentru chist ovarian?

Adenomiozita

Adenomioza apare atunci când țesutul similar cu mucoasa uterului (endometrul) începe să crească în peretele muscular al uterului (miometrul).

Uterul se îngroașă și se mărește – uneori, până la dublul sau triplul dimensiunii sale obișnuite.

Adenomioza poate provoca menstruații dureroase, sângerări menstruale abundente sau prelungite cu coagulare și dureri abdominale și pelvine.

Cercetătorii știu că este mai frecventă la persoanele care:

  • au suferit o intervenție asupra uterului.
  • sunt mai în vârstă de 40 de ani

Aproximativ 2-5% dintre adolescentele cu cicluri extrem de dureroase au adenomioză.

Fibromul uterin

Fibrom uterin sau leiomiom este o tumoare benignă ce crește în interiorul uterului, în peretele muscular sau pe suprafața uterului. Fibromul poate fi unic sau pot fi mai multe tumori.

Fibroamele sunt benigne (nu sunt cancer) și pot provoca simptome care includ:

Fibromul uterin apare mai frecvent la femeile de 30-40 ani. Prezența fibromului uterin nu înseamnă un risc mai mare de cancer uterin.

Citește mai mult …

Sindrom premenstrual. Remedii verificate științific
Ciclul menstrual: tot ceea ce trebuie să știi
Chisturile ovariene pot dispărea de la sine?
Ovare polichistice: simptome, complicații, tratament
Fibromul uterin: simptome, tipuri, tratamente posibile

Bibliografie

Vitamina D2 sau vitamina D3: care este cea mai eficientă?

Servus Med
-
0
Vitamina D2 sau vitamina D3: care este cea mai eficientă?

Și vitamina D2 și vitamina D3 ajută la menținerea sănătății oaselor și mușchilor, sănătății inimii, susțin sistemul imunitar și au și alte beneficii pe care cercetătorii le studiază. Există însă unele diferențe pe care este util să le cunoaștem.

Sunt 3 surse importante din care corpul nostru își poate procura vitamina D: soarele, alimentația și suplimentele.

Prin expunere la soare se obține direct vitamina D3.

Din alimentele de origine vegetală (în special ciuperci sau alimente îmbogățite industrial cu vitamina D) obținem vitamina D2. Din unele alimente de origine animală (păstrăv, somon, sardine, ou, brânzeturi) obținem vitamina D3.

Suplimentele pot furniza atât vitamina D2, cât și vitamina D3. Cele cu vitamina D2 sunt, de regulă, mai ieftine.

Specialiștii ne spun că dacă nivelul vitaminei D în sânge este scăzut, ambele forme de vitamina D (și D2 și D3) pot fi utilizate pentru corecția deficitului.

Vitamina D2 și D3 necesită activare în ficat și rinichi

Vitamina D, fie că este produsă în piele sau absorbită din alimente și suplimente, trebuie activată în două etape pentru a deveni forma activă, calcitriol (1,25-dihidroxicolecalciferol). Procesul are loc în ficat și rinichi:

1. Hidroxilarea în ficat

După absorbție, vitamina D (atât D2, cât și D3) ajunge în ficat, unde este transformată de enzima 25-hidroxilază în 25-hidroxivitamina D (25(OH)D sau calcidiol).
Aceasta este forma măsurată în analizele de sânge pentru a verifica nivelul de vitamina D.

2. Hidroxilarea în rinichi

Calcidiolul ajunge în rinichi, unde este transformat de enzima 1α-hidroxilază în 1,25-dihidroxivitamina D (1,25(OH)₂D sau calcitriol), forma biologic activă.
Calcitriolul reglează absorbția calciului și fosforului în intestin și menține sănătatea oaselor.

Care este nivelul optim al vitaminei D în sânge?

Semnele deficitului de vitamina D nu sunt totdeauna vizibile, dar analiza denumită 25-hidroxi-vitamina D ne poate orienta corect.

Se folosesc două unități de măsură pentru a exprima nivelul sanguin al 25-hidroxi-vitamina D în sânge: nanomoli/ litru (nmol/ l) sau nanograme/ mililitru (ng/ ml).

nmol/Lng/mLInterpretare
<30<12Deficit de vitamina D care poate provoca rahitism la copii și osteomalacie la adulți
30 to <5012 to <20Considerat în general insuficient pentru sănătatea generală și pentru oase
≥50≥20Considerat adecvat pentru sănătatea generală și pentru oase
>125>50Pot apărea reacții adverse datorate toxicității

Află mai mult ⮕ Lipsa vitaminei D în alergii și astm alergic

De ce se consideră că vitamina D3 este mai eficientă decât vitamina D2?

Multe studii clinice susțin că Vitamina D3 (colecalciferol) este, în general, alegerea mai bună decât vitamina D2 (ergocalciferol), din câteva motive:

  • Absorbție mai bună – D3 se absoarbe mai eficient și rămâne mai mult timp în organism.
  • Eficiență crescută – D3 crește nivelul de vitamina D din sânge mai eficient decât D2.
  • Formă naturală – Vitamina D3 este forma produsă de pielea noastră în urma expunerii la soare.

Deși concluzia nu este definitivă, majoritatea studiilor clinice susțin că vitamina D3 duce la creșterea mai rapidă a nivelului de vitamina D în sânge și la menținerea acestui nivel, ceea ce este important atunci când avem deficit.

Când ar trebui să ne gândim că nivelul vitaminei D este scăzut?

Cel mai frecvent, nivelul vitaminei D este sub valoarea normală la persoanele care:

  • nu stau suficient la soare sau se expun permanent cu pielea acoperită cu creme de protecție
  • nu consumă suficiente alimente cu vitamina D
  • au vârste mai înaintate la care pielea pierde abilitatea de a sintetiza vitamina D prin expunere la soare
  • au pielea mai închisă la culoare
  • au afecțiuni digestive care reduc absorbția vitaminei D: boala celiacă, boala Crohn, colita ulcerativă
  • au obezitate și/ sau intervenții chirurgicale tip bypass gastric
  • au boli renale cronice

Ce riscuri sunt dacă luăm suplimente cu vitamina D2 sau D3?

Excesul de suplimente cu vitamina D duce la creșterea exagerată a absorbției de calciu din intestin urmată de hipercalcemie (exces de calciu în sânge) și hipercalciurie (exces de calciu în urină).

Combinația de suplimente cu doze mari de calciu și suplimente cu vitamina D, crește riscul de litiază renală cu 17%.

Soarele și sursele alimentare de vitamina D2 și D3 nu pot crește nivelul vitaminei D în sânge astfel încât să apară efecte toxice.

Află mai mult ⮕ Beneficiile vitaminei D la menopauză

Pot folosi vitamina D efervescentă dacă am diabet?

Tabletele efervescente cu vitamina D conțin, de obicei, îndulcitori pentru a le îmbunătăți gustul. Îndulcitorii utilizați cel mai frecvent în astfel de suplimente sunt:

  • sorbitol (E420)
  • aspartam (E951)
  • acesulfam de potasiu (E950)
  • zaharina (E954)
  • sucraloza (E955)
  • stevia

Lista exactă de îndulcitori variază în funcție de producător. Poți verifica ambalajul produsului, unde îndulcitorii trebuie să fie listați în secțiunea de ingrediente. 

Avantajele tabletei efervescente:

  • se dizolvă complet în apă sau alt lichid: nu se pierde nimic din doză, nu se irită stomacul
  • foarte utilă persoanelor cu tulburări de înghițire din diferite motive
  • gust agreabil datorită îndulcitorilor

Dezavantajele tabletei efervescente la diabet:

  • creșterea glicemiei, mai ales după tabletele cu vitamina D și sorbitol.

Diabeticii ar trebui să verifice glicemia după consumul tabletei de vit.D+îndulcitor

  • aspartamul a fost incriminat în unele studii ca fiind responsabil pentru unele probleme renale (efect nefrotoxic).

La diabet unde există risc mai mare de afectare renală, aspartamul ar trebui evitat.

  • anumiți îndulcitori (în special sucraloza) pot afecta negativ flora intestinală, ceea ce ar putea fi problematic pentru persoanele cu diabet, care deja au un risc crescut de disbioză.

Află mai mult ⮕ Diabetul zaharat și vitamina D

Interacțiunea cu medicamentele

Statine pentru scăderea colesterolului. Vitamina D2 sau D3 din suplimente poate reduce potența statinelor (atorvastatina, lovastatina, simvastatina).

Corticosteroizi (prednison și altele). Acest tip de medicamente influențează absorbția calciului și metabolismul vitaminei D. Deficitul de vitamina D este de 2 ori mai frecvent la persoane care au tratament cu corticosteroizi.

Diuretice tiazidice (hidroclorotiazida). Utilizarea simultană cu vitamina D poate duce la creșterea exagerată a nivelului de calciu în sânge (hipercalcemie).

Magneziu. Suplimentele cu vitamina D utilizate în paralel cu oxidul de magneziu, pot duce la creșterea exagerată a nivelului sanguin de magneziu, mai ales la persoane cu funcție renală afectată.

Cât este necesar să ne expunem la soare ca să avem nivel normal de vitamina D?

Este dificil de estimat cât ar trebui să stăm la soare pentru a ne asigura necesarul de vitamina D.

Unii experți ne indică faptul că ar fi suficiente 5-30 min de expunere la soare, mai ales între 10 a.m. și 4 p.m., zilnic sau o dată la două zile, cu fața, brațele și membrele inferioare fără aplicare de creme de protecție solară.

Citește mai departe…

Lipsa de vitamina D: cum ne dăm seama?
Lipsa vitaminei D în boala Crohn și rectocolită
Vitamina K2: beneficii pentru oase și alimente recomandate

Bibliografie

Tratamentul actual pentru psoriazis și metodele complementare

Servus Med
-
0
Tratamentul actual pentru psoriazis și metodele complementare

Psoriazisul este o afecțiune autoimună care nu beneficiază de un tratament curativ. Tratamentul pentru psoriazis urmărește diminuarea leziunilor pielii și evitarea recăderilor.

Cauza de bază a psoriazisului este o funcționare defectuoasă a sistemului imunitar care atacă țesutul sănătos.

Această reacție provoacă inflamație care încurajează celulele pielii să se reproducă prea repede. Celulele pielii se îngrămădesc apoi, formând pe piele leziunile caracteristice numite plăci de psoriazis.

Psoriazisul evoluează cu perioade în care simptomele se intensifică și care pot fi legate de factori declanșatori.

Există diferite tipuri de psoriazis, dar cel mai frecvent este psoriazisul în plăci. Acesta afectează 80% până la 90% dintre persoanele cu această afecțiune.

Plăcile de psoriazis pot apărea oriunde pe corp, dar cel mai frecvent apar pe genunchi, coate, scalp și trunchi.

Psoriazisul apare uneori împreună cu o altă boală autoimună numită artrită psoriazică, care afectează articulațiile.

Măsuri generale în tratamentul psoriazisului

Evită declanșatorii

Când este posibil, ar trebui evitați factorii care declanșează recăderile bolii:

  • stresul
  • infecțiile streptococice
  • infecția HIV
  • anumite medicamente: litiu, beta-blocante, antimalarice, antibiotice (de exemplu, amoxicilina)
  • antiinflamatoare nesteroidiene (aspirina, indometacin etc)
  • inhibitori de enzimă de conversie (enalapril și alte antihipertensive din aceeași clasă)

Tratează afecțiunile concomitente

De asemenea, sunt recomandabile și întreruperea fumatului, reducerea consumului de alcool și menținerea unei greutăți corporale corespunzătoare înălțimii.

Expunerea la soare

Helioterapia (expunerea la soare) poate influența pozitiv evoluția leziunilor de psoriazis. Multe persoane remarcă o evoluție favorabilă în timpul zilelor de vară.

Zonele de piele afectate de leziunile psoriazice sunt însă mai expuse la riscul de arsuri solare și, de aceea, expunerea la soare necesită precauție.

Managementul stresului

Exercițiile fizice regulate, tehnicile de meditație și yoga contribuie la echilibrul psihic și diminuarea stresului care este adesea implicat în recăderile acestei afecțiuni.

Dieta și nutriția

Alimentația bogată în nutrienți cu efecte antiinflamatoare: acizi grași omega-3 (somon, nuci, semințe de in), curcuma, legume verzi, fructe proaspete și cereale integrale.

Evitarea alimentelor declanșatoare: zahăr sau alimente procesate care pot agrava inflamația.

Hidratare suficientă pentru a menține și pielea hidratată.

Află mai mult ⮕ Psoriazisul necesită un anumit tip de alimentație?

Tratamente topice pentru psoriazis

1. Emolientele

Emolientele sunt aplicate pe suprafața pielii pentru a ajuta la calmarea, înmuierea și creșterea nivelului de hidratare precum și pentru a reduce descuamarea sau uscăciunea și pentru a face pielea să se simtă mai confortabil.

De asemenea, se consideră că utilizarea regulată a unui emolient poate ajuta alte tratamente topice (aplicate pe piele) să acționeze mai eficient. Se folosesc de 2 ori pe zi sau oricât de des este nevoie.

Loțiuni (de ex. loțiune E45) Loțiunile conțin mai multă apă și mai puțin ulei decât cremele. Acestea conțin mai mulți conservanți și se întind ușor. Ele pot oferi proprietăți răcoritoare și sunt adesea utile pentru absorbția rapidă în zonele mai păroase.

Cremele (de exemplu, Diprobase) Acestea conțin un amestec de ulei și apă. Nu sunt la fel de grase ca unguentele, deci sunt mai bune pentru utilizarea în timpul zilei.

Unguente (de exemplu, Epaderm sau amestec 50/50 de parafină albă moale/parafină lichidă). Acestea sunt grase și foarte eficiente pentru a reține apa din piele și pentru a ajuta la repararea barierei cutanate. Sunt utile pentru utilizare pe timp de noapte.

Geluri – Gelurile sunt cele care penetrează pielea cel mai rapid.

Agenți keratolitici

Agenții keratolitici sunt utili pentru a reduce scuamele groase. Aceștia pot conține:

  • uree (5-40%)
  • acid salicilic (0,5-10%)
  • propilenglicol (de exemplu, propilenglicol 20% în cremă apoasă)

Derivați de vitamina D

Derivații vitaminei D sunt disponibili în gel, unguent, loțiune și soluție pentru scalp. Aceștia acționează prin încurajarea creșterii normale a celulelor pielii și prevenirea ratei excesive de multiplicare pe care o observăm în psoriazis.

Compușii asemănători vitaminei D pentru psoriazis includ calcipotriol, calcitriol și tacalcitol.
Acestea se aplică o dată sau de două ori pe zi. Reduc grosimea și descuamarea plăcilor.

Corticosteroizi aplicați local (tratament topic)

Corticosteroizii aplicați topic sunt de obicei prima opțiune de tratament în psoriazis. Se folosesc mai ales atunci când leziunile nu se întind pe suprafață prea mare.

Sunt multe preparate care conțin steroizi, unele sunt în combinație cu derivați de vitamina D sau cu antibiotice și antifungice.

  • Steroizii topici foarte puternici includ: Dermovate, Nerisone Forte, Etrivex.
  • Steroizii topici puternici includ: Betnovate, Dovobet, Elocon, Diprosalic și Fucibet, Bettamousse.
  • Steroizii topici cu efect moderat includ; Alphaderm, Eumovate și Trimovate.
  • Steroizii topici ușori includ: hidrocortizon 0,1-2,5%, crema Eurax HC și Daktacort.

Gudronul

Gudronul este un ulei gros care a fost utilizat pentru tratarea psoriazisului timp de sute de ani. Se consideră că acesta are proprietăți antiinflamatoare care sunt utile în tratarea psoriazisului în plăci.

Tratamentele sunt topice (aplicate pe piele) și vin sub formă de loțiune, cremă, unguent, șampon.

Ditranol

Ditranol (numit și antralian sau antralin) este recomandat ocazional ca tratament pentru psoriazisul cronic în plăci. Acesta poate fi foarte eficient, dar tratamentul cu ditranol prezintă o serie de dezavantaje practice și, prin urmare, este prescris mai rar.

Metoda de aplicare este complexă; de obicei, se administrează ca terapie de „contact scurt”. Dithranol se aplică în mod normal o dată pe zi.
Se aplică direct pe leziuni (evitându-se pielea normală) și se îndepărtează prin spălare după 10-60 de minute.

Află mai mult ⮕ Tipuri de psoriazis. Ghid vizual

Tratamente cu ultraviolete pentru psoriazis

Fototerapia este utilizarea radiațiilor UV pentru a trata afecțiunile pielii, iar aceasta poate fi foarte eficientă în tratamentul psoriazisului.

În general, este rezervată cazurilor în care terapia topică a fost ineficientă sau este implicată o suprafață prea mare a pielii pentru a trata psoriazisul eficient cu agenți topici.

Se administrează în cabinete în centre specializate, iar un ciclu de tratament pentru psoriazis va consta, de obicei, în 2-3 tratamente pe săptămână, timp de 20-30 de tratamente.

  • PUVA este o combinație de lumină UVA și o substanță chimică numită psoralen (P). UVA nu este benefică în tratarea psoriazisului în sine, dar în combinație cu psoralen (o substanță chimică derivată din plante) pielea devine mai sensibilă la lumina UVA.
  • UVB în bandă îngustă este utilizat pentru a trata psoriazisul gutat și psoriazisul în plăci care nu a răspuns la tratamentele topice (aplicate pe piele).

Tratamente medicamentoase non-biologice

Tratamentele medicamentoase pentru psoriazis, care acționează pe cale generală, sunt indicate în tratamentul psoriazisului moderat sau sever.

Indicații generale:

  • tratamentele topice sunt ineficiente
  • există artrită psoriazică
  • fototerapia este ineficientă sau contraindicată
  • psoriazisul afectează confortul fizic și psihic

Din această categorie se folosesc:

Metotrexat – imunomodulator și antiinflamator cu administrare o dată pe săptămână; necesită, în paralel, suplimentarea acidului folic.
Este util mai ales pentru psoriazis sever și artrita psoriazică.

Ciclosporina – imunosupresor folosit în tratamente de scurtă durată (8-12 săptămâni) pentru psoriazis, dar și pentru dermatita atopică.
Este eficientă în psoriazisul cu placarde și psoriazisul pustular.

Acitretin – un derivat de vitamina A (retinoid) util mai ales pentru psoriazis palmoplantar sau când erupția specifică acoperă suprafețe mari de piele.
Se folosește în combinație cu fototerapia.

Toate tratamentele non-biologice au efecte secundare de care trebuie ținut cont.

Tratamente biologice pentru psoriazis

Tratamentele biologice acționează asupra sistemului imunitar blocând anumite proteine implicate în inflamație.

Tratamentele biologice pentru psoriazis se folosesc în formele moderate sau severe la care tratamentele topice sau non-biologice se dovedesc ineficiente sau sunt contraindicate.

  • inhibitori de factor al necrozei tumorale (TNF α): infliximab, etanarcept, adalimumab, certolizumab, golimumab
  • inhibitori de interleukina !7 (IL-17): secukinumub, ixekizumab, brodalumab
  • inhibitori de interleukine 12 și 23 (IL-12, IL-23): ustekinumab, tildrakizumab

Administrarea acestor tratamente este injectabilă (subcutanat sau intravenos). Sunt tratamente scumpe care necesită o indicație justificată atent de către medic.

Actualmente, terapiile biologice sunt considerate cele mai eficiente tratamente pentru psoriazis.

Află mai mult ⮕ Cum se declanșează psoriazisul?

Metode complementare de tratament simptomatic

Folosirea tratamentelor complementare poate fi utilă în unele cazuri, în asociere cu tratamentul alopat care are justificare științifică. În evoluția bolii contează totodată și stilul de viață adoptat.

Vom sumariza ceea ce se știe despre eficiența câtorva din metodele complementare care pot ajuta în unele cazuri la ameliorarea simptomelor.

Menționăm că nu sunt suficiente date științifice care să justifice eficiența acestor terapii complementare. Este necesar să vă consultați cu medicul care se ocupă de tratamentul psoriazisului și care vă cunoaște și afecțiunile asociate.

1. Terapii naturale externe

Creme cu aloe vera 0,5% – ajută uneori la reducerea descuamării și roșeții pielii.

Creme cu 10% Mahonia Aquifolium – eficientă pentru leziunile de psoriazis ușor sau moderat.

Oțet de mere – se diluează cu apă 1:1 și se folosește pentru a reduce mâncărimile scalpului atunci când este afectat de erupția de psoriazis.

Uleiul de tea tree – se consideră că are proprietăți antiseptice și poate fi aplicat pe piele; unele persoane au constatat eficiența șampoanelor pe bază de ulei de tea tree în psoriazisul scalpului.

Băi cu sare de mare sau sare Epsom – pot ajuta la reducerea senzației de mâncărime.

Uleiul de cocos – aplicat local, hidratează și poate reduce descuamarea.

Compresele reci – reduc senzația de mâncărime supărătoare.

Baia cu fulgi de ovăz sau pastă de ovăz aplicată direct pe leziuni – nu există dovezi științifice pentru eficiența acestei metode, dar sunt persoane care au raportat reducerea senzației de mâncărime și roșeața pielii.

2. Metode adjuvante în artrita psoriazică

Fizioterapie și recuperare – pentru a menține mobilitatea și flexibilitatea articulațiilor în artrita psoriazică.

Acupunctura – unele persoane raportează efecte benefice atunci când sunt dureri.

Masajul terapeutic – implică manipularea straturilor musculare superficiale, îmbunătățirea circulației limfatice și este și o metodă de relaxare și diminuare a stresului.

3. Probiotice

Una din direcțiile de cercetare actuale studiază legătura microbiomului (flora intestinală) și a disbiozei (alterarea populației de bacterii) cu apariția leziunilor cutanate de psoriazis.

Încă nu sunt rezultate concludente și suplimentele cu probiotice nu fac parte din recomandările ghidurilor terapeutice.

Citește mai departe…

Dieta fără gluten: este utilă la psoriazis?
Oboseala în bolile autoimune
Artrita psoriazică: ce articulații sunt afectate?

Bibliografie

Autovaccin și alte vaccinuri pentru prevenirea infecției urinare

Servus Med
-
0
Autovaccin și alte vaccinuri pentru prevenirea infecției urinare

Un autovaccin este un vaccin personalizat, preparat din bacteriile izolate chiar de la persoana cu infecție urinară pentru care se produce vaccinul.

Autovaccinul este conceput pentru a stimula sistemul imunitar să recunoască și să lupte împotriva bacteriilor care provoacă infecția urinară recurentă.

În afară de autovaccin, pentru infecția urinară există și alte tipuri de vaccinuri cu administrare orală, spray sau injectabil.

Infecția urinară este printre cele mai frecvente tipuri de infecție, iar 20-30% din cazuri recidivează. Utilizarea frecventă a antibioticelor creează riscul apariției bacteriilor multi-drog rezistente.

Cum se obține autovaccin?

Autovaccinul este un tip de vaccin personalizat, produs chiar din tulpinile de E.coli sau alte bacterii izolate din urina infectată.

Bacteriile izolate sunt inactivate și transformate în vaccin. Vaccinul este apoi administrat pacientului sub formă de injecție cu scopul de a stimula sistemul imunitar să producă anticorpi țintiți împotriva tulpinii de E.coli.

Când este indicat autovaccinul?

Autovaccinul poate fi recomandat în următoarele situații:

  • Dacă infecțiile recurente persistă în ciuda tratamentelor convenționale cu antibiotice și a măsurilor de prevenție obișnuite.
  • Dacă există rezistență bacteriană la multiple antibiotice.
  • În cazul recidivelor frecvente (mai mult de 3 infecții pe an).

Care sunt beneficiile unui autovaccin?

  1. Reduce frecvența recidivelor: ajută la prevenirea reapariției infecțiilor pe termen lung.
  2. Minimizează utilizarea antibioticelor: reduce dependența de tratamentele clasice care pot duce la rezistență bacteriană.
  3. Personalizare: este adaptat bacteriilor specifice ale pacientului, ceea ce îl face mai eficient decât alte soluții generale.

Cum ajungem să beneficiem de un autovaccin?

  1. Consult medical: discutăm cu medicul curant (nefrolog, urolog sau infecționist) oportunitatea unui autovaccin.
  2. Recomandare scrisă: medicul trebuie să emită o recomandare scrisă pentru prepararea autovaccinului.
  3. Recoltarea probelor: se recoltează o probă de urină pentru izolarea tulpinii bacteriene.
    Recoltarea probei nu trebuie făcută în timpul unui tratament antibiotic.
  4. Trimiterea probei: proba, împreună cu recomandarea medicală, va fi trimisă la Institutul „Cantacuzino” pentru prepararea autovaccinului.

În România, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino” este instituția principală care prepară autovaccinuri bacteriene, inclusiv pentru infecțiile recurente cu Escherichia coli.

Ce limitări și riscuri există?

Timpul necesar pentru preparare. Crearea unui autovaccin durează, de obicei, câteva săptămâni, deoarece implică izolarea bacteriilor din cultura de urină.

Eficacitate variabilă. Nu toți pacienții răspund la fel de bine; efectul poate depinde de starea generală a sistemului imunitar.

Reacții adverse: deși rare, pot apărea reacții locale (roșeață, durere la locul injecției) sau generale (febră, oboseală).

Află mai mult ⮕ Antibiotice indicate actual în infecțiile urinare

Alte vaccinuri pentru infecția urinară recidivată

Diferite tipuri de vaccinuri sunt studiate pentru a stimula sistemul imunitar să facă față infecțiilor urinare. Unele dintre acestea sunt sub formă de tablete, altele spray sau injectabile.

URO-VAXOM

Uro-Vaxom este un medicament imunostimulator utilizat în prevenirea infecțiilor recurente ale tractului urinar, în special cistite recurente cauzate de E.coli.

Cum acționează?

Uro-vaxom conține lizat bacterian de E.coli, un extract obținut din bacterii inactivate. Acest lizat stimulează sistemul imunitar pentru a recunoaște și combate mai eficient bacteriile.

Funcționează similar unui vaccin pentru că stimulează sistemul imunitar, dar nu este un vaccin în sensul clasic. Este clasificat ca imunoterapie orală.

Cum se administrează?

Uro-Vaxom se administrează 1 capsulă/ zi, dimineața, pe stomacul gol, timp de 3 luni consecutiv.

Reduce mult frecvența recidivelor infecției urinare. Nu oferă imunitate de lungă durată și trebuie luat periodic pentru efecte susținute.

În cazurile acute se asociază și tratamentul antibiotic.

Reacții adverse posibile

  • reacții digestive ușoare: greață. disconfort abdominal
  • reacții alergice rare, cum ar fi erupții cutanate
  • febră (cazuri izolate)

STROVAC

StroVac este un vaccin injectabil util atât în prevenirea, cât și tratarea infecțiilor recurente ale tractului urinar.

Cum acționează?

StroVac conține 10 tulpini inactive de uropatogeni: 6 de E. coli cu serotipuri diferite și câte una de Klebsiella pneumoniae, Proteus mirabilis, Morganella morganii și Enterococus faecalis.

După administrarea StroVac, sistemul imunitar învață să recunoască aceste bacterii și să dezvolte un răspuns de apărare reducând riscul de recidivă.

Cum se administrează?

StroVac se administrează injectabil intramuscular, 3 injecții în decurs de 4 săptămâni. Ulterior este nevoie de o doză de rapel la 12 luni.

Reacții adverse posibile

  • reacții locale: rășeață și durere la locul injectării
  • reacții sistemice rare: febră ușoară, dureri musculare, oboseală
  • reacții alergice (foarte rar)
CaracteristicaUROMUNEURO-VAXOMSTROVAC
Mod de administraresublingualoral (capsule)injectabil
Timp de administrare3 luni3 luniseria inițială + rapel
Spectru bacterianpolibacterianE.colipolibacterian
Mecanism de acțiuneimunitate sistemicăimunitate sistemicăimunitate sistemică
Disponibilitatelimitată momentanlarg disponibildisponibil

UROMUNE (MV140)

Uromune (MV140) este un vaccin sublingual ce conține 4 dintre cele mai comune bacterii responsabile de infecții urinare, întregi și inactive: E. coli, Klebsiella pneumoniae, Proteus vulgaris și Enterococcus faecalis.

Este mai nou și momentan nu este disponibil în România, dar este disponibil în Marea Britanie, de exemplu.

Ce eficiență are?

În 2024 a fost Asociația Europeană de Urologie a publicat un studiu de lungă durată privind eficiența Uromune în prevenirea recidivei infecției urinare.

Rezultatul a fost îmbucurător. Aproape 60% din pacientele incluse în studiu nu au avut nicio recidivă în timpul celor 9 ani de urmărire.

Cum se administrează?

Uromune se administrează zilnic sublingual, timp de trei luni, prin pulverizarea sprayului sublingual.

Ce efecte secundare are?

Efectele secundare ale vaccinului Uromune sunt considerate rare și minore, nefiind, de obicei, legate de tratament.

Află mai mult ⮕ Infecția urinară: este contagioasă?

De reținut

În infecțiile urinare recidivate al căror tratament este problematic se poate apela la administrarea unui autovaccin. Este metoda cea mai eficientă de prevenire a infecției urinare, dar este și cea mai laborioasă.

Despre celelalte 3 tipuri de vaccinuri prezentate se poate spune că:

  • Uromune pare o soluție promițătoare datorită spectrului său larg și administrării non-invazive, dar disponibilitatea sa este încă limitată.
  • Urovaxom este eficient împotriva E. coli, fiind o opțiune mai ușor accesibilă.
  • Strovac este o alternativă injectabilă cu spectru larg, dar necesită administrare mai laborioasă.

Medicul urolog sau nefrolog sunt cei mai în măsură să ne ofere sfatul și consilierea potrivite.

Citește mai departe…

Infecția urinară care reapare după tratament
Plante medicinale și aromatice utile în infecții urinare
Infecție urinară la femei: 16 reguli de tratament

Bibliografie

Glicemia după masă la persoane cu și fără diabet sau prediabet

Servus Med
-
0
Glicemia după masă la persoane cu și fără diabet sau prediabet

Glicemia după masă diferă la persoanele sănătoase de persoanele cu prediabet sau diabet.

Glicemia crește în mod normal după ce mâncăm. Ulterior mecanismele de reglare intră în funcțiune și glicemia revine la valoarea normală. Glicemia după masă care este considerată normală la persoanele cu diabet este diferită de glicemia normală după masă a nediabeticilor.

Glucoza este principala sursă de energie pe care organismul o obține din carbohidrați. Insulina este hormonul principal care reglează nivelul glicemiei și deplasează glucoza în interiorul celulelor pentru a fi folosită ca și combustibil.

Glucoza în exces este depozitată sub formă de glicogen în ficat și o parte rămâne în sânge.

Glicemia reprezintă nivelul de glucoză din sânge la un anumit moment, respectiv atunci când o măsurăm.

Valoarea glicemiei variază pe parcursul unei zile, iar după masă valorile sunt mai mari. Dacă facem analize de sânge în primele 2h după ce am mâncat, valorile glicemiei sunt mai mari decât valorile glicemiei pe nemâncate.

Glicemia pe nemâncate și glicemia după masă la persoanele fără prediabet sau diabet

Glicemia normală pe nemâncate este între 70-100 mg/ dl.

Deoarece există mai multe metode de determinare a glicemiei, valorile normale pot fi ușor diferite de la un laborator la altul. Pe buletinul de analize găsim specificată valoarea considerată normală de laboratorul respectiv.

După ce consumăm alimente, glicemia crește. Cât este normal să crească?

  • la 1 h după masă: 90-130 mg/dl
  • la 2h după masă: 90-110 mg/dl
  • la mai mult de 5 h după masă: 70-90 mg/ dl

Valorile glicemiei după masă depind mult și de alimentele consumate. La nediabetici, glicemia ar trebui să rămână sub 140 mg/ dl chiar și după o analiză de provocare (test de glicemie provocată) în care se administrează în scop diagnostic o soluție cu 75 g de zahăr.

O altă analiză care arată valorile glicemiei ca medie pe durata a 2-3 luni înainte de test, este hemoglobina glicată HbA1c.

Valorile normale ale HbA1c sunt sub 5,7% ceea ce atestă că în ultimele 2-3 luni glicemia a fost în parametri normali în marea majoritate a timpului.

Află mai mult ⮕ 6 cauze surprinzătoare pentru care crește glicemia

Glicemia pe nemâncate și glicemia după masă la persoane cu prediabet și diabet

Prediabetul nu provoacă simptome, dar este premergător diabetului tip 2. Cele mai multe persoane cu prediabet nu știu când a debutat afecțiunea, mai ales dacă nu și-au mai făcut demult analize.

Glicemia pe nemâncate care pune diagnosticul de prediabet este între 100-126 mg/ dl. Valorile peste 126 mg/ dl pun diagnosticul de diabet.

PrediabetDiabet
Glicemia pe nemâncate100-125 mg/dl80-130 mg/dl
Glicemia după masă (peste 90 min)140- 199 mg/dlsub 180 mg/dl
Hemoglobina glicată HbA1c5,7-6,4%sub 7%

Cum interpretăm valorile din tabel?

Prediabetul nu este o situație normală la care să stăm liniștiți. Valorile din tabel trag un semnal de alarmă că trebuie luate măsuri.

Valorile din tabel corespunzătoare la diabet sunt considerate valori țintă, obiective bine de atins cu ajutorul tratamentului și al măsurilor care țin de stilul de viață.

Află mai mult ⮕ Cel mai bun moment pentru măsurarea glicemiei

Prediabetul evoluează obligatoriu spre diabet?

Evoluția prediabetului spre diabet nu este automată. Cercetările arată că aproximativ 58% din cazurile de prediabet ajung la diabet, dar modificarea stilului de viață și de alimentație poate opri această evoluție.

De exemplu, reducerea cu 7% a greutății corporale scade mult șansele evoluției prediabetului la diabet. Asta înseamnă că dacă ai 100 kg, ar trebui să scazi în greutate până la 93 kg.

De asemenea, efortul fizic moderat-intens, cu exerciții cardio 30 min/ zi, 5 zile pe săptămână, este o altă metodă care poate împiedica evoluția nefastă a diabetului.

Află mai mult ⮕ Sindrom metabolic: cauza dereglării glicemiei și colesterolului

‍Factorii care influențează cel mai mult glicemia

Ceea ce mâncăm are o influență mare asupra glicemiei, în special carbohidrații. O metodă de a reduce efectul carbohidraților este asocierea cu alimente bogate în fibre.

Când mâncăm contează. De exemplu, o cină la o oră târzie va provoca o glicemie crescută pe parcursul nopții.

Medicația afectează nivelul glicemiei. Dacă ai diabet este bine să compari glicemia înainte și după tratament.

Intensitatea efortului fizic poate determina creșterea sau scăderea glicemiei. Antrenamentele de intensitate moderată au un efect de scădere a glicemiei, dar cele de intensitate crescută pot crește glicemia. Explicația stă în faptul că la antrenament intens crește producția de adrenalină, un hormon care duce la creșterea glicemiei.

Somnul insuficient provoacă creșterea glicemiei.

Citește mai departe…

Cum să menții glicemia normală când consumi carbohidrați?
Glicemia mare dimineața (fenomenul dawn)
Monitorizarea continuă a glicemiei: noua tehnologie disponibilă la diabet

Biliografie
1...101112...130Pagina 11 din 130
2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă

Cele mai noi

Cele mai citite

Știri

Meniu