Caută
Acasă Blog Pagina 9

Acest simptom semnalează infecția urinară în 83% din cazuri

Servus Med
-
0
Acest simptom semnalează infecția urinară în 83% din cazuri

Dispareunia sau durerea la contact sexual este un simptom important care poate semnala prezența infecției urinare. În 83% din cazurile de infecție urinară apare și dispareunia.

Cercetătorii de la Florida Atlantic University au prezentat aceste date la Conferința pe 2023 a Societății pentru Menopauză din America de Nord.

Dispareunia este un simptom despre care medicul întreabă mai rar atunci când evaluează o pacientă cu infecție urinară.

Motivul este că durerea la contact sexual este considerată un simptom legat de organele genitale și nu de sistemul excretor care produce și elimină urina.

Studiul clinic a inclus 5500 de femei cu vârste între 17-72 ani care aveau infecție urinară. Iar 83% din ele prezentau și durere la contact sexual pe lângă alte simptome tipice de infecție urinară.

Cum se manifestă dispareunia?

Principalul simptom al dispareuniei este durerea în timpul și după un contact sexual.

Durerea poate fi resimțită ca o arsură sau poate fi o durere ascuțită însoțită de spasm muscular și rigiditate.

Alteori durerile se aseamănă mult cu crampele menstruale și pot iradia în micul bazin (pelvis).

Care sunt cauzele dispareuniei?

Dispareunia poate semnala o infecție urinară, dar poate să fie vorba și despre alte afecțiuni care nu implică infecția urinară.

De exemplu:

  • boli cu transmitere sexuală cum sunt Chlamidia sau gonoreea
  • endometrioza
  • fibromul uterin
  • atrofia vaginală specifică la menopauză
  • boli inflamatorii pelvine
  • anomalii de poziție ale uterului (uterul retrovers)

Dispareunia apare și la bărbații cu boala Peyronie sau cu infecții ale vezicii urinare, prostatei sau veziculelor seminale.

La bărbați dispareunia se manifestă cel mai frecvent cu durere în timpul erecției sau la ejaculare și poate fi însoțită de iritarea pielii la nivelul penisului.

Află mai mult ⮕ Infecții transmise sexual: 30 de întrebări și răspunsuri

Ce simptome sunt specifice infecției urinare?

Cel mai frecvent simptom al infecției urinare este senzația de durere sau arsuri la urinat.

Pe lângă acest simptom, mai pot apărea:

  • nevoia frecventă de a urina
  • durere în partea inferioară a abdomenului
  • urina cu aspect tulbure sau lăptos
  • urina urât mirositoare
  • sânge în urină

Când infecția urinară se extinde de la vezică la rinichi, simptomele se complică și apar:

  • febra și frisoanele
  • oboseala
  • durerea lombară
  • grețuri și vărsături

Infecția urinară este de aproximativ 30 de ori mai frecventă la femei decât la bărbați.

Cauza este specificul anatomiei feminine cu uretra (conductul prin care vezica urinară se golește la exterior) mult mai scurtă decât la bărbați.

Uretra scurtă permite germenilor ca E.coli să migreze ușor în vezica urinară.

Află mai mult ⮕ Infecția urinară este contagioasă?

Dispareunia – un simptom care poate semnala infecția urinară

Durerea la contact sexual nu ne trimite de la început către o infecție urinară pentru că sunt și alte cauze care provoacă dispareunie.

Dar studiul clinic prezentat recent are și o concluzie importantă: durerea la contact dispare după tratamentul cu antibiotice al infecției urinare.

Citește mai departe…

Igiena după contact sexual: reguli de bază
Autovaccin și alte vaccinuri pentru prevenirea infecției urinare
Complicațiile infecției urinare

Bibliografie

Accident vascular hemoragic (AVC)

Servus Med
-
0
Accident vascular hemoragic (AVC)

Accidentul vascular AVC este una din afecțiunile de temut prin consecințele grave pe care le are întreruperea alimentării cu oxigen a creierului. Cel mai frecvent unul din vasele de sânge din creier este blocat de un cheag de sânge (tromb) și se produce un accident vascular ischemic. Alteori vasul de sânge se rupe și provoacă accident vascular hemoragic.

Hemoragia intracraniană poate provoca afectarea definitivă a unora din funcțiile creierului. Și poate pune în pericol viața.

Ce este bine să știi?

Este util să știi:

  • semnele de alarmă care anunță un AVC ca să poți ajuta cât mai rapid pe cineva sau pe tine însuți apelând la 112
  • consecințele unui AVC
  • situațiile în care este risc crescut de accident vascular, pentru că 80% din accidentele vasculare ar putea fi evitate

Accident vascular AVC hemoragic: Semne de alarmă

Dacă persoana cu AVC ajunge la spital în primele 3h de la apariția simptomelor, dizabilitățile ce rămân la 3 luni de la eveniment sunt cu mult mai mici.

Simptomele AVC depind de zona în care se produce hemoragia.

  • brusc amorțeală sau slăbiciune musculară pe jumătate de față, braț și membru inferior, de obicei pe o singură parte a corpului
  • brusc stare de confuzie, dificultăți de vorbire
  • brusc tulburări de vedere la un ochi sau la ambii
  • brusc tulburări la mers, pierderea echilibrului, amețeală
  • brusc durere de cap puternică

Solicită 112 dacă observi aceste semne de alarmă.

accident vascular

Dacă te gândești că cineva din preajma ta a făcut accident vascular, verifică semnele FAST.

F – Fața. Roagă persoana suspectă să zâmbească. Unul din colțurile gurii este căzut la tentativa de a zâmbi.
A – Arms. Roagă persoana să ridice brațele. Nu va putea ridica unul din ele.
S – Speech. Roagă persoana să repete o frază simplă. Va vorbi greu, va pronunța defectuos.
T – Time. Este timpul să suni la 112.

Află mai mult ⮕ Pareza facială: semnal pentru o infecție sau pentru AVC?

Consecințele unui accident vascular

Hemoragia se poate produce chiar în țesutul cerebral sau între creier și cutia craniană.

Creierul este învelit în 3 membrane numite meninge (dura mater, arahnoida și pia mater). Sângerarea se poate produce între oricare din aceste membrane. De aici vin denumirile:

  • hemoragie epidurală: între cutia craniană și dura mater
  • hemoragie subdurală: între dura mater și arahnoidă
  • hemoragie subarahnoidiană: între arahnoidă și pia mater.

Dacă sângerarea se produce în interiorul țesutului cerebral este denumită hemoragie intracraniană.

Ruptura unui vas de sânge și hemoragia înseamnă că o anumită zonă cerebrală nu mai primește oxigen. Fără oxigen, în 3-4 min neuronii mor, iar funcțiile corpului care depind de acești neuroni nu mai pot fi îndeplinite.

Dacă hemoragia are loc în emisfera cerebrală dreaptă, deficitul motor (paralizia) apare pe partea stângă. Dacă hemoragia are loc în emisfera stângă, paralizia apare pe dreapta.

Află mai mult ⮕ Creierul uman: Cum este alcătuit și cum funcționează?

Risc crescut de accident vascular hemoragic

Hipertensiunea arterială este cauza cea mai frecventă de accident vascular. Pereții vaselor de sânge se degradează în timp datorită presiunii mari la care sunt supuși și se pot rupe.

Arterioscleroza cu depozite de grăsime pe pereții vasculari afectează în timp și rezistența acestora.

Anevrismul reprezintă porțiunea anormal dilatată a unei artere. În zona respectivă artera se poate rupe. Dacă este vorba despre o arteră cerebrală, apare AVC. Anevrismul poate fi congenital, dar poate apărea și ca urmare a hipertensiunii cronice.

Traumatismele craniene sau tumorile cerebrale pot fi urmate de hemoragie cerebrală.

Fumatul, consumul de alcool sau de droguri precum cocaina.

Complicații apărute în sarcină, cum este eclampsia în care se înregistrează valori mari ale tensiunii arteriale.

Află mai mult ⮕ Diferența AVC hemoragic – AVC ischemic

Ce poți să faci pentru a reduce riscul de accident vascular?

Una din 4 persoane cu AVC repetă accidentul vascular. Poți acționa din timp asupra factorilor de risc pentru a împiedica apariția unui AVC.

• tratamentul hipertensiunii arteriale

Medicamentele pentru hipertensiune nu tratează cauza, ci mențin tensiunea arterială în parametri de siguranță pentru a evita accidentul vascular.

Este greșit să luăm medicamentele indicate pentru hipertensiune doar când ne simțim rău.

Află mai mult ⮕ Cum să iei corect tensiunea acasă?

• reducerea nivelului de colesterol și trigliceride

Colesterolul și trigliceridele în exces sunt responsabile de arterioscleroză – formarea plăcilor de grăsimi în interiorul vaselor.

Arterioscleroza este una din cauzele accidentului vascular.

Află mai mult ⮕ LDL colesterol: valori normale, valori periculoase

• menținerea greutății optime

Obezitatea trebuie privită ca o afecțiune ce trebuie tratată. Dezechilibrele metabolice care apar la persoanele obeze duc la asocierea frecventă a diabetului tip 2 și hipertensiunii.

• controlul glicemiei

Diabetul zaharat se asociază frecvent cu hipertensiune arterială. Afectarea vaselor de sânge la persoanele cu diabet explică și boala renală cronică și afectarea vederii.

Diabetul tip 2 este o afecțiune ce poate fi prevenită prin stilul de viață și de alimentație. În plus, este precedată de prediabet în care doar glicemia ne dă de gândit că ar trebui să ne schimbăm alimentația și modul de viață.

Nici după debutul bolii nu este târziu să luăm măsuri.

Află mai mult ⮕ Diabet și hipertensiune: de ce sunt asociate frecvent?

• oprirea fumatului și a consumului de alcool

Atât fumatul, cât și consumul de alcool au efecte directe asupra sănătății creierului și a inimii.

• activitatea fizică

Mișcarea are multiple efecte benefice:te ajută să menții greutatea normală, să previi diabetul și bolile de inimă și să menții sănătatea creierului.

• alimentația echilibrată și sănătoasă

Numeroase studii clinice au demonstrat eficiența dietei mediteraneene în a reduce riscul bolilor cardiace, inclusiv accidentul vascular.

Dieta se bazează pe fructe, legume, cereale integrale, nuci și semințe, ulei de măsline extravirgin, pește.

Varianta de regim specific pentru hipertensiune este dieta DASH în care se reduce mult și aportul de sare.

Citește mai departe…

Tensiune mare rezistentă la tratament: Ce trebuie să faci?
Migrena și riscul de accident vascular
Cheag de sânge (tromboză): semne de alarmă
Hipertensiunea netratată la timp: efecte asupra creierului
Somnul insuficient influențează tensiunea arterială

Bibliografie

Efectul nocebo: cum așteptările negative pot intensifica durerea

Servus Med
-
0
Efectul nocebo: cum așteptările negative pot intensifica durerea

Noi cercetări dezvăluie un adevăr surprinzător: așteptările negative pot avea un impact mai puternic și mai de durată asupra percepției durerii decât așteptările pozitive. Este vorba despre așa-numitul efect nocebo, un fenomen psihologic care ar putea influența semnificativ modul în care pacienții resimt tratamentele sau simptomele.

Ce este efectul nocebo?

Asemenea efectului placebo – în care un pacient se simte mai bine doar pentru că se așteaptă să se simtă mai bine – efectul nocebo funcționează în sens invers: o persoană se simte mai rău pur și simplu pentru că se așteaptă la un rezultat negativ. Chiar și fără o cauză fizică reală, anticiparea unei reacții adverse poate declanșa o experiență dureroasă.

Studiul care a demonstrat puterea nocebo

Un grup de cercetători a analizat efectele placebo și nocebo asupra percepției durerii în cadrul unui studiu desfășurat pe 104 voluntari sănătoși. Participanții au fost supuși unor rafale scurte de căldură dureroasă, în timp ce li s-a indus așteptarea că durerea va fi fie:

  • redusă (condiție placebo),
  • intensificată (condiție nocebo),
  • sau neschimbată (grup de control).

Aceste așteptări au fost create folosind o combinație de sugestii verbale și un tratament fals de ameliorare a durerii – un dispozitiv fals de stimulare nervoasă care părea real, dar nu a oferit nicio ameliorare reală.

Participanții au fost rugați să evalueze intensitatea durerii lor pe o scară cuprinsă între 0 (deloc dureros) și 100 (insuportabil de dureros).

Rezultatele au fost clare:

  • în prima sesiune, cei din grupul nocebo au evaluat durerea cu 11,3 puncte mai mare decât grupul de control.
  • cei din grupul placebo au simțit durerea cu doar 4,2 puncte mai mică.
  • la o săptămână după prima expunere, aceste diferențe s-au menținut – efectul nocebo rămânând semnificativ mai puternic decât cel placebo.

Ce înseamnă aceste descoperiri pentru practica medicală?

Mesajul este simplu, dar profund: modul în care cadrele medicale comunică poate influența direct percepția durerii și rezultatele tratamentului. Dacă un pacient este avertizat cu insistență asupra potențialelor efecte adverse sau riscuri, chiar și neintenționat, acest lucru poate declanșa un efect nocebo cu consecințe reale.

„Oamenii sunt mai predispuși să se aștepte la rezultate negative și să le resimtă mai intens decât să se bucure de cele pozitive”, explică cercetătorul principal, Ulrike Bingel.

Cum putem preveni efectele nocebo?

Autorii studiului propun strategii simple, dar eficiente:

  • încadrarea pozitivă a informațiilor medicale.
  • evitarea accentului excesiv pe efecte secundare, atunci când nu este necesar.
  • construirea unei relații de încredere între pacient și medic.

Într-un context în care eficiența și calitatea serviciilor medicale sunt esențiale, prevenirea efectelor nocebo ar putea îmbunătăți semnificativ rezultatele terapeutice, fără costuri suplimentare.

Rezultatele studiului pot fi exploatate și din punctul de vedere al pacienților. Persoanele care obișnuiesc să-și privească problemele de sănătate ca pe situații rezolvabile și care au încredere în prescripțiile medicale, au șanse mai mari să suporte mai ușor neajunsurile simptomelor și tratamentelor.

De reținut

Această cercetare evidențiază un adevăr adesea trecut cu vederea: așteptările contează – și uneori, cele negative pot face mai mult rău decât ne imaginăm. În loc să ne concentrăm exclusiv pe amplificarea placebo-ului, ar trebui să acordăm cel puțin la fel de multă atenție evitării declanșării nocebo-ului.

Citește mai departe…

Durerea. Cum ne dăm seama dacă este grav ceea ce simțim?
Cum calmezi durerea de nerv sciatic?
Fibromialgia. De ce am durere peste tot?
Gheața sau căldura? Ce să folosești la durere de genunchi?
Stresul și durerea de stomac

Bibliografie

Cortizolul. Cum gestionezi hormonul stresului pentru o viață echilibrată?

Servus Med
-
0
Cortizolul. Cum gestionezi hormonul stresului pentru o viață echilibrată?

Cortizolul este hormonul care are reputația proastă de a provoca cele mai multe din consecințele stresului cronic.

Cortizolul este produs de glandele suprarenale, o pereche de glande aflate la polul superior al fiecărui rinichi. Joacă un rol cheie din momentul în care ne trezim, pe parcursul zilei și până seara la culcare:

  • ne oferă energie: mobilizează glucoza din depozite și asigură combustibilul necesar cand facem efort sau când ne stresăm
  • reduce inflamația
  • susține tensiunea arterială
  • participă la reglarea ritmului somn-veghe

Totul merge strună dacă cortizolul crește atunci când trebuie să crească și scade exact atunci când trebuie să scadă.

Probleme apar când lucrurile se întâmplă invers: cortizolul scade când trebuie să crească sau crește când trebuie să scadă.

La persoanele cu stres cronic (fizic sau psihic), cortizolul e permanent crescut ceea ce provoacă mari neajunsuri.

Când cortizolul devine o problemă

Într-un organism sănătos, nivelurile de cortizol cresc și scad în mod natural pe parcursul zilei, crescând dimineața pentru a ne activa și scăzând seara pentru a ne pregăti de somn. Problemele apar atunci când acest ritm este perturbat, mai ales în contextul stresului cronic.

La persoanele supuse constant stresului – fie el fizic, psihic sau emoțional – cortizolul rămâne crescut în mod persistent. Această stare poate avea consecințe serioase: tulburări de somn, anxietate, oboseală cronică, imunitate slăbită sau acumulare de grăsime abdominală.

Exercițiile fizice – un aliat neașteptat în reglarea cortizolului

Exercițiile fizice sunt percepute de organism ca stresori. Reacția normală este creșterea cortizolului după ce am făcut mișcare. Doar că, după efort fizic, creșterea cortizolului este temporară și benefică.

La fel cum vaccinurile ne antrenează sistemul imunitar prin expunere la doze mici de agent patogen, la fel se întâmplă și cu exercițiile fizice practicate regulat.

Cercetările arată că persoanele care se implică în activități fizice regulate prezintă vârfuri ale producției de cortizol, dar de intensitate mai mică.

În plus, somnul mai bun care urmează după o zi în care ne-am mișcat, contribuie suplimentar la reglarea cortizolului.

Pe termen lung, mișcarea regulată duce la:

Află mai mult ⮕ Cum să folosim stresul în favoarea noastră?

Ce tip de exerciții ajută la reducerea cortizolului?

1. Exercițiile cardio
Activități precum mersul în pas alert, ciclismul sau înotul, practicate 30 de minute pe zi, ajută la scăderea cortizolului. Important este să nu forțăm corpul până la epuizare – scopul este să ne simțim energizați, nu epuizați.

2. Exercițiile de forță
Ridicarea de greutăți sau exercițiile cu propria greutate îmbunătățesc tonusul psihic, dar și rezistența și metabolismul.
Se știe, de exemplu, că exercițiile cu propria greutate sunt cele mai utile ca să nu pierdem masă osoasă și să prevenim osteoporoza.

3. Exercițiile de intensitate crescută (HIIT)
Exercițiile de intensitate crescută (High Intensity Interval Training) pot crește semnificativ cortizolul, deci trebuie practicate cu atenție. Dacă după un antrenament HIIT ne simțim mai anxioși sau avem un somn agitat, e semn că trebuie să reducem frecvența.

4. Activități de relaxare activă
Yoga, pilates, tai chi sau stretching-ul contribuie la reducerea nivelului de stres și susțin o stare de bine generală.

Află mai mult ⮕ Mersul pe jos: 5 beneficii majore pentru inimă

Un exemplu de program anti-stres pe 7 zile

  • Luni: Mers alert – 30-60 min
  • Marți: Exerciții de forță sau HIIT – 20-30 min
  • Miercuri: Pauză activă sau relaxare
  • Joi: Yoga, Pilates sau Tai Chi
  • Vineri: Cardio + forță – 30-45 min
  • Sâmbătă: Activitate plăcută (bicicletă, sporturi ușoare)
  • Duminică: Stretching – 15-20 min

Ca să adoptăm un program regulat, prima condiție este să alegem exercițiile fizice care ne plac.

Concluzie

Cortizolul nu este „dușmanul”, ci un hormon vital care trebuie menținut în echilibru. Iar mișcarea regulată – dacă este adaptată corect – este una dintre cele mai eficiente metode naturale de a ține stresul sub control.

Prin activitate fizică, somn de calitate, alimentație echilibrată și pauze de relaxare, putem reduce impactul negativ al stresului cronic asupra sănătății noastre.

Citește mai departe…

Durerea de spate provocată de stres
Cum te ajută grădinaa să scapi de stres?
6 tipuri de hormoni influențați de expunerea la lumină

Bibliografie
  • The effects of exercise intensity on the cortisol response to a subsequent acute psychosocial stressor. Psychoneuroendocrinology. 2021
  • Exercise and circulating cortisol levels: the intensity threshold effect. J Endocrinol Invest. 2008
  • The Effects of Different Exercise Intensities and Modalities on Cortisol Production in Healthy Individuals: A Review. Journal of Exercise and Nutrition.2021

Riscul de ADHD și autism al copilului are legătură cu alimentația mamei

Servus Med
-
0
Riscul de ADHD și autism al copilului are legătură cu alimentația mamei

Un studiu amplu care a analizat peste 60 000 de perechi mamă-copil a constatat că o dietă occidentală în timpul sarcinii – bogată în grăsimi, zahăr și alimente procesate – a fost asociată cu un risc semnificativ crescut de ADHD și autism la copii.

Chiar și schimbările mici către o dietă occidentală au fost corelate cu un risc cu 66% mai mare de ADHD și un risc cu 122% mai mare de autism.

Cele mai puternice asocieri au fost observate în primul și al doilea trimestru de sarcină, sugerând că dezvoltarea timpurie a creierului fetal este deosebit de sensibilă la alimentația maternă.

Cercetătorii au identificat metaboliți specifici din sânge legați de dietă care pot explica această legătură, subliniind potențialul intervențiilor dietetice pentru a sprijini neurodezvoltarea.

Dieta occidentală este un tipar alimentar predominant în țările dezvoltate, caracterizat printr-un consum ridicat de alimente procesate și ultraprocesate, zaharuri rafinate, grăsimi nesănătoase și carne roșie, în detrimentul alimentelor integrale și sănătoase.

Alimente caracteristice dietei occidentale

  • Fast-food și alimente procesate – hamburgeri, pizza, cartofi prăjiți, snacks-uri, produse congelate gata preparate.
  • Carbohidrați rafinați – pâine albă, paste din făină rafinată, produse de patiserie, cereale cu zahăr.
  • Băuturi îndulcite – sucuri carbogazoase, băuturi energizante, ceaiuri și cafele îndulcite artificial.
  • Zaharuri rafinate – bomboane, prăjituri, înghețată, ciocolată cu mult zahăr, deserturi procesate.
  • Grăsimi nesănătoase – uleiuri vegetale rafinate (ex. ulei de palmier), margarină, alimente prăjite în ulei.
  • Carne roșie și procesată – mezeluri (cârnați, șuncă, salam), burgeri din carne de vită, bacon.
  • Produse lactate grase – brânzeturi procesate, lapte integral, smântână grasă.
  • Aport scăzut de fibre – consum redus de legume, fructe, cereale integrale și leguminoase.

Află mai mult ⮕ Dieta în sarcină: ce alegem? ce evităm?

Cum a fost efectuat studiul despre riscul de ADHD și autism la copil?

Un studiu clinic cuprinzător realizat de Universitatea din Copenhaga și Copenhagen Prospective Studies on Asthma in Childhood (COPSAC) la Centrul danez de astm pediatric, a descoperit o asociere între dieta maternă în timpul sarcinii și dezvoltarea ADHD și autism la copii.

Pentru a ajunge la rezultat cercetătorii au analizat modelele alimentare, probele de sânge și diagnosticele ADHD în patru cohorte independente mari din Danemarca și Statele Unite, cuprinzând mai mult de 60 000 de perechi mamă-copil.

Studiul se bazează pe un set de date extrem de detaliat și robust, în care aproape 600 de copii au fost evaluați clinic pentru tulburări de neurodezvoltare la vârsta de 10 ani.

Pentru a asigura fiabilitatea constatărilor, cercetătorii au luat în considerare o serie de factori, inclusiv genetica, despre care se știe că joacă un rol major în tulburările de neurodezvoltare.

Află mai mult ⮕ Greutatea în sarcină. Câte kg în plus sunt recomandabile?

Riscul de ADHD și alte tulburări de neurodezvoltare influențate de alimentația mamei

Unul dintre principalele puncte forte ale acestui studiu este calitatea ridicată a probelor biologice, care au inclus măsurători repetate pe parcursul sarcinii și copilăriei.

Acest lucru a permis cercetătorilor să demonstreze că asocierea dietei cu riscul de ADHD a fost cea mai puternică la începutul și mijlocul sarcinii.

„La compararea cohortelor, am observat cele mai puternice asocieri în primul și al doilea trimestru, sugerând că dezvoltarea creierului în această perioadă este deosebit de sensibilă la influențele nutriționale materne”, explică autorul principal, profesorul Morten Arendt Rasmussen de la Universitatea din Copenhaga.

Cercetătorii au identificat 43 de metaboliți specifici în sângele matern care au fost legați de o dietă occidentală. Această asociere ar putea ajuta la explicarea legăturii dintre dietă și tulburările de neurodezvoltare.

„Am constatat că 15 dintre acești 43 de metaboliți erau legați în mod special de riscul crescut de ADHD. Mulți dintre acești metaboliți sunt derivați din aportul alimentar și joacă roluri cheie în reglarea inflamației și a stresului oxidativ – factori despre care se crede că sunt critici în neurodezvoltarea timpurie”, spune Dr. David Horner, unul din autori.

Află mai mult ⮕ Cum se dezvoltă creierul copilului până la 5 ani?

Utilitatea concluziilor studiului

Studiul permite conștientizarea importanței alimentației în perioada sarcinii pentru dezvoltarea creierului copilului.

Analiza nu doar confirmă o legătură puternică între dietă și riscul de ADHD. Identifică, de asemenea, nutrienți și alimente specifice care ar putea servi drept bază pentru orientări dietetice îmbunătățite și strategii preventive.

Actualmente indicațiile de alimentație pentru gravide în Danemarca pun accent pe dieta nordică la care trebuie suplimentat aportul de fructe, legume și fibre. Diferențele nu sunt mari față de populația generală.

În lumina noilor observații, este posibil să fie nevoie de o reconsiderare a recomandărilor și suplimentare substanțială a nutrienților în sarcină (nu a numărului de calorii).

Greșelile de alimentație, mai ales în primele două trimestre ale sarcinii, pot crește riscul de afecțiuni de neurodezvoltare cum sunt ADHD sau autismul.

Citește mai departe…

Iodul scăzut al mamei afectează inteligența copilului
Dereglări hormonale în sarcină care afectează mama și copilul
Vitamine prenatale: care sunt componentele cheie?

Bibliografie

Alergia la nichel (bijuterii, materiale dentare) și bolile autoimune

Servus Med
-
0
Alergia la nichel (bijuterii, materiale dentare) și bolile autoimune

Alergia la nichel este una dintre cele mai frecvente cauze ale dermatitei de contact, o erupție cutanată sau iritație care apare atunci când pielea intră în contact cu alergenul.

Deși alergiile la nichel sunt de obicei cauzate de bijuterii, cum ar fi cerceii, nichelul se găsește frecvent și în monede, telefoane mobile, închizători de haine și chei, toate acestea putând provoca simptome la alergici.

Alergiile la nichel pot apărea oricând pe parcursul vieții și durează toată viața. Dacă avem o alergie la nichel, vom avea o reacție cutanată (pe piele) ori de câte ori suntem expuși la metal.

Simptomele alergiei la nichel

Alergia la nichel provoacă simptome cutanate reunite sub numele de dermatită de contact alergică. Erupția nu apare chiar imediat, poate dura câteva zile după contact, și este însoțită de:

  • pete roz sau roșiatice
  • mâncărimi
  • senzație de arsură
  • cruste

Erupția apare în zona de contact, dar, în cazuri severe, se poate extinde și la distanță, în alte zone ale corpului.

Unele persoane prezintă o alergie sistemică la nichel care implică și fenomene generale:

  • durere de cap
  • oboseală
  • greață și vomă
  • diaree

Cum se produce sensibilizarea la nichel?

Nichelul este un metal comun pe care-l regăsim frecvent în diferite produse folosite zi de zi, cum ar fi:

  • bijuterii
  • baterii
  • monede
  • chei
  • fermoare
  • părți componente ale mașinii
  • telefoane mobile
  • rame de ochelari
  • ustensile
  • implanturi metalice sau alte dispozitive medicale

Transpirația abundentă a corpului atunci când suntem în contact cu nichelul (de exemplu bijuterii care conțin nichel și sunt purtate vara) face ca metalul să fie mai ușor absorbit în corp.

Erupția cutanată inițială este provocată, de obicei, de un contact mai prelungit și absorbția unei cantități de nichel suficient de mare.

Odată produsă sensibilizarea, ulterior, erupția cutanată poate apărea chiar și la o expunere de scurtă durată.

Bine de știut
Nichelul este folosit adesea ca metal de bază în fabricarea bijuteriilor deoarece le crește durabilitatea.
Chiar și bijuteriile placate cu aur pot conține nichel sub stratul superficial. Degradarea placajului cu aur creează posibilitatea expunerii la nichel.

Nu există tratament pentru alergia la nichel. Simptomele pot fi evitate doar prin evitarea contactului cu metalul.

Declanșarea bolilor autoimune

Experiența clinică și literatura științifică demonstrează că metalele joacă un rol important în apariția bolilor autoimune.

Alergiile și bolile autoimune implică același tip de reacție a sistemului imunitar.

Diferența este că în cazul alergiilor, factorul declanșator provine din afara corpului, este un alergen identificabil (polen, praf, mucegai, nichel etc), iar în cazul bolilor autoimune, sistemul imunitar face o încurcătură și atacă structuri proprii ale corpului considerându-le străine.

Exemple de boli autoimune:

  • sindrom Sjogren – sistemul imunitar atacă glandele salivare
  • artrita reumatoidă – este atacat țesutul articular
  • tiroidita Hashimoto – este atacată glanda tiroidă
  • scleroza multiplă – este atacată teaca de mielină care protejează neuronii

Cercetătorii nu au identificat cauza pentru care sistemul imunitar face erori în cazul bolilor autoimune, dar se presupune că este nevoie simultan și de o predispoziție genetică și de prezența unui factor declanșator din mediu.

Află mai mult ⮕ Bolile autoimune: care sunt și de ce apar?

Nichelul și bolile autoimune

Nichelul poate fi unul din factorii declanșatori ai unei reacții autoimune.

Afirmația este susținută de unele studii clinice care au constatat că:

  • alergia la nichel poate fi urmată de tiroidită autoimună
  • alergia la nichel apărută după o expunere orală (materiale dentare) este foarte probabil să fie urmată de o afecțiune autoimună

Cercetările au mai arătat că alergiile la metale (nu doar la nichel) sunt frecvent legate de boli autoimune de țesut conjunctiv, cum sunt:

Din păcate, o afecțiune autoimună odată ce apare, nu este curabilă.

Află mai mult ⮕ Sindrom Sjogren: lipsa de salivă și de lacrimi

Evitarea contactului cu nichelul și alte metale

Evitarea expunerii la contactul prelungit cu obiecte cu nichel și chiar și cu alte tipuri de metale este utilă în prevenirea apariției dermatitei de contact sau a unei reacții autoimune.

  • discuția cu stomatologul este esențială

Nichelul este o componentă comună a diferitelor aliaje dentare, în special a aliajelor nichel-crom (Ni-Cr) utilizate în restaurările și implanturile dentare. Studiile au arătat că eliberarea nichelului din aceste aliaje poate duce la reacții de hipersensibilitate la persoanele sensibilizate.

Prevalența alergiei la nichel în rândul pacienților cu implanturi dentare este semnificativă, ratele de sensibilizare raportate ajungând până la 22,8%.

  • alegerea bijuteriilor

Frecvent alergia la nichel apare după contactul cu bijuteriile. Este util să ne asigurăm că cerceii, ceasurile. inelele sau colierele nu conțin nichel.

Bijuteriile din aur de 18k sau 24k prezintă o siguranță mai mare. Bijuteriile din argint marcate cu 925 conțin aliaj de argint cu cupru (sterling silver), dar nu cu nichel.

Aliaje alternative de aur alb pe bază de paladiu nu produc alergie, dar aliajele de paladiu sunt mai scumpe decât cele care utilizează nichel.

  • evitarea hainelor cu fermoare metalice sau alte adaosuri metalice care vin în contact cu pielea
  • protecția device-urilor metalice cum ar fi telefonul mobil pe care-l utilizăm frecvent
  • atenție la ustensilele de bucătărie: sunt de preferat răzătorile din oțel inoxidabil, de exemplu
  • ramele de ochelari din plastic ne scutesc de un contact permanent cu metalul
  • evitarea unor alimente care s-a constatat că sunt frecvent contaminate cu nichel: soia și produsele din soia cum este tofu, pudra de cacao, caju sau smochine.

Citește mai departe…

Alergia la mucegai
Sindromul alergiei orale
Alergie la polen: măsuri eficiente ca să reduci simptomele
Remedii pentru alergie
Astm alergic: declanșare, simptome, tratament

Bibliografie

Menopauza și ficatul gras

Servus Med
-
0
Menopauza și ficatul gras

La menopauză riscul apariției ficatului gras este de 2-3 ori mai mare comparativ cu alte etape de vârstă.

Ficatul gras non-alcoolic este o afecțiune hepatică cronică și este legată de modul în care se depozitează grăsimea. Cu cât se acumulează mai multă grăsime în ficat, cu atât se intensifică și inflamația. Boala progresează și se poate complica cu hepatită, ciroză sau cancer hepatic.

Menopauza apare natural între 45-55 ani, dar uneori poate apărea mai devreme. Intervenții chirurgicale ca histerectomia sau unele tratamente pot provoca intrarea bruscă în menopauză.

La menopauza profilul hormonal se schimbă, scade nivelul de hormoni estrogeni și progesteron și se încheie perioada reproductivă a femeii. Schimbările hormonale antrenează și schimbări metabolice care pot provoca apariția ficatului gras.

Cauzele ficatului gras la menopauză

Prevalența ficatului gras este mai mare la femeile aflate în postmenopauză comparativ cu femeile aflate în premenopauză datorită mai multor modificări hormonale.

Deficitul de estrogeni joacă un rol semnificativ în patogeneza ficatului gras. Estrogenii au efecte protectoare asupra metabolismului hepatic, inclusiv reducerea inflamației, îmbunătățirea funcției mitocondriale și atenuarea stresului oxidativ și a rezistenței la insulină.

Scăderea nivelului de estrogeni la menopauză duce la creșterea adipozității abdominale, apariția dislipidemiei și rezistenței la insulină, factori care contribuie la dezvoltarea și progresia ficatului gras.

Excesul de androgeni (hormonii sexuali specific masculini, dar prezenți în cantitate semnificativ mai mică și la femei) este o altă cauză a dereglărilor metabolice care conduc la apariția ficatului gras la menopauză.

S-a constatat totodată că fibroza hepatică ce complică ficatul gras non-alcoolic este mai severă la femeile la menopauză comparativ cu perioada dinaintea menopauzei.

Semnale că ai putea avea ficat gras (steatoză hepatică)

Simptomele ficatului gras sunt adesea nesesizabile la începutul bolii. Dar sunt câțiva indicatori care semnalează această posibilitate și pe care este bine să-i corectăm:

Setul de analize pentru ficat care este recomandat la analizele de rutină cuprinde:

  • transaminazele ALT și AST
  • gama-glutamil transferaza GGT
  • fosfataza alcalină
  • bilirubina
  • albumina

Dacă valorile analizelor sunt normale și nu există nici simptome este cel mai probabil că ficatul este sănătos.

Dacă valorile sunt anormale, medicul gastroenterolog va stabili ce teste suplimentare sunt necesare, precum și alte investigații pentru a lămuri cauza.

Află mai mult ⮕ Durerea în dreapta, sub coaste: cauze posibile

Tratamentul hormonal poate preveni afectarea ficatului?

Terapia de substituție hormonală cu estrogeni a fost studiată, dar încă sunt rezultate controversate.

Unele studii au concluzionat că administrarea de estrogeni transdermic ar putea preveni steatoza hepatică. Alte studii au arătat că estrogenii administrați pe cale orală ar putea avea efect invers.

De aceea, terapia hormonală cu estrogeni nu face parte încă din ghidurile medicale pentru prevenția ficatului gras la menopauză.

Află mai mult ⮕ Agravarea ficatului gras: poate fi stopată?

Măsuri utile pentru protejarea ficatului la menopauză

Steatoza hepatică nu poate fi totdeauna reversibilă, dar putem preveni agravarea situației cu măsuri care țin de stilul de viață și de alimentație.

Alimentația sănătoasă
Ceea ce mâncăm influențează ficatul, mai ales dacă deja suferim de diabet tip 2 sau obezitate.
Alimentele fast food, a alimentelor ultraprocesate, a sucurilor și altor băuturi îndulcite, dar și carnea roșie bogată în grăsimi saturate ar trebui evitate.

Cei mai mulți specialiști recomandă respectarea constantă a principiilor dietei mediteraneene: alimente integrale, fructe și legume, cereale integrale, nuci și semințe și ulei de măsline.

Evitarea consumului de alcool
Odată diagnosticată steatoza hepatică, este recomandabilă evitarea completă a alcoolului ale cărui efecte negative asupra ficatului sunt binecunoscute.

Exercițiile fizice
Antrenamentul fizic regulat, pe lângă alte beneficii, te ajută să menții greutatea corporală, una din metodele cele mai eficiente de evitare a ficatului gras la menopauză.

Menținerea greutății corporale
Tranziția către menopauză este însoțită de creșterea în greutate și de acumularea grăsimii pe abdomen.

Grăsimea abdominală atrage atenția că există și grăsime viscerală și că e posibil să fi apărut și ficatul gras.

Corectarea sindromului metabolic
Planul de tratament pe care-l face medicul pentru a corecta colesterolul mare, trigliceridele crescute și glicemia trebuie respectat întocmai.

Apariția și evoluția ficatului gras este precedată de aceste dereglări ale profilului lipidic și glicemiei.

Dimensiunea taliei este un alt criteriu de sindrom metabolic după care ne putem orienta.

Citește mai departe…

Ce spune dimensiunea taliei despre sănătatea ta?
Fitoestrogenii și creșterea în greutate la menopauză
Analize și investigații recomandate la menopauză
Beneficiile vitaminei D la menopauză
Memoria la menopauză: cum încetinim declinul cognitiv?

Bibliografie

Fasolea: ce vitamine și minerale câștigi?

Servus Med
-
0
Fasolea: ce vitamine și minerale câștigi?

Fasolea este o leguminoasă nutritivă, convenabilă, versatilă și economică. Fasolea conține o combinație unică de fibre, proteine, vitamine și minerale, oferind numeroase beneficii pentru sănătate, cum ar fi îmbunătățirea glicemiei și a colesterolului și favorizarea digestiei.

Un aliment cum este fasolea eliberează energie lent și menține sațietatea mai mult timp. Este recomandată vegetarienilor, persoanelor cu diabet sau celor care vor să evite variațiile glicemice bruște.

Fasolea previne constipația, dar nu este de obicei favorabilă persoanelor cu colon iritabil deoarece fermentează și poate produce balonare și gaze.

Fasolea este în mod natural săracă în sodiu și grăsimi și o sursă bună de potasiu

Potasiul este un electrolit care ajută la reducerea tensiunii în pereții vaselor de sânge și favorizează pierderea de sodiu prin urină, ambele acționând pentru scăderea tensiunii arteriale.

Este preferabil să fierbem fasolea uscată și să o preparăm acasă deoarece fasolea fiartă și conservată are un conținut substanțial de sodiu.

O porție de o jumătate de cană de fasole furnizează aproximativ 11% din necesarul zilnic de magneziu.

Magneziul este un mineral esențial care are multe roluri în organism. Este cofactor (coenzima) în mai mult de 300 de sisteme enzimatice implicate în sinteza proteinelor, reglarea glicemiei și a tensiunii arteriale, precum și în funcția musculară și nervoasă. 

Bine de știut
O jumătate de cană (120 g) fasole fiartă aduce 132 de calorii.
Dimensiunea porției de fasole trebuie luată în considerare dacă vrem să ne menținem greutatea optimă.

Sursă bună de fier

Fierul este esențial pentru dezvoltarea neurologică, funcționarea celulară, sinteza hormonilor și creșterea fizică.

Fasolea conține fier non-hem care nu este absorbit eficient de organism. Cu toate acestea, consumul de alimente bogate în fier împreună cu alimente bogate în vitamina C poate crește absorbția.

Încercați să asociați mâncarea de fasole cu o salată bazată pe ardei gras roșu foarte bogat în vitamina C.

Prebiotice pentru sănătatea intestinului

Amidonul rezistent este o fibră care se găsește în fasole și alte leguminoase.

Amidonul acționează ca un prebiotic prin promovarea creșterii bacteriilor intestinale benefice (microbiomul intestinal) ceea ce aduce beneficii sănătății generale.

Fasolea este o sursă bună de proteine pentru cei care nu consumă carne

Persoanele care aleg să nu mănânce carne pot beneficia de consumul de fasole, o sursă valoroasă de proteine vegetale.

Proteina este un macronutrient esențial care acționează ca element de bază pentru mușchi, oase, cartilaje și piele. Proteinele sunt necesare atunci când celulele sunt reparate, ca în cazul vindecării rănilor. De asemenea, proteinele luptă împotriva infecțiilor și transportă vitaminele, mineralele și oxigenul în organism.

Fibre

Consumul de fasole contribuie și la asigurarea necesarului de fibre alimentare, un tip de carbohidrați complecși care nu se digeră în intestin, dar ajută la digestia alimentelor și tranzitul intestinal.

În plus, fibrele alimentare ajută la controlul glicemiei (zahărul din sânge) și la scăderea colesterolului.

Bine de știut
Necesarul zilnic de fibre: 25-30 g.
O jumătate de cană de fasole gătită aduce aproape 9 g de fibre.

Fasolea conține acid folic (vitamina B9)

Folatul este forma naturală a vitaminei B9. Folatul este implicat în formarea ADN-ului care conține codul genetic cu instrucțiuni exacte pentru formarea și funcționarea corpului nostru.

Aportul adecvat de folat este esențial în timpul sarcinii deoarece reduce substanțial riscul apariției unor malformații congenitale.

Cercetările susțin și alte roluri ale folatului cum ar fi prevenția apariției degenerescenței maculare, afecțiune oculară care apare odată cu vârsta.

Citește mai departe…

Cartofii dulci: ce vitamine și minerale câștigi?
Alimente bogate în potasiu utile la hipertensiune și nu doar atât
Hrișca: beneficii la care nu te gândești și idei de rețete
Lipsa de proteine: semne de alarmă și cum corectezi?
Usturoiul și leurda: cum obții toate beneficiile?

Bibliografie

Probleme de vorbire care semnalează debutul bolii Alzheimer

Servus Med
-
0
Probleme de vorbire care semnalează debutul bolii Alzheimer

Problemele de vorbire sunt printre primele semne ale bolii Alzheimer și apar înainte ca tulburările de memorie să fie vizibile.

După vârsta de 65 ani, riscul de boală Alzheimer se dublează la fiecare 5 ani. Dar 1 din 20 de persoane prezintă un debut al bolii sub vârsta de 65 ani.

Tulburările de vorbire apar în primele stadii ale bolii și observarea lor poate permite un diagnostic mai rapid.

Tulburări de vorbire care semnalează boala Alzheimer în stadii incipiente

Pauzele în vorbire și ezitările

Unul dintre cele mai recunoscute simptome ale bolii Alzheimer este dificultatea persoanei de a-și aminti cuvinte specifice ceea ce duce adesea la pauze în vorbire și ezitări frecvente sau lungi.

Pauzele lungi în cadrul unei propoziții, fără tendința de a le umple cu ceva se datorează dificultății de a-și reaminti lexicul și modul în care se configurează gândurile.

Pauzele apar mai ales la începutul frazei și este evidentă incapacitatea de a fi fluent în vorbire.

Atunci când o persoană cu Alzheimer se chinuie să își amintească un cuvânt, poate vorbi vag, de exemplu spunând „lucru”, sau poate descrie și vorbi în jurul unui cuvânt.

De exemplu, dacă are probleme în a-și aminti cuvântul câine, poate spune ceva de genul „oamenii îi au ca animale de companie … latră … aveam unul când eram copil”.

Distorsiunea cuvintelor

La debutul bolii se poate observa distorsiunea sunetelor și a cuvintelor, cum ar fi, de exemplu, prelungirea vocalelor sau pronunția greșită a consoanelor.

Efectul poate fi apariția de pauze în mijlocul cuvintelor, potigneala înainte de a reuși pronunția unui cuvânt.

De exemplu, cuvântul par este distorsionat și se aude ca paaar.

Distorsiunea cuvintelor are consecințe în comunicare:

  • vorbire mai puțin inteligibilă, ceea ce face ca persoana să fie greu de înțeles și să fie nevoită să repete
  • incapacitatea de a ține pasul cu un dialog sau o conversație între mai multe persoane
  • efortul de a vorbi duce la oboseală și reducerea participării la conversație; în timp, persoana este tot mai izolată, cu mai puține interacțiuni sociale

Utilizarea de cuvinte cu sens greșit

Dificultatea de a-și aminti cuvântul potrivit poate fi o caracteristică timpurie a bolii Alzheimer.

Persoanele cu Alzheimer pot înlocui un cuvânt pe care încearcă să îl spună cu ceva înrudit cu acesta.

De exemplu, în loc să spună „câine”, ar putea folosi un animal din aceeași categorie, spunând „pisică”.

Mai puțină varietate de cuvinte

Un indicator mai subtil al bolii Alzheimer este tendința de a folosi un limbaj mai simplu, bazându-se pe cuvinte comune și construcția de propoziții simple.

Persoanele cu Alzheimer repetă adesea aceleași verbe, substantive și adjective în loc să folosească un vocabular mai larg.

Reducerea bagajului de cuvinte și a complexității lexicale face vorbirea mai puțin fluentă.

Vorbește despre o activitate în loc să o îndeplinească

O persoană cu Alzheimer se luptă cu îndeplinirea diverselor activități.

În loc să îndeplinească o sarcină, persoana poate vorbi despre sentimentele față de sarcină, poate exprima îndoieli sau poate menționa abilitățile anterioare.

S-ar putea să spună: „Nu sunt sigur că pot face asta” sau „Obișnuiam să fiu bun la asta”, mai degrabă decât să discute direct despre sarcină.

Deoarece nu poate focusa atenția asupra stimulilor relevanți și nu poate ignora stimulii care distrag atenția, persoana cu Alzheimer incipient nu poate efectua mai multe sarcini simultan. De exemplu, nu poate să facă ceaiul și să și converseze în același timp.

Citește mai departe…

Demența Alzheimer: 10 obiceiuri care cresc riscul
Bilingualismul stimulează creierul și întârzie boala Alzheimer
Flavonoidele scad riscul de Alzheimer

Bibliografie

Ciuperca unghiei: tratamente recomandate și remedii alternative

Servus Med
-
0
Ciuperca unghiei: tratamente recomandate și remedii alternative

Ciuperca unghiei sau onicomicoza afectează până la 50% din adulți. Este o problemă frecventă și, de multe ori, destul de greu tratabilă.

Cauza este adesea infecția cu dermatofiți, un tip de ciuperci care se hrănesc cu keratină, proteina care conferă rezistența și duritatea unghiei.

Contaminarea are loc frecvent după utilizarea spațiilor comune ca sălile de gimnastică, piscinele, căzile de baie sau jacuzzi. Micile leziuni ale degetelor și unghiilor sunt porți de intrare pentru sporii ciupercilor.

Vârsta mai înaintată, sistemul imunitar slăbit, circulația deficitară sau diabetul, sunt situații în care infecția evoluează și afectează degetele, spațiul interdigital și unghiile.

Pantofii foarte închiși, fără aerisire, picioarele transpirate, sunt condiții favorizante pentru dezvoltarea ciupercii unghiei.

Ciuperca unghiei: tratamente topice

Lacuri de unghii antifungice

Înainte de aplicarea lacului de unghii, unghia afectată trebuie tăiată și subțiată cât mai mult posibil.
Lacurile de unghii conțin ingredientele amorolfină sau ciclopirox care inhibă creșterea ciupercilor.

Produsele diferă în ceea ce privește frecvența cu care trebuie să fie utilizate:

  • Amorolfina se aplică de una până la două ori pe săptămână.
  • Ciclopirox se aplică de obicei o dată la două zile în prima lună, cel puțin de două ori pe săptămână în a doua lună și o dată pe săptămână începând cu a treia lună.

În cazul ambelor tratamente, stratul vechi de ojă trebuie îndepărtat cu ajutorul unui tampon cu alcool înainte de aplicarea noului strat.

Oja cosmetică poate fi aplicată peste oja medicamentoasă. Lacurile de unghii cu ciclopirox sunt solubile în apă.

Seturi cu creme și un răzuitor de unghii

Seturile de tratament care conțin două creme și un răzuitor de unghii (spatulă) pot fi, de asemenea, utilizate pentru tratamentul topic al ciupercii unghiilor:

Una dintre creme conține uree, care înmoaie unghia astfel încât aceasta să poată fi îndepărtată.

Cealaltă cremă conține bifonazol, care are un efect antifungic.

Pentru acest tratament, degetul afectat trebuie mai întâi să fie înmuiat în apă caldă timp de zece minute și apoi uscat. După aceea, crema pe bază de uree este aplicată pe unghie, iar unghia este acoperită cu un bandaj adeziv.

După 24 de ore, bandajul este îndepărtat și degetul de la picior sau de la mână este ținut din nou în apă caldă. Stratul înmuiat al unghiei se îndepărtează cu ajutorul unei spatule, crema se aplică din nou și unghia se acoperă cu un nou bandaj.

Acest tratament se efectuează pe parcursul a 14 zile. După ce partea infectată a unghiei a fost îndepărtată complet, pielea de dedesubt este tratată timp de încă patru săptămâni cu o cremă cu bifonazol.

Terapia cu laser

Exista mai multe tipuri de tratamente cu laser ce pot fi utilizate pentru a trata ciuperca unghiilor de la picioare.

Dispozitivele laser emit impulsuri de energie care produc căldura. Când este utilizat pentru a trata onicomicoza, laserul este direcționat astfel încât căldura sa pătrundă în unghie până la patul unghial unde se afla ciuperca.

Bine de știut
Tratamentele topice nu sunt 100% eficiente, iar tratamentul necesită răbdare pentru că poate da rezultate după mai multe luni, de obicei 1 an.

Află mai mult ⮕ Ce spun unghiile despre sănătatea ta?

Ciuperca unghiei: tratament oral

Medicamentele orale sunt disponibile pe bază de rețetă și pot elimina infecția în 50-80% din cazuri în decurs de câteva luni. Dar acestea necesită o monitorizare regulată a efectelor secundare și a potențialelor interacțiuni medicamentoase, astfel încât nu sunt potrivite pentru toată lumea.

Se folosesc terbinafina și itraconazolul.

Fluconazolul este utilizat numai când celelalte tratamente nu dau rezultate.

Află mai mult ⮕ Mâncărimi de piele la picioare

Remedii alternative pentru ciuperca unghiilor

Având în vedere că vindecarea ciupercii este de durată și există o rată mare de reinfectare, multe persoane încearcă și remedii alternative:

  • uleiul de tea tree
  • oțet
  • crema Vicks VapoRub
  • Uleiul de tea tree (arbore de ceai) este un remediu natural popular pentru ciuperca unghiei (onicomicoza) datorită proprietăților sale antifungice, antibacteriene și antiseptice. Se aplică nediluat, direct pe unghie, de 2 ori pe zi.
  • Oțetul (în special oțetul de mere sau oțetul alb) este un alt remediu popular pentru ciuperca unghiei (onicomicoza) datorită proprietăților sale antifungice și acidifiante, care pot ajuta la încetinirea creșterii ciupercilor.

Fie se țin unghiile 15-20 de min într-o baie de oțet diluat (o parte oțet și 2 părți apă călduță), fie se aplică oțetul direct pe unghie cu un tampon de bumbac.

  • Vicks VapoRub conține ingrediente cu proprietăți antifungice, inclusiv ulei de eucalipt, camfor și mentol.

Acest produs este autorizat ca antitusiv și analgezic topic (un medicament aplicat direct pe piele pentru ameliorarea durerii musculare și articulare), nu ca tratament pentru infecțiile fungice ale unghiilor.

Doar două mici studii clinice au testat eficacitatea Vicks VapoRub asupra unghiilor. 

Un studiu pilot a constatat că 83% dintre persoane au prezentat unele îmbunătățiri, aproape 28% obținând atât o vindecare confirmată în laborator, cât și unghii vizibil mai clare după 48 de săptămâni. 

Un alt studiu efectuat pe persoane cu HIV a raportat îmbunătățiri similare după 24 de săptămâni.

Află mai mult ⮕ Unghia încarnată: cauze pe care le poți evita și tratamentul corect

Care este tratamentul cel mai eficient?

O abordare combinată care asociază medicația orală cu tratamentele topice și tăierea regulată a unghiilor este recomandabilă.

Această metodă a dat rezultate promițătoare în eliminarea mai eficientă a infecțiilor, în special atunci când sunt afectate mai multe unghii.

Ciuperca unghiei: măsuri de prevenire

Obiceiuri care pot ajuta la prevenirea onicomicozei si a reinfectarilor:

  • păstrarea unghiilor curate si uscate, spălarea mâinilor si picioarelor în mod regulat
  • spălarea mâinilor dupa atingerea unei unghii infectate
  • tăierea unghiilor drept, netezirea marginilor cu o pila si pilirea zonelor îngroșate
  • purtarea unor șosete absorbante, din materiale naturale sau schimbarea șosetelor pe parcursul zilei
  • alegerea unor pantofi din materiale care permit aerisirea
  • încălțămintea veche tratată cu dezinfectanți antifungici
  • purtarea papucilor în zonele de piscina și în vestiare
  • alegerea unui salon de manichiura care folosește instrumente sterilizate pentru fiecare client
  • dezinfectarea instrumentelor care sunt folosite pentru pedichiura de acasă

Citește mai departe…

Ciuperca piciorului (piciorul atletului)
Piciorul diabetic: cum te îngrijești corect?
9 sfaturi practice pentru piele uscată

Bibliografie
1...8910...130Pagina 9 din 130
2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă

Cele mai noi

Cele mai citite

Știri

Meniu