∎ Depresia a fost prea mult timp considerată o afecțiune a sufletului. Astăzi este privită ca o tulburare de funcționare a creierului
∎ Cercetările științifice susțin că depresia poate apărea dacă există un deficit de neurotransmițători
∎ Neurotransmițătorii sunt substanțe chimice pe care neuronii le utilizează pentru a-și transmite semnale unul altuia
∎ Readucerea acestor neurotransmițători la nivelul normal poate diminua simptomele depresiei
Ce sunt neurotransmițătorii?
Neurotransmițătorii sunt mesageri chimici.
Sunt molecule pe care sistemul nervos le utilizează pentru a transmite semnale între neuroni sau de la neuroni la musculatură.
Comunicarea dintre 2 neuroni se produce la nivelul sinapsei. Sinapsa este spațiul dintre doi neuroni și ”camera” în care cei doi neuroni comunică.
Semnalele electrice circulă de-a lungul axonului neuronului 1. Odată ajuns la nivelul sinapsei, semnalul electric determină eliberarea unui neurotransmițător în sinapsă.
Neurotransmițătorul eliberat poate avea 3 tipuri de efecte asupra neuronului 2:
-poate să determine excitarea acestuia: adică un impuls electric transmis de-a lungul neuronului 2
-poate să inhibe neuronul 2
-poate avea efect modulator: acțiunea lor se extinde și la alți neuroni, nu doar la cei doi luați ca exemplu. Neuromodulatorul acționează mai lent, dar influențează activitatea mai multor neuroni simultan.
Fiecare tip de neurotransmițător poartă un alt mesaj, are un anumit rol în funcționarea creierului.
Pierderea echilibrului cantitativ al acestor neurotransmițători poate influența sănătatea mentală
Care sunt neurotransmițătorii care pot explica depresia?
Neurotransmițătorii sunt molecule mici, aminoacizi sau neuropeptide. Sunt peste 100 de neuropeptide diferite care acționează ca neurotransmițători.
În depresie sunt implicați 3 din neurotransmițători:dopamina, norepinefrina și serotonina.
Persoanele cu depresie au un nivel crescut de monoaminoxidază, o enzimă care distruge cele 3 tipuri de neurotransmițători.
Așa se explică nivelul scăzut al acestor substanțe la cei cu depresie.
Tips:
Programul neregulat de somn și reducerea orelor de somn cresc substanțial riscul de depresie.
Ce rol are dopamina?
Dopamina este unul din neurotransmițătorii de care depinde dispoziția noastră psihică.
Dopamina ne motivează să continuăm cu entuziasm o anumită activitate. Să lucrăm pentru a ne atinge scopul. Să acționăm pentru a ne satisface plăcerile sau necesitățile.
Reducerea nivelului de dopamină din creier ne face mult mai puțin capabil de a lupta pentru obiectivele noastre.
Depresia se însoțește de lipsa de motivație, de entuziasm pentru orice fel de activitate. Chiar și pentru cele care altădată ne făceau plăcere.
Ce rol are norepinefrina?
Norepinefrina are rol dublu: neurotransmițător și hormon.
Încă din 1960 a fost propusă ipoteza rolului catecolaminelor în apariția depresiei.
Ipoteza nu a fost confirmată în totalitate. Medicația care crește nivelul de norepinefrină are efecte pozitive asupra unor cazuri de depresie. Dar nu este valabil pentru toți.
Deci scăderea norepinefrinei nu este singura modificare din depresie.
Ce rol are serotonina?
Numeroase studii pe animale au dus mai întâi la observația că stresul cronic scade nivelul de serotonină din creier.
Și la om efectul este același. Iar scăderea serotoninei crește riscul de apariție a unui comportament violent. Și chiar riscul de suicid.
Expunerea la soare menține un nivel bun al serotoninei în ceier.
Efectul se datorează diminuării cantității de transportor al serotoninei.
Crește cantitatea de serotonină deoarece nu există transportor de la locul de acțiune interneuronal.
Actualmente tratamentele antidepresive cele mai cunoscute țintesc acest efect: inhibarea transportului serotoninei din sinapsă înapoi în neuronul care a produs-o.
Consecința este: mai multă serotonină în sinapsă.
Efectul este diminuarea simptomelor de depresie.
Ce importanță au neurotransmițătorii pentru tratamentul depresiei?
Dacă înțelegem mecanismele chimice ale depresiei putem înțelege necesitatea tratamentelor disponibile.
Pe de altă parte, psihoterapia este utilă, dar nu suficientă dacă rămâne un deficit de neurotransmițători.
Psihoterapia în combinație cu antidepresivele se dovedește mai eficientă pentru unele persoane.
Apelul la specialist va stabili care este varianta optimă.
Persoanele cu depresie și anxietate au un risc crescut de boală Alzheimer, iar debutul demenței este mai devreme decât la media populației.
Simptomele de demență Alzheimer apar, în medie, cu 2 ani mai repede la cei cu depresie și cu 3 ani mai repede la cei cu anxietate.
Este depresia doar o problemă de chimie?
Nu. Depresia pare să fie generată de concursul mai multor factori de risc:
∎ genetica
Existența unui părinte sau a unui bunic cu depresie crește riscul
∎ hormonii
Sindromul premenstrual, menopauza, problemele tiroidei pot contribui la simptomele depresiei
∎ schimbarea anotimpurilor și a vremii de afară
Modificarea ritmului circadian favorizează depresia
∎ stresul și trauma psihică
Pierderea cuiva drag, divorțul, traumatismele emoționale în copilărie, pot contribui la apariția depresiei.
Cortizolul care se secretă în cantități crescute, în aceste situații, reduce nivelul de serotonină.
Surse:
The Jackson Laboratory. HAPPY OR SAD: THE CHEMISTRY BEHIND DEPRESSION
AAN. People with Depression, Anxiety May Develop Alzheimer’s at Younger Age, 2021
NPJ. Day-to-day variability in sleep parameters and depression risk: a prospective cohort study of training physicians, 2021
