Anestezia implică proceduri medicale și medicamente care te ajută să nu simți durerea în timpul unei operații. Tipul de anestezie folosit depinde de tipul de intervenție chirurgicală, dar și de bolile concomitente și riscuri. Medicul anestezist cântărește preoperator oportunitatea unuia sau a altuia dintre tipurile de anestezie posibile.
În zilele noastre, anestezia și chirurgia sunt mai sigure decât au fost vreodată datorită avansului tehnologiei. Dar asta nu înseamnă riscuri egale cu zero.
În realitate, oricât de priceput este anestezistul și chirurgul și indiferent de procedura folosită, există totdeauna o șansă ca ceva să meargă prost.
Unii pacienți au un risc mai mare de complicații anestezice și chirurgicale datorită vârstei, afecțiunilor asociate sau complexității intervenției chirurgicale.
Tipuri de anestezie
Anestezia generală
Anestezia generală este cel mai des folosită în intervențiile chirurgicale mari cum sunt cele pe cord, digestive, pulmonare sau pentru tratarea cancerului.
Anestezia generală este administrată de medicul anestezist asistat de asistenta de anestezie. Este totodată cel mai complex tip de anestezie.
Procedura începe cu montarea unui cateter intravenos (perfuzie) pe care se va administra medicația. După instalarea somnului și a stării de inconștiență, urmează intubația, plasarea unui tub de plastic în căile respiratorii care să permită aparatului de anestezie să efectueze respirațiile pe care pacientul cu anestezie generală nu le poate efectua singur.
În cursul operației pacientul este monitorizat continuu cu ajutorul aparatelor speciale. Orice modificare (tensiune, puls etc) este rapid sesizabilă și medicul anestezist poate lua măsuri.
Medicamentele și gazele anestezice administrate pe parcursul operației asigură starea de inconștiență, somnul și împiedică apariția durerii.
La finalizarea intervenției, medicamentele și gazele anestezice sunt întrerupte și pacientul anesteziat se trezește.
Monitorizarea funcțiilor vitale continuă și postoperator, în secția de reanimare sau terapie intensivă. Perioada imediat postoperatorie este una în care organismul este încă foarte susceptibil la complicații și de aceea este urmărit atent.
Sedarea monitorizată
Sedarea pe cale intravenoasă și monitorizarea se practică pentru proceduri medicale de scurtă durată și mai puțin complexe, cum ar fi colonoscopia, puncțiile pentru biopsie și altele.
Sedarea monitorizată implică administrarea unui analgezic pentru durere alături de un sedativ. Nu are complexitatea anesteziei generale, deoarece respirăm spontan și suntem relativ conștienți în timpul procedurii. Poate necesita administrarea de oxigen pe o mască facială.
Sedarea monitorizată trebuie să fie efectuată de un medic anestezist care cunoaște rezolvarea oricărei complicații apărute.
Nu este recomandabil să acceptăm sedarea efectuată într-un cabinet medical de către același medic ce practică și altă procedură simultan, cum ar fi colonoscopia, de exemplu. Medicul gastroenterolog nu poate urmări simultan și colonoscopul și tensiunea și pulsul sau respirațiile pacientului. În plus, nu este antrenat să rezolve eventualele complicații anestezice.
Anestezia regională: rahidiană și epidurală
Anestezia rahidiană și epidurală sunt 2 tipuri de anestezie în care corpul este amorțit de la talie în jos. Se practică pentru intervențiile chirurgicale în partea inferioară a corpului.
La anestezia rahidiană, anestezicul se injectează între două vertebre. În timpul operației rămânem perfect conștienți sau medicul poate decide administrarea unui sedativ pentru confort. Monitorizarea tensiunii, pulsului și oxigenării corpului este continuă pe parcursul intervenției chirurgicale.
Anestezia rahidiană este o opțiune bună la operația cezariană sau alte intervenții în sfera genitală, precum și la intervențiile urologice (vezica urinară, prostată). Intervențiile chirurgicale ortopedice (proteza de șold, proteza de genunchi, fracturi etc) se practică cu succes în anestezie rahidiană, mai ales când este vorba despre seniori cu afecțiuni concomitente.
Anestezia peridurală sau epidurală este asemănătoare anesteziei rahidiene. Anestezicul se administrează tot intervertebral, dar tehnica permite readministrarea de anestezic în timpul operației dacă aceasta se prelungește.
Epidurala este și tehnica folosită pentru analgezia la naștere naturală.
Anestezia locală
Anestezia locală asigură analgezie (lipsa durerii) pe o porțiune redusă a corpului și se practică pentru intervenții de mică amploare, cum ar fi biopsia pielii sau îndepărtarea unei alunițe (nev).
Anestezicul se injectează direct în zona unde urmează să fie practicată intervenția chirurgicală. Pe parcursul procedurii rămânem conștienți.
Riscuri și complicații posibile la anestezie generală
Anestezia generală care implică pierderea stării de conștiență poate fi practicată în siguranță, dar implică cele mai multe efecte secundare și potențiale complicații.
Efecte secundare posibile la anestezia generală:
- greață și vărsături
- durere în gât
- dureri musculare
- frisoane (hipotermie)
- delir postoperator
Delirul postoperator constă într-o stare de confuzie mentală cu incapacitate de concentrare și tulburări de memorie care persistă după ce operația și anestezia s-au încheiat. Episoadele de confuzie pot să apară și să dispară pe parcursul primei săptămâni.
Delirul postoperator apare mai ales la seniori. Contactul cu membrii familiei diminuează simptomele și ajută la restabilirea stării mentale.
Complicații posibile la anestezia generală:
- Disfuncția cognitivă
Disfuncția cognitivă înseamnă prelungirea tulburărilor de memorie și concentrare dincolo de prima săptămână. Poate genera probleme de memorie și învățare pe termen lung.
Disfuncția cognitivă este mai frecventă la persoane cu afecțiuni cardiace, boală Parkinson, boală Alzheimer sau accident vascular în antecedente.
- Hipertemia malignă
Hipertermia malignă este o complicație care poate apărea la administrarea anesteziei generale și care poate conduce la deces. Simptomele caracteristice sunt febra extrem de ridicată și convulsiile.
Hipertermia malignă este greu de anticipat pentru că se datorează prezenței unor gene particulare. Dacă cineva din familie a avut o complicație la anestezie care a dus la deces, medicul anestezist trebuie informat.
Riscuri și complicații posibile la celelalte tipuri de anestezie
Sedarea monitorizată implică grade diferite de sedare. Uneori este mai profundă, cu somn, alteori mai superficială, cu păstrarea stării de conștiență. Efecte secundare posibile: greață, durere de cap, amețeală.
Anestezia rahidiană și epidurală sunt urmate mult mai rar de efecte secundare și complicații.
Efecte secundare și complicații posibile:
- durere de cap postoperator
- dureri de spate minore
- dificultăți la urinat în primele ore postoperator
- hematom – sângerare la locul injectării anestezicului – complicație mai probabilă la persoanele cu tratament anticoagulant
- leziuni ale fibrelor nervoase cu tulburări de sensibilitate (amorțeală, durere) temporare sau permanente; este o complicație foarte rară.
Care este anestezia cu riscurile cele mai mici?
Riscurile unei anestezii pot fi reduse la minimum prin respectarea strictă a procedurilor stabilite de experți în anestezie, dar nu pot fi reduse la zero.
Anestezia locală implică riscurile cele mai mici, dar nu este posibilă decât într-un număr redus de proceduri chirurgicale.
Anestezia rahidiană și anestezia peridurală (epidurală) sunt de preferat oricând anesteziei generale, dar mai ales atunci când există afecțiuni concomitente sau vârsta este înaintată.
Poți alege anestezia preferată?
Da, alegerea pacientului este importantă și se ține cont de ea. Dar nu este recomandabil să mergi la spital cu o idee preconcepută despre un anumit tip de anestezie.
Cele mai multe persoane își exprimă opțiunea de a dormi pe parcursul operației: Vreau să dorm, să nu știu nimic. Trebuie să știi că anestezia generală care implică somnul nu este similară somnului de acasă și este însoțită de riscuri mai mari decât celelalte tipuri de anestezie.
Cel mai sigur este să alegi anestezia după ce ai discuția preoperatorie cu medicul anestezist și la sfatul acestuia.
Medicii anesteziști fac parte din categoria de medici cu cele mai înalte abilități, pregătiți să facă față complicațiilor neprevăzute dintr-o intervenție chirurgicală. În plus, se ocupă de terapia intensivă necesară după operație care implică și terapia durerii postoperatorii.
Pentru a minimiza riscurile anesteziei și operației, discuția prealabilă cu medicul anestezist este esențială. La această discuție este bine să ai toate documentele medicale din antecedente, nu doar cele care au legătură cu afecțiunea prezentă.
De ce? Pentru că anestezistul trebuie să ia în calcul și celelalte afecțiuni care pot genera riscuri: hipertensiune, diabet, insuficiență cardiacă, probleme cu coagularea sângelui etc.
Este recomandabil să pui toate întrebările necesare pentru a te lămuri despre evoluția întregului proces al anesteziei și operației. Dar și să răspunzi la întrebările anestezistului, cum ar fi cele legate de medicamentele și suplimentele folosite sau eventuale alergii.
Omiterea unor informații crește riscul apariției situațiilor neprevăzute intraoperator sau după operație.
Când trebuie să aibă loc discuția cu medicul anestezist?
Discuția cu medicul anestezist trebuie să aibă loc înaintea intervenției chirurgicale, cel mai târziu cu o zi înainte, dar preferabil cu o săptămână înainte.
De ce? Este necesară analizarea documentelor medicale din antecedente legate de bolile concomitente și sunt utile recomandările medicului anestezist referitoare la întreruperea sau nu a unora din medicamentele pe care le folosești.
Unele medicamente, cum sunt anticoagulantele și antiagregantele, necesită oprire și substituție cu alte medicamente cu mai multe zile înaintea operației. Dacă nu se urmează protocolul special pentru aceste medicamente, există riscul amânării intervenției chirurgicale.
Medicamente despre care anestezistul trebuie informat
Toate medicamentele pe care le luăm au legătură cu ceea ce urmează să se întâmple la anestezie și operație. Nu trebuie omis niciunul din lista pe care să o arătăm medicului anestezist.
Medicamentele antiagregante și anticoagulante pot crește substanțial riscul de hemoragie intraoperatorie. De aceea, medicul anestezist trebuie informat înainte dacă există tratament cu:
- trombostop, sintrom
- aspirină, aspenter
- clopidogrel, plavix, trombex
- eliquis
- xarelto
- pradaxa
- brilique
- ticlopidină, ipaton
Lista nu este completă. Pot exista și alte medicamente anticoagulante, cu alte denumiri.
De asemenea, unele suplimente nutritive la care nu le acordăm importanță considerându-le inofensive, pot crește riscurile anestezico-chirurgicale.
Lista suplimentelor care ar trebui întrerupte cu cel puțin 2 săptămâni preoperator include:
- ashwaganda
- gingko biloba
- extract de usturoi
- palmier pitic
- omega 3
Lista nu este completă. Pot exista și alte suplimente care necesită întrerupere.
Citește mai departe…
Durerea: cum ne dăm seama dacă este grav ceea ce simțim?
Remedii din plante interzise înainte de operație
Epidurala la naștere naturală: beneficii și riscuri
Anticoagulante: 5 precauții necesare când urmezi acest tratament
Cele mai importante analize de sânge și interpretare
Bibliografie
- American Society of Anesthesiologists. General anesthesia.
- Guglielminotti J, Landau R, Li G. Adverse events and factors associated with potentially avoidable use of general anesthesia in cesarean deliveries. Anesthesiology. 2019
- American Society of Anesthesiologists. Local anesthesia.
- American Society of Anesthesiologists. Regional anesthesia.
- American Society of Anesthesiologists. Anesthesia risks.
- American Society of Anesthesiologists. IV/monitored sedation.
- American Society of Anesthesiologists. Effects of anesthesia.