Riscul metabolic: cum se stabilește, cum poate fi redus?

Riscul metabolic se referă la probabilitatea de a dezvolta diferite afecțiuni — în principal boli cardiovasculare, diabet zaharat de tip 2 și anumite tipuri de cancer — ca urmare a prezenței unor anomalii metabolice.

Aceste anomalii includ, de obicei, tensiune arterială crescută, circumferință abdominală crescută (obezitate centrală), dislipidemie (trigliceride crescute și/sau colesterol HDL scăzut) și hiperglicemie (glucoză crescută a jeun sau rezistență la insulină).

Agregarea acestor factori de risc este adesea denumită sindrom metabolic, un ansamblu bine documentat, asociat cu morbiditate și mortalitate crescute din cauza bolilor cardiometabolice.

Riscul metabolic: parametrii clinici cu care poate fi evaluat

• Tensiune arterială
• Glicemie a jeun sau hemoglobina glicozilată HbA1c
• Profil lipidic: colesterol total, LDL-C, HDL-C, trigliceride
• Indice de masă corporală (IMC)
• Circumferința taliei
• Funcția renală (rata filtrării glomerulare RFG, albuminurie) pentru evaluarea riscului cardiovascular-renal-metabolic

Care sunt valorile normale pe care să le verificăm?

1. Tensiunea arterială (TA)

• Normal: < 120/80 mmHg
• Prehipertensiune / Risc crescut: 120–139 / 80–89 mmHg
• Hipertensiune: ≥ 140/90 mmHg

2. Glicemia

Glicemie a jeun (glicemia pe nemâncate):

• Normal: < 100 mg/dL (< 5,6 mmol/L)
• Pre-diabet: 100–125 mg/dL (5,6–6,9 mmol/L)
• Diabet: ≥ 126 mg/dL (≥ 7,0 mmol/L)

HbA1c (hemoglobina glicată):

• Normal: < 5,7%
• Pre-diabet: 5,7–6,4%
• Diabet: ≥ 6,5%

3. Profil lipidic

• Colesterol total: < 200 mg/dL (< 5,2 mmol/L)
• LDL-C (colesterol „rău”): < 100 mg/dL (< 2,6 mmol/L)
• HDL-C (colesterol „bun”): bărbați: > 40 mg/dL (> 1,0 mmol/L), femei: > 50 mg/dL (> 1,3 mmol/L)
• Trigliceride: < 150 mg/dL (< 1,7 mmol/L)

4. Indice de masă corporală (IMC)

• Normal: 18,5 – 24,9 kg/m²
• Suprapondere: 25 – 29,9 kg/m²
• Obezitate: ≥ 30 kg/m²

5. Circumferința taliei (obezitate centrală)

• Bărbați: < 94 cm (ideal); risc crescut ≥ 102 cm
• Femei: < 80 cm (ideal); risc crescut ≥ 88 cm

6. Funcția renală

Filtrarea glomerulară estimată RFG : normal 60-100

Albuminurie (raport albumină/creatinină urinară):

• Normal: < 30 mg/g
• Moderat crescută: 30–300 mg/g
• Sever crescută: > 300 mg/g

Bine de știut
O persoană cu TA < 120/80 mmHg, glicemie < 100 mg/dL, HbA1c < 5,7%, colesterol LDL < 100 mg/dL, HDL bun, trigliceride < 150 mg/dL, indice de masă corporală IMC 18,5–24,9, talie sub limite și funcție renală normală este considerată cu profil metabolic sănătos.

Ce sunt scorurile de risc metabolic?

Evaluarea riscului metabolic necesită atât măsurători clinice de bază, cât și utilizarea unor scoruri validate, pentru o predicție cât mai exactă a riscului cardiovascular și metabolic.

Exemple de scoruri validate care stratifică riscul:

• Pooled Cohort Equations (PCE)
• Framingham Risk Score
• SCORE (pentru populațiile europene)
• UKPDS Risk Engine (pentru pacienți cu diabet tip 2)

Aceste scoruri validate iau în calcul vârsta, sexul, tensiunea arterială, colesterolul, statutul de fumător și prezența diabetului.

Află mai mult ⮕ De ce nu stai bine cu glicemia?

Stilul de viață pentru reducerea riscului metabolic

Modificările de stil de viață recomandate ca primă linie pentru reducerea riscului metabolic includ:

• adoptarea unei diete sănătoase pentru inimă (precum dieta mediteraneană sau dieta DASH)
• creșterea activității fizice (cel puțin 150 de minute pe săptămână de exerciții de intensitate moderată)
• obținerea și menținerea unei pierderi în greutate de ≥5–7%, cu sprijin continuu din partea profesioniștilor din domeniul sănătății
• limitarea consumului de alcool
• renunțarea la fumat
• reducerea timpului sedentar
• asigurarea unui somn adecvat (7–8 ore pe noapte)

Bine de știut
Un deficit caloric de 500–750 kcal/zi este adecvat pentru majoritatea adulților care doresc să piardă în greutate. Beneficiile clinice încep chiar și de la o pierdere de 3% în greutate.

Tipuri de diete utile pentru reducerea riscului metabolic

Dieta săracă în grăsimi

O dietă săracă în grăsimi, destinată reducerii riscului metabolic, este definită ca un model alimentar în care mai puțin de 30% din aportul total zilnic de energie provine din grăsimi.

Dietele foarte sărace în grăsimi sunt mai restrictive, oferind 15% sau mai puțin din energia totală din grăsimi.

Aceste diete pun de obicei accent pe reducerea consumului de grăsimi saturate și trans, în timp ce se crește aportul de carbohidrați complecși și al alimentelor bogate în fibre.

Dieta cu carbohidrați puțini

O dietă săracă în carbohidrați, cu scopul de a reduce riscurile metabolice, este definită ca un model alimentar în care carbohidrații furnizează mai puțin de 45% din aportul total zilnic de energie sau, de obicei, mai puțin de 130 de grame de carbohidrați pe zi.

Versiunile mai restrictive, cum ar fi dietele foarte sărace în carbohidrați sau dietele ketogenice, sunt definite ca furnizând mai puțin de 10–26% din energia totală din carbohidrați sau 20–50 de grame pe zi.

Dieta mediteraneană

Dieta mediteraneană este un model alimentar caracterizat prin:

• Consumul ridicat de alimente vegetale: fructe, legume, cereale integrale, leguminoase, nuci și semințe.
• Ulei de măsline ca principala sursă de grăsimi.
• Consum moderat de pește și carne de pasăre.
• Consum scăzut până la moderat de produse lactate, preferabil fermentate (iaurt, brânză).
• Consum redus de carne roșie și procesată.
• Consum scăzut până la moderat de vin la mese, dacă nu există contraindicații.

Studii clinice care au inclus număr mare de persoane au demonstrat reduceri semnificative ale incidenței diabetului de tip 2, corecția sindromului metabolic și evitarea evenimentelor cardiovasculare majore prin acest model alimentar.

Dieta mediteraneană este asociată cu îmbunătățiri ale circumferinței taliei, tensiunii arteriale, controlului glicemic, trigliceridelor, colesterolului HDL și rezistenței la insulină, toate fiind componente cheie ale riscului metabolic.

Citește mai departe…

Sindromul CKM care afectează inima, rinichii și metabolismul
Ateroscleroza: ghid complet
Apolipoproteina B – o analiză mai importantă decât colesterolul