Caută
Acasă Blog

Declanșarea gutei poate fi evitată

Servus Med
-
0
Declanșarea gutei poate fi evitată

Declanșarea gutei cu inflamația dureroasă articulațiilor poate fi evitată prin eliminarea factorilor declanșatori care cresc nivelul de acid uric în sânge. Alcoolul, alimentele bogate în purine sau cele îndulcite cu sirop de fructoză sunt unii dintre acești factori declanșatori, dar sunt și alții la care ne gândim mai puțin sau care nu par să aibă legătură cu articulațiile.

Guta se caracterizează prin episoade de artrită inflamatorie dureroasă separate de perioade de acalmie.

Creșterea acidului uric în sânge (hiperuricemia), din diverse cauze, creează condițiile favorabile de apariție a microcristalelor de acid uric. Ulterior aceste microcristale se depun în articulații și provoacă guta.

Simptomele gutei

Atacul de gută apare când inflamația articulară se reactivează și simptomele caracteristice sunt:

  • durere intensă care apare brusc, de obicei în mijlocul nopții
  • roșeață, căldură și edem la nivelul articulațiilor afectate

Deși guta poate afecta orice articulație, mai frecvent sunt implicate articulațiile degetului mare de la picior, glezna, genunchii și degetele de la mâini.

Atacul de gută nu are semne prevestitoare. Odată declanșat, poate dura 1-2 săptămâni. Ulterior urmează o pauză care poate dura luni și uneori ani.

Factori care pot fi răspunzători de declanșarea gutei

Alcoolul și deshidratarea

Consumul de alcool este unul din cei mai cunoscuți declanșatori ai unui atac de gută.

Un studiu clinic raportează creșterea cu 36% a incidenței atacurilor de gută la 24 ore după consumul a una sau două băuturi alcoolice. La un consum mai mare de alcool, incidența atacurilor de gută este și mai mare.

Indiferent de tipul băuturilor alcoolice consumate, riscul declanșării gutei rămâne crescut.

Totuși, unele băuturi, cum este berea, au un conținut mai mare de purine decât altele, ceea ce poate provoca mai frecvent hiperuricemia și atacul de gută.

Deshidratarea este un alt factor declanșator al gutei. Consumul redus de apă, transpirația excesivă sau vărsăturile pot provoca deshidratarea.

Alimentele bogate în purine

Purinele sunt molecule care intră în alcătuirea fiecărei celule a corpului nostru, în componența ADN-ului care poartă materialul genetic. Atunci când celulele mor și se reînoiesc rezultă și purine care trebuie procesate chimic.

În plus, există și purinele pe care le obținem prin aport alimentar și care de asemenea trebuie metabolizate de organism.

Prin prelucrarea purinelor rezultă acidul uric, un deșeu metabolic al cărui nivel crescut în sânge provoacă guta sau litiaza renală cu pietre de acid uric.

Practic toate celulele vii conțin purine și este greu să le evităm complet, dar unele alimente au purine în cantitate mai mare:

  • carnea, mai ales organele de animale, carnea roșie, carnea de miel și pieptul de pui cu piele.
  • scoicile și peștele (hamsii, păstrăv, hering, ton, somon, sardine); peștele uscat, peștele conservat sau procesat, au o concentrație mai mare de purine decât peștele proaspăt.

Deși unele dintre legume și leguminoase au o concentrație mai ridicată de purine (sparanghel, ciuperci, spanac, mazăre, conopidă), nu s-a demonstrat creșterea incidenței atacurilor de gută după consumul acestor alimente. Dimpotrivă, frecvența atacurilor de gută este semnificativ mai mică la vegetarieni comparativ cu non-vegetarienii sau veganii.

Află mai mult ⮕ 10 alimente bogate în proteine în afară de carne

Alimentele îndulcite cu sirop de fructoză

Alimentele și băuturile îndulcite cu sirop de fructoză pot declanșa atacul de gută. Orice tip de zahăr adăugat are acest efect, dar fructoza în mod special.

Siropul de fructoză este un îndulcitor introdus în industria alimentară în 1967. Se găsește în produsele alimentare procesate și în băuturi.

S-a observat că frecvența atacurilor de gută crește cu peste 60% după consumul produselor îndulcite cu sirop de fructoză care duc la creșterea acidului uric.

Interesant este faptul că fructele, care au un conținut ridicat de fructoză în forma ei naturală, nu declanșează atacul de gută.

Stresul

Stresul fizic și psihic poate declanșa atacul de gută.

De exemplu, s-a observat că durerea apare mai frecvent după o intervenție chirurgicală, după ce am trecut printr-o boală, după efort fizic excesiv sau la temperaturi extreme (cald sau frig).

Curele de slăbire exagerate pot fi un alt factor declanșator al gutei deoarece sunt o altă cauză de stres fizic.

Află mai mult ⮕ Adaptarea generală la stres

Medicamentele

Unele medicamente pot declanșa atacul de gută mai ales la inițierea tratamentului:

  • unele diuretice cum este furosemidul
  • aspirina în doze mici
  • imunosupresoarele

Alți factori declanșatori ai gutei

Factorii care cresc riscul de gută și asupra cărora nu putem interveni sunt:

  • vârsta peste 65 de ani
  • sexul masculin
  • anumite gene specifice

Guta apare mai frecvent și la persoane care au alte comorbidități:

Măsuri utile pentru evitarea gutei

Evitarea episoadelor de recădere a gutei cu inflamație articulară dureroasă este posibilă identificând factorii declanșatori.

Nu la toate persoanele declanșarea gutei este provocată de aceiași factori, de aceea este util un jurnal în care să notăm alimentele consumate, zilele cu consum de alcool sau deshidratare, alimentele îndulcite cu sirop de fructoză etc.

Ulterior putem compara apariția episoadelor de gută cu evenimentele notate în jurnal și putem identifica factorii declanșatori.

Pentru a reduce la minimum riscul unui atac de gută, câteva măsuri sunt utile:

  • limitarea consumului de alcool (mai ales consumul de bere)
  • hidratarea
  • alimentația pe bază de fructe și legume
  • reducerea stresului
  • reducerea nivelului de acid uric
  • tratarea corespunzătoare a afecțiunilor concomitente care cresc riscul atacurilor de gută

S-a mai observat și faptul că la persoanele cu lipsă de vitamina D atacurile de gută sunt mult mai probabile. De aceea, corecția nivelului de vitamina D ar putea fi utilă în prevenirea gutei.

Sucul de cireșe este promovat ca remediu pentru gută, dar dovezile nu sunt suficiente. Efectul sucului de cireșe asupra scăderii acidului uric este destul de modest.

Consumul a 4-6 cafele pe zi poate duce la reducerea acidului uric și astfel cafeaua ar putea avea un efect protectiv față de gută.

Citește mai departe…

2 motive să iei corect tratamentul de gută
Atacul de gută: tratament și prevenire
Tratamentul gutei: remedii pentru durere și inflamație
Pseudoguta, durerea de genunchi și calciul
Litiaza renală: simptome, tipuri de calculi, riscuri

Bibliografie

Diabetul zaharat si vitamina D

Servus Med
-
0
Diabetul zaharat si vitamina D

Nivelul vitaminei D în organism influențează secreția de insulină și valorile glicemiei în diabetul zaharat.

Corectarea valorilor vitaminei D atunci când aceasta este scăzută în sânge, duce și la scăderea hemoglobinei glicozilate (HbA1).

Valorile HbA1 în diabetul zaharat tip 2 trebuie menținute sub 7% pentru a reduce riscul de complicații ale acestei afecțiuni.

De vitamina D depinde echilibrul calciului și fosforului și sănătatea oaselor. Dar are rol și în reducerea inflamației și modularea sistemului imunitar. Foarte probabil din acest motiv există conexiuni între deficiența de vitamina D și diverse boli autoimune cum sunt poliartrita reumatoidă sau diabetul zaharat tip 1.

Efectele vitaminei D în diabetul zaharat

Vitamina D influențează sensibilitatea organismului la insulină, modul în care se reglează glicemia cu ajutorul insulinei.

Rezistența la insulină care caracterizează diabetul tip 2 semnifică faptul că organismul necesită cantități crescute de insulină pentru a menține glicemia la normal.

Prezența rezistenței la insulină duce la dificultăți în metabolizarea glucozei și ulterior și la creșterea colesterolului și a tensiunii arteriale.

Unele cercetări au ajuns la concluzia că vitamina D ajută la reglarea secreției de insulină de către pancreas. Și implicit ajută la menținerea glicemiei și evitarea complicațiilor diabetului zaharat.

Valorile ideale ale vitaminei D sunt între 20-56 ng/ ml. Deficiența de vitamină D este considerată orice valoare sub 20 ng/ ml.

Valorile vitaminei D între 60-80 ng/ ml ajută suplimentar persoanele cu diabet să-și mențină glicemia sub control.

Modalitatea sigură de a afla dacă ai lipsă de vitamina D este analiza de sânge numită 25- hidroxi-vitamina D.

Află mai mult ⮕ Cum ne dăm seama de lipsa de vitamina D?

Alte beneficii ale vitaminei D în diabetul zaharat

Ajută la scăderea în greutate
Studiile clinice arată că un nivel bun al vitaminei D reduce secreția de hormoni paratiroidieni (PTH). Efectul, în timp, este scăderea în greutate și reducerea riscului de obezitate care afectează major evoluția diabetului zaharat.

Reglează apetitul
Vitamina D crește nivelul hormonului numit leptină de care depinde senzația de sațietate.

Reduce obezitatea abdominală
Vitamina D ajută la reducerea nivelului de cortizol – hormon de stres produs de glandele corticosuprarenale.

Cortizolul este implicat în numeroase funcții ale organismului, inclusiv în răspunsul la stres și reglarea tensiunii arteriale.

Niveluri crescute de cortizol în sânge timp îndelungat duc la creșterea grăsimii abdominale și viscerale. Obezitatea este stâns legată de evoluția diabetului zaharat.

Află mai mult ⮕ Tratamentul osteoporozei: medicamente, alimente, exerciții fizice

Care sunt sursele de vitamina D?

Sunt 2 tipuri de vitamina D: vitamina D2 (ergocalciferol) și vitamina D3 (colecalciferol).

Studiile clinice au arătat că Vitamina D3 este de 3 ori mai eficientă decât Vitamina D2.

Razele soarelui induc producția de vitamina D la nivelul pielii. Aproximativ 80% din necesarul de vitamina D este asigurat prin acest mecanism. Restul de 20% organismul îl procură din alimente cum sunt peștele, ouăle sau alimente îmbogățite cu vitamina D.

Expunerea la soare timp de 15-30 min zilnic ne asigură necesarul de vitamina D.

Utilizarea cremelor de protecție solară împiedică acest mecanism, de aceea suplimentele cu vitamina D pot fi necesare dacă analiza de sânge arată un nivel scăzut al vitaminei D.

Dacă există deficit demonstrat de vitamina D, corecția nu se face nici prin alimentație, nici prin expunere la soare din cauza riscului de cancer de piele. Se apelează la suplimentele cu vitamina D.

Ce doze zilnice de vitamina D sunt necesare?

Pentru a preveni deficiența de vitamina D și a atinge un nivel de 25-50 nmol/ litru al vitaminei D în sânge este necesar un aport zilnic de 400-800 UI sau 10-20 micrograme.

La un aport de vitamina D de 1200 UI/ zi, nivelul vitaminei D în sânge crește peste 50 nmol/ litru la 97% din populație.

Se administrează doze mai mari de vitamina D dacă există deja o lipsă (25-hidroxi-vitamina D sub 20-25 nmol/ litru). Medicul poate indica până la 6000 UI zilnic timp de 8 săptămâni și 1000-2000 UI zilnic ulterior.

Corectarea unui nivel scăzut al vitaminei D în sânge se va verifica repetând analiza 25- hidroxi-vitamina D după 8-12 săptămâni.

Corecția este cu atât mai rapidă cu cât nivelul vitaminei D în sânge este mai mic la începutul tratamentului.

La persoanele cu obezitate, sindrom de malabsorbție sau chirurgie bariatrică (chirurgia obezității) corecția nivelului de vitamina D este mai dificilă și necesită, de obicei doze mai mari.

Toxicitatea vitaminei D este rară. Se manifestă prin apariția de calciu în urină (hipercalciurie) și creșterea nivelului de calciu în sânge (hipercalcemie). Apare la un nivel de 375 nmol/ litru, care este greu de atins.

Află mai mult ⮕ Vitamina D: Beneficii, Efecte secundare, Interacțiuni

Când trebuie să ne gândim că am putea avea lipsă de vitamina D?

Lipsa de vitamina D apare mai frecvent dacă există:

Află mai mult ⮕ Astmul bronșic și lipsa de vitamina D

Prevenirea lipsei de vitamina D

Recomandările generale sunt pentru un aport de vitamina D de 600 UI/ zi până la vârsta de 70 ani și 800 UI/ zi după 70 ani.

În afara suplimente, soarele și alimentația contribuie și ele la menținerea nivelului optim.

Alimente bogate în vitamina D:

  • pește gras (somon, cod ș.a.)
  • ulei de pește
  • nuci
  • cereale și lactate îmbogățite cu vitamina D
  • brânzeturi
  • ouă
  • ciuperci
  • ficat de vită

Aceste recomandări nu se referă la cei care deja au lipsa vitaminei D și care necesită doze mai mari și corecție cu suplimente.

Citește mai departe…

Tipurile de nuci cele mai indicate la diabet
Lista de analize indicate pentru monitorizarea diabetului
Hemoglobina glicată optimă ca să eviți complicațiile diabetului
Când este mai bine să faci mișcare dacă ai diabet?
Ce lichide poți consuma dacă ai diabet?

Bibliografie

Somn insuficient: 5 consecințe pe termen lung și cum să le eviți

Servus Med
-
0
Somn insuficient: 5 consecințe pe termen lung și cum să le eviți

Un somn insuficient are consecințe imediate, asupra felului în care gândim și ne comportăm, și consecințe pe termen lung, provocate de modificările metabolice. În somn procesăm informațiile și le stocăm în memorie. De aceea, după o noapte în care nu am dormit destul, nu ne putem concentra și nu putem gândi clar. Ne simțim obosiți, iritabili și anxioși pe tot parcursul zilei.

La copii, somnul insuficient provoacă deficit de atenție și tulburări de comportament.

Uneori sunt afecțiuni care ne împiedică să dormim bine, cum sunt apneea de somn sau sindromul picioarelor neliniștite. Dar, alteori, este vorba numai despre necunoașterea regulilor simple de igienă a somnului.

somn insuficient

Ce înseamnă somn suficient și de calitate?

Durata optimă a somnului pentru un adult este de 7-9 ore de somn pe noapte, în majoritatea nopților, pentru a se simți refăcut și cu mintea limpede a doua zi. La copii, durata somnului diferă în funcție de vârstă.

Chiar dacă atingem durata optimă, dar somnul este discontinuu, fragmentat, se consideră somn insuficient.

Regularitatea somnului este o altă condiție importantă ca să ne ferim de consecințele unui somn insuficient.

Dacă ne facem obiceiul de a merge la somn și a ne trezi mereu la aceleași ore (plus/ minus 30 min), corpul nostru intră mai ușor în ritmul ceasului biologic. Este mai puțin probabil să apară insomnia sau fragmentarea somnului.

Studiile clinice arată că regularitatea somnului este chiar mai importantă decât durata totală atunci când analizăm riscul de afecțiuni cronice provocate de un somn insuficient.

Alinierea somnului la cronotipul natural. Fiecare din noi are un cronotip determinat genetic în mare parte. Putem funcționa mai bine dimineața, ne trezim ușor și intrăm repede în ritm. Sau suntem așa-zise păsări de noapte, mai activi seara când alții se culcă.

Somnul în afara orelor cronotipului natural nu este un somn de calitate. Atât cât viața socială ne permite, ar trebui să ne adaptăm programul de somn la cronotipul natural.

Somn insuficient: 5 consecințe majore

Obezitate

Cercetările arată că un somn mai scurt de 7 ore/ noapte influențează metabolismul afectând hormonii care reglează apetitul (leptina și grelina). Riscul de obezitate crește cu aproape 40% dacă somnul este prea scurt.

Grelina este hormonul foamei. Se eliberează din celulele mucoasei gastrice și ne declanșează senzația de foame. Leptina este fabricată de celulele grăsoase și are efect invers reducând apetitul.

Somnul insuficient crește producția de grelină și scade producția de leptină. Rezultatul este că resimțim mai intens foamea și creștem aportul de alimente. În timp, acesta este mecanismul principal care explică obezitatea.

Diabet tip 2

Riscul de diabet tip 2 crește dacă durata somnului este sub 7 ore/ noapte, dar și dacă somnul depășește 9 ore/ noapte.

Explicația constă în perturbarea producției de cortizol, hormonul produs de glandele suprarenale.

Nivelul de cortizol din sânge este minim la miezul nopții și crește progresiv pe măsură ce se apropie ora de trezire atingând un maxim în jurul orei 9 a.m.

Somnul insuficient afectează acest program de secreție a cortizolului.

De exemplu, dacă întârziem ora de culcare și producția de cortizol se devansează atingând un maxim în jurul orei prânzului în loc de ora 9 a.m.

Această perturbare a cortizolului influențează la rândul ei producția de insulină și declanșează reacții în lanț care conduc la prediabet, diabet tip 2 și acumularea abdominală a grăsimii.

Află mai mult ⮕ Grăsimea abdominală: cauze, pericole, soluții eficiente

Boli cardiovasculare

Somnul prea lung sau prea scurt crește riscul de boli cardiovasculare: hipertensiune, infarct miocardic și accident vascular.

Explicația posibilă este activarea sistemului nervos simpatic și a mecanismelor pro-inflamatorii care afectează vasele de sânge.

Depresie

Insomnia este asociată frecvent cu depresia, mai ales atunci când suferim de insomnie cronică.

Somnul insuficient crește senzația de oboseală și schimbările dispoziției psihice sunt mai probabile.

Și relația inversă este valabilă. Simptomele accentuate ale depresiei, tristețea și lipsa de speranță, gândurile negative permanente, cresc riscul de insomnie.

Tratarea depresiei corectează și durata și calitatea somnului, după cum și corecția insomniei îmbunătățește evoluția depresiei.

Află mai mult ⮕ 7 semne fizice de depresie

Demență

Un studiu din 2021 arată că există o legătură clară între durata somnului și modificările care apar la nivelul creierului la persoane sub 50 ani.

Au fost urmărite 7900 de persoane timp de 25 ani și s-a constatat că riscul de demență a fost cu 30% mai mare la cei care au dormit regulat 6 ore pe noapte sau mai puțin.

Află mai mult ⮕ Sindromul picioarelor neliniștite

Igiena somnului: reguli de bază

Temperatura corpului trebuie să scadă cu 1 ℃ ca să adormim bine

Sfaturi practice

  • dușul de seară cu apă doar călduță
  • temperatura în dormitor în jur de 19 ℃
  • mâinile și picioarele afară din plapumă ca să grăbești răcirea corpului

Lasă melatonina să-și facă treaba

Melatonina este hormonul care ne face somnoroși, dar se secretă doar în condiții de întuneric sau lumină redusă.

Sfaturi practice:

  • când se face seară este bine să reduci și intensitatea luminii din casă
  • lămpile poziționate mai jos și nu deasupra capului, lumina gălbuie sau oranj sunt mai puțin stimulante
  • la trezire, vino în contact cu lumina naturală pentru 10-15 min; ceasul biologic se reglează automat și seara vei dormi mai bine

Programează masa de seară în funcție de ora de culcare

Consumul alimentelor în ultimele 2 ore înainte de culcare afectează somnul și crește probabilitatea refluxului gastroesofagian.

Sfaturi practice

  • nu te culca cu senzație de foame, dar alege o gustare ușoară
  • nu face exces de lichide ca să nu te trezești peste noapte să mergi la baie

Evită activitățile prea stimulante seara

Activitățile stimulante combat efectele melatoninei și vei adormi mai greu.

Sfaturi practice:

Nu poți adormi?

Sfaturi practice:

  • evită să dormi la amiază mai mult de 30 min
  • încearcă o plimbare mentală: parcurge cu ochii minții un drum cunoscut
  • ascultă muzică relaxantă
  • citește o carte
  • evitî folosirea ecranelor înainte de culcare, mai ales cele care emit lumină albastră (smartpfone, tabletă)

Citește mai departe…

Etapele unui somn bun și sfaturi practice ca să nu le ratezi
Dacă ești pasăre de noapte ai risc mai mare pentru anumite boli
Lucrezi în ture de noapte? Ce consecințe sunt și cum le eviți?
Ceasul biologic: cum îl reglezi ca să nu te îmbolnăvești?
Magneziul. Cum te ajută dacă ai insomnie?

Bibliografie
  • Watson CJ, Baghdoyan HA, Lydic R. Neuropharmacology of sleep and wakefulness. Sleep medicine clinics. 2010
  • Master Your Sleep & Be More Alert When Awake. Heberman Lab
  • Patel SR, Malhotra A, White DP, Gottlieb DJ, Hu FB. Association between reduced sleep and weight gain in women. American journal of epidemiology. 2006
  • Koren D, Dumin M, Gozal D. Role of sleep quality in the metabolic syndrome. Diabetes, metabolic syndrome and obesity: targets and therapy. 2016

Efectele cafelei asupra rinichilor

Servus Med
-
0
Efectele cafelei asupra rinichilor

Consumul de cafea în cantități moderate aduce cantități importante de polifenoli (un tip de antioxidanți) care se asociază cu un risc mai mic de afecțiuni cum ar fi bolile de inimă, diabetul sau cancerul. Cercetătorii au studiat și în ce măsură efectele cafelei pot influența activitatea normală a rinichilor sau dacă bolile renale pot fi influențate negativ de consumul de cafea.

Consumul de cafea este foarte răspândit, zilnic consumându-se pe glob peste 2 miliarde de cafele.

Consumul regulat de cafea (2-3 cafele/ zi) poate avea efecte protective ale funcției renale, probabil datorită conținutului mare de antioxidanți.

Dacă există deja probleme renale, nu înseamnă că trebuie să eliminăm complet cafeaua, dar este de preferat să nu depășim 3-4 cafele/ zi.

Ne deshidratează cafeaua?

Hidratarea este prima măsură pe care să o luăm dacă vrem să ne menținem rinichii sănătoși.

Cantitatea de apă necesară zilnic variază cu vârsta, greutatea corporală și gradul de efort fizic. Respirația și transpirația sunt procese fiziologice prin care pierdem și apă.

Ca și compus chimic, cofeina crește producția de urină, deci are efect diuretic. Cu cât tipul de cafea consumat are cofeină mai multă, cu atât efectul diuretic este mai semnificativ.

Cu toate acestea, numai atunci când consumăm mai mult de 5 cafele pe zi (mai mult de 500 mg de cofeină) efectul de deshidratare este semnificativ și ar trebui compensat printr-un aport mai mare de apă.

Află mai mult ⮕ Necesarul zilnic de apă în mod normal și după efort fizic

Cafeaua și riscul de pietre la rinichi

Sunt situații speciale în care consumul de cafea trebuie să fie moderat, iar una din ele este litiaza renală.

Calculii de oxalat de calciu sunt cea mai frecventă varietate de pietre care se formează, iar unele din sursele de oxalat sunt cafeaua și ceaiul.

Din acest motiv este recomandabil un consum moderat de cafea și ceai atunci când am mai avut litiază renală de oxalat de calciu și vrem să evităm recidiva.

Află mai mult ⮕ Excesul de calciu în urină. Măsuri obligatorii pentru evitarea litiazei

Efectele cafelei la persoanele cu obezitate

Un studiu clinic care a inclus persoane supraponderale și cu obezitate care sufereau de sindrom metabolic, a observat că, la un consum de 2 cafele/ zi, funcția rinichilor poate avea de suferit.

Efectele cafelei în boala polichistică renală

În trecut se considera că aportul de cofeină poate accentua creșterea în volum a chisturilor la persoanele cu boală polichistică renală. De aceea, majoritatea medicilor indicau reducerea consumului de cofeină, deși nu existau suficiente date clinice pe această temă.

Actualmente se consideră că un consum moderat de cafea este permis în boala polichistică renală deoarece nu există nicio dovadă directă că ar influența negativ progresia bolii.

Află mai mult ⮕ Cum evităm complicațiile în boala polichistică renală?

Cafeaua, hipertensiunea și bolile renale

Hipertensiunea și diabetul sunt cauzele cele mai frecvente ale bolii renale cronice. De aceea, s-a pus problema în ce măsură cofeina influențează tensiunea arterială și poate afecta indirect funcția rinichilor.

Rezultatele cercetărilor arată că aportul de cafea crește pentru o durată scurtă de timp tensiunea arterială, mai ales la persoanele în vârstă și la cei care nu sunt consumatori de cafea în mod regulat.

Și cafeaua decofeinizată crește tensiunea arterială, ceea ce a dus la concluzia că nu doar cofeina este cauza creșterii tensiunii.

Efectul nu este același, tensiunea nu crește mai mult de 1-2 mmHg, la persoanele care consumă în mod regulat cafea.

Hipertensiunea este un precedent semnificativ în afecțiunile cardiovasculare: infarct și accident vascular. Dar studiile clinice nu au confirmat că aportul de cofeină ar crește riscul de infarct și AVC.

Un studiu clinic al Universității Harvard, care a inclus peste 45 000 de persoane cu vârste între 40-75 ani nu a găsit nicio legătură între consumul de cafea și riscul de boli coronariene și accident vascular, nici chiar la marii băutori de cafea.

Efectele cafelei la persoane cu boală renală cronică

Boala renală cronică necesită precauții în alimentație. Nu este recomandabil excesul de potasiu și fosfor.

O cafea de 240 ml, aduce și 116 mg potasiu. Acesta este considerat un aport mic de potasiu. Dar la un consum de 3-4 cafele pe zi și aportul de potasiu începe să fie semnificativ. Adaosul de frișcă sau lapte crește suplimentar aportul de potasiu.

Fosforul, sodiul sau clorul sunt în cantități minime în cafea.

Ceea ce este adăugat în cafea poate conta mai mult decât cafeaua în sine. De exemplu, cafeaua cu lapte și adaos de siropuri aromatizante aduce 183 mg de fosfor și 328 mg potasiu.

Ceaiul negru și ceaiul verde pot fi o alternativă la cafea pentru că aportul de cofeină și potasiu este mai mic.

În boala renală cronică și insuficiența renală este importantă și cantitatea de lichide pe care o consumăm zilnic. Cafeaua trebuie contabilizată la totalul lichidelor.

Află mai mult ⮕ Regim alimentar în boli de rinichi: 5 principii de bază

De reținut

Hidratarea este prima și cea mai bună măsură protectivă pentru funcționarea rinichilor, fie că avem probleme renale, fie că nu. Cafeaua are efect diuretic, pierdem apă, dar pierderea devine semnificativă la peste 5 cafele pe zi.

Dacă ai probleme cu rinichii nu înseamnă că trebuie să elimini cafeaua în totalitate, dar este de preferat să nu depășești 3-4 cafele/ zi.

Cafeaua neagră este ideală, fără frișcă, lapte sau alte produse lactate care pot veni cu un aport suplimentar de potasiu și fosfor, nedorit în insuficiența renală.

Hipertensiunea arterială și litiaza renală sunt afecțiuni care necesită reducerea aportului de cafea, nu eliminarea completă.

Nu sunt argumente științifice pentru potențiale pericole ale consumului de cafea atunci când îl menținem la un nivel moderat (3-4 cafele/ zi).

Citește mai departe…

10 obiceiuri care ne pot afecta rinichii
Cum să folosești cofeina fără să-ți strici somnul?
Ce alimente ar trebui să eviți dacă ai avut pietre la rinichi?
Diuretice naturale pentru excesului de apă din organism
Pot să beau cafea dacă am probleme cu ficatul?

Bibliografie

Lipsa de Vitamina D: cum ne dăm seama?

Servus Med
-
0
Lipsa de Vitamina D: cum ne dăm seama?

Vitamina D este o vitamină liposolubilă pe care organismul o produce la nivelul pielii și o poate stoca. Rolurile vitaminei D sunt multiple, dar cel mai important este acela de a facilita absorbția de calciu.

Simptomele frecvente care anunță lipsa de vitamina D sunt dureri osoase și slăbiciune musculară.

Vitamina D se prezintă sub 2 forme: D2 și D3. Vitamina D2 o găsim mai ales în sursele vegetale. Vitamina D3 o găsim în pește, dar este și forma care se produce natural în piele prin expunerea la soare.

Lipsa de Vitamina D: ce trebuie să știm?

Vitaminele sunt o parte importantă a unei diete echilibrate. Sunt denumite micronutrienți deoarece organismul are nevoie de cantități mici din fiecare.

Dacă ne hrănim variat este puțin probabil să apară o lipsă de vitamine. Excepție fac:

– vitamina D care poate scădea la persoanele vârstnice, chiar dacă se hrănesc variat
– vitamina B12 care scade la cei cu dietă vegan și care elimină complet alimentele din sursă animală

Organismul nu face ”provizii” prea mari de vitamine, de aceea trebuie consumate constant. Lipsa unei vitamine devine vizibilă în săptămâni/ luni de la absența ei din alimentație.

Ficatul poate stoca vitaminele A, D, B12 , iar celulele grăsoase stochează vitaminele A și D. De aceea, deficitul acestor vitamine apare mai târziu, după mai mult de 1 an de absență a aportului.

Află mai mult ⮕ Vitamina B12: Beneficii, Surse naturale, Interacțiuni

La ce ajută Vitamina D?

• absorbția corectă a calciului și fosforului din intestin

• mineralizarea și reparațiile osoase

• funcția normală a glandei paratiroide

• secreția și acțiunea corectă a insulinei

• îmbunătățirea funcției sistemului imunitar

• reducerea riscului de boli autoimune

Nu există suficiente dovezi științifice pentru ipoteza că aportul de suplimente cu vitamina D ar reduce riscul de boli cardiovasculare, cancer, tulburări psihice, tuberculoză, adenom colorectal.

Află mai mult ⮕ Diabetul zaharat și lipsa de vitamina D

De ce apare lipsa de vitamina D?

Lipsa de Vitamina D este cel mai frecvent cauzată de lipsa expunerii la soare.

Unii specialiști recomandă expunerea la soare, cel puțin a mâinilor, picioarelor și feței, câte 5-15 min de 3 ori pe săptămână.

Cei cu pielea închisă la culoare și persoanele în vârstă au nevoie de o expunere mai prelungită pentru a-și asigura aportul de vitamina D.

Dar dermatologii ne avertizează permanent despre riscul de cancer de piele dacă ne expunem la soare neprotejați.

De aceea, sunt importante sursele alimentare de vitamina D.

Când să ne gândim la deficitul de vitamina D?

Chiar dacă se expun la soare, unele persoane pot manifesta simptomele lipsei de Vitamina D:

• persoanele la care pielea produce cantități mai mici de Vitamina D: cei cu tenul închis la culoare, persoanele mai în vârstă sau cei care folosesc creme de protecție solară

• atunci când nu se absoarbe suficientă Vitamina D din alimente: diaree, boala Crohn, intervenții chirurgicale bariatrice (bypass gastric) ș.a.

• atunci când există suficientă Vitamina D, dar ea nu poate fi convertită în forma activă: boli renale
Vitamina D scăzută în sânge este una dintre primele analize care se modifică în insuficiența renală.

• consumul unor medicamente utilizate pentru tratamentul convulsiilor (fenitoin) barbiturice (fenobarbital), metotrexat și alte chimioterapice.

Bine de știut
Copii hrăniți exclusiv cu lapte matern și care nu sunt expuși la soare pot avea deficit de Vitamina D. La aceștia sunt necesare suplimente cu vitamina D până când alimentația devine mai diversificată (aproximativ 6 luni).

De asemenea, lipsa de vitamina D a femeilor gravide poate provoca probleme nou-născuților: spasme musculare (tetanie) evidente la mâini, picioare și față și chiar convulsii.

Află mai mult ⮕ Vitamina D: câtă trebuie să iei dacă ai vertij?

Cum aflăm dacă avem lipsa de Vitamina D?

Determinarea nivelului de Vitamina D (25- hidroxivitamina D) în sânge arată dacă există o lipsă.

Unitatea de măsură pentru 25 (OH) vitamina D poate fi nanomol/ (nmol/l) sau nanograme/ ml (ng/ml).

1 nmol/L = 0.4 ng/mL și 1 ng/mL = 2.5 nmol/L.

nmol/Lng/mLStarea de sănătate
<30<12Deficit de vitamina D care poate provoca rahitism la copii și osteomalacie la adulți.
30 to <5012 to <20Un nivel în general considerat inadecvat pentru oase și sănătatea generală.
≥50≥20Un nivel considerat, în general, adecvat pentru oase și sănătatea generală.
>125>50La acest nivel pot apărea reacții adverse, mai ales la >150 nmol/L (>60 ng/mL)

Află mai mult ⮕ Astmul bronșic și lipsa de vitamina D

Cum se tratează lipsa de Vitamina D?

1. se corectează nivelul sanguin de Calciu și Fosfor

2. se administrează suplimente cu vitamina D

Necesarul de Vitamina D (în unități)

0- 12 luni400
1- 8 ani600
Bărbați
9-70 ani600
peste 70 ani800
Femei
9-70 ani600
peste 70 ani800
Femeia gravidă
19- 50 ani600
Femeia care alăptează
19- 50 ani600

Află mai mult ⮕ Calciu: cum alegi suplimentele cu calciu?

Ce mai este util să știm despre vitamina D?

• excesul de Vitamina D și calciu poate duce la calcificări în anumite organe, în special rinichi și vasele de sânge

• dacă nivelul magneziului în sânge este scăzut, poate genera și scăderea calciului. Vitamina D nu poate corecta această problemă; doar aportul ambelor minerale, și magneziu și calciu este utilă.

• consumul de produse lactate sau cereale îmbogățite cu vitamina D este o soluție bună care poate compensa absența expunerii la soare; formulele de lapte pentru nou-născuți au asemenea adaos și protejează copiii

• produsele lactate neîmbogățite pot aduce un oarecare aport de vitamina D, dar nu echivalent cu cele cele îmbogățite

• există creme cu adaos de vitamina D care se aplică pe piele pentru tratamentul psoriazisului

• alte surse de vitamina D: peștele gras, ficatul de pește

Citește mai departe…

Vitamina D: beneficii, interacțiuni, efecte secundare
Diabetul și vitamina D
Lipsa vitaminei D3 în boli inflamatorii intestinale

Bibliografie

Piciorul diabetic. Cum să te îngrijești?

Servus Med
-
0
Piciorul diabetic. Cum să te îngrijești?

Piciorul diabetic este un tip particular de afectare a sănătății picioarelor care apare atât la persoanele cu diabet tip 1, cât și la cele cu diabet tip 2. Simptomele piciorului diabetic, amorțeala picioarelor sau modificările pielii, apar progresiv.

Cauzele piciorului diabetic sunt legate de afectarea fibrelor nervoase și a circulației sângelui. Consecințele pot fi foarte serioase putând duce chiar la pierderea piciorului afectat (amputație).

Autoexaminarea picioarelor, controlul glicemiei, alegerea încălțămintei potrivite și igiena sunt măsuri esențiale în prevenirea piciorului diabetic. Totodată este important să ai suficiente cunoștințe medicale pentru a sesiza la timp o infecție și să mergi la controale medicale regulate.

Se estimează un număr de 640 milioane de diabetici pe glob, până în 2040. Iar piciorul diabetic este cauza cea mai frecventă care aduce persoanele cu diabet la spital.

Articolul discută cauzele piciorului diabetic, cum putem observa la timp că simptomele urmează să apară și cum să ne îngrijim pentru a preveni această complicație a diabetului.

piciorul diabetic

Ce cauze are piciorul diabetic?

Diabetul zaharat este o afecțiune în care organismul nu poate aduce glicemia la valori normale. Efectul acestei boli pe termen lung este afectarea nervilor, a rinichilor, a ochilor și a vaselor de sânge.

Neuropatia diabetică, afectarea fibrelor nervoase, alterează capacitatea corectă de a simți durerea, presiunea la nivelul membrelor. Totodată se asociază o circulație deficitară a sângelui. Ambele probleme cresc riscul de infecții. Aceste modificări stau la baza apariției piciorului diabetic.

Diabeticul are și o capacitate scăzută de a se lupta cu infecțiile, deci este mai expus la complicații ale infecțiilor obișnuite. Problemele care apar la picioare la o persoană cu diabet, pot deveni rapid serioase.

Cauzele pentru care apare așa-numitul picior diabetic sunt următoarele:

1. Afectarea fibelor nervoase

La diabetic este afectată capacitatea de a percepe corect căldura sau frigul. De asemenea, este influențat procesul normal de transpirație și mecanismele de autoapărare ale pielii prin secreția de substanțe lubrifiante.

Acești factori pot conduce la exercitarea unei presiuni anormale în timpul mersului, asupra oaselor, articulațiilor piciorului, dar și asupra pielii care poate dezvolta leziuni mai ușor.

2. Afectarea vaselor de sânge și a sistemului imunitar

Afectarea vaselor de sânge și a sistemului imunitar face dificilă vindecarea rănilor, a leziunilor apărute la picioare. Apar infecții bacteriene (piele, țesuturi moi, oase, mușchi) ce pot duce la gangrenă.

Datorită fluxului sanguin redus, antibioticele administrate nu ajung în cantitate suficientă la locul infecției. Infecția nu poate fi controlată și, adesea, este necesară amputația. Dacă infecția se generalizează, apare septicemia, viața este pusă în pericol.

Află mai mult ⮕ Neuropatia diabetică: simptome, analize, tratament

Piciorul diabetic: la ce să fim atenți?

• Orice traumatism, lovitură la picioare, indiferent cât de nesemnificativă pare, necesită consult medical; chiar și leziunile minore pot crea probleme.

• Durerea persistentă, constantă, nu este niciodată normală.

• O zonă a piciorului cu roșeață, edem, căldură la atingere, este semn de inflamație și infecție; luând măsuri rapid, evităm complicațiile.

• Durere, roșeață, edem în jurul unei unghii de la picior, poate însemna că există o unghie încarnată. Adesea aceasta este cauză de infectare a piciorului unei persoane cu diabet și poate conduce la amputație.

• Senzație de amorțeală nou-apărută la picioare poate fi un semn de afectare a fibrelor nervoase (neuropatie) sau de afectare a circulației sângelui. Ambele motive pot crea condiții de apariție a infecțiilor și de amputație.

• Temperatura corporală peste 37 grade în contextul unei leziuni la picior, trebuie să e trimită la doctor. Mărimea febrei nu corespunde cu gravitatea situației.

• Pruritul constant (mâncărimile) la picioare poate fi un semn de infecție sau de piele uscată; dar și pielea uscată favorizează apariția infecțiilor.

• Alterarea statusului mental, confuzia, incoerența pot fi semne ale unei septicemii – o infecție generalizată pornită de la picior; dar poate semnala și glicemia prea mică sau prea mare.

• Orice tăietură, oricât de minoră, orice mușcătură (câine, pisică) poate fi poarta de intrare pentru o infecție; trebuie tratată imediat.

• Dificultatea la mers poate însemna că încălțămintea este nepotrivită și exercită presiune exagerată asupra țesuturilor; poate să nu apară durere, deoarece diabeticul percepe durerea mai greu.

Află mai mult ⮕ Nefropatia diabetică: simptome, analize, tratament

Cum să te îngrijești ca să eviți complicațiile?

Pentru a evita apariția ulcerului, a rănii deschise la nivelul piciorului, este nevoie de protecție față de presiunea exercitată asupra țesuturilor, dar și de examinarea atentă a tegumentelor și de controlul regulat al valorilor glicemiei.

• menține picioarele curate, uscate și cu pielea hidratată

• verifică zilnic aspectul pielii de la picioare

• mergi la medic pentru orice problemă care apare: bătături, leziuni minore sau unghie încarnată

• cel puțin o dată pe an un medic ar trebui să examineze picioarele

• oprește fumatul

• ține glicemia sub control

• folosește creme emoliente după ce ai spălat picioarele, dar nu te unge între degete

• înmoaie picioarele în apă caldă înainte de a tăia unghiile; niciun colț de unghie nu trebuie să rămână sub piele

• evită să mergi fără pantofi sau papuci, mai ales pe nisip sau pe pavaj

• când stai pe scaun sau în pat, ai grijă ca picioarele să fie mai ridicate

• cumpără pantofi la sfârșitul zilei când picioarele sunt mai umflate și ai grijă să fie comozi

• schimbă pantofii în care ai stat 4-5 ore; astfel modifici punctele de presiune

• alege pantofi din materiale naturale cum este pielea și reglabili atunci când piciorul se umflă (barete, elastic etc)

Cunoașterea semnelor cutanate te ajută să sesizezi la timp modificările apărute și să previi complicațiile. Autoexaminarea zilnică a picioarelor este esențială, ca și alegerea încălțărilor potrivite care să evite presiunea exercitată asupra țesuturilor.

Citește mai mult…

Ce simptome apar când diabetul se complică?
Glicemia mare dimineața: cum corectezi fără medicamente?
Hemoglobina glicată optimă ca să eviți complicațiile diabetului
Ciuperca piciorului (piciorul atletulei): cauze, semne, prevenire
Unghia încarnată: cauze și tratamentul corect

Bibliografie

Diabetul și pietrele la rinichi

Servus Med
-
0
Diabetul și pietrele la rinichi

Pietrele la rinichi sunt de 2 ori mai frecvente la persoanele cu diabet. Riscul de litiază renală crește și mai mult dacă este folosită insulina ca antidiabetic. De asemenea, riscul crește și la cei cu diabet insuficient controlat și valori mari ale glicemiei. Cum se explică?

Calculii renali se formează când în urină este un exces de minerale care nu pot fi diluate și formează cristale. Cel mai frecvent sunt cristale de calciu, oxalați, fosfați sau acid uric. Aceste cristale compun pietrele.

Modificările metabolice din diabet sunt cauza excesului de minerale din urină.

pietrele la rinichi și diabetul

Rezistența la insulină este prima cauză a apariției pietrelor

La persoanele cu diabet apare o modificare metabolică numită rezistență la insulină. Celulele nu folosesc corespunzător insulina produsă de pancreas, nu corectează glicemia crescută și lasă insulina în exces.

O parte din consecințele rezistenței la insulină sunt excesul de calciu și acid uric în urină și acidifierea urinei.

În urina acidă și cu exces de calciu apar mai ușor calculii de calciu și calculii de acid uric.

Află mai mult ⮕ Rezistența la insulină explicată

Pietrele la rinichi sunt mai frecvente dacă glicemia nu este ținută sub control

Hiperglicemia care apare frecvent în diabetul insuficient sau necorespunzător tratat duce și la un exces de glucoză în urină (glicozurie).

Glicemia crescută și glucozuria creează condiții favorizante pentru apariția pietrelor:

Valorile hemoglobinei glicate ne ghidează foarte bine referitor la glicemia medie pe ultimele 2-3 luni.

O hemoglobină glicată de 8,5% ne anunță că glicemia în ultimele 2-3 luni a avut frecvent valori de 200 mg/ dl. Iar glicemia peste 200 înseamnă că a existat și glicozurie (glucoză în urină).

Bine de știut
Glicemia mare, prezența glucozei în urină și modificarea metabolică numită rezistență la insulină sunt mecanismele care explică apariția calculilor renali la persoane cu diabet.

Află mai mult ⮕ Hemoglobina glicată optimă ca să eviți complicațiile diabetului

Factori care cresc suplimentar riscul litiazei renale, în afara diabetului

Crește riscul de litiază renală dacă, pe lângă diabet, există și alte condiții favorizante:

  • alimentația cu exces de proteine animale, sare și zahăr
  • deshidratare
  • obezitate
  • acid uric crescut în sânge
  • guta
  • alimente cu oxalați consumate excesiv (spanac, sfeclă ș.a.)
  • exces de suplimente cu calciu sau vitamina C

Pietrele la rinichi: simptome

Calculii renali pot să nu provoace niciun simptom până ce nu se deplasează din rinichi și nu încep să coboare prin ureter către vezica urinară.

La coborâre, pietrele se pot bloca pe traseu, în ureter, și apare colica renală cu simptome care includ:

Află mai mult ⮕ Colica renală: cum scapi de pietrele la rinichi?

Antidiabetice care scad cu 25-30% riscul pietrelor la rinichi

Tratamentul diabetului tip 2 se bazează actualmente pe clase noi de antidiabetice cum sunt agoniștii GLP 1 sau inhibitorii SGLT2.

În afara faptului că acestea ajută la o mai bună reglare a valorilor glicemiei, au și alte efecte ajutătoare.

Așa este de exemplu semaglutide (agonist GLP 1) care corectează glicemia, dar ajută și la scăderea în greutate.

Inhibitorii SGLT 2 au făcut obiectul unui studiu clinic ce a analizat în ce măsură aceste medicamente antidiabetice ar putea influența riscul de litiază renală la persoanele cu diabet.

Analiza cercetătorilor a inclus peste 700 000 de persoane cu diabet. O parte din participanți au primit tratament cu inhibitori SGLT 2 și evoluția lor a fost comparată cu a celor care au primit alte antidiabetice.

Concluzia a fost îmbucurătoare în ceea ce privește riscul de litiază renală al celor cu diabet. S-a constatat o scădere cu 25-30 % a riscului de pietre la rinichi pentru persoanele cu diabet tratate cu inhibitori SGLT 2.

Rezultatele studiului ne încurajează să folosim antidiabetice din categoria inhibitorilor SGLAT 2 atunci când știm că riscul de litiază renală este crescut. De exemplu, dacă în antecedente am mai avut litiază sau știm că adunăm mai mulți din factorii de risc pentru litiază.

Bine de știut
Unele antidiabetice, cum sunt inhibitorii SGLT2, sunt mai utile pentru reducerea riscului de pietre la rinichi. Medicul diabetolog poate aprecia oportunitatea tratamentului cu aceste medicamente dacă-l informăm despre antecedentele urologice.

Care sunt antidiabeticele din categoria inhibitori SGLAT-2?

Antidiabeticele din categoria inhibitori SGLT 2 includ denumirile care se termină în glifozin și includ:

  • empagliflozin (Jardiance®)
  • dapagliflozin (Forxiga®)
  • canagliflozin (lnvokana®)
  • ertugliflozin (Steglatro®)

Citește mai departe…

Când sunt indicați inhibitorii SGLT 2 la diabet și ce avantaje au?
Ce simptome apar când diabetul se complică?
Diferența dintre durerea de rinichi și durerea lombară
Antidiabetice noi care reduc riscul de AVC
Acid uric crescut: semne, depistare, tratament

Bibliografie
  • Diabetic Severity and Risk of Kidney Stone Disease. European Urology. 2014
  • Diabetes Mellitus and the Risk of Urinary Tract Stones: A Population-Based Case-Control Study. Am. J. of Kidney Disease
  • Sodium-Glucose Cotransporter 2 Inhibitors and Nephrolithiasis Risk in Patients With Type 2 Diabetes. JAMA Intern. Med 2024

Durere de sâni care apare ciclic: poate fi cancer mamar?

Servus Med
-
0
Durere de sâni care apare ciclic: poate fi cancer mamar?

Dintre femeile care merg la medic pentru durere de sâni (mastalgie), doar 0,2-0,5% sunt diagnosticate cu cancer mamar. Durerea de sâni poate fi ciclică (apare la intervale regulate de timp) sau non-ciclică (nu apare cu regularitate). Durerea ciclică nu este, de obicei, un semn al cancerului de sân, ci se datorează fluctuațiilor hormonale.

În afara durerii de sân, sunt alte semne care apar mai frecvent în cancerul mamar: nodulul palpabil, modificări de formă și dimensiune ale sânului, modificări ale aspectului pielii la același sân, inversarea mamelonului și scurgeri mamelonare neobișnuite.

Durere de sâni ciclică: ce cauze are?

Durerea de sâni ciclică este durerea apărută la intervale regulate de timp. Este legată, în cele mai multe cazuri, de modificările hormonale care însoțesc ciclul menstrual.

Acest tip de durere este specific la femeile în perioada fertilă, înainte de instalarea menopauzei. Durerea de sâni apărută la menopauză nu este ciclică.

Mastalgie este termenul folosit pentru durerea de sâni apărută în contextul ciclului menstrual.
Mastalgia survine în două momente ale ciclului:

∎ în perioada ovulației (faza luteală a ciclului menstrual)
Durerea este în acest caz, difuză, sâcâitoare, prezentă în ambii sâni și extinsă subraț.

∎ în cadrul sindromului premenstrual, în jurul etapei de menstruație a ciclului
Durerea se însoțește de senzația că sânii sunt plini, grei, inflamați. Dar și de celelalte fenomene premenstruale: crampe abdominale, iritabilitate, oboseală.

Aceste tipuri de dureri sunt considerate normale, fiziologice și nu trebuie să ne sperie.
Îngrijorarea poate fi eliminată de consultul medical și eventuale investigații suplimentare atunci când știm că avem un risc crescut de cancer mamar.

Află mai mult ⮕ Ciclul menstrual: tot ceea ce trebuie să știi

Alte cauze pentru durere de sâni ciclică

Modificări fibrochistice ale glandei mamare – sunt modificări benigne, fără risc de a se transforma în cancer mamar.

Țesutul normal este înlocuit cu țesut fibros. Estrogenii sunt hormonii implicați. Durerea apare chiar înaintea apariției menstruației. Mamografia și ecografia pot identifica acest tip de modificare.

Dilatarea ducturilor mamare – este o modificare benignă (necanceroasă) în care se dilată și se inflamează ducturile (canalele) din interiorul glandei. Pot să nu apară simptome.

Dacă apare durerea de sâni și scurgeri sau umflături la nivelul mamelonului, cauza trebuie lămurită. Trebuie exclusă posibilitatea cancerului mamar.

Durerea de sâni cauzată de consumul de contraceptive orale – medicul poate alege anticoncepționale cu altă combinație hormonală dacă cele folosite dau durere de sâni

Află mai mult ⮕ Anticoncepționale: eficiență și efecte secundare

Durere de sân ciclică: ce poți face singură?

Dacă durerea este sâcâitoare și greu de suportat, sunt câteva soluții care au dat rezultate în cercetările științifice.

  • antiinflamatoare aplicate topic (diclofenac)
  • antiinflamatoare nesteroidiene per os (ibuprofen, naproxen) sau acetaminofen (paracetamol)
  • anumite combinații hormonale din anticoncepționale
  • medicamente cu prescripție medicală: bromocriptina, tamoxifen, danazol
  • aplicarea de comprese calde sau reci; se pot folosi compresele cu gel termic care se răcesc sau se încălzesc ușor. Se aplică pentru 20 min odată și se folosește un prosop între compresă și sân

Alte măsuri eventual utile:

∎ evită să consumi băuturi cu cafeina: sucuri, cafea, ceai, ciocolată.
Unele studii susțin o legătură între consumul de cafeină și durerile ciclice de sâni. Multe femei spun însă că nu au observat acest lucru.

∎ hidratează-te suficient și încearcă să reduci aportul de sare
Sarea favorizează reținerea apei și poate determina edem care accentuează durerea

∎ încearcă să dai jos 1-2 kg dacă ești supraponderală
Scăderea în greutate, chiar dacă nu este semnificativă, poate duce la diminuarea durerii ciclice de sâni.
Postul intermitent poate fi o metodă rapidă de a pierde câteva kilograme.

∎ tratamente pe bază de plante și vitamine

Sunt puține dovezi științifice pentru eficiența acestor terapii
Unele persoane afirmă efectul benefic al suplimentelor pe bază de ulei de primula (evening primrose oil). Sau vitamina E și vitamina B6.
Cere sfatul medicului înainte de a consuma suplimente alimentare. Nu uita de efectele toxice ale excesului de vitamine.

∎ reducerea stresului
Stresul poate amplifica și alte dureri pe care le avem, nu doar durerea de sâni.
O baie caldă, exerciții simple de respirație sunt câteva tehnici de reducere a stresului.

Când trebuie să mergi la medic cât mai rapid?

Semne de alarmă, care pot însemna cancer mamar:

  • scurgere cu aspect sangvinolent sau clară la nivelul mamelonului
  • umflătură (nodul) apărută recent la nivelul sânului și care nu dispare după menstruație
  • durere de sâni inexplicabilă, persistentă
  • semne de infecție: tegument roșu, edem, durere și febră
  • roșeața și îngroșarea tegumentului, cu aspect de ”coajă de portocală”

Bine de știut
Există cancer mamar în care nu se palpează un nodul mamar.

Durere de sâni iradiată din altă parte

În multe situații durerea de sâni iradiază de la alte organe, nu are legătură cu țesutul mamar. Acest tip de durere se mai numește și mastalgie extramamară. Durerea de sâni este falsă în acest caz.

Situațiile în care apare mastalgia extramamară includ:

Citește mai departe…

Testul BRCA pentru depistarea riscului de cancer mamar
Perturbatori endocrini care ne pot provoca probleme hormonale
Cancer mamar fără să simți un nodul. Este posibil?
Nodul la sân benign sau malign? Cum facem diferența?
Mamografie: cât de des este bine să facem o verificare?

Bibliografie


Artrita șoldului: coxartroza și alte tipuri de artrite

Dr. Corina Golovei
-
0
Artrita șoldului: coxartroza și alte tipuri de artrite

Artrita șoldului provoacă durere de șold, inflamație, rigiditatea articulației și ne poate reduce mult capacitatea de mișcare. Sunt mai multe tipuri de artrite în funcție de cauza care le provoacă, iar tratamentul este adaptat cauzei. Coxartroza este doar unul din aceste tipuri de artrite ale șoldului.

Artrita și artroza sunt termeni folosiți frecvent unul în locul altuia, dar nu este tocmai corect.

Artroza (coxartroza, gonartroza) este denumită și osteoartrită și se referă doar la cazurile în care cartlajul care învelește oasele se distruge progresiv, apar osteofitele (excrescențe osoase sau ciocuri) și durerile articulare. Nu există un tratament medicamentos care să oprească evoluția acestei boli și tratamentul la care se ajunge este proteza (artroplastie).

Celelalte tipuri de artrită apar fie prin mecanism autoimun, fie prin depunere de săruri în articulație, cum este cazul gutei. În aceste situații, există tratament medicamentos care poate reduce ritmul de degradare a articulației. Artroplastia (proteza) poate să fie necesară și în aceste cazuri.

Artrita șoldului : tipuri

Există mai multe tipuri de artrită a șoldului, în funcție de cauză:

Osteoartrita sau coxartroza se caracterizează prin distrugerea progresivă a cartilajului articular. Oasele ce compun articulația ajung în contact direct unul cu altul cauzând durere și rigiditate.

Aceeași cauză are și osteoartrita genunchiului (gonartroza) sau a altor articulații afectate de artroză.

Spondilita anchilozantă cauzează artrită prin mecanism inflamator. Inflamația este cea care duce la distrugerea articulației și apariția durerii.

Boala începe la nivelul articulațiilor coloanei vertebrale, dar ulterior afectează și alte articulații cum este șoldul.

Artrita reumatoidă cu afectarea șoldului are o cauză autoimună. Sistemul imunitar atacă componentele structurale ale țesuturilor articulației. Apare inflamația cu edem și durere.

Artrita psoriazică în care este afectat șoldul este tot o artrită inflamatorie ca și artrita reumatoidă. Apare la un procent din persoanele ce suferă de psoriazis.

Artrita din lupus – inflamația care afectează articulația are cauză autoimună. În plus, există și riscul necrozei de cap femural ca efect secundar al tratamentului cu corticosteroizi.

Guta este o afecțiune în care apare un exces de acid uric în sânge. Necorectarea nivelului de acid uric duce la depozitarea lui în interiorul articulațiilor și apariția inflamației și artritei.

Durerea de șold

Toate tipurile de artrită se caracterizează prin apariția durerii de șold. Poate fi resimțită ca o simplă jenă sau poate fi intensă, puternică, ca o senzație de arsură sau percepută în profunzimea articulației.

Durerea de șold prezintă unele particularități care ne dau o idee despre cauză.

În artrita șoldului de cauză inflamatorie (spondilita, artrita reumatoidă, artrita din psoriazis, lupus sau gută) durerea de șold se calmează la mișcare și se agravează dacă stăm în repaus timp mai îndelungat.

În coxartroză, durerea de șold este mai intensă la mișcare și situația se îmbunătățește în repaus. Repausul prea prelungit nu este benefic, durerea reapare.

Durerea de șold din artrite se manifestă la început doar ocazional. Cu timpul, durerea devine constantă, cu rigiditate și disconfort chiar și în cursul nopții.

Află mai mult ⮕ Coxartroza: 4 stadii, 4 tipuri de tratament

Simptome care însoțesc durerea de șold

Coxartroză

Rigiditatea articulației – se datorează distrugerii cartilajului; apare mai ales dimineața sau după poziție șezând prelungită.

Scade progresiv varietatea și amplitudinea mișcărilor. Devine dificilă depărtarea picioarelor, extensia sau rotația piciorului.

Crepitații – mici pocnituri percepute la mișcarea piciorului în articulație.

Durerea de șold și simptomele însoțitoare în coxartroză se instalează și se agravează progresiv.

Spondilita anchilozantă

Spondilita este o afecțiune caracterizată de inflamație articulară cronică. Sacroileita este caracteristică la debutul bolii și ulterior sunt afectate celelalte articulații cum este cea a șoldului care creează dificultăți la mers. Mai pot apărea tendinita ahileană și fasciita plantară prin inflamarea ligamentelor și a tendoanelor.

Artrita reumatoidă

Artrita reumatoidă fiind o afecțiune autoimună, este însoțită și de alte semne decât durerea articulară. Sunt specifice complicațiile cardiovasculare, pulmonare și cutanate (nodulii reumatoizi). Totodată, este caracteristică apariția durerii articulare bilateral, la ambele șolduri sau ambii genunchi sau ambele mâini etc.

Artrita psoriazică

Caracteristic în artrita psoriazică sunt afectate articulațiile degetelor și ale coloanei lombare. Apar și leziunile caracteristice în psoriazis, dar și modificări ale unghiilor, complicații oculare sau oboseala persistentă.

Artrita din lupus

În lupus, pe lângă durerile articulare, apar și dureri și slăbiciune musculară, tendinită și bursita șoldului. Erupția cutanată în formă de fluture la nivelul feței, fotosensibilitatea, căderea părului, ochii uscați sunt alte simptome însoțitoare în lupus.

Guta

Guta este o afecțiune provocată de acumularea cristalelor de acid uric în articulații. Este specifică evoluția în pusee cu atacuri de gută urmate de perioade de acalmie. La debut boala afectează preponderent articulațiile degetului mare de la picior, glezna sau genunchiul. O altă manifestare a excesului de acid uric sunt calculii formați în rinichi.

Citește mai departe…

Artrita reumatoidă (poliartrita). Ghid complet
Spondilita anchilozantă. Ghid complet
Artrita psoriazică: ce articulații sunt afectate?
Lupus eritematos sistemic. Ghid complet
Guta: este consumul de carne singurul vinovat?

Bibliografie

Complicațiile anesteziei apar mai frecvent la aceste persoane

Dr. Corina Golovei
-
0
Complicațiile anesteziei apar mai frecvent la aceste persoane

Complicațiile anesteziei sunt astăzi cu mult mai mici decât în trecut datorită avansului tehnologiei, dar nu sunt complet absente. Unele persoane sunt mai susceptibile la apariția complicațiilor decât altele, datorită vârstei sau afecțiunilor și tratamentelor concomitente.

În anul 1940 mortalitatea prin complicații anestezice era de 1: 1000, iar astăzi este de 1: 1 milion de persoane, ne spune o statistică americană.

Pentru a reduce cât mai mult posibilitatea complicațiilor, discuția preoperatorie cu medicul anestezist este esențială. Cu această ocazie, medicul poate identifica persoanele cu risc crescut la complicații și poate lua decizii referitoare la tipul de anestezie, medicamentele utilizate sau monitorizare.

Este important ca la această discuție să ne prezentăm cu toate analizele și investigațiile din trecut, să nu omitem diagnostice pe care le avem, dar care considerăm că nu au legătură cu intervenția chirurgicală actuală.

În plus, medicamentele și suplimentele pe care le consumăm pot interacționa cu anestezicele sau pot influența apariția complicațiilor.

De exemplu, tratamentul anticoagulant poate crește semnificativ riscul de hemoragie intraoperatorie. Există protocoale bine stabilite despre întreruperea și reluarea medicamentelor anticoagulante. Este suficient ca medicul anestezist să știe că luăm acest tratament.

Risc crescut la complicațiile anesteziei

Vârsta

Avansarea în vârstă face mai probabilă o intervenție chirurgicală, dar crește și riscurile pentru complicații anestezice.

Unele probleme de sănătate asociate vârstei – hipertensiune, afecțiuni cardiace sau pulmonare, tromboze – cresc riscul evenimentelor nedorite pe parcursul operației sau în zilele imediat următoare.

La persoanele peste 65 ani, creierul este în mod special vulnerabil la medicamentele folosite în anestezie pentru sedare sau calmarea durerii. Dacă anestezia este generală, cu pierderea stării de conștiență, riscurile sunt crescute suplimentar.

După operație și anestezie generală pot apărea:

Delirul postoperator– o condiție temporară în care pacientul este dezorientat, confuz, cu tulburări de memorie și atenție. Complicația apare la câteva zile după operație și poate dura aproximativ o săptămână.

Disfuncția cognitivă postoperatorie este o complicație mult mai serioasă care poate duce la pierderea memoriei pe termen lung. Apare mai frecvent la persoane cu insuficiență cardiacă, boală Alzheimer, boală Parkinson sau accident vascular în antecedente.

Pentru a reduce riscurile, cel mai important lucru este să ne asigurăm că anestezia este administrată de un medic anestezist și nu de altă specialitate.

Discuția preoperatorie trebuie să includă toate medicamentele, suplimentele și afecțiunile pentru care ne tratăm.

Hipertensiune

Dacă există hipertensiune, dar este sub control cu tratament, nu sunt motive prea mari de îngrijorare privitor la anestezie.

Medicul anestezist vă consiliază cu privire la medicamentele care pot fi luate chiar și în ziua operației sau care trebuie întrerupte.

Dacă tensiunea arterială are valori mari și este netratată sau nu răspunde bine la tratament, este preferabil să amânăm intervenția cu anestezie până ce se obțin valori acceptabile ale tensiunii.

Află mai mult ⮕ Consecințele hipertensiunii netratate

Diabet

Persoanele cu diabet care necesită o intervenție chirurgicală cu anestezie se încadrează la pacienți cu risc mai mare decât media din mai multe motive.

În primul rând, stresul conduce la eliberarea hormonilor catabolizanți al căror efect este creșterea glicemiei. Riscul de hiperglicemie este crescut înainte și după operație.

Și riscul de hipoglicemie este mai mare având în vedere că este necesară oprirea completă a alimentației înainte de operație.

Totodată, o anestezie generală cu somn și pierderea stării de conștiență, face mai dificil de sesizat semnele de hipoglicemie sau hiperglicemie.

În al doilea rând, complicațiile cunoscute ale diabetului, cardiovasculare și renale, cresc suplimentar riscurile și complicațiile anestezice.

În al treilea rând, medicația antidiabetică trebuie ajustată înainte și după operație.

Medicul anestezist trebuie să știe dacă luăm antidiabetice din clasa agoniști GLP-1 care au și efect de scădere în greutate. Denumirile substanțelor active sunt: semaglutide, dulaglutide, exenatide, liraglutide, lixisenatide, tirzepatide. Denumirile comerciale cele mai cunoscute: ozempic, rybelsus.

Agoniștii GLP-1 pot crește riscurile anesteziei deoarece întârzie golirea stomacului de alimente. În timpul somnului crește riscul de a aspira alimente în plămâni.

Medicul anestezist vă sfătuiește când este cel mai bine să întrerupeți aceste medicamente, dar și cum trebuie administrate celelalte tipuri de antidiabetice.

Află mai mult ⮕ Antidiabetice noi care reduc riscul de accident vascular

Obezitate și apnee de somn

Anestezia, în special anestezia generală, poate fi riscantă la persoanele cu apnee de somn. Anestezicele reduc frecvența și amplitudinea respirațiilor, iar efectele lor restante postoperator pot agrava problemele de respirație care caracterizează apneea de somn.

Obezitatea se asociază, de obicei, și cu alte comorbidități care pot complica situația: sindrom metabolic, afecțiuni vasculare sau riscul crescut de tromboză venoasă profundă.

Află mai mult ⮕ Apnee de somn. Ce pericole sunt fără tratament corect?

Alte afecțiuni concomitente care pot crește complicațiile anesteziei

Cum ne pregătim pentru operație și reducem complicațiile anesteziei?

Anestezia și operația care au loc în urgență nu ne permit prea multă pregătire. Dar pentru operațiile programate acest lucru este posibil.

Înainte de o operație programată este bine să ne asigurăm că ne găsim în cea mai bună condiție fizică posibilă, cu afecțiuni stabilizate.

Primul pas este să ne asigurăm că cel care efectuează anestezia este un medic anestezist-intensivist, chiar dacă urmează să ne supunem unei proceduri medicale într-un cabinet privat. Chiar și la o colonoscopie, cel care efectuează anestezia trebuie să fie medic anestezist.

Vizita preanestezică și discuția cu medicul anestezist cresc șansele evitării complicațiilor anestezice. Nu trebuie în niciun caz omise, iar documentele medicale din antecedente sunt utile tot pentru reducerea riscurilor.

Citește mai departe…

Anestezia: tipuri, riscuri, complicații posibile
Efectele anesteziei asupra memoriei
Analize medicale bine de făcut chiar dacă nu te doare nimic
Remedii din plante interzise înainte de operație
Anticoagulante: 5 precauții necesare când urmezi acest tratament

Bibliografie
  • American Society of Anesthesiologists. Anesthesia Risks.
  • Patients With Type 2 Diabetes: Anesthetic Management in the Ambulatory Setting: Part 2: Pharmacology and Guidelines for Perioperative Management. Anesthesia Progress 2017
  • Anaesthetic management of patients with diabetes mellitus. British Journal of Anaesthesia
  • American Society of Anesthesiologists. Effects of anesthesia.
  • University of Michigan Health. General Anesthesia.

Durere pelvină la bărbați: cauze și soluții

Servus Med
-
0
Durere pelvină la bărbați: cauze și soluții

Care sunt cauzele posibile pentru durere pelvină la bărbați? Ce simptome însoțesc durerea pelvină? La ce medic ne adresăm? Ce soluții de tratament pentru durere pelvină va propune medicul?

Durerea pelvină cuprinde zona organelor genitale și partea inferioară a abdomenului, sub ombilic.

Poate fi o durere surdă, constantă sau o durere ascuțită, apărută brusc. Cauzele sunt multiple și trebuie elucidate la medic cât mai rapid de la apariția durerii.

Durere pelvină la barbați: cauze și soluții

1. Infecția urinară

Infecția urinară este provocată de o bacterie localizată la nivelul tractului urinar.

Tractul urinar include rinichii, ureterele (canalele de scurgere a urinei în vezica urinară), vezica urinară și uretra (canalul de scurgere a urinei la exterior).

Cel mai frecvent infecția este cauzată de E.coli și poate recidiva.

Durerea pelvină se însoțește de:

  • senzație de arsură la urinat
  • necesitatea de a urina frecvent
  • urină tulbure și urât mirositoare
  • febră și frison
  • durere lombară (dacă infecția a cuprins și rinichii)

Află mai mult ⮕ Infecția urinară: Ghid vizual de simptome și tratament

2. Boli cu transmitere sexuală

Unele dintre bolile cu transmitere sexuală pot da durere pelvină, ca, de exemplu, gonoreea sau Chlamidia.

Infecțiile transmise sexual nu sunt rare și măsurile de igienă a contactului sexual ar trebui cunoscute și respectate pentru a preveni aceste afecțiuni.

Durerea pelvină se poate însoți de:

Află mai mult ⮕ Infecții transmise sexual: 30 de întrebări și răspunsuri

3. Prostatita cauzează durere pelvină la bărbați

Prostatita reprezintă inflamația prostatei, o glandă ce aparține sistemului reproducător la bărbat.

Sunt mai multe tipuri de prostatită, unele cauzate de infecții, altele nu.

a) Prostatita acută bacteriană

Este cauzată de infectarea prostatei cu bacterii. Acestea pătrund prin uretră și avansează către prostată.

Durerea pelvină se poate extinde cauzând și durere inghinală sau durere lombară. Disconfortul este resimțit și la nivelul testiculelor sau penisului.

Semne însoțitoare ale durerii pelvine:

  • senzație de arsură la urinat
  • febră, frisoane
  • greață, vomă
  • dificultăți la urinat
  • senzație de a urina frecvent
  • blocarea fluxului urinar, incapacitatea de a urina
  • jet urinar întrerupt
  • ejaculare dureroasă

Medicul urolog tratează cu antibiotice acest tip de infecție. Este important să ne adresăm acestuia cât mai rapid.

b) Prostatita cronică bacteriană

Infecția prostatei reapare după o perioadă de timp în care durerea dispăruse.

Variantele de tratament se bazează tot pe combinații de antibiotice.

Tratamentul este de lungă durată. Prostatita cronică este uneori foarte dificil de tratat deoarece prostata este un organ bine încapsulat în care antibioticele pătrund cu greu.

Medicul urolog alege antibioticele în funcție de antibiogramă (analiza care arată sensibilitatea bacteriilor la antibiotice).

c) Prostatita non-bacteriană

Inflamația prostatei nu este cauzată de infecție. De aceea, tratamentul cu antibiotice este ineficient.

Cauzele exacte nu sunt complet lămurite. Tot medicul urolog ne îndrumă spre o soluție de tratament în acest caz.

Află mai mult ⮕ Prostatita acută și cronică: simptome, analize, tratament

4. Litiaza renală (calculi renali sau pietre la rinichi)

Calculii renali se formează prin precipitarea sărurilor sau a mineralelor în urină.

Pot să nu dea niciun simptom până ce ajung la dimensiuni considerabile (calculi coraliformi). Sau pot provoca durere când au dimensiuni mai mici și încearcă să coboare din rinichi, de-a lungul tractului urinar.

Colica renală este una din cele mai intense dureri și poate fi confundată cu durerea lombară sau cu durerea pelvină de alte cauze.

Medicul urolog va indica soluția de tratament optimă în funcție de dimensiunea calculului și de gradul de suferință a rinichilor.

Află mai mult ⮕ Colica renală sau durere de rinichi: semne, analize, tratament

5. Strictura de uretră

Uretra este canalul de eliminare a urinei din vezica urinară la exterior.

Strictură uretrală înseamnă că în anumite porțiuni de pe traiect uretra s-a îngustat și blochează eliminarea urinei.

Durerea pelvină este însoțită de:

  • durere la urinat
  • dificultatea de a urina
  • pierderi involuntare de urină (incontinență urinară)
  • sânge în urină (hematurie) sau în lichidul spermatic

Rezolvarea este chirurgicală la specialistul urolog.

6. Adenom de prostată

Creșterea în volum a prostatei (numită și hiperplazie benignă de prostată) creează presiune asupra uretrei și apare durere pelvina la barbati.

Cauza creșterii dimensiunilor prostatei poate fi, însă, și cancerul de prostată. Tratamentul în acest caz este o urgență.

Află mai mult ⮕ Adenom de prostată: cum îți dai seama?

7. Torsiunea de testicul

Torsiunea de testicul este o urgență urologică. Durerea pelvină este severă, poate apărea și în somn și este însoțită și de alte semne:

  • umflarea scrotului, roșeață sau culoare mai închisă
  • un testicul mult crescut în dimensiuni față de celălalt
  • febră
  • greață și vomă
  • senzație de urinare frecventă

Cauza este răsucirea testiculului și întreruperea fluxului sanguin care hrănește acest organ.

Dacă nu se intervine rapid (câteva ore) se produce infarctul țesutului testicular (țesut mort) și ulterior acesta trebuie îndepărtat chirurgical.

Torsiunea testiculară poate apărea la orice vârstă. Creșterea rapidă la pubertate sau temperaturile scăzute sunt factori favorizanți.

Medicul urolog rezolvă chirurgical problema, dar trebuie intervenit în primele 6 ore de la apariția simptomelor pentru a nu pierde testiculul.

8. Hernia inghinală

Hernia apare când o parte din intestin migrează din poziția normală, printr-o porțiune mai slabă a peretelui muscular.

Durerea apare brusc și poate conduce la complicații (încarcerarea intestinului- acesta nu mai reintră în abdomen).

Intestinul migrat poate fi palpat ca o umflătură, frecvent în zona inghinală.

Durerea se agravează la tuse sau ridicarea obiectelor.

Tratamentul este totdeauna chirurgical, într-o clinică de chirurgie generală.

Află mai mult ⮕ Hernia inghinală: semne de alarmă și tratament

9. Apendicita

Apendicul este un organ de mici dimensiuni ce ține de tractul digestiv și este localizat în partea dreaptă a abdomenului.

Inflamația apendicelui (apendicita) poate provoca durere abdominală, în partea dreaptă, dar se poate extinde și ca durere pelvină.

Semne însoțitoare:

  • febră
  • apetit redus
  • greață și vărsături

Rezolvarea este chirurgicală și reprezintă o urgență.

De reținut:

• durerea pelvina la barbati are totdeauna o cauză care trebuie investigată și tratată

• durerea nu va trece de la sine

• medicul urolog este primul căruia trebuie să ne adresăm pentru că cele mai multe cauze de durere pelvină implică aparatul urogenital

• unele dintre cauzele de durere reprezintă urgențe care necesită rezolvare imediată.

Citește mai departe…

Cancer testicular: semne de alarmă
Durere inghinală: Care este cauza?
Analiza PSA pentru prostată. Cum să înțelegi rezultatul?
Prostata mărită: simptome, analize, tratament
Cum reacționează prostata după sport?

Bibliografie

Cum să consumi dulciuri fară să deranjezi prea mult glicemia?

Servus Med
-
0
Cum să consumi dulciuri fară să deranjezi prea mult glicemia?

Apetitul pentru dulciuri este normal. Creierul nostru este o mașină consumatoare de glucoză. Nici creierului, nici corpului în general, nu le este bine când glicemia (glucoza din sânge) este prea mare sau prea mică.

Problema apare atunci când căutăm dulciuri pentru gustul pe care-l oferă și nu pentru necesitățile energetice ale organismului.

Este, de obicei, mecanismul care ne face să consumăm calorii în exces, produse procesate cu zahăr adăugat și băuturi îndulcite.

Vom descifra mai întâi mecanismele care justifică apetitul nostru pentru dulciuri. Și apoi câteva metode eficiente de a evita creșterea glicemiei când consumăm zaharuri și de a ne reduce apetitul pentru dulce.

De ce ne place gustul dulce?

Gustul dulce ne îndeamnă să vrem mai mult dulce. De ce?

În primul rând pentru că creierul nostru are ca sursă preferată de energie tocmai glucoza care provine din alimentele dulci. Când facem efort, fie că facem sport, fie că învățăm ceva nou și ne concentrăm intens, neuronii necesită glucoză.

Cu toate astea, nu înseamnă că dacă vom înghiți mai multe dulciuri decât este necesarul energetic vom fi mai eficienți.

Orice aliment consumat crește într-o anumită măsură glicemia, unele mai mult, altele mai puțin. Și este util pentru că celulele au nevoie de acest combustibil, iar neuronii cel mai mult.

După ce mâncăm, pe măsură ce trec orele, crește tot mai mult nivelul hormonului numit grelină. Grelina este răspunzătoare pentru faptul că ne este foame și ne atenționează că trebuie să refacem rezervele.

Alimentele ingerate vor duce la creșterea secreției altui hormon numit insulină. Insulina reglează nivelul glucozei din sânge, respectiv glicemia. În mod normal, nu lasă glicemia să fie prea mare pentru că glucoza este utilă ca și combustibil, dar este nocivă când este în exces în sânge.

Este motivul pentru care apar complicații atunci când glicemia nu este ținută sub control medicamentos sau prin regim alimentar.

Zahărul și dopamina

Al doilea motiv pentru care avem apetit pentru dulciuri este mai subtil.

Alimentele cu gust dulce provoacă o creștere a nivelului de dopamină din creier. Dopamina este asociată cu plăcerea. Iar apariția plăcerii ne face să căutăm să repetăm experiența.

Este motivul pentru care, deși nu mai avem nevoie de sursă de energie, căutăm totuși dulcele. Și este și motivul pentru care depășim caloriile la care am avea dreptul corespunzător efortului depus în ziua respectivă.

Este un lucru care poate fi ușor observat când pui pe limbă o bucățică de ciocolată, dacă ești un fan. Plăcerea te face să pui și a doua bucățică și a treia și așa mai departe.

Din păcate, pe măsură ce repeți experiența, descărcarea de dopamină este tot mai redusă și plăcerea tot mai mică. Este același mecanism ca al unei adicții la orice drog sau substanță nocivă.

Ne crește apetitul pentru dulciuri și când consumăm fructoză?

Da. Fructoza mai mult decât glucoza poate crește apetitul pentru dulce.

Fructoza este tot un zahăr, dar nu poate fi folosită ca atare de către creier. Trebuie convertită în glucoză la nivelul ficatului.

Problema este că fructoza inhibă anumiți hormoni și peptide care coboară nivelul de grelină, hormonul foamei.

Grelina ne face să ne fie foame stimulând un anumit grup de neuroni. Și ne îndeamnă să mâncăm alimente dulci și alimente grase.

Fructoza crește indirect nivelul grelinei, deci crește și apetitul pentru dulciuri și alimente grase.

Fructele conțin fructoză. Dar asta nu înseamnă că, atunci când consumăm un măr, neapărat ni se face excesiv de foame. În schimb, o porție mai mare de fructe poate să declanșeze foamea.

Un fruct bogat în zaharuri, în mod special în fructoză, este mango. Este de preferat să-l consumăm atunci când necesitățile energetice sunt mai mari. De exemplu, după ce am fost la sala de sport.

Siropul de porumb este un îndulcitor care conține 50% fructoză, adică excesiv de multă fructoză. Este principalul îndulcitor folosit la fabricarea băuturilor dulci din comerț și al dulciurilor ultraprocesate de pe rafturile magazinelor. Și asta pentru că este mult mai ieftin decât zahărul.

Conținutul excesiv de fructoză din siropul de porumb crește apetitul și justifică ingestia uneori necontrolată de alimente, dulci sau nu.

Află mai mult ⮕ 10 fructe cu carbohidrați puțini

Metode practice ca să reduci apetitul pentru dulciuri și să controlezi mai bine glicemia și caloriile

1. Aportul de fibre și grăsimi simultan cu cel al dulciurilor are efect benefic

Indicele glicemic (IC) este o măsură orientativă care ne spune ce efecte imediate are un aliment asupra glicemiei. este un punctaj de la 0 la 100 care se acordă diverselor grupe alimentare.

În general, sunt considerate alimente cu indice glicemic scăzut cele sub 55, iar cu indice glicemic crescut cele peste 70.

De exemplu, pâinea albă și orezul alb au IC peste 70, în timp ce varza, roșiile, năutul, se încadrează la IC sub 10.

Dacă vrei să ții glicemia sub control și să reduci apetitul pentru dulciuri asociază alimente cu IC mic la cele cu IC mare cum sunt dulciurile.

Fibrele și grăsimile, care au IC mic, reduc efectul carbohidraților care au IC mare.

Află mai mult ⮕ Top 10 alimente permise la diabet în funcție de indicele glicemic

2. Asociază dulciurile cu alimente care nu produc creșterea dopaminei

Într-adevăr, asta înseamnă să reduci plăcerea. Dar dacă nu este în doza potrivită, plăcerea nu te menține sănătos.

Sucul de lămâie asociat cu consumul de dulciuri reduce mult impactul asupra glicemiei și apetitului. Două- trei linguri de suc de lămâie după ce ai mâncat ciocolată sunt benefice.

Chiar și cartofii, consumați în salate, cu adaos de lămâie au un impact mai mic asupra glicemiei decât dacă sunt consumați altfel.

Află mai mult ⮕ Cum să consumi cartofii fără să crească glicemia?

3. Elimină băuturile îndulcite

Sucurile și alte băuturi îndulcite de care sunt pline rafturile magazinelor vin cu aport de sirop de porumb și conținut mare de fructoză.

Fructoza crește indirect grelina și pofta de mâncare. Tendința de a ingera alimente peste necesarul caloric va crește.

4. Aportul de omega 3 din uleiul de pește

Nu trebuie să începi să consumi suplimente cu omega 3 numai ca să poți mânca dulciuri.

Dar dacă suplimentele sunt indicate de medic pentru alt motiv, atunci trebuie să știi că un aport zilnic de 1g de EPA (din componența omega 3) îți va reduce apetitul pentru dulciuri.

Peștele gras (somon, ton) este o bună sursă naturală de omega 3.

5. Scorțișoara

Scorțișoara poate regla ritmul de creștere a glicemiei după ce ai consumat dulciuri. Un mecanism probabil este faptul că încetinește golirea stomacului și alimentele sunt procesate mai lent.

Astfel, reduce efectul alimentelor cu indice glicemic mare.

De exemplu, dacă pui scorțișoară pe feliile de mango, efectul fructului asupra glicemiei va fi mult mai mic.

Bine de știut
Nu depăși 1,5 linguriță de scorțișoară/ zi. Conține cumarina, cu efect anticoagulant. Mai ales dacă ai tratament cu anticoagulante trebuie să fii atent la acest efect.

Află mai mult ⮕ Câtă scorțișoară să folosim pentru a regla glicemia?

6. Somnul

Calitatea somnului și durata sunt ne influențează sistemul nervos, sistemul imunitar, dar și metabolismul.

Când somnul este inadecvat și ceasul biologic dereglat, apetitul pentru dulciuri este crescut. În plus este mai greu să ne concentrăm voința să ne abținem.

Persoanele cu diabet tip 2 sau sindrom metabolic sau obezitate sunt, de regulă, și persoane care au probleme cu somnul.

Somnul corespunzător ca durată și profunzime în cel puțin 80% din nopți este cheia pentru un organism sănătos.

Citește mai departe…

Cum reglezi ceasul biologic ca să nu te îmbolnăvești?
Hemoglobina glicată: corelația cu glicemia
Ce lichide poți consuma dacă ai diabet?
Cum să slăbești rapid vara?
Sfaturi practice ca să reduci consumul de zahăr

Bibliografie

Fasciita plantară: durere de talpă și călcâi

Servus Med
-
0
Fasciita plantară: durere de talpă și călcâi

Fasciita plantară este una din cauzele cele mai frecvente ale durerii de talpă și călcâi. Apare atunci când fascia plantară, o bandă de țesut aflată în talpă, devine inflamată. Uneori durerea devine acută, mai ales după efort fizic exagerat sau la purtarea pantofilor nepotriviți.

Fasciita plantară este cea mai frecventă cauză de durere cronică care afectează talpa, călcâiul și piciorul în ansamblu.

Piciorul are pe fața plantară (fața inferioară, cea pe care călcăm) o bandă de țesut fibros care se întinde de la călcâi spre degete.

Această bandă se numește fascia plantară. Rolul ei este de a susține musculatura și arcul piciorului.

Având în vedere localizarea fasciei, ea este foarte susceptibilă la leziuni și presiune exagerată. Consecințele acestui fapt sunt mici rupturi de țesuturi, iritație și inflamație. 

Inflamația va duce la creșterea presiunii pe structurile din vecinătatea fasciei, inclusiv pe nervii care răspund de această zonă. De aceea durerea poate deveni severă.

fasciita plantara

Am fasciita plantara?

1. Da, ai putea avea dacă durerea ta de talpa și călcâi are următoarele caracteristici:

  • este mai puternică dimineața, la trezire (“durerea primului pas”)
  • apare când ne ridicăm în picioare, după ce o perioadă mai lungă am șezut
  • este suficient de severă încât să determine șchiopătarea
  • este ameliorată de mișcare

2. Da, ai putea avea fasciita plantara, dacă durerea ta de picior se asociază cu următoarele semne și simptome:

• rigiditate la nivelul călcâiului sau/și a arcului piciorului

• sensibilitate crescută în talpă

• roșeață a tegumentelor

• edem

• picior plat

• dificultate la urcarea treptelor

Află mai mult ➡ Durere in călcâi: Cauze și remedii eficiente

3. Șansele sunt și mai mari ca fasciita plantara să fie diagnosticul tău dacă asociezi unul din următorii factori de risc:

Fasciita plantară apare atunci când fascia este expusă la presiune sau întindere exagerată și suprautilizare, iar aceste excese vor declanșa inflamația și consecințele ei.

O serie de factori de risc cresc șansele apariției fasciitei plantare:

  • sexul masculin (bărbații între 40-70 ani dezvoltă mai frecvent această afecțiune)
  • fumatul excesiv
  • alcoolismul
  • afecțiunile hepatice
  • diabetul
  • afecțiuni ale glandei tiroide
  • vârsta înaintată
  • obezitatea

Medicul stabilește ușor diagnosticul după localizarea durerii; rareori sunt necesare investigații imagistice ca radiografie sau RMN care să infirme alte cauze de durere (compresia unui nerv, fracturi, etc.).

Află prea mult ➡ 10 soluții practice ca să scapi de durere de călcâie

Ce trebuie să fac dacă am fasciită plantară?

1. Să reduci greutatea corporală dacă esti supraponderal – se va reduce astfel presiunea pe fascie

2. Sa alegi corect încălțămintea – pantofii să aibă un bun suport al arcului piciorului, să nu fie foarte uzați, cu talpa subțire – este de preferat să se evite tocurile înalte și să se utilizeze pantofii ortopedici, cu talpă și suport moale pentru călcâi

3. Să mergi la înot și să eviți alergarea dar și mersul cu picioarele desculțe pe suprafețe dure

4. Să faci exerciții de stretching (întindere) pentru gambe, picioare și tendonul ahilian, care vor ajuta la diminuarea durerii, dar și la stabilizarea gleznei.

5. Poţi aplica şi alte câteva remedii eficiente

• repaus – este important până când inflamaţia se remite

• aplicaţii cu gheaţă – ajută la reducerea inflamaţiei

ATENŢIE! – Gheața se aplică maximum 20 min de 3 ori pe zi şi niciodată nu se pune gheața în contact direct cu pielea. Punga cu gheaţă se înveleşte într-un prosop înainte de aplicare

• analgezice (calmante ale durerii) – se folosesc antiinflamatoare nesteroidiene care reduc inflamaţia

• benzi kineziologice ce susţin piciorul în poziţii care au efect benefic şi asupra durerii

Află mai mult ➡ Unguente antiinflamatoare: cum alegem pe cel mai potrivit?

Ce mai poate recomanda medicul pentru fasciita plantară?

• antiinflamatoare nesteroidiene care pot completa analgezicele iniţiale şi care combat inflamaţia şi durerea

• kinetoterapie sub îndrumarea unui specialist care va alterna exerciţiile fizice de întindere şi antrenament ale musculaturii membrelor inferioare cu masajul şi alte proceduri specifice

• proceduri intervenţionale – dacă celelalte măsuri au fost ineficiente, durerea a devenit cronică şi afectează semnificativ activitatea zilnică a pacientului

• injectarea intraarticulară de corticosteroizi este o procedură minim invazivă și foarte eficientă

Foarte rar se practică intervenția chirurgicală, ca ultimă opţiune, în cazul eşecului celorlalte metode.

Citește mai mult…

Dureri de picioare în fasciita plantara: 5 remedii ușor de aplicat
Dureri de picioare. Află care este cauza
Artrite autoimune: dureri articulare și simptome asociate
Monturile: sfaturi practice ca să împiedici agravarea
Merită să încerci acupunctura pentru dureri de picioare?

Bibliografie

Tipuri de depresie: semne caracteristice

Servus Med
-
0
Tipuri de depresie: semne caracteristice

Depresia este o afecțiune frecventă, dar există mai multe tipuri de depresie cu simptome caracteristice și grade diferite de severitate. Dacă nu luăm măsuri, depresia ne afectează sentimentele, gândurile și desfășurarea activităților zilnice.

Nu există o singură cauză de depresie. Mai mulți factori contribuie la apariția depresiei: psihologici, genetici, biologici sau de mediu.

Depresia poate afecta și copiii sau adolescenții.

La adult, depresia poate însoți prezența altor afecțiuni ca diabetul, bolile de inimă, cancerul sau boala Parkinson.

Tipuri de depresie

Depresia majoră

Depresia majoră este un definită de prezența a cel puțin 5 din semnele caracteristice de mai jos, care se manifestă aproape zilnic.

  • stare persistentă de tristețe (sau iritabilitate la copii și adolescenți)
  • diminuarea interesului și plăcerii pentru activități zilnice
  • scădere sau creștere în greutate cu modificarea apetitului
  • insomnie sau somn mai prelungit decât obișnuiam
  • mișcări mai lente sau, dimpotrivă, agitație și neliniște
  • oboseală și pierderea energiei
  • sentiment de inutilitate sau de vină nejustificate
  • dificultăți de concentrare și gândire
  • gânduri de suicid și moarte

Depresia atipică

Depresia atipică este definită de prezența a cel puțin două din semnele de mai jos și care sunt prezente în majoritatea timpului dintre două episoade de depresie majoră.

  • creștere semnificativă a apetitului și creștere în greutate
  • hipersomnia (somn prelungit)
  • senzație de greutate în mâini și picioare
  • sentimentul de respingere în relațiile interpersonale

Depresia persistentă (distimia)

Tulburarea depresivă persistentă sau distimia se caracterizează printr-o dispoziție psihică de tristețe prezentă în cea mai mare parte dintr-o zi și în fiecare zi. Alte semne caracteristice ale distimiei:

  • scăderea apetitului sau apetit exagerat
  • insomnie sau hipersomnie
  • lipsa de energie
  • scăderea stimei de sine
  • dificultăți de concentrare sau incapacitatea de a lua decizii
  • sentimentul lipsei de speranță

Află mai mult ⮕ Atac de panică vs atac de cord: cum faci rapid diferența?

Depresia perinatală

Depresia perinatală este o tulburare a dispoziției psihice care poate apărea înainte sau după naștere. Se datorează unei combinații de factori fizici și hormonali și poate fi accentuată de lipsa cronică de somn din perioada de îngrijire a copilului.

Semnele caracteristice depresiei postnatale includ:

  • sentimente de tristețe, vină, inadaptabilitate
  • plâns prelungit
  • oboseală extremă
  • neliniște
  • pierderea interesului și a plăcerii de a desfășura anumite activități
  • tulburări de somn
  • furie, iritabilitate, frustrare
  • dificultăți în a gândi și a lua decizii
  • probleme de alăptare

Disforia premenstruală

Disforia premenstruală se caracterizează prin iritabilitate, instabilitatea dispoziției psihice, depresie sau anxietate ce pot apărea cu 1-2 săptămâni înaintea debutului menstruației.

Simptomele se rezolvă, de obicei, în 2-3 zile după începerea ciclului menstrual.

Simptomele disforiei premenstruale:

  • iritabilitate sau furie
  • tristețe, disperare, gânduri de suicid
  • anxietate
  • atacuri de panică
  • pierderea interesului pentru activitățile zilnice
  • dificultăți de atenție și concentrare
  • oboseală, lipsă de energie
  • pofta de alimente și alimentarea compulsivă
  • crampe, balonare, durere de cap, dureri musculare și articulare, tensiune la nivelul sânilor

Află mai mult ⮕ Sindrom premenstrual. Remedii verificate științific

Tulburarea afectivă sezonieră

Tulburarea afectivă sezonieră este o formă de depresie în care simptomele apar sezonier, mai ales iarna.

Simptomele depresiei sezoniere sunt similare depresiei majore, cu deosebirea că apar și reapar într-un anumit anotimp.

Află mai mult ⮕ Ai depresie de iarnă? Sau doar tristețea obișnuită la schimbarea

Tulburări bipolare

Tulburările bipolare erau denumite mai demult depresie maniacală sau tulburare maniaco-depresivă. Sunt caracteristice schimbările bruște de dispoziție psihică și energie, acțiuni și comportament.

Dispoziția psihică alternează între episoade maniacale (expansivitate, iritabilitate) și episoade depresive (tristețe, lipsă de speranță).

Tulburările bipolare sunt afecțiuni mentale cauzate de combinația a mai multor factori. Genetica joacă un rol important, dar și traumele emoționale în copilărie sau traumele psihice de-a lungul vieții.

Sunt 3 forme de tulburări bipolare.

Tulburări bipolare de tip 1 în care episoadele maniacale durează cel puțin 7 zile și simptomele depresiei sunt severe necesitând spitalizare.

Tulburări bipolare de tip 2 în care predomină episoade depresive alternativ cu episoade hipomaniacale (manie cu simptome mai ușoare).

Ciclotimia este a treia formă de tulburare bipolară în care apar mutiple episoade de depresie și hipomanie care durează de cel puțin 2 ani. Totuși episoadele nu pot fi încadrate niciodată pe deplin la manie sau depresie.

Află mai mult ⮕ Fototerapia (terapia cu lumină): utilă nu doar în depresiile sezoniere

Cum prevenim diferitele tipuri de depresie?

Tratamentul depresiei odată instalate necesită intervenția profesionistă. Nu ne putem descurca singuri doar cu voință.

Terapia cognitiv-comportamentală este momentan cea mai eficientă metodă de tratament. Comunicarea cu psihoterapeutul față în față sau de la distanță poate influența pozitiv gândurile, emoțiile și comportamentul.

Psihoterapia pentru depresie identifică situațiile sau evenimentele din trecut care contribuie la apariția simptomelor și te pot ajuta să eviți rememorarea lor.

Pe lângă tratament, câteva modificări ale stilului de viață sunt esențiale:

  • activitatea fizică constantă, cel puțin 30 min pe zi
  • program regulat de somn și alimentație
  • alimente bogate în nutrienți și limitarea celor cu efect pro-inflamator cum este zahărul sau alimentele ultraprocesate
  • menținerea conexiunilor sociale
  • tehnici de respirație eficiente
  • yoga și tai chi practicate regulat
  • tehnici de relaxare utile în combaterea stresului
  • evitarea alcoolului, tutunului și drogurilor recreaționale

De reținut

Sunt numeroase tipuri de depresie diferențiate prin simptome și contextul în care apar. Acestea includ: depresia majoră, depresia atipică, depresia persistentă, depresia perinatală, disforia premenstruală, depresia sezonieră și depresia în cadrul tulburărilor bipolare.

Diagnosticul corect îl stabilește medicul psihiatru care face ulterior și planul de tratament. variantele de terapie diferă de la un tip de depresie la altul.

Intervențiile non-medicale, care țin de stilul de viață, cum sunt somnul sau exercițiile fizice completează celelalte măsuri terapeutice.

Citește mai departe…

Simptomele depresiei grăbesc pierderea memoriei
Putem fi dependenți de tristețe și nefericire?
Diabetul și riscul de depresie
7 semne fizice de depresie care ne trimit la doctor
Sindrom burnout. Cum recunoști efectele stresului?

Bibliografie

10 strategii care cresc atenția și capacitatea de învățare

Servus Med
-
0
10 strategii care cresc atenția și capacitatea de învățare

Atenția este necesară atunci când încercăm să dobândim abilități noi. Tot ceea ce învățăm nou, învățăm datorită capacității creierului nostru de a se schimba conform cu experiența. Este ceea ce știința numește neuroplasticitate. Și ceea ce este extraordinar este că întregul sistem nervos își menține plasticitatea pe toată durata vieții.

La naștere conexiunile neuronale sunt multiple, dar haotice. De aceea nu avem precizia niciunei execuții: nu mergem bine, nu ne coordonăm mișcările, nu vorbim.

Ulterior, experiențele de învățare pe care ni le oferă părinții, școala, limbile pe care le învățăm, călătoriile, interacțiunile sociale stimulează anumite circuite neuronale și le întăresc.

Totodată sunt eliminate conexiuni neuronale care nu ne servesc bine obiectivele.

Creierul nostru devine personalizat conform propriei experiențe datorită neuroplasticității.

Vestea proastă este că dacă până la 25 de ani învățarea este mult pasivă, creierul stabilește ușor conexiuni și circuite noi, iar ulterior lucrurile nu mai stau așa.

Nu este adevărată afirmația: am citit o carte care mi-a schimbat creierul. Creierul nu se mai schimbă după 25 ani fără să vrei mai întâi acest lucru. După 25 ani dacă vrei să înveți ceva nou trebuie să vrei să provoci plasticitatea.

Și dacă vorbim de long life learning, de dobândirea unor abilități noi după această vârstă, fie că e vorba de o limbă nouă sau un sport sau alte abilități necesare la job, trebuie să știm câteva tehnici prin care putem folosi toată viața această minunată capacitate a creierului care este neuroplasticitatea.

Primul pas atunci când te-ai hotărât să înveți ceva este să vrei. Numai dacă ești motivat atenția e maximă.

Doar experiențele la care manifestăm atenție pot să schimbe creierul unui adult, pot să permită neuroplasticitatea. Iar modificarea creierului (neuroplasticitatea) se va manifesta strict pentru acea experiență.

Dacă vrei să-ți schimbi creierul trebuie atenție și focus

Neuroplasticitatea este inițiată doar atunci când anumite substanțe chimice numite neuromodulatori sunt eliberate în creier. Neuronii activi în momentul eliberării acestor substanțe își întăresc conexiunile.

Atenția declanșează eliberarea acestor neuromodulatori:

  • epinefrina – crește probabilitatea ca neuronii să fie responsivi, creierul să fie pregătit
  • acetilcolina – permite creierului să filtreze stimulii senzoriali și să focuseze atentia pe ceva anume

Focusul este un con de atenție  îndreptat către un câmp mai îngust, nu către tabloul mare.

Atenția permite descărcarea epinefrinei. Acetilcolina (Ach) face focus. Tot Ach marchează circuitele neuronale nou formate.

Odată marcat cu Ach, circuitul neuronal nu mai poate decât să se schimbe. Plasticitatea este declanșată. Învățarea este inevitabilă.

Află mai mult ⮕ Creierul uman: cum este alcătuit și cum funcționează?

10 strategii eficiente pentru a îmbunătăți atenția și învățarea

Nu uita că modificarea creierului este un proces chimic. Ca să descarci epinefrina și acetilcolina trebuie să fii atent. Atenția este ceva ce poate fi învățat.

Încearcă să-ți compui  strategii de comportament care să te ajute să fii atent.

Iată câteva din strategiile eficiente dovedite științific.

1. Identifică perioada din zi în care ești capabil să fii maxim atent și atunci programează învățarea

Verifică dacă dimineața la trezire ești mai atent sau după ora prânzului. Și programează învățarea în acel interval de timp.

2. Un somn bun noaptea, o cană de cafea și hidratarea corectă a doua zi, îmbunătățesc atenția

Noaptea nu ar fi indicat să studiezi pentru că neuroplasticitatea se definitivează la somnul de noapte.

3. Stabilește perioade de învățare de 90 min

Primele 5-10 min nu vei fi 100% focusat. Dar ulterior ar trebui să poți menține focusul pentru aproximativ 1h.

Chiar dacă te simți agitat că nu verifici mesajele de pe telefon în acest interval de timp, adu atenția înapoi, crește focusul.

Noile circuite neuronale pe care le creezi în aceste 90 min vor fi marcate cu Ach. Nu uita că e primul pas și cel mai important pentru a se declanșa învățarea.

Poți stabili mai multe reprize de 90 min într-o zi pe măsură ce-ți educi capacitatea de focusare și atentia.

Află mai mult ⮕ Tehnici de învățare rapidă și memorare pe termen lung

4. Exersarea focusului vizual îmbunătățește focusul mental și atenția

Este științific demonstrat că exersarea focusului vizual ajută focusul mental.

Când ne concentrăm să privim într-un punct, creierul sesizează și descarcă epinefrina.

Exercițiu: Alege o zonă de pe peretele din apropiere sau chiar o zonă de pe ecranul computerului pe care încearcă să o fixezi cât mai mult timp fără să clipești.

Este un exercițiu foarte eficient pentru focusul vizual care va facilita și focusul mental.

5. Dacă înveți ceva dintr-un material audio, închide ochii

Vei crea astfel un con de atenție auditiv și vei reține mult mai multe informații decât atunci când un flux de imagini se mișcă în timp ce asculți.

Poți crede că economisești timp dacă asculți un podcast în timp ce alergi, dar nu vei fi suficient de atent încât să declanșezi acțiunile epinefrinei și acetilcolinei. Focusul nu se va produce. 

6. Exercițiile de meditație îmbunătățesc clipitul atenției

Exercițiile de meditație nu înseamnă spiritism, esoterism sau vreo formă de practică religioasă.

Mintea noastră este înclinată să migreze rapid de la o idee la alta, de la o imagine la alta. Este ceea ce David Goleman și Richard Davidson numesc în cartea lor Altered Traits clipitul atenției.

Exercițiul de a ne focusa strict pe o temă așa cum este focusul pe respirație într-o ședință de meditație va reduce substanțial clipitul atenției.

Află mai mult ⮕ Metoda Retrieval: cum să înveți de nota 10

7. Somnul profund în cursul nopții este esențial

Esența neuroplasticității este ca ceea ce înveți, să înveți pentru totdeauna, fie că e vorba de abilități cognitive, abilități motorii sau emoționale.

Dacă focusezi intens 90 min, eventual mai multe reprize într-o zi, nopțile următoare circuitele neuronale care au fost marcate cu Ach vor fi întărite.

Neuroplasticitatea se definitivează numai în somn. Când vei fi treaz vei constata că ai dobândit cunoștințele pentru totdeauna.

Somnul de calitate și cu durata corespunzătoare este esențial pentru a ne păstra sănătatea mintală, dar și pentru procesul de învățare.

Află mai mult ⮕ Somnul: Ce se întâmplă în creier când dormim?

8. Odihna profundă fără somn accelerează învățarea

Dacă imediat după cele 90 min de învățare oprești pentru 20 min inputul senzorial, informațiile pe care le aduce ochiul și urechea, rata de învățare este mai mare decât după un somn bun de noapte.

Există metode exemplificate pe YouTube pentru odihna profundă fără somn denumită non-sleep deep rest (NSDR).

Încearcă să te întinzi cu ochii închiși sau chiar să ațipești 10 min după repriza de focus.

9. Alternanța perioadelor de învățare cu activități motorii accelerează învățarea

Dacă lași mintea fără gânduri organizate după o perioadă de focus maxim, vei accelera învățarea.

Mulți din cei care practică mai multe reprize de câte 90 min de învățare într-o zi au observat că alternanța cu activități fizice, motorii, este benefică.

Nu uita că 150-180 min de exerciții cardio/ săptămână îmbunătățesc activitatea cardiacă. Iar o bună activitate cardiacă stimulează cogniția.

10. Hrănește-te echilibrat dacă vrei să-ți îmbunătățești atenția

Apa și electoliții, sodiul si potasiul, sunt esențiale pentru creier, ca și pentru întregul organism.

Dar anumite alimente au componentele care acționează direct asupra cogniției și ar fi bine să le consumăm constant în perioadele de suprasolicitare intelectuală.

Acizii grași omega-3 (EPA și DHA) îmbunătățesc activitatea creierului și chiar și dispoziția psihică.

Ar trebui să consumăm zilnic alimente bogate în omega-3: pește, semințe chia, nuci, soia.

Fosfatidilserina îmbunătățește cogniția și reduce chiar și declinul provocat de îmbătrânire. O găsim în carne, pește, varză și alte alimente.

Colina stimulează circuitele neuronale și îmbunătățește atenția pentru că intervine în producerea Ach.

Gălbenușul de ou este o sursă bună de colină, dar și de alți nutrienți utili creierului.

Citește mai departe…

Autoreglarea învățării: strategii de învățare eficientă
10 tehnici de învățare rapidă și memorare pe termen lung
Etapele unui somn bun și sfaturi practice ca să nu le ratezi
Cum stimulăm motivația copiilor de a învăța?
Eustres: stresul bun care ne crește productivitatea și entuziasmul

Bibliografie

Boala renală: 3 criterii de apreciere a riscului

Servus Med
-
0
Boala renală: 3 criterii de apreciere a riscului

Riscul pentru boala renală cronică înseamnă riscul unor complicații care conduc la dializă și transplant renal. Dacă ne încadrăm într-o categorie de persoane cu risc crescut, cum ar fi diabetul sau hipertensiunea, este important să verificăm regulat funcția rinichilor prin analize de sânge și de urină.

Boala renală cronică este consecința altor afecțiuni care duc la complicații renale. Evoluează progresiv ceea ce înseamnă că se agravează în timp și afectarea rinichilor devine permanentă.

Rinichii sunt responsabili cu filtrarea sângelui, reglarea cantității de apă pe care o păstrăm în organism, menținerea la valori normale a mineralelor esențiale cum ar fi potasiul și clorul, eliminarea deșeurilor.

Deoarece cantitatea de sânge pe care rinichii o verifică zilnic este mare, compoziția sângelui influențează și funcția și capacitatea rinichilor de a echilibra permanent valorile modificate.

Când este depășită capacitatea rinichilor de a realiza aceste reglaje fine apare boala renală cronică.

Depistarea la timp și tratamentul corect pot stopa progresia bolii renale cronice către insuficiență renală.

Primul criteriu de apreciere a riscului de boală renală

Primul indiciu că rinichii ar putea fi afectați este apartenența la una din categoriile de persoane cu risc crescut de boală renală:

  • diabet

Diabetul este una din cauzele principale de afectare renală. Aproximativ 40% din persoanele cu diabet dezvoltă și boala renală cronică sau nefropatia diabetică.

  • hipertensiune

Hipertensiunea poate fi cauza bolii renale cronice sau consecința apărută după ce boala renală s-a instalat.

  • afecțiuni cardiace și insuficiență cardiacă

Ateroscleroza care stă la originea multor afecțiuni cardiace duce în timp și la îngustarea arterelor renale care aduc sângele la rinichi. Progresiv funcția rinichilor este afectată.

  • rinichi polichistic

Rinichiul polichistic este o afecțiune în care apar multiple chisturi renale ce perturbă funcția rinichilor și pot duce la insuficiență renală.

  • obezitate

Obezitatea crește riscul de diabet și hipertensiune, ambele afecțiuni fiind cauze de boală renală. În plus, țesutul gras produce adipokine, substanțe cu efect inflamator care cauzează rinichilor.

  • vârsta peste 65 ani

Boala renală cronică apare mai frecvent la vârste peste 65 ani. Aproximativ 38% din cei care trec acest prag de vârstă au o afectare renală.

  • antecedente familiale de boală renală cronică

Factorii genetici au un rol important în apariția bolii renale, iar prezența unui membru de familie cu această afecțiune este un semnal că trebuie să ne urmărim funcția renală.

  • boli autoimune care afectează și rinichii

Lupusul eritematos sistemic este una din afecțiunile autoimune în care inflamația generalizată provoacă și afectarea rinichilor.

  • insuficiență renală acută în antecedentele personale
  • fumat

Fumatul poate provoca constricția (îngustarea) vaselor de sânge care alimentează rinichii.

Alte afecțiuni care pot conduce la boală renală:

Află mai mult ⮕ Insuficiența renală și pericolul ca rinichii să nu mai funcționeze

Al doilea criteriu

Odată ce știm că ne încadrăm într-una din categoriile de risc, funcția renală trebuie urmărită regulat.

Analiza de sânge care ne informează suficient de exact despre capacitatea rinichilor de a filtra sângele este rata filtrării glomerulare.

Estimarea ratei de filtrare glomerulară pornește de la determinarea creatininei din sânge. Creatinina este un deșeu provenit din digestia proteinelor. Acest deșeu este îndepărtat din sânge de către rinichi. Când creatinina crește, înseamnă că rinichii nu funcționează suficient de corect pentru a o îndepărta.

Pe baza valorilor creatininei se calculează rata filtrării gliomerulare. Valori ale ratei filtrării sub 60 pot însemna o funcție renală afectată și prezența bolii renale cronice.

Cu cât valorile ratei filtrării sunt mai mari, cu atât este mai bine și înseamnă că rinichii funcționează corect.

Află mai mult ⮕ Sindromul CKM care afectează inima, rinichii și metabolismul

Al treilea criteriu de apreciere a riscului de boală renală

Al treilea criteriu de apreciere a funcției renale este rezultatul raportului dintre albumină și creatinină într-o probă de urină.

Albumina este o proteină. În mod normal nu găsim proteine în urină. Prezența proteinuriei (albuminurie) semnifică afectarea funcției rinichilor.

Creatinina este deșeul pe care rinichii îl elimină în urină.

Raportul albumină/ creatinină sub 30 ne arată că rinichiul funcționează corect.

Raportul albumină/ creatinină peste 30, corelat și cu rata filtrării glomerulare sub 60, sunt indicatori ai bolii renale.

De reținut

Boala renală cronică are o evoluție progresivă spre insuficiență renală care va necesita dializă și transplant renal.

Unii factori de risc, cum sunt obezitatea sau fumatul, sunt corectabili prin modificarea stilului de viață. Alți factori de risc cum sunt cei genetici nu sunt influențabili.

Diabetul și hipertensiunea rămân cele mai frecvente cauze de boală renală cronică. Tratamentul corect al celor două afecțiuni este o bună metodă de prevenție a bolii renale.

Dacă ne încadrăm la una din categoriile de persoane cu risc, atunci urmărirea funcției renale trebuie să fie regulată. Două dintre analize, una de sânge (rata filtrării glomerulare) și cealaltă din urină (raportul albumină/ creatinină) sunt cei mai buni indicatori ai gradului de afectare renală.

Citește mai departe…

Analize pentru rinichi. Ce rezultate te trimit la medic?
10 obiceiuri care ne pot afecta rinichii
Hipertensiunea arterială renală
Sănătatea rinichilor se menține cu câteva obiceiuri bune
7 semne că ai probleme cu rinichii

Bibliografie

Gonartroza: cauze și tratament pentru dureri de genunchi

Servus Med
-
0
Gonartroza: cauze și tratament pentru dureri de genunchi

Gonartroza sau osteoartrita genunchiului este una din cele mai frecvente cauze ale durerii de genunchi. Caracteristica gonartrozei este distrugerea progresivă a cartilajului articular. Oasele rămân expuse și, la mișcare, se freacă unele de altele provocând apariția inflamației, umflarea genunchiului și durere.

Durerea de genunchi din gonartroză se dezvoltă lent, în 10-15 ani de viață activă. Factorii genetici și cei care țin de stilul de viață (în special obezitate) au un rol în apariția inflamației articulațiilor genunchilor.

Tratamentul poate fi non-invaziv în primele etape de boală. Dar rezolvarea definitivă nu este posibilă încă fără o proteză de genunchi.

Gonartroza: Simptome

Gonartroza se caracterizează prin apariția și agravarea treptată a simptomelor.

Cel mai frecvent se asociază următoarele simptome de gonartroza:

  • durere de genunchi (se agravează după efort)
  • rigiditatea articulației genunchiului, în special dimineața, la trezire
  • reducerea gradului de mobilitate (mișcare dificilă)
  • genunchiul ”pocnește” sau se blochează
  • instabilitatea genunchiului
  • deformarea articulației genunchiului

Pe măsură ce gonartroza progresează, simptomele devin tot mai severe. Durerea de genunchi este constanta, chiar și în repaus.

Apar crepitații: este percepută o senzație de frecare a oaselor. Articulația genunchiului este vizibil deformată.

Osteoartrita genunchiului (gonartroza) afectează mai mult un genunchi decât altul. Dar, cu timpul, ambii genunchi sunt afectați (gonartroza bilaterală)

Află mai mult ⮕ Guta: este carnea de vină pentru durerile articulare?

Cauze de gonartroza

Gonartroza rezultă ca urmare a distrugerii cartilajului, țesutul protector care permite oaselor să gliseze unul pe celălalt.

În final, cartilajul este distrus complet și, la mișcare, oasele se freacă direct unul pe celălalt.

Distrugerea cartilajului în osteoartrită poate fi cauzată de:

  • avansarea în vârstă
  • traumatisme ale genunchiului în antecedente, cu fracturi de rotulă, rupturi de ligamente sau ruptură de menisc; toate aceste evenimente afectează alinierea corectă a oaselor în articulație și cartilajul este afectat la mișcare
  • suprasolicitarea la efort a genunchiului
  • predispoziția genetică
  • obezitatea care mărește stresul provocat articulației; un rol au și citokinele pro-inflamatorii eliberate de țesutul adipos

Află mai mult ⮕ Cum să eviți durerile articulare după 50 ani?

Analize necesare la gonartroză

Medicul ortoped va stabili diagnosticul corect analizând:

-simptomele pe care le descrieți
-caracteristicile durerii de genunchi: durere în partea din față a genunchiului, agravată de perioadele lungi de stat pe scaun sau de urcarea și coborârea scărilor
-gradul de deformare a articulației
-felul în care mergeți
-libertatea de mișcare, gradul de mobilizare a articulației

Analize și investigații utile:

-analize de sânge pentru a exclude alte cauze de durere și pentru a analiza gradul de inflamație (Proteina C Reactivă, VSH, factor reumatoid, hemoleucograma)
-investigații imagistice (radiografia genunchiului, eventual RMN – rezonanța magnetică nucleară)

La final va stabili care componente ale articulației sunt afectate și în ce grad. Și va putea face, astfel, un plan de tratament.

Află mai mult ⮕ Cu ce analize medicale putem depista inflamația?

Tratament gonartroza

Gonartroza nu este o boală vindecabilă. Tratamentul țintește diminuarea simptomelor, în special a durerii de genunchi.

Tratamentul definitiv este chirurgical și constă în montarea unei proteze de genunchi (artroplastia genunchiului).

În funcție de stadiul bolii, medicul ortoped va apela la tratament medicamentos sau va indica intervenția chirurgicală.

Tratament non-invaziv

1. Medicamente per os sau tratament topic

În primele stadii de boală se folosesc antiinflamatoarele nesteroidiene (ibuprofen, diclofenac, naproxen ș.a.) per os sau sub formă de unguente și creme.

Dacă durerea este moderată sau severă se poate apela la analgezice opioide: tramadol

2. Infiltrația intraarticulară

Se folosesc pentru infiltrație corticosteroizi sau acid hialuronic sau combinații cu anestezice.

Riscurile sunt minime și reducerea durerii permite amânarea intervenției chirurgicale.

3. Electrostimularea

Unitățile TENS utilizează curent cu voltaj redus în scopul diminuării durerii. Sunt mici aparate cu baterii conectate la piele, în zona dureroasă, prin intermediul unor electrozi.

Produc impulsuri electrice care se transmit fibrelor nervoase. Scopul este blocarea senzației de durere.

Se mai practică și alte tipuri de electrostimulare, cu scopul menținerii masei musculare care susține genunchiul.

Află mai mult ⮕ Când este timpul pentru proteza de genunchi?

Ce poți face singur?

1. să observi care sunt factorii care declanșează durerea și să-i eviți; de exemplu, urcatul scărilor

2. să menții greutatea optimă sau să urmezi o dietă echilibrată anti-inflamatoare care să ducă la pierderea kilogramelor în plus

Indicele de masă corporală (IMC) ne spune unde ne încadrăm:

Indicele de Masă Corporală normal este între 18,5 – 24,9 kg/m2.
IMC peste 27 te încadrează la supraponderali.
IMC peste 30 te încadrează la obezitate

Reducerea greutății scade intensitatea durerii, dar încetinește și progresia bolii. Este esențială pentru a vă simți mai bine.

Colaborarea cu un nutriționist este utilă, mai ales atunci când vă lipsește voința de a vă schimba stilul de alimentație.

3. Terapia cald-rece

Compresele calde ajută la diminuarea durerii acute. Compresele reci diminuează inflamația și stimulează circulația sângelui la nivelul articulației.

Putem apela la clasicele sticle cu apă încălzită sau ținută la congelator.

Dar există și compresele cu gel special destinate acestui tip de terapie cald-rece. Pentru aplicații calde compresa este menținută în apă fiartă 10-15 minute înainte de aplicare. Pentru rece: se introduce compresa cu gel în congelator pentru 30 min.

4. Genunchiere sau orteze pentru susținerea genunchiului

Mențin stabilitatea genunchiului și contribuie la reducerea durerii. Este bine să ne sfătuim cu medicul ortoped pentru alegerea modelului potrivit.

5. Alegerea pantofilor potriviți și eventual utilizarea talonetelor

6. Mișcarea este esențială pentru a menține mobilitatea articulațiilor afectate de osteoartrită

Se evită sporturile care pot șoca articulația, cum este joggingul. Se preferă înotul sau ciclismul, mersul pe jos.

Află mai mult ⮕ Medicamente antiinflamatoare utile la durerea de genunchi

De reținut

• gonartroza este una din cauzele durerilor de genunchi

• obezitatea este un factor important pentru apariția inflamației articulare

• gonartroza nu este o boală vindecabilă

• tratamentul pentru a scăpa definitiv de durerea de genunchi este proteza de genunchi (artroplastia)

• momentul oportun pentru protezare îl stabilește medicul ortoped

Citește mai departe…

Chist Baker: de ce ai durere în spatele genunchiului?
Gheață sau căldură? Ce să folosești la durere de genunchi?
Pseudoguta, durerea de genunchi și calciul
Infiltrații la genunchi pentru gonartroză
Tratament gută. Remedii pentru durere și inflamație

Bibliografie

Gheața sau căldura? Ce să folosești la durere de genunchi?

Servus Med
-
0
Gheața sau căldura? Ce să folosești la durere de genunchi?

Terapia cald-rece presupune să utilizezi alternativ gheața sau căldura aplicată pe o zonă dureroasă cu scopul reducerii inflamației și a consecințelor acesteia. Opțiunea pentru cald sau rece depinde de cauza durerii de genunchi.

Terapia rece și terapia caldă au efecte opuse, dar complementare asupra musculaturii și articulațiilor.

Temperatura scăzută diminuează edemul și inflamația și reduce imediat durerea acută.

Terapia caldă utilizată după cea rece, încălzește și relaxează articulația și musculatura, îmbunătățind flexibilitatea și capacitatea de mișcare.

Ce efect are terapia rece cu gheața?

Aplicațiile reci (crioterapia, gheața, baia cu apă rece) reduc fluxul de sânge care irigă zona afectată. Efectul este de reducere a inflamației și a senzației de durere.

Se folosesc comprese cu gel termic (ținute la rece în prealabil) sau se poate folosi și ceva improvizat: o sticlă cu apă ținută la congelator sau o pungă de plastic umplută cu cuburi de gheață.

Avantajul compreselor cu gel termic este că se mulează bine pe zona articulației.

Contactul pielii cu gheața nu trebuie să fie direct. Există pericol de degerături ale pielii. Compresa cu gheață se învelește înainte de aplicare într-un prosop sau o cârpă.

Aplicațiile pot fi de 2-3 ori pe zi câte 10 min, maximum 20 min.

Ce efect are terapia cu căldură?

Căldura stimulează circulația sângelui în zona afectată deoarece provoacă vasodilatație. Acest fapt poate ajuta la grăbirea vindecării.

Totuși, dacă durerea de genunchi este provocată de un traumatism recent, excesul de sânge în zona afectată contribuie la accentuarea edemului.

Un alt efect benefic al căldurii locale este îndepărtarea acidului lactic acumulat excesiv în mușchi. Uletrior musculatura se relaxează mai ușor, dispare senzația de disconfort.

Căldura locală este mult mai potrivită în durerile cronice în care există și rigidizarea articulațiilor.

Află mai mult ⮕ Cum să eviți durerile musculare și articulare după 50 ani?

Opțiunea pentru cald sau gheața depinde de cauza durerii de genunchi

Artrita genunchiului

Artrita este cea mai frecventă cauză a durerii de genunchi. Este o boală degenerativă ceea ce înseamnă că s-a produs o degradare progresivă, în timp, a cartilajului articular.

Apare frecvent la vârsta medie sau la seniori. La tineri artrita poate fi cauzată de greutatea excesivă sau de traumatisme.

Persoanele cu artrita genunchiului observă, pe lângă durere de genunchi, rigiditatea articulației, mai ales dimineața.

Când există artrită și durerea persistă de mai mult de 6 săptămâni, efectul mai bun îl are aplicarea de comprese calde.

Se pot folosi: o compresă cu gel ținută câteva minute în apă fiartă, o sticlă cu apă caldă sau un săculeț cu sare încălzită în cuptor.

Protejarea pielii este necesară pentru a evita arsurile. Durata unei ședințe de terapie cu căldură nu trebuie să depășească 20 min.

Dacă există neuropatie diabetică sau alt motiv pentru care sensibilitatea pielii este diminuată și nu percepi corect temperatura obiectelor, atunci precauția pentru arsuri ale pielii nu trebuie scăpată din vedere.

Tot în artrită se mai poate folosi alternativ gheața și căldura locală. Unele persoane afirmă că durerea cedează dacă la diferite momente ale zilei aplică gheață sau căldură.

Află mai mult ⮕ Gonartroza. Cauze și tratament pentru artrita genunchiului

Ruptura de menisc

Cartilajul articulației genunchiului se mai numește și menisc. Meniscul se rupe, de obicei, în urma unui traumatism.

Săritura urmată de o răsucire poate provoca ruptura meniscului.

Consecințele rupturii de menisc:

  • genunchiul se blochează
  • mișcările sunt limitate
  • genunchi umflat
  • senzația că genunchiul scapă de sub control, în afară

Terapia cu gheață este cea mai indicată pentru ruptura de menisc deoarece previne umflarea genunchiului prin reducerea inflamației.

Tendonita sau tendinita

Tendinita apare când tendoanele sunt iritate și inflamate. Cel mai frecvent în urma unui efort fizic excesiv la alergare, ciclism sau sărituri.

Durerea de genunchi în tendinită se instalează gradual. Inițial apare doar la efort. Ulterior durerea se accentuează și este constantă, permanentă, și apare și rigiditatea articulației datorită inflamației și edemului.

Gheața este cea mai indicată dacă durerea se datorează tendinitei.

Modalitățile de aplicare sunt ca și la ruptura de menisc, iar durata aplicării la o ședință nu trebuie să depășească 20 min.

Întinderi sau rupturi musculare sau de ligamente

Întinderea sau ruptura unor mușchi sau ligamente ale genunchiului se produce cel mai frecvent la sport. De obicei, răsucirea bruscă este cauza.

În funcție de severitatea traumatismului pot apărea:

  • durere de genunchi mai ales la îndoire
  • instabilitatea genunchiului
  • vânătaie
  • genunchi umflat

Tratamentul inițial cel mai bun este repausul. Este nevoie de timp pentru refacerea țesuturilor. Repausul poate fi necesar 4-6 săptămâni.

În acest interval de timp, aplicațiile reci cu gheață diminuează durerea și inflamația.

Află mai mult ⮕ Glucozamina și condroitin sulfat: dureri articulare în care sunt utile

Cum să folosești gheața cât mai eficient?

  • 1. aplică gheața imediat

Gheața este maxim eficientă dacă o aplicăm imediat după un traumatism. Reduce edemul și inflamația.

  • 2. masează cu gheață zona afectată

Când aplici gheața, mișcă compresa pe o arie mai mare în jurul articulației afectate, nu o ține într-un singur loc.

  • 3. ține piciorul ridicat

În timp ce aplici gheața stai cu piciorul mai sus. Contribuie la reducerea edemului.

  • 4. uită-te la ceas

Nu aplica gheață mai mult de 10-20 min o dată. Poți provoca degerături sau afectarea fibrelor nervoase.

  • 5. lasă timp între ședințe

Dacă vrei să mai pui gheață, așteaptă cel puțin 30 min sau până ce zona pe care ai aplicat gheață anterior s-a încălzit.

  • 6. nu pune gheața direct pe piele

Protejează compresa cu gheață într-un prosop pentru a evita degerăturile.

Citește mai departe…

Durerea de genunchi. Cauze și variante de tratament
Pseudoguta, durerea de genunchi și calciul
Chist Baker: cauza durerii din spatele genunchiului
Medicamente antiinflamatoare folosite la durere de genunchi
Când este timpul pentru proteza de genunchi?

Bibliografie

Hormoni: ce sunt și cum acționează?

Servus Med
-
0
Hormoni: ce sunt și cum acționează?

Glandele endocrine, dar și alte organe și țesuturi eliberează hormoni. Hormonii sunt mesagerii chimici care coordonează diferite funcții din organism și joacă un rol central în ceea ce privește starea noastră de bine influențând totul, de la metabolism și până la dispoziția psihică.

Prin intermediul hormonilor, sistemul nervos și sistemul endocrin își transmit comenzile. De când ne trezim și până ce adormim din nou, hormonii se produc într-o anumită secvență legată de ritmul circadian (ceasul biologic).

De exemplu, la prima oră a dimineții, crește secreția de cortizol și adrenalină care ne revigorează, ne pune în starea de maximă concentrare, pentru a face față la provocările zilei. Seara, se eliberează melatonina care ne ajută să adormim.

Deși inima noastră bate de 100 000 de ori pe zi și respirăm de 1 milion de ori pe an, nu ne gândim prea des cum e posibil acest lucru.

Durerea este semnalul prin care corpul nostru anunță că ceva nu este în regulă și că ar trebui să-i acordăm atenție.

Sunt foarte multe situații în care organismul știe singur să-și facă reparațiile: face cheag când avem o rană, se luptă cu virusuri/bacterii prin sistemul imunitar, ș.a.

Aceste acțiuni ale corpului nostru necesită o coordonare care este realizată de sistemul nervos și principalul său subordonat, sistemul endocrin.

hormoni: ce sunt și cum acționează?

Hormoni: ce sunt și cum acționează?

Hormonii sunt substanțe chimice produse de glandele endocrine. Sângele îi transportă, prin vasele de sânge, către ”celulele țintă”.

”Celulele țintă” sunt celule ale diferitelor organe. Ele au pe suprafața lor o proteină numită receptor.

Acel receptor recunoaște hormonul și îi îndeplinește comanda transmisă. Dacă celula nu are acel receptor specific unui anumit homon, nu va putea îndeplini comanda, nu va putea răspunde la semnalul hormonului.

Deci, hormonii sunt substanțe chimice produse de anumite celule și special destinate să acționeze pe alte celule. Denumirea lor vine de la cuvântul hormao, din greaca veche și înseamnă ”a excita”, ”a pune în mișcare”.

Sunt descriși aproximativ 50 de hormoni diferiți pe care îi produce corpul nostru.

Ei sunt principalii mesageri ai sistemului nervos și sistemului endocrin. Ei dictează reacțiile noastre rapide (frecvența bătăilor inimii, nivelul glicemiei din sânge ș.a), dar și reacțiile care necesită timp (creșterea, dezvoltarea, reproducerea ș.a).

Sunt două categorii mari de hormoni:

  • Steroizi: testosteron, estrogeni, progesteron, cortizon, 1,25-dihidroxicolecalciferol (o rudă a vitaminei D). Structura acestor hormoni este de lipide – și de aceea, caracteristica lor chimică de bază, este că nu se dizolvă în apă.
  • Non-steroizi: insulina, hormonul de creștere, hormonii tiroidieni. Structura lor este de proteine (lanțuri formate din aminoacizi) și sunt solubili în apă.

Află mai mult ⮕ Sistemul nervos și sistemul endocrin: cum se ajută reciproc?

De ce este important că hormonii au structură de lipide sau de proteine?

Structura hormonilor este importantă pentru locul unde vor acționa și pentru viteza cu care acționează.

Peretele celulei (membrana) este constituit în principal din lipide. De fapt, arată ca un sandwich care are lipide pe post de felii de pâine; la mijloc sunt proteine;  glucide sau glicoproteine (glucide+proteine împreună) sunt cele care nu au un loc clar în sandwich-ul nostru și se așează de-a curmezișul, traversând membrana.

Datorită acestei structuri membrana unei celule se mai numește ”bistrat lipidic”. Și tot datorită ei:

  • hormonii care au structură de lipide traversează ușor membrana și pătrund ușor în celulă
  • hormonii care au structură de proteine nu pot pătrunde ușor în celulă; necesită unele modificări.

Află mai mult ⮕ Cum stimulezi metabolismul prin hormonii tiroidieni și hormonul de creștere?

Cum acționează hormonii?

”Celula țintă” trebuie să înțeleagă mesajul pe care îl transmite hormonul pentru a ști ce are de făcut.

Comunicarea acestui mesaj se face printr-un ”limbaj chimic”. ”Cuvintele” sunt reacții chimice.

Se parcurg următoarele etape:

1.hormonul ajuns la ”celula țintă”, se atașează de un receptor de pe membrana celulei

2.receptorul își modifică structura (adică aspectul și înfățișarea) ca urmare a contactului cu hormonul

3.modificarea aspectului receptorului de pe membrană este sesizată de către întreaga celulă

4.rezultatul este executarea de către celulă a comenzii aduse de către hormon: se declanșează un lanț de reacții chimice care pune în practică comanda venită de la sistemul nervos sau sistemul endocrin

Exemplu: ADRENALINA

  • este eliberată de anumiți neuroni (celule ale sistemului nervos), dar și de glandele corticosuprarenale (componente ale sistemului endocrin)
  • este transportată în sânge către diferite ”celule țintă”
  • dacă privim o celulă a mușchiului cardiac în contact cu adrenalina: adrenalina se fixează pe receptorul de pe membrană ⇒ celula observă și înțelege mesajul transmis de adrenalină ⇒  se declanșează cascada de reacții care determină celula să se contracte ⇒ per total inima se va contracta de mai multe ori pe minut decât o făcea fără adrenalină ⇒ pulsul crește

Dar dacă adrenalina acționează asupra altei celule decât cea a mușchiului cardiac, efectul e diferit. Efectul depinde de specializarea pe care o are celula respectivă.

Așa cum angajații unei companii sunt specializați în diferite activități și celulele noastre se pricep să facă lucruri diferite. Comanda managerului (sistemul nervos) este îndeplinită diferit. Doar cel care a dat comanda știe ce efect vrea să obțină de la fiecare ”angajat”.

Află mai mult ⮕ Dacă ești pasăre de noapte ai risc mai mare pentru anumite boli

Țesuturi și organe care produc hormoni

Glandele endocrine sunt specializate în producția de hormoni și eliberarea lor direct în sânge.

Sistemul endocrin este compus din:

Se mai produc hormoni și în alte tipuri de țesuturi, cum ar fi: țesutul adipos, rinichii, ficatul, intestinul sau placenta.

Ce afecțiuni provoacă tulburările hormonale?

Cele mai frecvente afecțiuni datorate dezechilibrelor hormonale includ:

Dezechilibrele hormonale se pot datora unor afecțiuni autoimune, tumorilor, traumatismelor sau mutațiilor genetice.

Citește mai departe…

6 tipuri de hormoni stimulați de expunerea la lumină
Hipofiza: anatomie, fiziologie, bolile specifice
Ceasul biologic. Cum îl reglezi ca să nu te îmbolnăvești?
Glanda tiroidă: anatomie, funcționare, boli specifice
Ciclul menstrual: tot ceea ce trebuie să știi

Bibliografie

Hiperparatiroidism: efectele excesului de parathormon

Servus Med
-
0
Hiperparatiroidism: efectele excesului de parathormon

Hiperparatiroidism este situația în care glandele paratiroide, situate în vecinătatea tiroidei, produc în exces parathormon (PTH). Consecința este creșterea nivelului de calciu din sânge. Hiperparatiroidismul poate fi primar (cauzat de o afecțiune a glandelor paratiroide) sau secundar (cauzat de o boală renală sau de scăderea nivelului de calciu din sânge sub normal). Tratamentul include medicamente, modificări ale stilului de viață și uneori intervenție chirurgicală.

Avem două perechi de glande paratiroide, situate la nivelul gâtului, în spatele tiroidei. Rolul lor este de a produce hormonul paratiroidian (parathormon).

Hormonul paratiroidian (parathormon) reglează nivelul de calciu din sânge. Creșterea nivelului de PTH duce la creșterea calciului din sânge (hipercalcemie), iar scăderea PTH are ca efect scăderea calcemiei (hipocalcemie). Tot PTH răspunde și de reducerea fosfatului din sânge când este prea mare.

Mecanismele prin care PTH duce la creșterea calciului și reducerea fosfatului:

  • comandă eliberarea calciului din oase
  • comandă rinichiului să reabsoarbă cât mai mult calciu și să elimine cât mai mut fosfat prin urină

Rinichii participă și ei la reglarea calciului: activează vitamina D care va acționa în intestin pentru a absorbi cât mai mult calciu.

Tot acest lanț de reacții chimice are rolul de a menține nivelul calciului din sânge atunci când calciul este scăzut. Dacă lanțul de reacții se produce anormal, fără să fie o scădere a calciului, vorbim despre hiperparatiroidim și consecințele cele mai importante includ:

  • hipercalcemia (exces de calciu în sânge)
  • pierderea calciului din oase (osteoporoza)
  • depuneri de calciu la nivelul rinichilor (litiaza renală), vaselor de sânge, inimii

Tipuri de hiperparatiroidism

Hiperparatiroidismul primar

Hiperparatiroidismul primar poate fi cauzat de:

  • adenom – tumoare benignă a glandelor paratiroide (80% din cazuri)
  • hiperplazia sau creșterea în volum a glandelor paratiroide (15-20 % din cazuri)
  • cancer al glandelor paratiroide (1% din cazuri)

Situații care predispun la apariția hiperparatiroidismului primar:

  • vârsta peste 60 ani, mai ales femei postmenopauză
  • sedentarismul
  • hipertensiunea
  • aport cronic scăzut de calciu
  • iradiere la nivelul gâtului
  • boli endocrine moștenite, de exemplu neoplazia endocrină multiplă tip 1 (MEN 1)

Hiperparatiroidismul secundar

Hiperparatiroidismul secundar nu este o afecțiune a glandelor paratiroide. Deficitul de vitamina D sau boala renală cronică duc la scăderea calciului din sânge. Hipocalcemia care apare stimulează glandele paratiroide să producă parathormon în exces și să crească ulterior nivelul calciului din sânge.

Situații în care apare mai frecvent lipsa vitaminei D:

  • lipsa expunerii la soare
  • consum redus de alimente cu vitamina D
  • afecțiuni digestive care împiedică absorbția vitaminei D: boala celiacă, boala Crohn ș.a.
  • afecțiuni hepatice cronice care împiedică transformarea vitaminei D în forma activă

Deficitul vitaminei D produce scăderea calciului și stimulează paratiroidele să producă parathormonul care crește ulterior calciul din sânge.

Boala renală cronică este o altă situație în care hipercalcemia apare după ce inițial calciul scade. Mecanismul este legat tot de vitamina D pe care rinichii nu reușesc să o activeze.

Cele mai frecvente cauze de boală renală cronică sunt:

Află mai mult ⮕ Boala renală cronică și diabetul. Care este legătura?

Simptomele hiperparatiroidismului

Simptomele hiperparatiroidismului se datorează mai ales creșterii exagerate a calciului în sânge pe seama eliberării din oase și depunerii în alte organe și sisteme. Consecințele includ: osteoporoza, litiaza renală, gastrita, bolile cardiovasculare (hipertensiune, insuficiență cardiacă).

Hiperparatiroidism primar:

  • dureri osoase și articulare
  • oboseală
  • depresie ușoară
  • constipație
  • sete și senzația frecventă de a urina

Hiperparatiroidismul primar de lungă durată provoacă:

  • litiază renală cu colici renale și hematurie
  • osteoporoză cu risc crescut de fracturi osoase
  • hipertensiune, accident vascular, insuficiență cardiacă

Hiperparatiroidismul secundar provoacă simptome legate de cauza care l-a produs.

Lipsa vitaminei D se manifestă prin: dureri musculare sau slăbiciune musculară, rahitism la copii sau osteomalacie cu dureri osoase la adulți, osteoporoză și fracturi.

În bolile renale cronice cu hiperparatiroidism apar osteoporoza și fracturile osoase.

Află mai mult ⮕ Regim alimentar pentru osteoporoză

Hiperparatiroidism: diagnostic

Diagnosticul se bazează pe rezultatele analizelor care determină nivelul de calciu din sânge și parathormonul.

În hiperparatiroidismul primar, atât calciul, cât și parathormonul (PTH) sunt crescute.

În hiperparatiroidismul secundar, parathormonul (PTH) este crescut, dar calciul este normal sau scăzut. Nivelul vitaminei D poate fi scăzut, iar creatinina este analiza care arată dacă există o boală renală cronică.

Excesul de calciu în urină anunță un risc crescut de apariție a calculilor renali.

Ulterior, investigațiile imagistice ajută la lămurirea cauzei:

  • testul DEXA care evaluează gradul de osteoporoză
  • tomografia computerizată care poate pune în evidență situația glandelor paratiroide, dar și prezența litiazei renale

Află mai mult ⮕ Lipsa vitaminei D: cum îți dai seama?

Hiperparatiroidism: tratament

Hiperparatiroidism primar

Tratament chirurgical

Intervenția chirurgicală este tratamentul hipertiroidismului primar. Este indicată tuturor persoanelor care au simptome.

Dacă nu există simptome, intervenția chirurgicală este indicată dacă există una din situațiile de mai jos:

  • calciul din sânge cu 1 mg/dl peste maximum normal
  • boală renală
  • densitate osoasă scăzută și fracturi
  • vârsta sub 50 ani

Intervențiile chirurgicale la nivelul paratiroidelor necesită un medic chirurg experimentat și specializat în operații de acest tip.

Tratament nechirurgical

Tratamentul non-chirurgical este recomandat celor cu calcemie puțin crescută sau sunt asimptomatice.

  • medicamente care reduc nivelul calciului (cinacalcet)
  • medicamente pentru creșterea densității osoase (alendronat)
  • suplimente cu vitamina D care să aducă nivelul 25(OH) vitamina D din sânge la 30 ng/ ml

Aportul de calciu trebuie să fie normal. Alimentele cu calciu nu trebuie evitate și chiar suplimente cu calciu la indicația medicului.

Hiperparatiroidism secundar

Tratament nechirurgical

Tratamentul non-chirurgical vizează cauzele hiperparatiroidismului secundar.

Dacă lipsa vitaminei D este cauza, se corectează cu suplimente cu vitamina D3, cea mai eficientă formă de restabilire a nivelului 25(OH)vitaminei D.

Dacă boala renală este cauza hiperparatiroidismului, medicul nefrolog conduce tratamentul potrivit.

Tratament chirurgical

Aproximativ 15% din persoanele cu hiperparatiroidism secundar necesită o intervenție chirurgicală de îndepărtare a glandelor paratiroide după 10 ani de evoluție a bolii și dializă.

De reținut

Hiperparatiroidismul trebuie cunoscut și corectat având în vedere complicațiile care pot apărea:

  • Osteoporoza prin pierderea calciului din oase
  • Litiaza renală prin excesul de calciu în urină
  • Infecții ale pielii prin acumulare de calciu în anumite zone cutanate
  • Infarct miocardic, hipertensiune și AVC prin acumulare de calciu în mușchiul cardiac și vasele de sânge
  • Insuficiența renală și necesitatea transplantului renal.

Citește mai departe…

Hipercalcemia (creșterea nivelului de calciu din sânge)
Litiaza renală și riscul de osteoporoză
Testul DEXA pentru osteoporoză: cum se interpretează?
11 metode simple ca să previi osteoporoza
Metode de prevenire a litiazei renale

Bibliografie

Cheag de sânge (tromboza): semne de alarmă

Servus Med
-
0
Cheag de sânge (tromboza): semne de alarmă

Cheag de sânge sau tromb apare atunci când sângele se coagulează. Fenomenul este util în cele mai multe situații când trebuie oprită o hemoragie. Dar devine periculos când cheagul se formează în interiorul unui vas de sânge integru și nu există hemoragie.

Coagularea sângelui ne ajută în cele mai multe din situații: vindecarea tuturor rănilor, vindecarea după o intervenție chirurgicală, toate se datorează unei bune coagulări a sângelui.

Dacă cheagul de sânge se formează în interiorul unui vas de sânge (arteră sau venă) al unui organ important, fluxul de sânge este blocat și viața poate fi pusă în pericol.

Putem să ne salvăm viața dacă știm:

  • cauzele de tromboză și faptul că ne încadrăm la una din ele
  • semnele de urgență care sugerează blocarea circulației sângelui către un organ vital

Cheag de sânge sau tromboza: semne de alarmă

Recunoașterea la timp a semnelor de tromboză ne poate salva viața. Simptomele diferă și în funcție de vasul de sânge în care apare cheagul.

Un cheag de sânge format într-o arteră poate provoca durere moderată sau severă care se intensifică repede.

Dacă cheagul apare într-o venă, durerea este mai frecvent ușoară, iar semnele se agravează mai lent: ore sau zile.

Semne de tromboză venoasă profundă sau tromboflebită:

  • senzație de căldură în aria în care se formează cheagul de sânge – cel mai frecvent la membrul inferior
  • picior umflat
  • sensibilitate la atingerea piciorului în zona în care se găsește cheagul
  • durere ușoară sau moderată care crește în intensitate în ore sau zile

Află mai mult ➡ Ce trebuie să știi despre tromboflebită?

Semne de infarct miocardic cauzat de cheagul de sânge:

• durere în piept (durere toracică)

Durerea este frecvent localizată în mijlocul pieptului sau spre stânga, cu prelungire în mâna stângă sau spre mandibulă. Poate fi descrisă ca senzație de presiune sau ca durere puternică. Durează mai mult decât câteva minute.

• tulburări de respirație

Tulburările de respirație pot apărea înaintea durerii toracice sau odată cu ea.
Neobișnuit este faptul că senzația de lipsă de aer apare în repaus sau la eforturi minime.

• transpirații reci

• senzație inexplicabilă de oboseală

• greață și vomă

• amețeală sau senzație de cap tulbure

Află mai mult ➡ Preinfarct sau infarct miocardic silențios: Cum ne dăm seama că există?

Semne care anunță un accident vascular cauzat de cheagul de sânge:

  • slăbiciune apărută brusc la nivelul feței, mâinii, piciorului sau la nivelul unei jumătăți a corpului
  • diminuare sau pierdere bruscă a vederii
  • durere de cap severă, apărută brusc
  • amețeală, lipsă de coordonare a mișcărilor, cădere
  • tulburări de vorbire apărute brusc
  • greață și vomă care însoțesc simptomele de mai sus

Simptome care anunță o complicație a trombozei: embolia pulmonară

  • dificultăți severe de respirație, apărute brusc
  • transpirații reci
  • pierderea cunoștinței
  • culoare violet a buzelor și unghiilor
  • tuse cu spută sangvinolentă

Află mai mult ➡ Atac ischemic tranzitor: Cum reducem riscul?

Cheag de sânge sau tromboza: ce cauze are?

Cheagul de sânge este format din 2 elemente: trombocite (plachete sanguine) și fibrină.

Trombocitele sunt celule produse de măduva osoasă și eliberate în sânge.

Când apare sângerare (indiferent de cauză), trombocitele aderă la peretele vasului de sânge în zona afectată.

Fibrina este o substanță care se organizează ca o rețea în ochiurile căreia se adună trombocite pentru a face mai rezistent dopul format de trombocite și a opri sângerarea.

Ulterior, în ochiurile rețelei de fibrină sunt sechestrate și hematii (globule roșii) formându-se cheagul de sânge (vezi imaginea de mai jos)

Fenomenele descrise mai sus sunt ceea ce se întâmplă în mod normal când organismul trebuie să oprească sângerarea dintr-un vas.

Dacă aceste fenomene se declanșează aleator în vasele de sânge, fără să fie vorba despre o efracție a vasului, se formează cheagul de sânge care ne poate pune viața în pericol.

De ce? Pentru că pornește în circulație odată cu fluxul sanguin și poate bloca vasele de sânge de care depinde un organ vital: creier, plămâni, inimă.

Află mai mult ➡ Trombocite crescute: 7 Cauze frecvente

Care sunt afecțiunile care trebuie să ne facă să ne gândim la cheag de sânge?

Una sau mai multe din situațiile de mai jos ne expun la un risc crescut de a face tromboză:

  • fibrilație atrială
  • diabet – potrivit American Heart Association, peste 80% din persoanele diabetice au risc de deces datorat unei tromboze, deoarece însumează mai mulți factori de risc
  • arterioscleroză
  • afecțiuni genetice cum este trombofilia
  • tratamente ca : tratamente pentru cancer (chimioterapia), terapia hormonală (în special cea pe bază de estrogeni) sau contraceptive orale
  • tulburări de ritm cardiac
  • cancer
  • insuficiență cardiacă
  • obezitate
  • boli arteriale periferice
  • sarcina și perioada de lăuzie
  • ședere prelungită la pat sau pe scaun
  • intervenții chirurgicale: imobilizarea prelungită după operații sau intervențiile chirurgicale mari pe abdomen, pelvis, precum și operațiile ortopedice de șold și genunchi cresc mult riscul
  • fumat

Află mai mult ➡ Când există risc crescut de tromboza?

Cum prevenim tromboza?

Dacă ne încadrăm la una din situațiile cu risc crescut de tromboză sunt foarte importante măsurile de prevenire:

  • menținerea greutății corporale normale
  • dieta echilibrată
  • mișcarea fizică regulată (minim 30 min/zi activitate fizică moderată)
  • evitarea poziției prelungite în șezând sau culcat după o intervenție chirurgicală
  • evitarea poziției prelungite în șezând sau culcat după o călătorie lungă
  • dacă lucrăm mult la birou, flexia degetelor, labei piciorului și gambelor trebuie făcută frecvent; să ne ridicăm de pe scaun măcar o dată la două ore pentru câteva mișcări
  • utilizarea ciorapilor speciali compresivi
  • sfatul medicului de a lua un medicament anticoagulant nu trebuie neglijat

Află mai mult ➡ Anticoagulante noi: Beneficii și Riscuri

Bine de știut

Semnele de tromboflebită la membrul inferior: roșeața pielii – edem (piciorul se umflă) – căldură – durere.

Este esențial să recunoaștem semnele de tromboză, când un cheag de sânge blochează circulația sângelui către un organ vital. Cunoscând semnele ne putem prezenta rapid la medic.

Este mai ușor să ne dăm seama de tromboză dacă știm că avem o afecțiune care favorizează această complicație.

Infecția COVID-19 crește riscul de apariție a trombozei.

Citește mai departe…

Cheaguri de sange: Prevenire și Tratament
Dureri de picioare: sunt de vină arterele și venele?
Medicamente și alimente care fluidifică sângele
Remedii din plante interzise înainte de operație pentru că provoacă sângerare
Insuficiența venoasă

Bibliografie

Durerile de spate care pot semnala ceva mai grav

Dr. Corina Golovei
-
0
Durerile de spate care pot semnala ceva mai grav

Durerile de spate sunt un simptom de care 84% din persoanele de pe glob suferă cel puțin o dată în viață. Durerea de spate poate fi constantă, surdă, supărătoare. Sau poate fi o durere ascuțită, însoțită de senzație de arsură, cu iradiere în sold sau picior. Nu totdeauna este de vină coloana vertebrală pentru durerile de spate. Litiaza renală, dar și unele tipuri de cancer pot provoca dureri de spate care nu cedează la calmantele obișnuite.

Durerea de spate de cauze extra-articulare sau durerea referită are cauze nelegate de coloană. Afecțiuni ale organelor din torace sau abdomen pot genera durere de spate, dureri lombare sau dureri de mijloc și pot întârzia diagnosticul.

Uneori durerile de spate semnalează existența cancerului. De aceea, trebuie luate în serios. Mai ales dacă trenează, durează de mai mult timp sau cedează greu la calmante.

Durerile de spate de cauze extra-articulare

1. Dureri de spate în litiaza renală

Calculii renali sunt responsabili de una dintre cele mai puternice dureri: colica renală.

Cum recunoști durerea?

  • durere predominant lombară și, frecvent, de o singură parte a coloanei
  • durere intensă, ascuțită, nu cedează de la sine

Simptomele care însoțesc durerea de spate în litiaza renală sunt:

  • greață și vomă
  • durere la urinat
  • sânge în urină (hematurie)
  • febră și frison dacă este si infecție urinară

Află mai mult ➡ Litiaza renală sau calculi renali: Cum îți dai seama?

2. Prostata și durerile de spate

Cancer de prostată

Cancerul de prostată nu dă prea multe simptome în stadiile inițiale. Durerea de spate este unul dintre semnele de cancer de prostată. Din păcate este un semn al bolii avansate.

Cancerul este extins în această situație. Vertebrele sunt fragile, se ”prăbușesc” una peste alta, comprimă nervii spinali și pot genera durerea de spate.

Apar dificultăți la mers, slăbiciunea membrelor inferioare sau dificultăți în a controla eliminarea de urină și materii fecale sau sindrom de coadă de cal.

Află mai mult ➡ Cancer de prostată: cum depistezi la timp?

Adenom de prostată

Adenomul de prostată este o tumoare benignă. Prostata crește în volum. De obicei, nu apare durere de spate în această afecțiune.

Simptomele dominante sunt cele urinare: micțiuni frecvente, nicturia sau urinatul nocturn, incapacitatea de a goli complet vezica urinară.

Analiza de sânge numită PSA sau antigen specific prostatic face diferența între cancer de prostată și adenom de prostată. După vârsta de 50 ani, efectuarea regulată a PSA ne poate avertiza la timp despre cancerul de prostată.

Află mai mult ➡ PSA sau antigen specific prostatic: Cum se interpretează?

Prostatita

Prostatita reprezintă inflamația prostatei .

Durerea de spate (lombară) se însoțește de:

  • durere și senzație de arsură la urinat sau disurie
  • dificultăți la urinat
  • micțiuni frecvente, în special noaptea sau nicturie
  • necesitate urgentă de a urina
  • urină tulbure
  • sânge în urină sau hematurie
  • durere în zona dintre scrot și rect (perineu)
  • durere sau disconfort la nivelul penisului sau testiculelor
  • ejaculare dureroasă, durere pelvină după contact sexual, probleme sexuale (disfuncție erectilă) – în special în prostatita cronică
  • febră (în prostatita acută)
  • retenție acută de urină (imposibilitatea de a urina)

Află mai mult ➡ Prostatita: cauze, simptome, tratament

3. Anevrism de arteră aortă și dureri de spate

Aorta este cea mai mare arteră din corp. Are un traseu care pornește de la inimă și coboară prin torace în abdomen.

Avansarea în vârstă se însoțește de o dilatare a aortei, dar diametrul maxim nu ar trebui să depășească 4 cm. Când dilatarea este mai mare într-un anumit segment, apare ricul de ruptură a aortei.

Anevrismul de aortă abdominală este o situație care apare mai frecvent după vârsta de 60 ani. La persoanele mai tinere, trebuie luată în calcul dacă unul din părinți a avut această afecțiune.

Dacă anevrismul de aortă abdominală se rupe apare sângerare în abdomen și situația reprezintă o urgență medicală, necesitând tratament imediat. Anevrismul rupt se manifestă cu durere abdominală severă și durere de spate apărute brusc. Durerea iradiază (se extinde) în zona inghinală și fese; poate iradia și în jos, pe membrul inferior.

Durerea este foarte severă și însoțită de semne de șoc: amețeală, puls accelerat, greață și vărsături, transpirații reci. Intervenția chirurgicală este salvatoare și trebuie cât mai rapid efectuată.

Află mai mult ➡ Dureri lombare: sfaturi greșite pe care să nu le urmezi

4. Colecistita litiazică și durerile de spate

Colecistita sau criza de fiere este inflamația vezicii biliare.

Vezica biliară este un organ de dimensiuni mici, aflat în vecinătatea ficatului. În vezica biliară se adună bila sau, popular, ”fierea”, lichid produs de ficat. Bila are roluri clare în digestia alimentelor.

În lichidul care stagnează în colecist se poate produce aglomerarea particulelor solide cu apariția de calculi biliari sau litiază biliară.

Simptomele sunt:

  • durere abdominală severă (în partea dreaptă a abdomenului, sub coaste)
  • durere cu punct de pornire abdominal, dar care se extinde în umărul drept sau în spate
  • sensibilitate accentuată la atingerea abdomenului
  • greață, vomă
  • febră

E foarte important contextul în care apar aceste simptome: de obicei după mese copioase, bogate în grăsimi.

Litiaza biliară poate să nu dea niciun semn. Dar dacă apar simptome, rezolvarea este prin tratament chirurgical.

Colecistita litiazică netratată este o cauză majoră de pancreatită, o afecțiune severă cu mortalitate mare.

Află mai mult ➡ Colecistita acută: cauze, simptome, tratament

De reținut

• Durerea de mijloc poate fi provocată de coloana vertebrală, poate fi vorba despre hernie de disc, cu compresia nervilor spinali sau de sacroileită.

• Durerea de mijloc sâcâitoare care nu cedează la calmante poate fi și semnalul unei alte afecțiuni, uneori un cancer.

Citește mai departe…

Cancer: analize pentru depistare în timp util
VSH: este o analiză utilă pentru depistarea cancerului?
Menopauza și durerile articulare
Durerea de spate provocată de stres
Remedii naturale eficiente pentru durerile lombare

Bibliografie
  • Clinical Journal of Pain: Nonspecific Low Back Pain. Inflammatory Profiles of Patients With Acute and Chronic Pain; National Institute of Neurological Disorders and Stroke: Low Back Pain; National Health System: Back Pain; National Institute of Arthritis and Musculoskeletal and Skin disease: Back Pain; Mayo Clinic: Back Pain. Non-specific low back pain. Lancet. Feb 2012. DOI: 10.1016/S0140-6736(11)60610-7.

Durere inghinală: cauze diferite la femei și bărbați

Servus Med
-
0
Durere inghinală: cauze diferite la femei și bărbați

Simțim durere inghinală acolo unde membrul inferior se articulează cu micul bazin. Cauzele durerii inghinale pot fi diferite la femei sau bărbați. Acest tip de durere apare frecvent la sportivi (atletism, fotbal, rugby, hochei). Loviturile cu piciorul, accelerarea sau decelerarea bruscă a alergării, schimbările bruște de direcție pot fi cauzele durerii.

Aria inghinală include: zona organelor genitale, partea inferioară a abdomenului, partea superioară a coapsei.

Dacă nu pot fi învinuite mișcările sportive pentru durerea inghinală, atunci trebuie căutate alte cauze.

Ce caracteristici are durerea inghinală?

• poate fi resimțită ca durere sau disconfort în partea inferioară a abdomenului sau în zona unde membrul inferior se articulează cu micul bazin

• la bărbați durerea iradiază frecvent în testicule și scrot

• durerea este însoțită de sensibilitate la atingere

• poate apărea roșeața și inflamarea zonei inghinale

• durerea poate apărea brusc, după un efort sau se dezvoltă și se accentuează lent, în timp

Durere inghinală: cauze posibile

1. Traumatisme și întinderi musculare

Traumatismele pot afecta mușchii, tendoanele, ligamentele. Este cauza cea mai frecventă de durere inghinală la sportivi.

2. Infecția urinară

În infecția urinară durerea inghinală este însoțită de probleme urinare: disurie (micțiuni frecvente), piurie (urină purulentă), nevoia imperioasă de a urina, eventual febră.

3. Litiaza renală

Calculii renali de mici-medii dimensiuni care se elimină, pot da durere inghinală atunci când se deplasează pe ureter (conductul care leagă rinichiul de vezica urinară).

Durerea poate apărea mai întâi la nivel lombar și apoi se deplasează pe măsură ce calculul coboară.

Blocarea calculului pe ureter dă simptome mult mai pronunțate decât durerea inghinală. Pot apărea febra, frisoanele, grețuri și vărsături.

4. Hernia inghinală

Durerea inghinală este însoțită de apariția unei ”umflături” în aceeași zonă

Este o zonă în care peretele muscular abdominal este mai slab și o parte din intestin migrează și poate fi palpat în zona inghinală, sub piele.

Dacă intestinul nu poate reveni în abdomen, apare hernia încarcerată, cu durere puternică, grețuri și vărsături.

Află mai mult ⮕ Cum se rezolvă hernia inghinală?

5. Artrita șoldului

Articulația șoldului poate fi afectată de osteoartrită sau coxartroză, cu inflamație și distrugerea cartilajului articular.

Durerea cauzată de o problemă a șoldului poate fi resimțită și inghinal.

Află mai mult ⮕ Ce este bursita șoldului?

6. Probleme ale coloanei vertebrale

Compresia unor nervi spinali care pornesc din coloana vertebrală pot da acest tip de durere.

Cel mai frecvent cauza este hernia de disc. Dar durerea nu se limitează la zona inghinală, ci se extinde adesea și pe membrul inferior.

Află mai mult ⮕ Hernia de disc lombară: dureri de coloană și picior

7. Iritația și inflamația intestinului

Inflamația intestinală poate implica intestinul subțire sau gros.

Bolile inflamatorii ale colonului ( boala Crohn, colita ulcerativă) pot fi explicația durerii inghinale. În acest caz, durerea inghinală are și alte simptome însoțitoare.

Află mai mult ⮕ Diferența boala Crohn vs Colita ulcerativă

Durere inghinală la femei: cauze specifice

Află mai mult ⮕ 10 Semne de cancer pe care femeile nu trebuie să le ignore

Durere inghinală la bărbați: cauze specifice

• iritația și inflamația epididimului ( un tub fin și întortocheat care conectează testiculul cu vasele deferente)

• inflamația testiculului sau a structurilor învecinate

• rotația și răsucirea testiculului numită torsiune testiculară.
Durerea este intensă și necesită intervenție chirurgicală imediată; câteva ore de întârziere pot duce la pierderea testiculului deoarece răsucirea acestuia întrerupe fluxul sanguin normal către acest organ

• infecția la nivelul prostatei – prostatita

• tumori testiculare/ cancer testicular

Află mai mult ⮕ Cancer testicular: Simptome și semne de alarmă

Durere inghinală: sfaturi medicale

Durerea inghinală este durerea resimțită în zona unde membrul inferior se articulează cu micul bazin.

Cauzele acestei dureri pot fi adesea probleme ale organelor genitale și aparatului urinar

Deoarece unele cauze sunt grave (cancerele, torsiunea testiculară) sau este vorba despre infecții, durerea inghinală necesită evaluare medicală și tratament rapid.

Calmarea durerii acasă, cu analgezice obișnuite, nu este recomandată dacă nu am elucidat cauza. Când cauza este o simplă întindere musculară, durerea se calmează cu măsuri simple: repaus și comprese reci pe zona dureroasă.

Citește mai departe…

Durere pelvină la bărbați: cauze și soluții
Durere pelvină la femei: 8 cele mai frecvente cauze posibile
Boala inflamatorie pelvină (anexita)
Bursita șoldului
Litiaza vezicală (pietre în vezica urinară)

Bibliografie

Dureri de șold în coxartroză: 4 stadii, 4 tipuri de tratament

Dr. Corina Golovei
-
0
Dureri de șold în coxartroză: 4 stadii, 4 tipuri de tratament

Coxartroza sau osteoartrita șoldului este afecțiunea provocată de deteriorarea cartilajului articular. Apar dureri de șold, dureri de coapsă sau dureri inghinale atunci când ne mișcăm. Coxartroza se agravează progresiv. Evoluează în mai multe stadii și tratamentul diferă în fiecare stadiu.

Boala evoluează în 4 stadii:

Stadiul 1: stadiu incipient în care uzura articulației șoldului duce la apariția de osteofiți (excrescențe osoase la nivelul oaselor articulației), dar durerea nu este caracteristică.

Stadiul al-2-lea: cartilajul articular începe să se distrugă, dar distanța dintre oasele participante în articulație este încă normală. Ocazional pot apărea durerea și rigiditatea articulației.

Stadiul al-3-lea: eroziunea cartilajului este pronunțată și spațiul articular se îngustează. Mersul devine dificil și dureros.

Stadiul al-4-lea: este stadiul cel mai avansat în care cartilajul este pierdut în totalitate și oasele articulației se freacă unul de altul.Apare durerea cronică, permanentă, însoțită de rigiditate și mobilitate foarte redusă.

Cum evoluează coxartroza?


În coxartroză, cartilajul articular se distruge progresiv. Oasele care participă la formarea articulației ajung să se frece unul de altul.

Distrugerea cartilajului articular duce la:

  • dureri de șold, dureri inghinale și dureri pe coapsă (fața anterioară și laterală)
  • rigiditatea articulației, mai ales după repaus
  • formarea de osteofite – excrescențe osoase apărute pe marginea oaselor
  • inflamație cronică
  • afectarea mersului

Riscul de coxartroză este mai mare dacă există și:

  • obezitate
  • vârstă înaintată
  • traumatisme ale șoldului în antecedente
  • istoric familial de coxartroză
  • probleme structurale ale articulației, cum este displazia congenitală de șold

Coxartroza poate apărea și în cadrul unor afecțiuni în care sunt afectate multiple articulații:

Stadiul 1

Este stadiul de debut al bolii. Deteriorarea articulației este la început. Pot exista câteva osteofite care apar ca neregularități la locul de întâlnire a două oase.

Durerile de șold sunt reduse sau lipsesc. De aceea, pacienții nu știu de obicei, că se află în acest stadiu.

Tratament pentru dureri de șold în stadiul 1

Prevenția este esențială în această etapă. Evitarea activităților care agravează deteriorarea articulațiilor, de exemplu alergarea.

Excesul de greutate este un factor care contribuie substanțial la progresia bolii.
Alimentația trebuie să fie echilibrată și să aibă ca obiectiv scăderea în greutate.

Se mai prescriu și suplimente cu glucozamină sau condroitina.
Dar concluziile studiilor clinice nu sunt foarte încurajatoare în ceea ce privesc rezultatele.

Stadiul 2

Coxartroza este încă într-un stadiu de început. Există osteofite care se văd pe radiografia de șold și de genunchi.

Cartilajul articular este degradat, dar spațiul dintre oase este încă vizibil.

Simptome specifice în stadiul 2:

  • dureri de sold și disconfort
  • rigiditatea articulației, mai ales dimineața

Tratament pentru dureri de șold în stadiul 2

Un plan de exerciții fizice regulate coordonate de un kinetoterapeut poate preveni agravarea bolii. Antrenarea musculaturii din jurul articulației poate ajuta la stabilizarea șoldului.

Controlul greutății corporale trebuie să devină o prioritate.

Stadiul 3

Coxartroza este considerată moderată. Apar eroziuni semnificative ale cartilajului dintre oase. Distanța dintre oase la nivelul articulației este vizibil diminuată.

Articulațiile sunt inflamate și fragmente de colagen plutesc în lichidul sinovial care lubrifiază în mod normal articulația.

Apar osteofite numeroase care generează durere.

Simptome specifice în stadiul 3:

  • dureri de sold în timpul activităților obișnuite: mers, alergat, stat în genunchi
  • inflamarea articulației, mai ales la activități prelungite
  • articulația pocnește și sunetul este audibil; mai ales dimineața sau după stat prelungit

Tratament pentru dureri de șold în stadiul 3

Măsurile stabilite pentru stadiile 1 și 2 trebuie să continue.

Se recomandă și analgezice de tipul acetaminofen (paracetamol) și antiinflamatoare nesteroidiene. Dacă nu sunt suficiente, medicul poate prescrie analgezice mai puternice.

Infiltrațiile cu corticosteroizi pot fi indicate pentru reducerea inflamației articulare.

Stadiul 4

Stadiul 4 este cel mai sever. Cartilajul articular este subțire și franjurat. Există inflamație cronică și osteofite. Lichidul sinovial este diminuat semnificativ.

Simptome specifice în stadiul 4:

  • dureri de sold aproape tot timpul
  • rigiditatea articulației
  • durerea afectează activitățile zilnice și somnul

Tratament pentru dureri de șold în stadiul 4

În stadiul 4 medicul va propune protezarea articulației. Operația se numește artroplastie de șold.

Articulația șoldului este înlocuită cu un implant artificial. După intervenția chirurgicală durerea diminuează sau dispare. Se recuperează și mobilitatea.

Artroplastia de șold îmbunătățește semnificativ calitatea vieții persoanelor cu coxartroză.

Citește mai departe…

Analgezice eficiente pentru dureri articulare
Durere de șold noaptea
Durerea de șold: remedii pentru acasă
Bursita șoldului: cauze, simptome, exerciții, tratament
Necroza de cap femural poate fi cauza durerii de șold

Bibliografie

Dureri de picioare (degete, talpă sau călcâi). Află care este cauza

Dr. Corina Golovei
-
0
Dureri de picioare (degete, talpă sau călcâi). Află care este cauza

Poți simți dureri de picioare la nivelul labei piciorului, în talpă sau pe lateral ori la nivelul călcâiului, iar localizarea durerii indică cel mai bine cauza.

Uneori sunt de vină oasele și articulațiile utilizate excesiv sau traumatizate. Alteori afectarea nervilor sau a circulației sângelui pot fi cauza, așa cum este la diabet sau boli vasculare periferice.

Iată care sunt cele mai frecvente cauze pentru durerile supărătoare de picioare.

1. Dureri de picioare datorate încălțămintei

tocuri și dureri de picioare

Tocurile prea înalte pun presiune pe partea anterioară a labei piciorului și pot cauza durere. Nu sunt recomandabile tocurile peste 7cm.

Dar și pantofii prea ficși pot cauza durere, calusuri (bătături) sau deformărilor ale degetelor cum este degetul în ciocan.

Măsura la pantofi nu este fixă. Odată cu vârsta, ligamentele se relaxează, piciorul devine mai lat în față. Modificările hormonale din sarcină sau la menopauză pot duce la retenția de apă și edeme. Măsura pantofior trebuie adaptată acestor condiții.

Cumpărarea încălțărilor seara, când piciorul este mai umflat, este o bună metodă de a evita încălțămintea nepotrivită și incomodă.

2. Fasciita plantară

fasciita plantară

Piciorul are pe fața plantară (fața inferioară, cea pe care călcăm) o bandă de țesut fibros care se întinde de la călcâi spre degete. Această bandă se numește fascia plantară. Rolul ei este de a susține musculatura și arcul piciorului.

Fascia este supusă la presiune exagerată uneori și poate suferi mici rupturi, iritație și inflamație. Inflamația duce la creșterea presiunii pe structurile din vecinătatea fasciei, inclusiv pe nervi.

Află mai mult ⮕ Fasciita plantară: cum este durerea tipică, ce trebuie să faci?

3. Guta cu debut la picioare

guta la picioare

Guta este o afecțiune în care nivelul de acid uric din sânge crește exagerat. Ca urmare, o parte din acidul uric se va depune la nivelul articulațiilor și va produce artrita gutoasă.

Debutul tipic al atacului de gută este cu durere la degetul mare de la picior. O serie de modificări de dietă și medicația corectă pot duce la scăderea acidului uric și la reducerea numărului de atacuri de gută.

Află mai mult ⮕ Guta: este consumul de carne singurul vinovat?

4. Monturi

monturi

Hallux valgus sau monturi apar, de obicei, la mai mulți membri ai familiei. Pantofii strâmți, înguști sau cu toc înalt pot agrava monturile. În cazurile în care durerea este semnificativă, rezolvarea poate fi chirurgicală.

Află mai mult ⮕ Monturile: sfaturi practice ca să împiedici agravarea

5. Bursita la articulațiile de la picioare

bursita la picioare

Bursele sunt săculeți speciali umpluți cu lichid și care atenuează efectul șocurilor și frecării la nivelul articulațiilor, oaselor și tendoanelor. Mișcările repetate sau frecarea cauzată de pantofi poate duce la inflamarea burselor.

La picioare, acest lucru se întâmplă frecvent la nivelul degetelor sau călcâiului. Apare roșeața, edemul și durerea. Paracetamol sau ibuprofen și comprese cu gheață sunt primele măsuri. În cazuri mai severe medicul prescrie corticosteroizi.

6. Poliartrita reumatoidă

artrita reumatoidă

Artrită este un termen general care ne spune că există inflamație (roșeață, căldură, edem, durere) la nivelul articulațiilor.

Poliartrita reumatoidă este un tip particular de artrită în care inflamația este provocată de propriul nostru sistem imunitar. Este o boală autoimună în care există articulații dureroase, umflate, care dau senzația de căldură, rigiditate articulară care este mai accentuată dimineața și după perioade de inactivitate.

Afectează la început articulațiile mici ale degetelor de la mâini sau picioare, bilateral. Deformarea articulațiilor este inevitabilă dacă nu se face tratament corect din primii 2 ani de boală.

Află mai mult ⮕ Poliartrita reumatoidă: 5 clase de medicamente utile

6. Dureri de picioare prin întindere de ligamente

ligamente picior

Întinderea ligamentelor și tendoanelor poate apărea la mișcări greșite sau la efort excesiv. De obicei observăm vânătăi la nivelul gleznei sau în mijlocul tălpii sau la baza degetului mare. Apare durere și edem. Se aplică comprese reci și repaus cu piciorul ridicat. Dacă durerea nu trece după 2 săptămâni medicul trebuie contactat.

7. Pinten calcanean

pinten calcanean

Dacă te miști și simți brusc o durere ascuțită în călcâi, ar putea fi un pinten calcanean. Una din 10 persoane are pinten calcanean, dar numai una din 20 simte durere. Când apare, durerea este supărătoare și poate persista luni de zile.

8. Sindrom de tunel tarsian

sindrom de tunel tarsian la picioare

Nervul tibial care inervează piciorul, parcurge un tunel format între gleznă și un grup de ligamente. De acest nerv depinde ceea ce simțim în talpă. Afectarea nervului tibial provoacă durere și amorțeală, înțepături și senzație de arsură.

9. Sindrom Raynaud

sindrom Raynaud la picioare

Vasele de sânge de la mâini sau picioare reacționează excesiv la frig și la stres. În timpul unui atac de sindrom Raynaud vasele se îngustează și se reduce aportul de sânge.

Degetele devin reci. Culoarea se schimbă de la roșu, la alb și apoi albastru. Când aportul de sânge își revine apare durerea de degete și picioare sau mâini.

Află mai mult ⮕ Sindromul Raynaud: cauze și tratamente

10. Fracturi metatarsiene

fracturi metatarsiene la picioare

Excesul de mișcare, alergatul, baschetul, tenisul și alte sporturi pot duce la fracturi ale oaselor metatarsiene. Apare inflamație și durere în zona fracturii. Vestea bună este că aceste tipuri de fracturi se pot vindeca în 6-8 săptămâni de repaus.

11. Neuropatia periferică

neuropatie cu durere de picioare

Neuropatia periferică presupune afectarea fibrelor nervoase care inervează membrele inferioare.

Apar dureri de picioare, senzație de arsură, înțepături și amorțeli. Neuropatia este frecvent o complicație a diabetului în care glicemia nu este bine controlată.

Consecința poate fi piciorul diabetic cu apariția de ulcere greu vindecabile. O zonă a piciorului cu roșeață, edem, căldură la atingere, este semn de inflamație și infecție și medicul trebuie rapid contactat.

Află mai mult ⮕ Neuropatia diabetică: simptome, analize, tratament

12. Dureri de picioare provocate de negi

negi, veruci, HPV

Negi sau veruci (condiloame) sunt cauzate de infecția cu HPV (Human Papilloma Virus), o familie mare de virusuri tip ADN care infectează pielea și mucoasele. Este cea mai frecventă infecție cu transmitere sexuală.

Condiloamele apar frecvent în zona genitală, dar și pe degetele de la mână, în talpă, pe față, mai ales în jurul gurii și al nasului. Există posibilitatea contaminării zonei genitale de la verucile de pe tălpi sau degete.

Tratamentul poate să îndepărteze negii, dar nu vindecă infecția cu Papilloma virus. De aceea, negii reapar și creează durere de picioare, mai ales la mers.

Află mai mult ⮕ Infecția cu HPV: contaminare, simptome, imagini

13. Tendinita ahileană

tendinita ahileană

Tendonul lui Ahile este cel mai puternic dintre tendoanele sistemului osteoarticular şi cel mai lung întinzându-se de la călcâi până aproape de mijlocul gambei. Funcţionarea lui este esenţială pentru mers, alergat şi sărituri.

Semnele că tendonul a suferit o inflamație sunt:

  • durere (debutează ca o durere uşoară, moderată sau severă în spatele piciorului, deasupra călcâiului după practicarea alergatului sau a altor sporturi cum este căţăratul)
  • sensibilitate şi rigididate în aria tendonului (mai ales dimineaţa şi care se atenuează dupa activitaţi uşoare)
  • glezna umflată
  • scăderea capacității de a mișca piciorul

Repaus, antiinflamatoare, gheața și uneori intervenția chirurgicală sunt variante de tratament pentru tendinită.

14. Neurom Morton

neurom morton cu durere de picioare

Neuromul Morton poate fi cauza durerii din partea anterioară a piciorului și la nivelul degetelor. Se întâmplă când țesuturile din jurul nervului încep să se îngroașe.

Durerea poate apărea la orice deget, dar mai ales între degetele 3 și 4. Afecțiunea apare mai frecvent la femei care poartă pantofi cu toc și înguști în față.

Tratamentul începe cu repaus, gheață și antiinflamatoare. Dar poate fi nevoie și de intervenție chirurgicală.

Citește mai departe…

Crampe musculare sau cârcei: cauze și prevenire
Febra musculară. De ce apare și cum te recuperezi rapid?
Mâncărimi de piele la picioare
Picioare umflate: 10 cauze frecvente
Picioare reci: 5 cauze care te trimit la medic

Bibliografie

Durere de omoplat: poate fi o urgență?

Dr. Corina Golovei
-
0
Durere de omoplat: poate fi o urgență?

Durere de omoplat, durere între omoplați, durere la mijlocul spatelui pot însemna o poziție incorectă la somn, o postură incorectă la birou, dar și infarct de miocard sau cancer pulmonar.

Omoplatul sau scapula este osul triunghiular din partea superioară a spatelui care are legătură cu afecțiunile umărului. Dar tot în omoplat iradiază și durerea din alte zone, fără ca omoplatul să aibă vreo problemă.

Semne de alarmă:

  • durerea este severă
  • este însoțită de durere în piept și dificultăți de respirație
  • pur și simplu simți că ceva nu este în regulă

Durere de omoplat: unde o resimțim?

Descriem ca durere de omoplat toate variantele de mai jos:

  • durere sub omoplat
  • durere la mijlocul spatelui, între omoplați
  • durere a musculaturii care înconjoară omoplatul

Durere de omoplat: ce cauze are?

Oase și mușchi

• cea mai frecventă cauză a durerii de omoplat este de origine musculoscheletală

• efortul excesiv cu un singur braț poate conduce la acest tip de durere; poate fi resimțită și în umăr sau spate, nu doar în omoplat

• somnul pe o parte poate genera același tip de durere

Afecțiuni musculoscheletale care pot provoca acest tip de durere sunt:

• osteoporoza

• osteoartrita, cu afectarea articulațiilor umărului sau coloanei vertebrale

• hernie de disc la nivel cervical, situație în care există și durere și amorțeală la nivelul brațelor

Află mai mult ➡ Spondiloza cervicală: cauze, semne, tratament

Cauze cardiace

Atacul de cord sau infarctul de miocard provoacă durere în piept cel mai frecvent; dar și durerea la nivelul omoplatului sau între omoplați poate fi cauzată de infarct

Alte cauze cardiace pentru durerea de omoplat și care necesită prezentarea de urgență la medic sunt: pericardita (inflamație la nivelul pericardului- învelișul inimii) și disecția de aortă (ruptură a peretelui aortei- cea mai mare arteră a corpului)

Dacă știm că avem probleme cardiace trebuie să luăm în serios durerea de omoplat

Află mai mult ➡ Durere în piept care iradiază în spate: este infarct miocardic?

Cauze pulmonare

Multe din cazurile de cancer pulmonar provoacă durere în umeri sau în omoplat.

Altă cauză pulmonară care necesită intervenția medicală urgentă este embolia pulmonară: blocarea circulației sângelui la nivel pulmonar cu un tromb provenit frecvent de la membrele inferioare

Află mai mult ➡ Când să te gândești la embolia pulmonară?

Herpes zoster

Herpes zoster sau zona zoster este afecțiunea cauzată de același virus ca și varicela. Virusul varicelo-zosterian rămâne într-un stadiu dormant la cei care au avut varicelă, de obicei cantonat la nivelul fibrelor nervoase.

La 1 din 5 persoane virusul se reactivează peste ani și provoacă herpes zoster: erupție cutanată dispusă sub formă de bandă, de-a lungul unui nerv.

Erupția evoluează și apar mici flictene (punguțe cu lichid) pe un fond roșu.

Durerea în zona zoster este severă, cu senzație de arsură.

Factori care cresc riscul de reactivare a virusului varicelo-zosterian:

  • stres
  • oboseala
  • sistem imunitar cu răspuns slab (de exemplu persoane cu tratament imunosupresor)
  • cancer
  • radioterapie
  • HIV/ SIDA

Află mai mult ➡ Zona zoster: Tot ceea ce trebuie să știi

Cauze abdominale sau pelvine

Iritarea fibrelor nervoase de la nivelul diafragmului (mușchiul ce separă organele din toracele de cele din abdomen) poate determina iradierea durerii către omoplați.

Când se întâmplă asta?

Durere în omoplatul drept poate apărea în:

  • intervenții chirurgicale abdominale, mai ales laparoscopice
  • litiaza vezicii biliare (colecistita)
  • refluxul gastro-esofagian
  • afecțiuni hepatice

Durerea în omoplatul stâng poate apărea în:

Cancer

Unele tipuri de cancer pot fi semnalate de durerea de omoplat:

  • cancer gastric
  • cancer hepatic
  • cancer esofagian
  • cancer pancreatic
  • limfom

Investigațiile pe care medicul le face identifică cauza durerii de omoplat.

Află mai mult ➡ Cancer: Analize pentru depistare la timp

De reținut

  • durerea de omoplat de cauză musuloscheletală este cea mai frecventă și medicul reumatolog/ ortoped poate lămuri cauza
  • durerea de omoplat poate avea și cauze abdominale, dar se asociază și cu alte semne care ghidează medicul de familie spre diagnostic
  • durerea de omoplat poate fi o urgență: infarct miocardic sau embolie pulmonară; în cazul în care recunoaștem semnele ne putem adresa rapid unui serviciu de urgență.

Citește mai departe…

Somn fără durere de spate: ce poți face singur?
Durerea sub omoplat: soluții practice eficiente
Dureri cervicale: cauze și semne care ne trimit la doctor
Durerea de umăr poate avea legătură cu tiroida
Durere de umăr: cauze frecvente, remedii, tratamente

Bibliografie

Tensiunea sistolică și tensiunea diastolică explicate

Servus Med
-
0
Tensiunea sistolică și tensiunea diastolică explicate

Tensiunea arterială se stabilește măsurând două valori: tensiunea sistolică și tensiunea diastolică. Tensiunea sistolică este valoarea mai mare și reprezintă presiunea din artere în timpul bătăii cardiace. Tensiunea diastolică este valoarea mai mică și reprezintă presiunea din artere când inima este în repaus.

Optimă este considerată tensiunea arterială sub 120/ 80 mmHg. În acest caz tensiunea sistolică este 120 mmHg, iar cea diastolică 80 mmHg.

Ambele valori sunt importante pentru evaluarea stării de sănătate a inimii și vaselor sanguine.

Valori pentru tensiunea sistolică și diastolică conform ghidurilor europene

Diagnosticul de hipertensiune se stabilește după ce medicul constată la 2-3 vizite medicale valori mari ale tensiunii arteriale.

CategorieSistolică
mmHg		sau/ șiDiastolică
mmHg
Optim<120și<80
Normal120–129și80–84
Normal-crescută130–139și/sau85–89
HTA gr.1140–159și/sau90–99
HTA gr.2160–179și/sau100–109
HTA gr.3≥180și/sau≥110
Diagnosticul hipertensiunii

În cazul în care măsurarea tensiunii la un braț este mai mare decât la altul, este confirmată existența aterosclerozei. În stabilirea tratamentului va fi luată în considerare valoarea de pe brațul unde tensiunea a fost mai mare.

Măsurarea tensiunii arteriale acasă, cu un tensiometru automat, este considerată de încredere deoarece este eliminat efectul de halat alb sau emoția care ne crește tensiunea la cabinetul medical.

De ce sunt importante cele 2 valori ale tensiunii?

Este o relație directă între creșterea tensiunii arteriale și riscul de accident vascular, insuficiență cardiacă și boală renală cronică.

Studiile clinice efectuate de-a lungul anilor au arătat că pentru fiecare 20 mmHg în plus la tensiunea sistolică sau 10 mmHg în plus la tensiunea diastolică, riscul de accident vascular fatal se dublează.

Tensiunea sistolică anticipează mai bine riscul de complicații decât tensiunea diastolică.

Hipertensiunea se asociază frecvent cu dislipidemie sau diabet tip 2, ceea ce crește în plus riscul complicațiilor.

Află mai mult ⮕ Accidentul vascular hemoragic (AVC)

Tensiunea sistolică crescută

Mușchiul cardiac poate împinge sângele mai puternic în timpul efortului fizic sau al unui stres și atunci tensiunea crește. În acest caz creșterea tensiunii sistolice este normală.

Tensiunea sistolică crescută atunci când suntem calmi și în repaus este considerată hipertensiune.

Hipertensiunea este cauzată de cele mai multe ori de faptul că vasele sanguine sunt rigide ceea ce face ca inima să muncească mai mult pentru a împinge sângele în artere.

Suntem diagnosticați cu hipertensiune dacă tensiunea sistolică depășește 140 mmHg.

Tensiunea diastolică crescută

Între bătăile cardiace inima se umple cu sângele adus de vene. Pauza dintre bătăile cardiace se numește diastolă, iar presiunea din artere în diastolă se numește tensiune diastolică.

În mod normal tensiunea diastolică trebuie să fie sub 80 mmHg.

Valorile considerate periculoase pentru tensiunea diastolică sunt cele peste 110 mmHg sau sub 60 mmHg.

Cum ne măsurăm corect tensiunea asistolică și diastolică?

Tensiunea arterială se modifică în funcție de activitatea fizică, stres, cantitatea de lichide pe care am consumat-o și alți factori.

Pentru ca măsurarea tensiunii să fie cât mai exactă:

  • păstrăm repaus cel puțin 5 min
  • ne așezăm pe scaun confortabil
  • relaxăm mâna pe care măsurăm tensiunea sprijinind cotul pe masă
  • nu încrucișăm picioarele
  • golim vezica urinară înainte de măsurare

Este recomandabil să măsură tensiunea dimineața (înainte de micul dejun) și seara (înainte de culcare) pentru mai multe zile la rând.

Stilul de viață și tensiunea sistolică

Adoptarea unui stil de viață sănătos este esențială și pentru a nu ajunge la hipertensiune, dar și pentru a ajuta medicamentele să-și facă efectul după ce hipertensiunea s-a instalat.

Persoanele cu un stil de viață sănătos pot reduce valorile tensiunii arteriale cu 4-5 mmHg fără alte măsuri de tratament.

1. Greutatea corporală

Kg în plus sau obezitatea sunt asociate strâns cu hipertensiunea. Scăderea în greutate face parte din măsurile terapeutice de reducere a valorilor tensiunii arteriale.

Regimul alimentar hipocaloric (consum mai mic de calorii decât cele pe care le ardem zilnic) duce la scăderea cu 6,5 mmHg a tensiunii sistolice și cu 4,5 mmHg a tensiunii diastolice.

Este importantă și menținerea greutății după regimul de slăbit. Ciclurile de slăbire urmate de recădere influențează negativ metabolismul, duc la creșterea tensiunii și a riscului cardiac.

Află mai mult ⮕ Regim pentru diabet care scade și tensiunea

2. Reducerea consumului de sare

Reducerea consumului de sare este favorabil și persoanelor cu hiertensiune și celor care vor să prevină această afecțiune.

Este demonstrat că reducerea consumului de sodiu (sare) permite menținerea mai bună a valorilor tensiunii și la cei cu tensiune rezistentă la tratament.

Optim este un consum de sodiu sub 2 g/ zi, respectiv maximum 5 g sare (NaCl) pe zi.

3. Creșterea consumului de potasiu

Potasiul este legat de menținerea tensiunii normale. Este recomandat să avem un aport normal de potasiu, nu exces.

Necesarul zilnic pentru o tensiune normală este de 3500 mg potasiu. Patru sau cinci porții zilnice de legume și fructe ne pot asigura acest aport, mai ales dacă alegem alimentele cele mai bogate în potasiu.

Află mai mult ⮕ Alimente bogate în potasiu

4. Exercițiile fizice

Exercițiile fizice aerobice scad tensiunea sistolică cu 5-8 mmHg atât la normotensivi, cât și la hipertensivi.

Chiar dacă alte afecțiuni concomitente nu ne permit un efort fizic prea intens, mersul pe jos este la îndemâna tuturor și este foarte util pentru menținerea tensiunii normale.

Află mai mult ⮕ Mersul pe jos: 5 beneficii majore pentru inimă

5. Moderație la alcool și oprirea fumatului

Riscul de hipertensiune crește la un consum de alcool mai mare de 10-20 g/ zi. Reducerea consumului de alcool până la abstinență scade tensiunea sistolică și diastolică cu 2-3 mmHg.

Fumatul activează sistemul nervos simpatic cu creșterea pulsului și a tensiunii arteriale pentru 30 min după ce am fumat. Ulterior tensiunea scade și crește din nou la următoarea țigară. În plus, fumatul reduce efectul unora din antihipertensive.

6. Regimul alimentar

Dovezile cele mai substanțiale privind efectele asupra tensiunii sunt pentru dieta DASH și dieta mediteraneană.

Ambele promovează consumul de cereale integrale, legume, fructe și lactate degresate. Aceste măsuri asigură un aport corespunzător de calciu, potasiu, magneziu și fibre.

Dieta DASH pune accentul și pe scăderea aportului de sare.

Dieta mediteraneană ca mod de viață s-a dovedit eficientă în prevenirea cu 10% a mortalității prin evenimente cardiovasculare.

7. Controlul stresului

Stresul și anxietatea cresc riscul de hipertensiune.

Meditația, exercițiile de respirație de tipul celor de yoga restabilesc echilibrul psihic și reduc atât tensiunea sistolică, cât și pe cea diastolică.

Citește mai departe…

Dieta DASH pentru hipertensiune
Tensiunea arterială ușor crescută. Care sunt primele măsuri?
Ceaiuri eficiente pentru hipertensiune
Tensiunea mare dimineața: cauze, riscuri, soluții eficiente
Diuretice naturale pentru eliminarea excesului de apă

Biliografie

Umăr blocat (umăr înghețat)

Dr. Corina Golovei
-
0
Umăr blocat (umăr înghețat)

Umăr blocat sau umăr înghețat sunt denumiri pentru situația în care mișcările articulației umărului devin aproape imposibile și apare durere de umăr. Durerea de umăr și rigiditatea articulară apar progresiv, relativ lent.

În final mișcarea umărului e foarte dificilă sau imposibilă și, de aceea, afecțiunea este denumită umăr blocat sau umăr înghețat. Termenul medical pentru această condiție este cel de capsulită adezivă.

Care sunt cauzele umărului blocat?

Cauza exactă nu este clar stabilită. Dar se știu situațiile în care apare mai frecvent:

• după traumatisme ale umărului sau intervenții chirurgicale în care nu mișcăm umărul suficient sau chiar deloc: chirurgie cardiacă, neurochirurgie ș.a.

• diabet; riscul de a face capsulită adezivă și umăr înghețat este de 5 ori mai mare pentru diabetici, indiferent de tipul de diabet

• boli autoimune

• probleme ale glandei tiroide: hipertiroidie, hipotiroidie

• boala Parkinson, accident vascular

• boli cardiace: cardiopatie ischemică

• medicația antiretrovirală pentru persoanele cu HIV, fluorchinolone (antibiotice)

• cancer

Află mai mult ➡ Diabet zaharat: Tipuri, simptome, complicații

Ce se întâmplă cu articulația umărului?

Inflamația la nivelul componentelor articulației este fenomenul inițial

În 2-9 luni capsula articulară devine tot mai inflamată; de aceea umărul este este tot mai dureros și mai rigid; mișcările sunt tot mai limitate

Durerea este resimțită la nivelul mușchiului deltoid. Simptomele se agravează noaptea și afectează somnul; nu poți dormi pe umărul afectat.

Treptat devine imposibilă sau extrem de dificilă mișcarea umărului; este dificilă efectuarea activităților obișnuite; acesta este stadiul de umăr înghețat.

Ulterior, durerea începe să cedeze și se pot efectua încet- încet unele mișcări; poate dura între 6 luni- 2 ani până se poate recupera mobilitatea.

Află mai mult ➡ Analgezice pentru dureri articulare: ce putem folosi?

Când apare umăr blocat?

• afecțiunea apare frecvent între 50-60 ani; este rară sub 40 ani

• femeile sunt mai frecvent afectate

• odată apărul umărul blocat, crește cu 30% riscul de a dezvolta aceeași afecțiune la celălalt umăr

Află mai mult ➡ Unguent antiinflamator pentru durere: cum alegem?

Care este tratamentul pentru umăr blocat?

Tratamentul conservator este cel care încearcă să evite intervenția chirurgicală.

Se pot încerca:

• antiinflamatoare nesteroidiene: aspirina, ibuprofen, naproxen ș.a.; pot fi utile doar la debutul simptomelor, dar nu și la cei la care boala a apărut mai demult

• corticosteroizi: prednison per os

• injectarea intraarticulară de corticosteroizi (triamcinolon),cel puțin o dată, dar nu mai mult de 2 ori la interval de 3 luni

Durerea cedează rapid și efectul durează cel puțin 6 săptămâni

• kinetoterapie care să crească mobilitatea în articulație

Dacă tratamentul conservator nu dă rezultate, se apelează la tratamentul chirurgical.

Află mai mult ➡ Durere de umăr: cauze, diagnostic, tratament

Când este contraindicat tratamentul chirurgical?

• boli concomitente neurologice cu afectarea coloanei cervicale

• tratament conservator insuficient ca durată de timp (sub 3 luni)

• infecții simultane în alte zone

• tumori maligne care implică umărul blocat

În ce constă tratamentul chirurgical pentru umăr blocat?

Se pot practica:

• manipularea articulației în anestezie generală, cu scopul de a crește mobilitatea

• artroscopia, intervenție chirurgicală cu risc mediu practicată în anestezie regională; postoperator mișcările articulației pot fi reluate la 24 de ore

Umărul blocat evoluează frecvent favorabil, dar recuperarea este de durată. Un procent de până la 15% din pacienți au dificultăți la mișcarea umărului a la long.

Un studiu științific care a inclus 60 de pacienți a evaluat efectul asocierii tratamentului conservator cu acupunctura.
Rezultatul a fost dispariția imediată a durerii de umăr; acupunctura a fost aplicată în continuare, timp de 10 săptămâni, chiar dacă durerea a dispărut.

Citește mai mult…

Durere de omoplat: poate fi o urgență?
Durerea de umăr poate avea legătură cu tiroida
Durerea sub omoplat: soluții practice eficiente
Diabet tip 2: cum evităm greșelile?
Ce simptome apar când diabetul se complică?

Bibliografie

LOMBOSCIATICA. Ghid complet

Dr. Corina Golovei
-
0
LOMBOSCIATICA. Ghid complet

Lombosciatica sau sciatica se referă la durere lombara care coboară și pe picior. Se datorează herniei de disc cu compresia fibrelor nervoase.
Cum recunoaștem durerea specifică lombosciaticii?

Mai demult era recomandat repausul. Ghidurile medicale actuale ne sfătuiesc să ne mișcăm încă de la început dacă avem lombosciatica. Ce fel de mișcări sunt utile?

Cum ne dăm seama că este vorba despre lombosciatica?

∎ durerea lombară apare brusc

∎ durerea coboară pe picior și atunci durerile lombare pot să dispară

∎ poziția șezând, tusea, strănutul accentuează durerea

∎ durerea se extinde cel mai frecvent pe partea posterioară și laterală a membrului inferior până la gleznă și laba piciorului

∎ mai rar durerea se extinde pe fața anterioară a coapsei și nu coboară sub genunchi

∎ durerea poate persista 4-6 săptămâni (durere acută) sau peste 12 săptămâni (durere cronică)

Dacă durerea de spate este însoțită de febră, pierdere în greutate, frisoane poate fi vorba despre o afecțiune mai gravă decât hernia de disc.
Poate fi vorba despre un cancer.


Durerea lombară apărută la persoane mai tinere de 20 ani sau peste 50 ani poate indica o afecțiune malignă.

Află mai mult ⮕ Ce analize medicale pot depista inflamația?

Care este cauza lombosciaticii?

Durerea este cauzată de radiculopatie.
Radiculopatia reprezintă afectarea fibrelor nervoase care pornesc de la nivelul coloanei vertebrale.

hernia de disc


Compresia asupra fibrelor nervoase și inflamatia cauzează simptome neurologice în teritoriul inervat de nervii respectivi.

Nervii sunt afectați cel mai frecvent atunci când discurile intervertebrale migrează din poziția lor fiziologică (hernia de disc).

Mișcarea de rotație făcută în timp ce ridicăm o greutate este cauza cea mai frecventă a hernierii discului.

Află mai mult ⮕ Hernia de disc lombară: dureri de coloană și picior

Lombosciatica: Tratament

În majoritatea cazurilor de hernie de disc, durerea diminuează în 4-6 săptămâni.

Schema de tratament consevator (fără intervenție chirurgicală) include:

∎ exerciții fizice
Repausul total este contraindicat. Indiferent cât de puternică este durerea.
Mișcarea evită degenerarea și atrofierea musculaturii.

De fortificarea musculaturii depinde și recuperarea lombosciaticii.
De aceea, încă din faza acută sunt recomandate exerciții fizice

Află mai mult ⮕ Exercițiile McKenzie pentru durere lombară

∎ analgezice cu aplicare locală (plasturi sau creme)
Ajută la relaxarea musculaturii și diminuarea durerii

∎ antiinflamatoare nesteroidiene
Se folosesc Naproxen, Ibuprofen, Diclofenac sau alte medicamente înrudite.

∎ analgezice și anticonvulsivante

∎ infiltrații sau injectarea la nivelul coloanei
Se folosesc anestezice sau corticosteroizi pentru diminuarea durerii.

∎ metode complementare care s-au dovedit eficiente
Acupunctura, chiropractica, tehnicile de reducere a stresului s-au dovedit eficiente în reducerea durerii.

∎ tratament chirurgical

Ce medicamente se folosesc pentru lombosciatica?

Antiinflamatoarele nesteroidiene sunt prima linie de tratament. Trebuie respectate câteva reguli pentru a evita reacțiile lor adverse.
Cele mai utilizate sunt Naproxen și Diclofenac.
Mai ales la vârstnici, nu trebuie omise precauțiile.

Relaxantele musculare nu sunt în prima linie de tratament. Dar se pot folosi la persoane la care spasmul muscular este accentuat.
Exemplu: ciclobenzaprina

Analgezice care au și proprietăți sedative: oxycodona, oxicodona + paracetamol, tramadol

Anticonvulsivante
Din această clasă se folosește Gabapentin care reduce durerea neuropatică.

Află mai mult ⮕ 10 informații utile înainte de a consuma antiinflamatoare

Sunt eficiente infiltrațiile la nivelul coloanei?

Infiltrațiile folosesc injectarea de substanțe anestezice sau corticosteroizi la nivelul coloanei vertebrale (spațiul epidural). Scopul este reducerea inflamației și terapia durerii.

Studiile clinice au demonstrat o rată de succes de peste 75% din cazuri.
Metoda este mai eficientă dacă se aplică în primele 6-9 luni de la primul episod dureros.

Medicii anesteziști care practică terapia durerii sunt cei care efectuează aceste infiltrații.

Când este indicata operația?

Tratamentul herniei de disc începe cu măsuri conservatoare: exerciții fizice și, eventual, medicamente.
Studiile arată că și herniile masive pot fi tratate conservator.

Este imediat indicată operația, persoanelor care au simptomele sindromului de coadă de cal:

∎ durere lombară severă

∎ amorțeală sau alte simptome neurologice la nivelul șezutului și în jurul anusului (anestezie în șa)

∎ durere, amorțeală, slăbiciune la unul din membrele inferioare sau la ambele

∎ pierderea reflexelor la membre

∎ disfuncție sexuală apărută brusc

∎ retenție de urină (imposibilitate de a urina)

∎ incontinența urinară (imposibilitate de a reține urina)

∎ pierderea controlului voluntar pentru materii fecale (incontinența fecală)

Când trebuie sa mergi imediat la medic?

∎ durerea coboară pe picior, sub nivelul genunchiului

∎ simți amorțeală la nivelul membrului inferior plus inghinal și la nivelul rectului

∎ există retenție de urină sau incontinență urinară

∎ durerea este însoțită de febră, frisoane, greață, dureri de stomac

∎ durerea lombară a fost provocată de un traumatism

∎ durerea este atât de puternică încât te face să te miști continuu

∎ durerea nu se modifică după 2-3 săptămâni

Citește mai departe…

Remedii naturale eficiente pentru durere lombară
Ce este sindromul de coadă de cal?
Cum calmezi durerea de nerv sciatic?
Ce să faci și ce să nu faci dacă ai durere lombară?
Analgezice eficiente pentru dureri articulare

Bibliografie

Bursita șoldului: cauze, simptome, exerciții, tratament

Dr. Corina Golovei
-
0
Bursita șoldului: cauze, simptome, exerciții, tratament

Bursita șoldului este inflamația burselor de la nivelul șoldului urmată de durere de șold. Bursele sunt formațiuni anatomice asemănătoare unor săculeți care conțin o cantitate de lichid numit lichid sinovial. Sunt prezente la nivelul diferitelor articulații din corp: umăr, cot, șold, genunchi, călcâi. Sunt poziționate între oase și țesuturile moi și au rol în reducerea gradului de frecare.

La nivelul șoldului sunt 2 burse:

Prima acoperă porțiunea proeminentă a femurului, numită marele trohanter. Inflamația acestei burse poartă denumirea de bursită trohanteriană. Durerea este resimțită în partea laterală a șoldului.

A doua bursă este localizată în profunzimea articulației șoldului și bursita în acest caz, provoacă durere inghinală. Situația este mai rară decât bursita trohanteriană, dar tratamentul este similar.

ce este bursita șoldului

Durerea provocată de bursita șoldului

Bursita trohanteriană provoacă durere de șold cu următoarele caracteristici:

  • durere extinsă pe partea externă a coapsei
  • intensă, ascuțită
  • este indicată de pacient în jurul trohanterului mare (în lateral de articulația șoldului, acolo unde se poate palpa osul mai proeminent)
  • durerea apare gradual și cu timpul suprafața dureroasă se extinde
  • durerea de șold se agravează noaptea
  • durerea se agravează la ridicarea de pe scaun după ce am stat timp mai îndelungat
  • durerea se agravează la mers prelungit sau urcarea scărilor

Inflamația care provoacă edem și roșeața pielii este mai frecvent vizibilă la bursita cotului sau bursita genunchiului, dar mai rar la bursita șoldului.

Aceste semne apar și la șold când este vorba și despre infectarea zonei (bursita septică). Simultan există și febră, oboseală și stare generală proastă.

Bursita șoldului: cauze

Bursita trohanteriană apare mai frecvent la femei și în special la cele de vârstă medie. Dar și la tinerele atlete prin stresarea repetitivă a structurilor articulare.

De multe ori se poate identifica o cauză:

  • stres repetitiv (microtraumatisme) sau suprautilizarea articulației șoldului: alergat, urcatul scărilor, ciclism.
  • traumatism al șoldului: cădere, lovitură, poziționarea pe o parte timp îndelungat (în cazul persoanelor imobilizate la pat)
  • afecțiuni ale coloanei vertebrale: scolioza, artrita la nivelul coloanei lombare
  • artrita reumatoidă
  • un picior mai scurt
  • obezitate
  • intervenții chirurgicale în antecedente, la nivelul șoldului sau în apropiere
  • depozite de calciu care pot apărea la nivelul tendoanelor prin care mușchii se atașează de trohanter
  • infectarea cu bacterii a bursei, mai frecventă la persoane cu diabet, alcoolism, BPOC, gută sau artrita reumatoidă.

Află mai mult ⮕ Durerea de șold: ce cauze poate avea?

Diagnostic

Medicul ortoped este cel căruia trebuie să ne adresăm pentru a lămuri diagnosticul. După examinarea șoldului dureros, acesta va solicita investigații imagistice pentru a exclude alte cauze de durere de șold: radiografie, RMN (rezonanța magnetică nucleară).

Daca este vorba despre bursita trohanteriana:

  • piciorul poate fi ridicat fără să apară durere
  • se poate executa rotația internă sau externă a piciorului și îndoirea genunchiului fără durere
  • durerea apare la palparea coapsei în zona trohanterului mare
  • durerea apare la efort prelungit sau la tentativa de a sta într-un picior

Dacă la nivelul articulației s-a degradat cartilajul articular și a apărut osteoartrita (coxartroza), durerea are alte caractere:

  • durerea este resimțită mai mult în profunzimea articulației și în zona inghinală
  • articulația este mai rigidă
  • se aud zgomote la mișcare (crepitații)
  • durerea se extinde și la genunchi

Află mai mult ⮕ Sacroileita cu durere de spate și de șold

Bursita șoldului: tratament

Scopul tratamentului este reducerea inflamației. Deși majoritatea remediilor sunt de aplicat acasă, este bine ca medicul să confirme cauza înainte de orice tratament.

Repaus

Dacă bursita se datorează utilizării excesive a articulației, repausul este indicat și diminuează inflamația.

De asemenea. trebuie evitate activitățile care agravează inflamația bursei: sporturi, statul excesiv în picioare. Medicul poate indica și o cârjă sau talonete pentru pantofi care să reducă presiunea asupra șoldului.

Analgezice antiinflamatoare

Antiinflamatoare nesteroidiene de tipul naproxen, diclofenac, ibuprofen diminuează inflamația și durerea. Se pot utiliza în administrare orală sau topice locale (unguent, gel, crema).

Antiinflamatoarele administrate oral sunt foarte eficiente, dar atenție la efectele secundare gastrointestinale, cardiace sau renale. Pentru că au efecte adverse, medicul nu prescrie antiinflamatoare pentru perioade de timp foarte îndelungate.

Cremele și unguentele care se pot aplica local nu au așa de multe efecte adverse și pot fi folosite mai frecvent. Sunt utile cele pe bază de antiinflamatoare nesteroidiene sau cele care conțin salicilați.

Aplicații cu gheață

Aplicarea locală, pe șold, a pachetelor cu gheață, este recomandată atât în faza acută de durere, cât și ulterior după activități care cresc inflamația.

Este o măsură recomandabilă în special după efectuarea exercițiilor fizice pentru bursită.

Gheața se aplică nu mai mult de 20 min o dată și aplicațiile se pot repeta de 8-10 ori pe zi. Niciodată nu se aplică gheața direct pe piele, ci învelită într-un prosop.

Se mai pot folosi compresele cu gel termic care se răcesc înainte de aplicare.

Kinetoterapia

Sunt recomandate exerciții de flexibilitate (stretching) și de întărire a musculaturii. Exercițiile pot fi învățate cu kinetoterapeutul și practicate acasă.

Scopul exercițiilor fizice este atât remedierea bursitei în faza acută, cât și prevenirea recăderilor.

Exercițiile fizice se concentrează pe flexibilizarea benzii iliotibiale, o bandă fibroasă aflată în lateralul coapsei, de la nivelul șoldului până la genunchi (la bibliografie găsești exemple).

Injectarea de corticosteroizi

Dacă durerea și inflamația nu cedează mulțumitor cu repaus, antiinflamatoare și kinetoterapie, atunci medicul poate încerca infiltrația (injectarea) de corticosteroizi. Corticosteroizii sunt medicamente cu puternic efect antiinflamator.

Deoarece bursa se găsește profund sub piele, injectarea se face, de obicei, sub ghidaj ecografic. Medicul poate vedea la ecograf exact zona unde este necesară injectarea.

Se injectează, de obicei, și anestezic local împreună cu corticosteroidul. Injectarea poate aduce dispariția durerii temporar (pentru luni de zile) sau definitiv.

Dacă inflamația revine, injectarea se poate repeta de 2 ori, la câteva luni distanță.

Injectarea de plasmă îmbogățită (PRP) nu intră în tratamentul standard al bursitei pentru că momentan nu sunt suficiente cercetări care să susțină eficiența acestei metode.

Află mai mult ⮕ Ce efecte are infiltrația cu corticosteroizi pentru durere de șold?

Intervenția chirurgicală

Intervenția chirurgicală este rar necesară pentru bursită. Poate fi indicată doar dacă metodele nechirurgicale nu sunt eficiente.

Bursa trohanteriană poate fi extrasă artroscopic. Artroscopia este o metodă puțin invazivă, incizia fiind de mici dimensiuni. Recuperarea este relativ rapidă.

Intervenția chirurgicală este indicată imediat dacă există și infecție la nivelul bursei. Se va extrage lichid din bursa trohanteriană și se vor administra antibiotice în paralel. Riscurile unei infecții tratate incorect sunt mari la persoanele cu diabet sau cu un sistem imunitar incompetent.

Află mai mult ⮕ Dureri de șold cauzate de coxartroză: ce soluții sunt?

Cum prevenim durerea de șold din bursită?

Durerea de șold și bursita pot să reapară chiar dacă a trecut episodul acut. Sunt câteva strategii care previn această evoluție:

  • menținerea greutății corporale optime raportat la înălțime; obezitatea favorizează apariția bursitei
  • evitarea mișcărilor repetitive care stimulează apariția inflamației
  • antrenamente fizice de flexibilitate (stretching) practicate zilnic, iar antrenamentele de forță pentru musculatura coapsei practicate de 3-5 ori/ săptămână
  • încălzirea este obligatorie înaintea antrenamentelor sportive
  • atenție la postură. Pozițiile vicioase la statul prelungit pe scaun favorizează apariția bursitei

Citește mai departe…

Durerea de șold. Remedii pentru acasă
Durere de șold. Ghid complet al cauzelor
Necroza de cap femural – cauza durerii de șold

Bibliografie

Durerea de șold. Remedii pentru acasă

Dr. Corina Golovei
-
0
Durerea de șold. Remedii pentru acasă

Ce remedii sunt la îndemână pentru durerea de șold? Ce eficiență au medicamentele antiinflamatoare? Ce tipuri de exerciții pentru durere de șold sunt recomandabile?

Articulația șoldului este o articulație puternică și stabilă. De cele mai multe ori explicația pentru șoldul dureros este excesul de efort fizic. Țesuturile moi, tendoane, ligamente, mușchi suferă un proces inflamator.

Acest tip de durere se remediază relativ ușor odată cu retragerea inflamației. Durerea de lungă durată are însă și alte cauze.

Durerea cauzată de problemele articulației șoldului poate apărea și în altă parte decât la șold. Se numește durere reflectată sau durere care iradiază. Poate fi înșelătoare ca origine. Se poate confunda cu o problemă a coloanei lombare.

durerea de sold remedii pentru acasă, puncte dureroase

Când să mergi la medic pentru durerea de sold?

Foarte frecvent durerea de șold trece prin aplicarea unor măsuri de autoîngrijire. Dar nu totdeauna.

Este bine să ne sfătuim cu medicul de familie despre planul de urmat dacă:

  • luăm calmante de 2 săptămâni, regulat și durerea nu a trecut
  • a existat un traumatism, căzătură, lovire
  • durerea de șold pare să se agraveze în loc să scadă
  • avem o stare generală proastă și pierdem în greutate (aceste simptome pot semnala un cancer)

Află mai mult ➡ Durerea de mijloc: poate semnala un cancer?

Ce poți face singur pentru durerea de sold?

1. Calmante

Pot fi încercate calmante obișnuite: paracetamol sau antiinflamatoare nesteroidiene de tipul Ibuprofen

Nu este bine să folosim antiinflamatoare mai mult de 2 săptămâni; dacă durerea nu trece trebuie căutat sfatul medicului de familie

Se pot încerca diferite geluri și creme cu efect antiinflamator, aplicate pe zona afectată; dar articulația șoldului este profundă și rareori aceste creme au efect

Află mai mult ➡ Analgezice pentru dureri articulare: Ce putem folosi?

2. Exerciții fizice

Exercițiul 1

durere de șolduri remedii, exerciții

• ridicați alternativ genunchii către piept

• coapsa nu trebuie ridicată peste limita de 90 grade

• puteți marca pe perete nivelul până la care ar trebui să ridicați genunchiul și să lucrați încercând să atingeți acea înălțime marcată

• repetați de 10 ori

Exercițiul 2

durere de sșolduri remedii, exerciții fizice

• sprijiniți-vă de un scaun sau altă suprafață de lucru

• împingeți piciorul în spate, cu genunchiul drept

• încordați fesa pentru a menține această poziție timp de 5 sec

• repetați de 10 ori

Exercițiul 3

durere de șold remedii

• sprijiniți-vă de un scaun

• ridicați piciorul în lateral, păstrându-l drept, nu rotat extern

• mențineți poziția timp de 5 secunde

• repetați de 10 ori

Exercițiul 4

durere de șold remedii

• se îndoaie genunchiul, încercând să atingem fesa cu călcâiul

• rotula trebuie ”să privească” în jos

• repetați de 10 ori

Exercițiul 5

durere de sold remedii, exerciții pentru șold

• puneți un prosop răsucit sub genunchi

• încordați gamba și coapsa atât cât laba piciorului să se ridice de pe sol

• degetul mare de la picior va fi tras în sus în timpul exercițiului

• mențineți poziția timp de 5 sec

• repetați de 10 ori

Exercițiul 6

durere

• trageți degetele mari către voi, genunchii fiind perfect drepți

• mențineți poziția 5 secunde

• repetați de 10 ori

• se poate practica și în poziție șezând acest exercițiu

Exercițiul 7

durere de sold remedii, exerciții

• presați genunchii către sol până ce simțiți întinderea

• mențineți poziția 5-10 secunde și apoi relaxați

• repetați exercițiul stând pe spate ți depărtând genunchii în timp ce labele picioarelor stau lipite

Exercițiul 8

durere de sold

• stați pe spate și trageți de genunchi către piept

• mențineți poziția 10 sec și relaxați

Seturile de 10 mișcări, pentru fiecare tip de exercițiu, pot fi crescute progresiv la 15 și apoi la 20 de mișcări de același fel.

Află mai mult ➡ Infiltrații pentru durere de șold: în ce constau?

3. Relaxarea articulației șoldului

În general, este bine să continuăm să desfășurăm activitățile obișnuite; dar fără să exagerăm cu efortul. Efortul poate fi crescut progresiv, de la o zi la alta, dacă situația se îmbunătățește.

Sfaturi utile:

• să evităm să stăm prelungit pe scaune prea joase, care solicită articulația șoldului

• să nu cărăm greutăți exagerate; căruciorul de piață poate să ne însoțească mereu la cumpărături

• la locul de muncă, scaunul să fie confortabil, cu suport pentru sprijinul picioarelor

• să evităm să lăsăm greutatea pe un singur picior; de exemplu în mijloacele de transport, să adoptăm o poziție cu sprijin pe ambele picioare

• să menținem o greutate corporală corespunzătoare înălțimii; kilogramele în plus solicită articulația în plus

Află mai mult ➡ Sacroileita: durere de spate și de șold

4. Terapii complementare pentru durerea de sold

Terapiile complementare se referă la: acupunctură, chiropractică sau osteopatie, aromaterapie, suplimentele alimentare și altele.

În general, aceste tipuri de terapii au puține efecte secundare. Dar, decizia de a apela la ele trebuie luată împreună cu medicul de familie.

Nu sunt suficiente dovezi științifice pentru efectul benefic al terapiilor complementare, dar unele persoane cu durere de șold au constatat o ameliorare.

Înainte de a apela la acest tip de tratamente este bine să ne informăm despre persoana care le practică și despre eventualele efecte secundare ale suplimentelor, chiar dacă sunt din plante.

Citește mai mult…

Durere de șold: Cauze și Soluții eficiente
Sacroileita: cauza durerii de spate și de șold
Dureri de șold cauzate de coxartroză: ce soluții sunt?

Bibliografie

Durere de șold. Ghid complet

Dr. Corina Golovei
-
0
Durere de șold. Ghid complet

Sunt multe cauze pentru care putem avea durere de șold, de la cele mai serioase, cum este fractura, până la altele mai ușor de tratat cum este bursita. Putem percepe durerea de șold ca fiind ascuțită, intensă sau doar ca pe o jenă permanentă la mers sau în repaus, eventual cu senzație de arsură.

Localizarea exactă a durerii de șold poate sugera cauza. Problemele articulației  șoldului dau senzația de durere ”în interiorul șoldului” sau în zona inghinală.

Durerea de șold care se extinde pe coapsă sau la nivelul fesei este cauzată de probleme ale mușchilor, ligamentelor, tendoanelor și ale altor țesuturi moi din jurul articulației.

Durerea de șold mai poate fi provocată și de afecțiuni în alte arii ale corpului, cum este coloana lombară. În acest caz se numește durere reflectată.

Durerea de șold este frecventă. Localizarea ei cât mai exactă poate da indicii despre cauze.

Articulaţia şoldului se formează între femur (osul coapsei) şi acetabul (parte a oaselor micului bazin).

Aceste structuri sunt acoperite cu un material de protecţie numit cartilaj articular sau hialin, bogat într-o proteină numită colagen.

durere de șold

În plus, structuri asemănătoare unor “perniţe”(numite burse) şi conţinând lichid sinovial înconjoară articulaţia prevenind efectul şocurilor.

La tot acest aparat se adaugă ligamentele dar şi musculatura înconjurătoare care vor asigura stabilitatea şi vor înlesni diversele tipuri de mişcări ale acestei articulaţii.

Integritatea articulaţiei şoldului ne este indispensabilă pentru mers, şezut, poziţia bipedă, sărituri, răsuciri precum şi pentru alte tipuri de mişcări.

Bine de știut
-durerea apărută în interiorul articulaţiei şoldului şi în zona inghinală poate sugera o problemă articulară
-durerea apărută în jurul articulaţiei, pe coapsă sau la nivelul feselor poate sugera probleme cu mușchii, ligamentele şi tendoanele sau chiar o afectare a coloanei lombare cu compresie pe nervii responsabili de inervaţia zonei

Durere de șold: cauze frecvente

1. Durere de şold la seniori

Degenerarea ţesuturilor care participă la formarea articulaţiei creşte pe masură ce ne apropiem de vârsta de 85 ani.

La aceasta se adaugă viaţa mult mai sedentară, lipsa de antrenament a musculaturii care susţine articulatia şi afectarea structurii osului.

Apariţia durerii va genera cercul vicios prin care ne limităm şi mai mult activitatea fizică.

Osteoporoza (diminuarea densităţii osului) specifică avansării în vârstă, mai ales la femei, expune la riscul de cădere şi traumatisme ce vor limita din nou mişcările.

Osteoartrita va afecta şi articulaţia şoldului odată cu vârsta. Această afecţiune apare la 1 din 10 oameni în ţările dezvoltate.

Este o afecţiune autoimună: componente ale propriului sistem imunitar atacă ţesuturile articulare ca şi cum ar fi corpuri străine. Aceasta conduce la inflamație şi, implicit, la durere.

Menținerea unei greutăți corporale corespunzătoare înălțimii este esențială pentru a nu suprasolicita articulațiile.Obezitatea face dificil și tratamentul, chiar dacă nu este cauza directă a bolii.

Află mai mult ⮕ Coxartroza: ce este și cum evoluează?

2. Durere de şold la copii

Accidentele însoțite de traumatisme ale componentelor articulare pot fi sursa durerii.

Sindroamele genetice (sindromul Down) pot fi însoţite de instabilitate a articulaţiei şoldului.

Anomalii ale structurilor articulare care nu sunt neapărat sursa de durere dar, necorectate la timp, pot genera durere mai târziu, la adultul tânar.

3. Durere de şold la adolescent şi adultul tânăr

  • întinderi ale musculaturii, tendoanelor şi ligamentelor
  • utilizare excesivă a articulaţiilor
  • accidente în timpul practicării sporturilor
  • încălțăminte inadecvată (mersul pe tocuri)

4. Durere de şold după alergare

Bursita este cea mai frecventă cauză de durere în această situaţie. Inflamația burselor nu mai permite atenuarea fricţiunilor din articulaţie ceea ce va genera ulterior durere.

5. Durere de şold după intervenţia chirurgicală de protezare

Artroplastia şoldului constă în montarea unei proteze ce înlocuieşte componentele osoase principale ale articulaţiei. Durerea apărută la un interval de timp postoperator poate semnifica:

  • migrarea (deplasarea) protezei
  • respingerea materialului din care este construită proteza
  • nearticularea corectă a protezei cu restul oaselor
  • infectarea implantului ca urmare a unui proces septic

Află mai mult ⮕ Ce este necroza de cap femural?

Ce variante de tratament sunt pentru durere de șold ?

1. Kinetoterapia și recuperarea

Dacă suferi de bursită sau este vorba despre un traumatism, kinetoterapia este prima opțiune. Sunt multe centre care se ocupă cu această problemă; un specialist în domeniu știe exact ce exerciții ți se potrivesc.

Dacă ai suferit o intervenție chirurgicală de artroplastie (protezarea șoldului), postoperator activitatea ta este limitată. Kinetoterapeutul poate ajuta prin învățarea mișcărilor celor mai potrivite, pe grupe de mușchi

Bine de știut
Exercițiile fizice au un rol crucial atât în prevenția durerii, cât și în managementul ei după ce a apărut!

Află mai mult ⮕ Bursita șoldului: cauze, exerciții, tratament

2. Unitățile TENS (stimularea electrică nervoasă transcutanată)

Procedura implică montarea unor electrozi pe piele, deasupra traiectului nervilor care răspund de durerea de șold.

Acționează emițând impulsuri electrice care blochează semnalele dureroase ale nervilor.

Principalul avantaj al terapiei cu TENS: este minim invazivă și, deci, fără efecte secundare importante.

Este recomandată și pacienților vârstnici cu osteoartrită sau osteoporoză la care s-a constatat reducerea consumului de calmante după această terapie.

3. Terapia medicamentoasă

Antiinflamatoarele nesteroidiene sunt cele mai folosite (ibuprofen, diclofenac, etc.).

Având în vedere că sunt utilizate pe termen lung, nu trebuie uitate efectele lor secundare: renale, gastrointestinale, etc. Este bine să revedeți prospectul, având în vedere că achiziționarea lor fără rețetă este frecventă.

Ținta acestor medicamente este reducerea inflamației și a durerii.

Opioidele (morfină, oxicodonă) sunt medicamente la care medicul va apela când celelalte metode de reducere a durerii au dat greș. Creează dependență, care este cel mai de temut efect secundar.

Află mai mult ⮕ Durerea de șold: Remedii de aplicat acasă

4. Blocurile de nervi

Sunt metode de a inhiba transmiterea semnalelor dureroase la nivelul nervilor ce răspund de articulația șoldului.

Se pot practica și în scopul stabilirii diagnosticului când acesta este neclar.

Implică administrarea de anestezice locale (xilină, bupivacaină,ropivacaină) în combinație cu corticosteroizi pentru a reduce procesul inflamator.

Sunt practicate de medici anesteziști special antrenați pentru această procedură.

Din cauza efectelor secundare ale steroizilor, aceste injectări se practică de un număr limitat de ori pe an.

5. Ablația cu radiofrecvență

Este o procedură foarte eficientă de întrerupere a transmiterii semnalului dureros printr-un nerv și folosește energie termoelectrică.

Procedura este sigură și eficientă iar efectul ei ține câteva luni. La noi în țară se practică la clinica PROVITA din București.

6. Artroscopia

Articulația șoldului poate fi vizualizată chirurgical prin această procedură și, uneori, se pot face corecții.

Unele studii afirmă ameliorarea semnificativă a funcționalității articulației după această procedură.

7. Artroplastia sau protezarea articulației șoldului

Reprezintă rezolvarea chirurgicală a afecțiunii. Este practicată astăzi în multe clinici de ortopedie.

Medicul specialist ortoped va stabili momentul optim și tipul de proteză care vi se potrivește.

8. Alte terapii

Injectarea de glucozamină este indicată dacă diagnosticul este de artrită.

Glucozamina este o moleculă sintetică similară celei care intră în compoziția cartilajului.

Administrarea ei nu influențează progresia bolii (deci aceasta își urmează cursul). Eficiența ei este discutabilă.

Citește mai mult…

Infiltrația pentru durerea de șold: ce efect are?
Durerea de șold: remedii pentru acasă
Ce este sacroileita care provoacă durere de spate și de șold

Bibliografie
  • – Hip Pelvis: Understanding Painful Hip in Young Adults: A Review Article, 2019
  • – Complementary Therapies in Medicine: Effects of non-pharmacological conservative treatment on pain, range of motion and physical function in patients with mild to moderate hip osteoarthritis. A systematic review, 2019
  • – Orthopedic Clinics: Management of Hip pain in young adults, 2016
  • – Arthritis Foundation. Anatomy of the hip.
    – Kim Y, Oh HC, Park JW, et al. Diagnosis and Treatment of Inflammatory Joint Disease. Hip Pelvis. 2017

Neuropatia diabetică: simptome, analize, tratament

Servus Med
-
0
Neuropatia diabetică: simptome, analize, tratament

Neuropatia diabetică este un tip de afectare a fibrelor nervoase care poate apărea la pacientul diabetic, ca și complicație. Nivelul crescut al glicemiei este cauza afectării nervoase.

Cel mai frecvent în neuropatia diabetică sunt afectați nervii din teritoriul membrelor inferioare. Simptomele sunt variabile, de la durere și senzație de amorțeală a picioarelor, la probleme digestive, urinare și cardiovasculare.

Neuropatia diabetica este o complicație serioasă a diabetului zaharat. Se poate însă preveni sau încetini evoluția printr-un control atent al glicemiei și un stil de viață sănătos.

Care este cauza pentru neuropatie diabetică?

Expunerea îndelungată la nivele crescute ale glicemiei, duce la afectarea fibrelor nervoase.

În același timp sunt afectate și vasele de sânge, ceea ce conduce la diminuarea aportului de sânge, inclusiv către fibrele nervoase deja afectate.

O combinație de factori contribuie să agraveze evoluția:

  • inflamația cronică cauzată de un răspuns autoimun (sistemul imunitar atacă componente ale propriilor fibre nervoase ale organismului, considerându-le, în mod eronat, străine)
  • factorii genetici, nelegați de prezența diabetului, pot face unii diabetici mai susceptibili de a dezvolta neuropatia
  • fumatul și abuzul de alcool afectează și ele fibrele nervoase și vasele de sânge

Care sunt factorii de risc ce cresc probabilitatea apariției neuropatiei diabetice?

  • controlul deficitar al nivelului glicemiei
  • istoricul îndelungat – cu cât crește numărul anilor de când există boala, cu atât complicația este mai frecventă, mai ales dacă glicemia nu este ținută sub control
  • bolile renale – afectarea renală care apare în diabet poate conduce la eliminarea deficitară a toxinelor organismului, cu afectare secundară a fibrelor nervoase
  • greutate crescută (supraponderal/obez)
  • fumatul – care afectează suplimentar vasele de sânge și, deci, și pe cele care hrănesc fibrele nervoase

Află mai mult ⮕ Diabetul tip 2 și insulina: când și de ce este necesară?

Care sunt caracteristicile durerii din neuropatia diabetică?

Sunt 4 tipuri de neuropatie. Simptomele și semnele asociate cu durerea, dar și teritoriul dureros diferă în funcție de nervii afectați.

Mai grav este că simptomatologia se instalează lent, gradat și putem să nu sesizăm nimic până când nu sunt afectate fibrele nervoase.

1. Neuropatia periferică

Este cel mai frecvent tip de neuropatie. Afectează membrele inferioare și apoi pe cele superioare. Simptomele se agravează noaptea și pot include:

  • amorțeală sau scăderea capacității de a percepe modificările de temperatură
  • scaderea capacității de a percepe durerea
  • senzație de arsură sau înțepături
  • durere ascuțită
  • slăbiciune musculară
  • scăderea reflexelor
  • diminuarea capacității de a menține echilibrul
  • creșterea sensibilității la atingere – pentru unele persoane, chiar și așternutul provoacă durere
  • probleme la picioare de tip: ulcere (plăgi care nu se închid), infecții, dureri osoase și articulare

Află mai mult ⮕ Piciorul diabetic: cauze, semne de gravitate și prevenire

2. Neuropatia autonomă

Sistemul nervos autonom este acea parte a sistemului nervos care controlează (inervează) inima, vezica urinară, stomacul, intestinele, ochii, organele sexuale. Afectarea lui poate genera:

  • creșterea frecvenței cardiace
  • scăderi bruște ale tensiunii arteriale când ne ridicăm sau ne așezăm, cu senzație de amețeală
  • semnalizare defectuoasă a unui nivel scăzut al glicemiei (organismul nu percepe rapid hipoglicemia)
  • probleme ale vezicii urinare: retenție de urină (reținerea urinei în vezică), incontinență urinară (incapacitate de a controla urina), infecții urinare
  • constipație, diaree sau ambele
  • golire dificilă a stomacului (gastropareză), ceea ce generează greață, vomă, pierderea apetitului
  • dificultăți de înghițire
  • dificultăți de adaptare a vederii la lumină și întuneric
  • transpirație exagerată/prea redusă
  • disfuncție erectilă
  • uscăciune vaginală

Află mai mult ⮕ Care sunt soluțiile dacă ai pierdere de urină?

3. Neuropatia radiculoplexală (amiotrofia diabetică)

Afectează nervii care inervează coapsa, șoldul, fesele sau picioarele. Se mai numește neuropatie femurală sau proximală.

Simptomele sunt, de obicei, pe o singură parte:

4. Mononeuropatia

Este afectat un singur nerv (față, torace, picior). De obicei apare brusc și durerea este intensă:

Care sunt complicațiile după ce s-a instalat neuropatia diabetică?

1. Amputația de degete, picior sau membru inferior în totalitate.
Afectarea nervilor face ca sensibilitatea piciorului să fie mai redusă.

Rănile evoluează silențios, nu se vindecă, se infectează și se transformă în așa-numitele ulcere.

În cazurile severe, infecția se transmite la oase și apare și necroza țesuturilor (gangrena). Amputația devine singura măsură de salvare a vieții, pentru că, în absența ei, infecția se generalizează.

2. Afectarea articulară. De obicei, sunt afectate articulațiile mici de la nivelul piciorului, cu: edem, instabilitate, deformări articulare.

3. Infecțiile tractului urinar (ITU) și incontinența urinară. Vezica nu se golește complet ca urmare a neuropatiei.

Urina stagnantă în vezică se infectează și germenii urcă și spre rinichi. Acesta este mecanismul infecțiilor urinare frecvente.

Afectarea nervilor determină incapacitatea de a controla musculatura care reține urina în vezică și apare incontinența urinară (pierdere involuntară a urinei).

4. Probleme digestive: gastropareză, diaree, constipație cronică . Acestea pot face și mai greu de controlat nivelul glicemiei.

5. Disfuncția sexuală – disfuncție erectilă la bărbat sau uscăciune vaginală la femeie.

6. Transpirație excesivă sau diminuată.
Transpirația excesivă apare în special noaptea sau în timpul mesei. Absența transpirației (anhidroza) poate pune viața în pericol.

7. Incapacitatea organismului de a sesiza perioadele de hipoglicemie, pentru că nu apar simptomele însoțitoare: tremor, transpirație, creșterea frecvenței cardiace – semne care anunță glicemia sub 70 mg/dl.

Află mai mult ⮕ Infecție urinară și diabet: semne de alarmă

Cum se stabilește diagnosticul de neuropatia diabetica?

Se efectuează de către medicul specialist diabetolog:

  • examen clinic
  • revizuirea istoricului bolii cu valorile de glicemie
  • examen neurologic pentru a testa tonusul muscular, reflexele și sensibilitatea generală

Care este tratamentul în neuropatia diabetică?

Această complicație în evoluția diabetului zaharat NU are un tratament curativ (care să o vindece complet).

Măsurile terapeutice au următoarele obiective:

  • să încetinească progresia bolii
  • să reducă durerea
  • să scadă numărul complicațiilor posibile

1. Încetinirea progresiei bolii

Controlul cât mai bun al nivelului glicemiei poate încetini progresia neuropatiei diabetice și a altor complicații ale diabetului zaharat.

O schemă propusă de American Diabetes Association recomandă:

  • glicemia între 90-130 mg/dl înainte de masă pentru adulți cu diabet
  • glicemia între 90-130 mg/dl înainte de masă pentru copiii de 13-19 ani
  • glicemia între 90-180 mg/dl înainte de masă pentru copiii de la 6-12 ani
  • glicemia mai mică de 180 mg/dl la 1- 2 ore după masă

Conduita corectă este să urmați sfatul medicului diabetolog la care sunteți în evidență și care cunoaște cel mai bine evoluția particulară a bolii dumneavoastră.

Fiecare pacient are particularitățile lui și schemele generale de tratament se adaptează în funcție de acestea.

Află mai mult ⮕ Ce valori trebuie să aibă glicemia după ce ai mâncat?

2. Terapia durerii pentru neuropatia diabetica

Nu există o schemă unică de tratament pentru toți pacienții cu neuropatie diabetică, de aceea medicul diabetolog va stabili conduita particularizată.

Pentru calmarea durerii se folosesc medicamente din următoarele clase:

⧫ anti-convulsivante – acestea sunt medicamente utilizate de obicei de către pacienții cu epilepsie, dar au efect și pentru diminuarea durerii neuropatice

American Diabetes Association recomandă să se înceapă cu pregabalin (Lyrica). Alte variante sunt: gabapentin și carbamazepin.

⧫ antidepresivele – NU trebuie ca pacientul diabetic să fie depresiv pentru a lua aceste medicamente!
S-a dovedit implicarea acestor medicamente în anumite reacții chimice cu efect pozitiv asupra durerii din neuropatia diabetică.

Se folosesc:

  • Antidepresive triciclice: amitriptilină, desipramină, imipramină ș.a. Sunt eficiente pentru rezolvarea simptomelor ușoare/moderate.
  • Inhibitori ai recaptării serotoninei/norepinefrinei: duloxetin (Cymbalta), venlafaxin ș.a.

Uneori antidepresivele și anticonvulsivantele se combină pentru a fi eficiente în combaterea durerii.

Află mai mult ⮕ Diabetul crește riscul de depresie: ce analize trebuie să faci?

3. Controlul complicațiilor

Problemele tractului urinar. Un orar strict de urinat sau urinarea la fiecare oră, cu aplicarea de presiune ușoară în zona vezicii (sub ombilic). Alte metode, inclusiv autocateterizarea, pot fi necesare pentru eliminarea urinei dintr-o vezică afectată neurologic.

Probleme digestive. Pentru a diminua simptomele gastroparezei (greață, vomă, indigestie) se pot lua câteva măsuri: mese cu cantități mici, mai frecvente, reducerea  grăsimilor din dietă, alimente pregătite ca supe și piureuri.

Hipotensiunea ortostatică (scăderea tensiunii la ridicarea din poziție șezând) se recomandă: consum de apă, evitarea alcoolului, schimbarea cât mai lentă a poziției din șezând în picioare, somnul cu capul și toracele mai ridicate, utilizarea ciorapilor compresivi sunt alte măsuri utile.

Disfuncția sexuală – medicația ce se poate folosi pentru corectarea acestei probleme nu este indicată oricui și de aceea este necesar sfatul medicului curant.

Ce măsuri de modificare a stilului de viață sunt utile?

1. Menținerea sub control a tensiunii arteriale

2. Alimentație bogată în fructe, vegetale și cereale integrale; porții mai mici și controlul greutății

3. Exerciții fizice zilnic – este una dintre măsurile cele mai eficiente de menținere a glicemiei sub control; îmbunătățește, de asemenea, fluxul sanguin și ajută funcționarea inimii. 

American Diabetes Association recomandă 150 de minute/săptămână exerciții fizice moderate ca intensitate.

4. Oprirea fumatului, deoarece riscul de infarct de miocard sau accident vascular este mult mai mare la diabetici decât la cei care nu suferă de această boală.

5. Terapia durerii cu ajutorul medicinei alternative este utilă pentru unii pacienți: crema cu capsaicină pentru aplicații pe piele în zona dureroasă, stimularea electrică transcutanată (TENS), acupunctura.

Află mai mult ⮕ Acupunctura: 10 simptome pentru care este utilă

Ce este testul A1C sau hemoglobina glicată Hb A1C?

Hemoglobina glicată sau glicozilată este testul care arată media glicemiei pe ultimele 3 luni. Arată persoanelor cu diabet zaharat cât de bine controlează nivelul glicemiei.

Testul este recomandat persoanelor diagnosticate deja cu diabet zaharat și permite o evaluare a eficacității tratamentului.

  • Valori normale: Hb A1C mai mică de 5,7% – nu este diabet
  • Valori de 5,7-6,4% indică prediabet
  • Valori peste 6,5% indică diabet

Dacă ești deja diabetic și HbA1C este peste 7% înseamnă că glicemia ta nu este suficient ținută sub control și tratamentul ar trebui revizuit.

Pagina următoare

⮕ Hemoglobina glicată optimă ca să eviți complicațiile

Bibliografie

Post intermitent: cum obții beneficii maxime pentru sănătate

Servus Med
-
0
Post intermitent: cum obții beneficii maxime pentru sănătate

Post intermitent sau fasting intermitent reprezintă o pauză de 8-12 ore in alimentația zilnică. Acest tip de comportament alimentar asociat cu dieta mediteraneana bazată pe fructe, legume și pește este combinația ideală pentru sănătate, potrivit ultimelor cercetări.

Dieta pesco-mediteraneană constă din fructe, legume, nuci, cereale integrale, ulei de măsline extravirgin, cantități moderate de produse lactate, fructe de mare și pește. Este o variantă a dietei mediteraneene care exclude carnea păstrând peștele și toate celelalte alimente.

Ce este dieta mediteraneană?

Dieta mediteraneană este considerată gold- standardul pentru sănătate în general, dar mai ales pentru sănătatea inimii.

Efectele benefice ale acestui tip de alimentație sunt susținute de evidențe științifice. De aceea, principiile dietei mediteraneene au fost adoptate de politicile publice de sănătate din țările avansate.

Dieta mediteraneană are la bază consumul regulat de alimente provenite din plante (legume, fructe, verdețuri, cereale integrale, nuci și semințe, măsline) , dar nu exclude complet proteinele din sursă animală.

Sunt incluse în dietă peștele, uleiul de măsline ca sursă principală de grăsimi, alături de cantități moderate de produse lactate (mai ales brânzeturi și iaurt) și ouă.

Sunt acceptate în cantități modeste: consumul de alcool (de regulă vin roșu la masa de seară) și carnea roșie.

Acest tip de alimentație și-a dovedit prin studii clinice eficiența pentru:

  • reducerea mortalității de orice cauză
  • boli coronariene
  • sindrom metabolic
  • diabet
  • declin cognitiv și boli neurodegenerative (inclusiv boala Alzheimer)
  • depresie
  • cancer de sân
  • cancer colorectal

Află mai mult ⮕ Dieta mediteraneana: Ce alegem? Ce evităm?

Ce aduce nou dieta pesco- mediteraneana?

Dieta pesco-mediteraneana păstrează principiul de bază al dietei mediteraneene: consumul regulat de alimente provenite din plante. Dar hrana acvatică este prima alegere.

Pește și fructe de mare

  • sunt bogate în omega 3, zinc, iod, seleniu, vitamine B, calciu și magneziu
  • ca sursă de proteine, sunt sățioase și contribuie la construcția masei musculare
  • aduc beneficii în dezvoltarea neuro-cognitivă ( efectul este semnificativ de la mai mult de 120 g/ zi pește sau hrană marină)

Este prudent să alegem pește cu șanse mici de contaminare cu mercur: somon, sardine, păstrăv, hering.

Modul de pregătire este important. Peștele prăjit pierde toate beneficiile dicutate mai sus și aduce și componente cu efect carcinogen.
La cuptor, grătar sau înăbușit (fără a se depăși 145℃ temperatura internă) sunt variantele optime de pregătire.

Legumele

  • sunt sursă excelentă de proteine vegetale, folat și magneziu, fibre și polifenoli
  • consumul de legume s-a dovedit că reduce riscul de accidente fatale datorate bolilor coronariene și cardiovasculare (infarct miocardic, accident vascular)
  • reglează nivelul sanguin de glucoză, colesterol
  • contribuie la reducerea tensiunii arteriale
  • eficiente în menținerea greutății corporale normale

Nucile (nuci, nuci braziliene, alune, caju, fistic, alune de pădure ș.a.)

  • sunt bogate în grăsimi nesaturate, fibre, proteine, polifenoli, și minerale
  • combinația de nutrienți pe care o conțin este cea mai eficientă în menținerea sănătății a la long
  • 1 porție de nuci/ zi, consumate constant, reduce cu 28% riscul cardiovascular
  • sunt sățioase

Află mai mult ⮕ Dieta mediteraneana: Cum slăbim sănătos?

Cerealele integrale (orz, ovăz, porumb, orez brun, secara, hrișca, quinoa, năut)

Sunt parte integrantă a dietei mediteraneene. Pizza, pastele din comerț nu fac parte din dieta recomandata.

În schimb pastele preparate acasă și asezonate cu sos sofrito sau paella sunt parte a dietei mediteraneene. Nu produc nici creșterea glicemiei și nici creștere în greutate, ne asigură specialiștii.

post intermitent si dieta pesco- mediteraneana

Postul intermitent și dieta pesco-mediteraneana

Ulei de măsline extravirgin

  • este nerestricționat ca și cantitate
  • este important să fie ulei obținut prin presare la rece pentru a fi conservate toate proprietățile lui benefice
  • conține polifenoli bioactivi care aduc beneficii cardiometabolice, reducând riscul de diabet zaharat tip 2 și nivelul de LDL- colesterol

Se poate utiliza împreună cu oțetul la dressingul pentru salate. Împreună cu ierburile aromatice poate însoți pastele, orezul, peștele și legumele.

Află mai mult ⮕ Cel mai bun ulei de gătit: Cum alegi?

RECOMANDĂRI DIETA PESTO-MEDITERANEANA
∎ Recomandat∎ pește (⋝3 porții/ săpt.)
∎ vegetale ( ⋝ 3 porții/ zi)
∎ fructe proaspete (⋝ 2 porții/ zi)
∎ legume (⋝ 3 porții/ săpt.)
∎ cereale integrale (⋜ 3 porții/ zi)
∎ nuci (⋝ 1 porție/zi)
∎ ulei de măsline extravirgin (⋝ 4 linguri/ zi)
∎ sofrito (sos din tomate și ceapă, cu usturoi, ierburi aromatice și ulei de măsline) ⋝ 2 porții/ săpt
∎ Cu precauție∎ carne roșie slabă, proaspătă (⋜ 1 dată/ săpt)
∎ carne albă (⋜ 2 ori/ săpt)
∎ ouă (⋜ 5 gălbenușuri/ săpt)
∎ vin roșu (⋜ 180 ml pentru femei, ⋜ 360 ml pentru bărbați)
∎ brânzeturi soft
∎ ciocolată neagră (peste 50% cacao)
∎ De evitat∎ carne procesată
∎ dulciuri
∎ unt
∎ margarina
∎ băuturi carbogazoase/ sucuri de fructe îndulcite
∎ orice tip de aliment îndulcit artificial
după Medscape Medical News

În dieta pesco-mediteraneană sunt permise cu moderație:

– produsele lactate – pentru aportul de proteine, minerale, probiotice și vitamina D
Sunt preferabile: iaurt, kefir, brânzeturi soft nematurate

– ouă – aduc aminoacizi esențiali, minerale (seleniu, fosfor, iod, zinc) și vitamine (A, D, B2, B12, niacina)
Un gălbenuș aduce și 184mg colesterol. Studiile clinice au demonstrat că ouăle nu influențează nivelul de colesterol din sânge.

Dieta pesco- mediteraneană permite consumul de ouă, dar sub 5/ săptămână.

– De băut: apă, ceai neîndulcit, cafea neîndulcită

Dacă alegem ocazional vin, acesta este recomandat să fie vin sec roșu, maximum 1 pahar pentru femei și 1-2 pahare pentru bărbați.

Află mai mult ⮕ Postul intermitent stimulează formarea de neuroni

Ce înseamnă post intermitent?

Postul intermitent sau fasting intermitent este practica limitării ingestiei de alimente la un anumit număr de ore pe zi.

De exemplu, varianta 16:8 a postului intermitent înseamnă că vom consuma alimente într-un interval de 8 ore zilnic ( să zicem de la ora 8.00 la 16.00). Și vom menține o fereastră fără alimentație în restul de 16 ore ale zilei.

Postul intermitent practicat regulat
-scade stratul de grăsime depus pe abdomen
-reduce inflamația
-îmbunătățește metabolismul glucozei.
Prin toate aceste acțiuni conjugate, fastingul reduce riscul de diabet, boli cardiovasculare, cancer și boli neurodegenerative.

Post intermitent sau fasting intermitent funcționează perfect ca și dietă de slăbit. Dar, în plus față de dietele cu restricție constantă de calorii, și-a dovedit eficiența în reducerea riscului de evenimente cardiovasculare nu doar la persoanele obeze.

Practicarea constantă a fastingului scade tensiunea arterială și frecvența cardiacă în repaus.

Două mese pe zi în loc de 3 mese și gustări este un program pentru care, pare destul de logic, că am fost construiți genetic.

Spre deosebire de omul modern, Homo sapiens nu avea acces nelimitat la mâncare și, în niciun caz, nu consuma 3 mese pe zi și 2 gustări.

Află mai mult ⮕ Fasting intermitent: variante explicate

Combinația
Post intermitent și dieta pesco- mediteraneana

Care sunt concluziile studiului nou-apărut?

1. Dieta mediteraneană bazată pe alimente proaspete derivate din plante, și-a dovedit de mult efectele benefice.

2. Dieta pesco- mediteraneană derivă din dieta mediteraneană punând accentul pe pește și uleiul de măsline.

3. Combinația cu postul intermitent ( 8-12 ore de post zilnic) aduce beneficii maxime asupra sănătății inimii și longevității.

Pagina următoare

⮕ Dieta 5:2 – Este utilă pentru a scăpa de kg?

Bibliografie

DURERE DE SPATE: 10 cauze majore și cum le recunoști

Dr. Corina Golovei
-
0
DURERE DE SPATE: 10 cauze majore și cum le recunoști

Durere de spate, durere lombara, dureri de mijloc sau dureri de coloana sunt termeni pe care-i folosim pentru același tip de durere.

Cauza pentru durerea de spate poate fi sistemul osos sau muscular (coloana vertebrală, discuri intervertebrale, mușchi, ligamente, tendoane).

Dar durerea de spate poate fi generată și de afectarea unui organ intern (rinichi, vezică urinară, organe genitale).

10 cauze majore pentru durere de spate

1. Sciatica sau lombosciatica

Este durerea provocată de iritarea nervului sciatic, un nerv important care pornește de la nivelul coloanei vertebrale și dă ramuri pentru membrul inferior

Tipic durerea în lombosciatică este unilaterală (stânga sau dreapta).

Cauzele cele mai frecvente care pot comprima nervul sciatic sunt:

  • hernia de disc (alunecarea discului ce separă două vertebre)
  • stenoza de canal spinal (adică îngustarea canalului spinal)
  • aceste situații declanșează inflamația

Când trebuie să mergem la medic?

  • dacă măsurile de autoîngrijire nu duc la diminuarea durerii
  • durerea a apărut după un traumatism/ accident
  • există dificultăți în controlul vezicii urinare sau al tranzitului intestinal (incontinență)

Ce caracteristici are durerea?

  • iradiază din zona lombară în fesă și pe partea din spate a membrului inferior (șold, coapsă, gambă)
  • intensitate moderată până la severă
  • uneori senzație de curent electric de-a lungul piciorului
  • se agravează la strănut, tuse sau ședere prelungită
  • de obicei unilaterală
  • uneori amorțeală, înțepături, slăbiciune musculară a membrului afectat

Află mai mult ⮕ Lombosciatica: Ghid complet de simptome, exerciții, tratament

2. Sacroileita

Este inflamația articulațiilor sacroiliace (acolo unde coloana vertebrală se articulează cu oasele bazinului)

Poate fi dificil de diagnosticat pentru că durerea seamănă cu cea din sciatică, dar cauzele sunt diferite

Ce caracteristici are durerea de spate?

  • apare la nivel lombar și al feselor
  • se poate extinde pe membrul inferior
  • este agravată de:
  • statul prelungit în picioare, sprijinul prelungit pe un picior
  • urcatul scărilor
  • alergat

Află mai mult ⮕ Sacroileita: durere de spate și de șold. Ce trebuie să faci?

3. Artrita reumatoidă

Artrita reumatoidă este o boală inflamatorie cronică ce afectează mai multe articulații. Este o boală autoimună (sistemul imunitar nu mai recunoaște propriile țesuturi și le atacă).

Inflamația care însoțește această boală duce și la afectarea altor părți ale corpului: plămâni, inimă, rinichi, piele, ochi, glande salivare, vase de sânge.

Ce caracteristici are durerea?

  • articulații dureroase, umflate, care dau senzația de căldură
  • rigiditate articulară care este mai accentuată dimineața și după perioade de inactivitate
  • afectează la început articulațiile mici ale degetelor de la mâini sau picioare
  • se extinde treptat la articulațiile mari, provocând durere: coate, genunchi, șolduri, umeri etc
  • tipic durerea e bilaterală: ambele articulații de șold, ambele articulații de genunchi etc
  • progresiv se produce deformarea articulațiilor

Află mai mult ⮕ Artrita reumatoidă: de ce se deformează degetele?

4. Durere de rinichi sau durere lombară

Calculii renali sunt depozite de minerale și săruri care se formează în rinichi în anumite condiții

Trecerea calculilor din rinichi, prin ureter (conductul care leagă rinichiul cu vezica urinară) poate fi extrem de dureroasă

Colica renală este denumirea acestui tip de durere și este una dintre cele mai puternice dureri ce poate fi resimțită

Ce caracteristici are durerea de rinichi ?

  • durere severă de spate, imediat sub coaste
  • durere care iradiază către partea inferioară a abdomenului
  • durere care vine în valuri de intensitate diferită
  • durere la urinat
  • urină cu sânge (hematuria)
  • urină tulbure și urât mirositoare dacă există și infecție urinară concomitent
  • greață, vomă
  • nevoie persistentă de a urina, cantități reduse de urină
  • febră și frison (semne de infecție)

Află mai mult ⮕ Colica renală: Cum scăpăm de pietre la rinichi?

5. Pielonefrita

Pielonefrita este o afecțiune gravă care necesită tratament imediat. Infecția pornește de obicei de la vezica urinară și se extinde la rinichi.

Poate evolua către o infecție generalizată dacă nu este tratată prompt (sepsis/septicemie)

Ce caracteristici are durerea ?

  • febra și frisonul anunță că poate fi vorba de infecție
  • durere de spate care predomină sub coaste, în zona rinichilor
  • durere abdominală
  • greață, vomă
  • puroi sau sânge în urină (hematurie)
  • senzație de a urina foarte frecvent
  • urină tulbure, urât mirositoare

Află mai mult ⮕ Pielonefrita: semne de infecție la rinichi

10 cauze pentru durere de spate

6. Osteoporoza

Osteoporoza este o afecțiune în care oasele pot deveni atât de fragile încât pot suferi fracturi la traumatisme minore.

Afectează frecvent vertebrele, șoldul, încheietura mâinii.

Până la 20 de ani masa osoasă se formează cu repezicune și înlocuiește ușor substanța osoasă pierdută.

Șansa de a face osteoporoză depinde în mare măsură de masa osoasă acumulată până la 20 de ani.

Pentru ostoporoză au importanță și unii factori de risc: sexul, vârsta, istoricul familial, scăderea nivelului de hormoni feminini ș.a.

Ce caracteristici are durerea de spate?

  • durere de spate produsă de ”prăbușirea vertebrelor”
  • scădere în înălțime
  • poziție cocoșată

Află mai mult ⮕ Metode simple pentru a preveni osteoporoza

7. Spondilita anchilozantă

Spondilita anchilozantă este o boală inflamatorie are, în timp, determină fuzionarea (sudarea) vertebrelor

Coloana vertebrală devine foarte puțin flexibilă. Dacă sunt afectate și coastele, apar tulburări de respirație. Simptomele apar în tinerețe.

Ce caracteristici are durerea?

Durere și rigiditate în special dimineața și după perioade de inactivitate

Durere localizată în special la următoarele articulații:

  • între vertebrele de la baza coloanei și oasele micului bazin (articulațiile sacroiliace)
  • între vertebrele lombare (durere lombară)
  • între vertebrele cervicale (durere de gât)
  • șolduri (durere de șold)
  • umeri (durere de umăr)

Află mai mult ⮕ Spondilita anchilozantă: Ghid complet

8. Obezitate

Greutatea excesivă dăunează nu doar estetic. Poate fi cauza durerii de spate, prin suprasolicitarea sistemului osos.

Dar crește și riscul de diabet, boli de inimă, hipertensiune arterială

Vestea bună este că schimbarea dietei și exercițiile fizice regulate pot ajuta la pierderea kilogramelor în plus

Când afirmăm că există obezitate?

În funcție de Indicele de Masă Corporală, care raportează greutatea la înălțime :

  • sub 18,5 = subponderal
  • 18,5- 24,9 = normal
  • 25- 29,9 = supraponderal
  • 30- 34,9 = obezitate gr.I
  • 35- 39,9 = obezitate gr.2
  • 40 și peste = obezitate gr.3 ( obezitate extremă)

Află mai mult ⮕ Obezitatea crește riscul de demență: ce trebuie să știi?

9. Fibromialgia

Fibromialgia este o afecțiune caracterizată prin dureri musculoscheletale în diferite puncte, inclusiv durere de spate

Simptomele apar frecvecvent după traumatisme, intervenții chirurgicale, infecții, stres puternic

Durerile musculoscheletale sunt frecvent asociate și cu: migrenă sau alt tip de durere de cap, sindrom de colon iritabil, cistita interstițială/ sindromul vezicii urinare dureroase, anxietate, depresie

Ce caracteristici are durerea?

  • are localizări multiple și durată de cel puțin 3 luni
  • e însoțită de oboseală marcată și tulburări de somn( insomnie, sindromul picioarelor neliniștite, apnee de somn)
  • scăderea capacității de concentrare
  • afectarea memoriei

Află mai mult ⮕ Fibromialgia: de ce am durere peste tot?

10. Endometrioza

Endometrioza este o afecțiune în care apare țesut specific uterului (endometru) în alte zone decât uterul: ovare, trompe uterine, între organele micului bazin (pelvis), mai rar la distanță de aceste organe

Cauza exactă a endometriozei nu este elucidată.

Ce caracteristici are durerea ?

  • durerea de spate (lombară joasă) însoțită de dureri abdominale, în special în timpul ciclului menstrual
  • durere după contact sexual
  • durere la mișcări intestinale
  • infertilitate
  • diaree, constipație, greață în timpul ciclului menstrual

Află mai mult ⮕ Endometrioza: Simptome care ne trimit la medic

De reținut

Cauzele pentru durerea de spate sunt multiple și pot necesita colaborarea mai multor specialități pentru stabilirea diagnosticului.

Medicul de familie este primul la care trebuie apelat. Va ști să vă îndrume corect pentru elucidarea cauzei.

Pagina următoare

⮕ 10 metode de tratament pentru durere de spate

Bibliografie
  • Arthritis Foundation. Osteoarthritis of the back and spine.
  • American Academy of Orthopaedic Surgeons. Low back pain.
  • American Academy of Orthopaedic Surgeons. Sciatica.
  • Johns Hopkins Medicine. Low back pain.
  • National Institute of Arthritis and Musculoskeletal and Skin Diseases. Back pain basics.

DURERE DE SPATE: 10 metode de tratament după cauză

Dr. Corina Golovei
-
0
DURERE DE SPATE: 10 metode de tratament după cauză

Există tratament pentru durere de spate, dar și măsuri preventive ale apariției durerii și măsuri simple, de aplicat acasă, care permit recuperarea în câteva săptămâni. Intervenția chirurgicală este rar necesară. Află 10 metode de tratament pentru durere de spate în funcție de cauză.

Durerea de spate (durerea lombară joasă) este una dintre cele mai frecvente cauze pentru care ne adresăm la medic și care ne pune în situația de a nu ne putea desfășura activitatea normal.

Durerea de spate care iradiază în picior, care se agravează la mers sau la ședere prelungită, care cedează în pat – sunt principalele caracteristici. Cauzele sunt diferite: oase, mușchi, tendoane, ligamente, dar și organe interne.

tratament pentru durere de spate

În articolul precedent am urmărit 10 cauze frecvente pentru durerea de spate la care aici încercăm să detaliem măsurile  de prevenire și posibilitățile de tratament pe care este bine să le cunoaștem.

10 metode de tratament pentru durere de spate

1. SCIATICA

Prevenție

• exerciții fizice regulat; în special cele care exersează musculatura abdominală și cea a spatelui, mențin alinierea corectă a vertebrelor

• poziție corectă la șederea prelungită pe scaun, cu un bun suport al spatelui (eventual o pernă mică în zona lombară pentru a menține curbura corectă)

• la ridicarea greutăților: evitați ridicare și răsucire simultan; țineți spatele drept și îndoiți doar genunchii; lăsați picioarele să facă efortul maxim, mișcările fiind pe axa verticală în sus și în jos, iar greutatea cât mai aproape de corp

Tratament prescris de medic

• medicamente: antiinflamatoare, relaxante musculare, antidepresive triciclice, anticonvulsivante.

• kinetoterapie, dacă a trecut faza acută: exerciții care corectează postura, antrenează mușchii ce susțin coloana vertebrală, îmbunătățesc flexibilitatea.

• infiltrații cu corticosteroizi: sunt indicate uneori în zona rădăcinii nervoase afectate (RMN va vedea această zonă); corticosteroizii sunt antiinflamatoare puternice care pot reduce inflamația nervului; efectul bun poate dura câteva luni.

• intervenția chirurgicală este indicată numai atunci când compresia nervului este importantă, provocând slăbiciune musculară, incontinență (imposibilitatea reținerii materiilor fecale/ urinei), sau când durerea se agravează în loc să cedeze cu celelalte tratamente.

Măsuri de autoîngrijire pentru durerea de spate

Ca și tratament pentru durerea de spate, măsurile de autoîngrijire pot fi o metodă pentru tratarea episoadelor de sciatică:

• repaus câteva zile, dar nu mai mult, deoarece inactivitatea poate agrava situația

• pungă cu gheață, învelită într-un prosop și aplicată pentru 20 de minute pe zona dureroasă (reduce inflamația)

• pungă cu apă calda/o lampă care încălzește pot ajuta începând din ziua 3-4; dacă nu ameliorează durerea, încercați să alternați aplicațiile calde cu cele reci

• plasturii cu capsaicină (cu ”ardei iute”) aplicați pe zona dureroasă pot reduce durerea

• antiinflamatoare nesteroidiene de tipul ibuprofen, diclofenac, ketoprofen, mai ales sub formă de supozitoare, vor reduce durerea

Medicina alternativă:

Acupunctura – unele studii susțin efectele pozitive, altele nu; dacă optați pentru această variantă, verificați calificarea celui care o practică

Chiropractica – reprezintă ajustarea aliniamentului coloanei vertebrale prin manipulare; pare să fie eficientă în tratamentul durerii de spate, dar nu și în situația în care durerea iradiază în picior; verificați, de asemenea, calificarea celui care efectuează această manoperă

Află mai mult? ⮕ Lombosciatica: Ghid complet de simptome, exerciții, tratament

2. SACROILEITA

Prevenție

• exerciții fizice regulat; în special cele care exersează musculatura abdominală și cea a spatelui, mențin alinierea corectă a vertebrelor

• poziție corectă la șederea prelungită pe scaun, cu un bun suport al spatelui (eventual o pernă mică în zona lombară pentru a menține curbura corectă)

• la ridicarea greutăților: evitați ridicare și răsucire simultan; țineți spatele drept și îndoiți doar genunchii; lăsați picioarele să facă efortul maxim, mișcările fiind pe axa verticală în sus și în jos, iar greutatea cât mai aproape de corp

Tratamente prescrise de medic

• medicamente: antiinflamatoare nesteroidiene / Paracetamol, relaxante musculare

• injecții intraarticulare cu corticosteroizi

• denervarea cu radiofrecvență – cu scopul distrugerii nervului care transmite durerea (atunci când nicio altă metodă nu este eficientă)

• intervenția chirurgicală, extrem de rar practicată; fuzionarea a două vertebre cu o piesă de metal cu scopul reducerii durerii prin menținerea axului corect al coloanei

Măsuri de autoîngrijire pentru durerea de spate

Ca și tratament pentru durerea de spate, măsurile de autoîngrijire pot fi:

  • analgetice: antiinflamatoare (ibuprofen, ketoprofen, etc.) și Paracetamol
  • repaus, cu evitarea mișcărilor ce agravează durerea
  • aplicații reci și calde alternativ (vezi sciatica)

Află mai mult ⮕ Sacroileita: de ce apare durerea de spate și de șold?

3. ARTRITA REUMATOIDĂ

Prevenție

Evitarea factorilor de risc este opțiunea care ne stă la îndemână, având în vedere că nu se cunoaște cauza exactă a acestei afecțiuni autoimune:

  • fumatul crește riscul dacă există și predispoziția genetică
  • obezitatea crește de asemenea riscul și greutatea ar fi bine să fie ținută sub control; dieta mediteraneană adoptată ca mod de viață și nu drept cură de slăbire poate fi soluția ideală
  • expunerea la azbest și siliciu crește riscul de boli autoimune și deci și de artrită reumatoidă.Explicația exactă nu e cunoscută.

Exercițiile fizice regulate pot ajuta la fortificarea musculaturii din jurul articulațiilor afectate; înotul este util

Tratamentul prescris de medic

• Antiinflamatoare nesteroidiene reduc durerea și inflamația

• Corticosteroizii (Prednison ș.a.) sunt antiinflamatoare puternice și pot încetini degradarea articulațiilor

• Medicamentele antireumatice modificatoare ale bolii (DMARD) pot încetini progresia bolii și afectarea permanentă a articulațiilor și a altor organe.

Aici sunt incluse: Metotrexat, Leflunomida, hidroxiclorochina, sulfasalazina.Efectele secundare: afectare hepatică, inhibarea măduvei osoase, infecții pulmonare severe.

• Tratamente biologice/modificatoare ale răspunsului biologic. Aceste medicamente țintesc sistemul imunitar și încearcă blocarea inflamației care duce la distrugerea articulațiilor.

În această categorie sunt incluse: etanarcept (Enbrel), adalimubab (Humira), certolizumab (Cimzia), infliximab (Remicade) ș.a. Sunt maxim eficiente în asociere cu DMARD. Cresc riscul de infecții.

• Fizioterapia condusă de un specialist duce la deprinderea tipurilor de exerciții optime și ajută astfel la menținerea unor articulații flexibile

• Tratamentul chirurgical este uneori indicat; mai ales când se pune problema unei articulații mari degradate (umăr, șold, genunchi) și care pot necesita protezare.

Află mai mult ⮕ Artrita reumatoidă: de ce se deformează degetele și ce putem face?

4. LITIAZA RENALĂ și 5. PIELONEFRITA

Rinichii sunt situați în zona lombara, sub nivelul coastelor. De aceea durerea de rinichi poate fi confundată cu durerea lombara datorată problemelor coloanei vertebrale.

Sunt totuși caracteristici ale durerii și semne însoțitoare care ne ajută să deosebim cauza. Și mai ales să știm când este nociv să înghițim calmante fără să mergem la doctor.

Infecția tractului urinar ajunsă până la rinichi este o situație gravă care poate compromite funcția rinichiului.

Durerea de spate provocată de problemele renale se tratează la urolog prin metode specifice.

Vrei să știi mai mult? ⮕ Diferența durere de rinichi vs durere lombară

10 metode de tratament pentru durere de spate

6. OSTEOPOROZA

Prevenire

Alimentația corespunzătoare și mișcarea țin oasele sănătoase.

Proteinele sunt esențiale pentru păstrarea structurii osului; dacă suntem vegetarieni sau vegani, atunci trebuie apelat la surse ca: soia, nuci, ouă și lactate, fasole.

Calciu. Necesarul de calciu al unui adult între 18-50 ani este de 1000 mg/zi. Acest necesar crește la 1200 mg/zi la femeia peste 50 ani și bărbatul peste 70 ani.

Nu este recomandabil să consumăm suplimente cu calciu care conțin peste 2000 mg doză zilnică. De asemenea, suplimentele s-a dovedit a fi legate de apariția calculilor renali.

Sursele alimentare la care e bine să facem apel sunt: lactatele, vegetale cu frunze verde închis (brocoli, etc.), somon și sardine cu oase, produse de soia, suc de portocale, cereale îmbogățite cu calciu.

Vitamina D. Îmbunătățește capacitatea organismului de a absorbi calciul. Expunerea la soare este cea mai bună sursă de vitamina D. Dar nu beneficiază de ea persoanele care locuiesc la mari altitudini, cele care stau mai mult în casă sau cele care folosesc creme solare protectoare.

Doza optimă zilnică este de 600- 800 UI. Se poate obține natural (soare, alimente ca: somon, macrou și mai puțin ton, ou, lactate) sau din suplimente alimentare.

Exercițiile fizice pot încetini pierderea de masă osoasă. Ar fi bine să le practicăm regulat pe tot parcursul vieții. Înotul, bicicleta, exercițiile cu diferite aparate sunt benefice pentru sănătatea oaselor.

Tratament prescris de medic pentru durerea de spate

Prescrierea unui tratament pentru durerea de spate, în acest caz, se face după estimarea riscului de fracturi osoase cu testul pentru densitate osoasă. Dacă riscul este mare, medicul va prescrie:

• Biofofonați: Alendronat( Fosamax), Risedronate ( Actonel) ș.a.Sunt utilizate atât la femei cât și la bărbați

• Terapie homonală. La femeile cu debut precoce al menopauzei, prescrierea de estrogeni poate ajuta la menținerea densității osoase.

La bărbați, osteoporoza poate fi legată de fenomenul de îmbătrânire și de scăderea nivelului de testosteron, dar suplimentarea testosteronului fără medicamentele specifice pentru osteoporoză, nu este eficientă.

Află mai mult ⮕ Osteoporoza: medicamente, alimentație, exerciții fizice

7. SPONDILITA ANKILOZANTĂ

Prevenire

Boala nu poate fi prevenită, având în vedere că are o determinare genetică (gena HLA-B27).

În schimb, unele măsuri pot ajuta la menținerea mobilității și la diminuarea durerii:

  • exercițiile fizice regulate, constante
  • aplicații calde și reci alternativ, la nivelul articulațiilor dureroase.Aplicațiile cu gheață la nivelul articulațiilor inflamate reduc procesul inflamator
  • întreruperea fumatului

Tratament prescris de medic

Scopul tratamentului este diminuarea durerii și a rigidității coloanei vertebrale. Pe cât posibil se încearcă întârzierea apariției complicațiilor și a deformării coloanei.

Tratamentul este mai eficient înaintea apariției modificărilor ireversibile ale articulațiilor. Vizează inflamația, durerea și rigiditatea articulară.

Antiinflamatoarele nesteroidiene sunt principala clasă de medicamente utilizate pentru a diminua inflamația și durerea

Tratamente biologice/ modificatoare ale răspunsului biologic (vezi mai sus ”Tratament – Artrita Reumatoidă”)

Kinetoterapia este o parte importantă a tratamentului și poate aduce multe benefici. Îmbunătățește flexibilitatea, dar contribuie și la diminuarea durerii.

Somn odihnitor, poziția corectă în pat, dar și exercițiile fizice pentru musculatura abdominală și cea a spatelui, vor ajuta la păstrarea staturii verticale.

Tratamentul chirurgical este rar indicat. În cazul afectării unei articulații mari, cum este articulația șoldului, de exemplu, chirurgia oferă posibilitatea protezării.

Află mai mult ⮕ Spondilita: Ghid complet de simptome și tratament

8. OBEZITATEA

Prevenire

Exerciții fizice: regulate, moderate ca intensitate (mersul rapid și înotul sunt două exemple care se încadrează aici); 150- 300 de minute săptămânal este ”doza” recomandată.

Dieta trebuie orientată către alimente cu calorii puține și bogate în nutrienți.

Monitorizarea frecventă a greutății: un semnal de alarmă la timp, ne scutește de eforturi mai mari atunci când kilogramele s-au adunat prea multe.

Păstrarea unei conduite sănătoase nu doar în timpul săptămânii, dar și în weekend sau vacanțe

Tratament

Ideal este să colaborăm cu medicul nutriționist care va stabili un plan de urmat. Principalele arme cu care putem lupta cu obezitatea sunt:

  • dieta
  • exercițiile fizice
  • medicamente
  • tratament chirurgical

Atenție! Primele două măsuri le vor însoți totdeauna pe ultimele două. Niciun tratament pentru durerea de spate nu face minuni fără respectarea unui mod sănătos de alimentație. Este bine să nu ne lăsăm păcăliți de reclamele unui tratament pentru durerea de spate de tip minune.

9. FIBROMIALGIA

Fibromialgia este o afecțiune caracterizată prin dureri de mușchi și oase difuze, însoțite de oboseală, tulburări ale somnului, memoriei și modificări ale dispoziției.

Simptomele pot apărea după o traumă fizică, intervenție chirurgicală, infecție sau stres psihic marcat. Alteori nu are un factor declanșator.

Tratamentul fibromialgiei este combinat. Se apelează la modificări ale stilului de viață, dar și la medicamente.

Află mai mult ⮕ Fibromialgia: de ce am durere peste tot?

10. ENDOMETRIOZA

Tratamentul medicamentos

Antiinflamatoare nesteroidiene pentru dureri de spate și abdominale în timpul ciclului

Tratament hormonal. Ajută uneori la reducerea durerii; previne formarea de țesut endometrial, care este caracteristica acestei boli. Se folosesc de exemplu, contraceptive în acest scop, dar și alte terapii.

Află mai mult ⮕ Endometrioza: simptome care te trimit la medic

Tratamentul chirurgical

Se pune în discuție numai atunci când tratamentul medicamentos dă greș:

  • chirurgie conservatoare –  se pune problema unei intervenții chirurgicale în care ovarele rămân pe loc și este îndepărtat numai țesutul endometrial format anarhic
  • histerectomia totală – se îndepărtează ovarele și uterul
Pagina următoare

⮕ Durere de spate: 10 cauze majore și cum să le recunoști

Bibliografie

Durere în călcâi: cauze și remedii eficiente

Dr. Corina Golovei
-
0
Durere în călcâi: cauze și remedii eficiente

Cele mai frecvente cauze de durere în călcâi sunt fasciita plantară și tendinita ahiliană. Durerea poate fi puternică, ca o înțepătură sau însoțită de o senzație de arsură. Durerea poate poate avea originea sub călcâi sau în spatele călcâiului.

Durerea în călcâi se accentuează adesea dimineața când începi să mergi, dar ulterior se atenuează.

Mersul pe jos excesiv sau statul prelungit în picioare agravează durerea.

Tratamentul include repaus, analgezice, fizioterapie, uneori imobilizare și intervenție chirurgicală la medicul ortoped.

Când să mergi la medic pentru durere în călcâi?

Aproximativ 25% din oasele corpului nostru se găsesc doar la nivelul labei piciorului.
Durerea de călcâi care cedează greu este o situație relativ frecventă care împiedică desfășurarea activităților normale, zilnice.

Cele mai frecvente cauze ale durerii de călcâi sunt fasciita plantară (durerea este mai pronunțată pe fața inferioară a călcâiului) și tendinita ahileană (durerea este mai accentuată în spatele călcâiului).

Există însă și alte cauze: bursita, artrita, fracturi, infecții ale osului, excrescențe osoase, neuropatie periferică.

De aceea vizita la medicul ortoped se impune dacă remediile obișnuite nu funcționează.

Programează-te cât mai curând la medicul ortoped dacă:

  • durerea de călcâi este severă și piciorul este umflat
  • nu poți merge normal, nu poți îndrepta laba piciorului în jos, nu poți ridica degetele de pe sol
  • durerea este însoțită de febră, amorțeală și înțepături în călcâi
  • durerea apare după un traumatism, accident, lovitură
  • durerea persistă și când ești în repaus șezând ( nu mergi sau nu stai în picioare)
  • durerea persistă de câteva săptămâni, deși ai încercat aplicarea remediilor pentru acasă

Află mai mult ➡ Dureri de picioare: 15 cauze pentru durere de degete, talpa și călcâi

Durere în călcâi: remedii pentru acasă

1. Gheață și masaj

• umple o sticlă de plastic de 500 ml cu apă și pune-o la înghețat în congelator
• când apa a înghețat o poți folosi
• pune sticla sub talpa piciorului și rulează talpa pe sticlă timp de 20 min
• repetă manevra de 3-4 ori/zi

Sticla înghețată trebuie învelită într-un prosop, nu trebuie folosită în contact direct cu pielea.

2. Masajul piciorului: metoda 1

• folosește degetul mare de la mână și masează talpa pornind de la călcâi, către scobitura tălpii, spre degete și înapoi
• folosește ulei sau un unguent antiinflamator pentru a facilita masajul și a crește efectul benefic

Află mai mult ➡ Unguente antiinflamatoare pentru durere: care sunt eficiente?

3. Masajul piciorului pentru durere de călcâi: metoda 2

• folosește pumnul strâns, masând cu partea proeminentă a degetelor strânse de la mână
• masează de la călcâi spre degete trecând prin scobitura tălpii
• manevra poate fi dureroasă, deci aplică inițial doar atâta presiune cât poți suporta
• presiunea la masaj se crește progresiv
• folosește ulei sau un unguent antiinflamator pentru a facilita masajul

Află mai mult ➡ Analgezice pentru dureri articulare: Ce putem folosi?

4. Masaj cu minge de tenis

• pune o minge de tenis sub talpa piciorului, sprijinind piciorul pe călcâi
• progresiv încearcă să te lași cu toată greutatea pe minge
• evită să flectezi degetele pentru a prinde mingea
• menține poziția pentru 30 sec
• împinge apoi ușor mingea către călcâi, astfel încât să sprijini pe sol partea din față a piciorului
• încearcă să te înalți pe minge, cu mingea sub călcâi
• menține poziția 30 sec
• repetă de 10 ori

Află mai mult ➡ Durere de picioare: sunt de vină arterele sau venele?

5. Baia cu sare Epsom sau sare amară

• scufundă piciorul într-un lighean cu apă caldă în care ai dizolvat sare Epsom sau sare amară (se găsește în magazine sau farmacii)
• menține-l așa 20 min
• apoi bandajează-l peste noapte într-un tifon îmbibat cu ulei cald sau cu unguent antiinflamator

Află mai mult ➡ Cum scapi de durere de călcâie: 10 soluții practice

6. Exerciții fizice de stretching

Efectuează de 3-4 ori pe zi exercițiile fizice explicate în figura de mai jos.

durere in calcai exercitii
DURERE de CĂLCÂI: cauze și remedii

Ce măsuri suplimentare poate indica medicul pentru durere in călcâi?

Remediile descrise mai sus se asociază cu medicamente analgezice obișnuite, din clasa antiinflamatoarelor nesteroidiene.

Măsurile de tratament pe care le putem aplica acasă rezolvă 80-90% dintre durerile de călcâi. Pentru restul de 10-20 % medicul ortoped poate apela la:

  • injectarea locală de corticosteroizi sau plasmă proaspătă îmbogățită
  • metode chirurgicale
Pagina următoare

➡ Fasciita plantară: durere de talpă și călcâi

Bibliografie
  • Current Orthopaedic Practice -Chronic Heel Pain: When Is Surgery Indicated?, 2018
  • Rheumatology – Steroid injection for heel pain,1999
  • BMJ -Ultrasound guided corticosteroid injection for plantar fasciitis, 2012
  • Mayo Clinic- Heel Pain-Chronic Heel Pain: When Is Surgery Indicated?, 2018.

Medicamente antiinflamatoare utile la durere de genunchi

Dr. Corina Golovei
-
0
Medicamente antiinflamatoare utile la durere de genunchi

Medicamente antiinflamatoare sunt primele pe care medicul le recomanda pentru dureri articulare.Cel mai frecvent le achiziționăm fără rețetă, de aceea este bine să știm la ce să fim atenți atunci când le folosim.

Durerea de genunchi poate fi acută, apărută printr-un traumatism. Dar foarte frecvent este durere cronică cauzată de osteoartrită (artroză), gută sau alte afecțiuni articulare.

Indiferent dacă este acută sau cronică, durerea de genunchi se ameliorează cu antiinflamatoare nesteroidiene.

Un procent de 30-50% din intensitatea durerii de genunchi sau durere de șold scade după 12 săptămâni de tratament.

Dozele maxim admise pentru câteva dintre antiinflamatoare:

  • diclofenac 150 mg/zi
  • etoricoxib 60 mg/ zi
  • naproxen 1000 mg/ zi
  • ibuprofen 2400 mg/ zi

Ca și eficiență în combaterea durerii din osteoartrita genunchiului/ șoldului, diclofenacul și etoricoxib sunt comparabile; ambele sunt mai eficiente decât naproxen și ibuprofen.

Află mai mult ⮕ Gonartroza: cauze și tratament pentru durerea de genunchi

Medicamente antiinflamatoare folosite frecvent și cum acționează

• au efect antiinflamator, așa cum indică denumirea, dar și efect antipiretic (reduc febra) și analgezic (diminuează durerea)

• mecanismul prin care își exercită cele 3 acțiuni este blocarea unor enzime numite ciclooxigenaze: COX 1 și COX 2

• tot blocarea acestor enzime generează și efectele secundare

• antiinflamatoarele nesteroidiene care blochează ambele enzime COX 1 și COX 2 se numesc neselective. De exemplu: ibuprofen, diclofenac, ketoprofen, naproxen ș.a.

Cele care blochează doar COX 2 se numesc selective (exemple: celecoxib, etoricoxib ș.a.).

Află mai mult ⮕ Infiltrații la genunchi pentru gonartroză: ce se folosește și ce eficiență există?

La ce reacții adverse să fim atenți când luăm medicamente antiinflamatoare?

Efectele secundare sunt aceleași, indiferent că sunt consumate pentru durere de genunchi sau pentru alt tip de durere.

Efecte cardiovasculare

Antiinflamatoarele COX 2-selective (care blochează în special enzima COX 2) aduc un risc mai mare de evenimente trombotice: formarea de trombi/ cheaguri în vasele de sânge.

Ambele categorii de antiinflamatoare ( neselective și COX 2-selective), administrate pe perioade îndelungate și în doze crescute cresc riscul de boli cardiovasculare.

Bine de știut
Persoanele cu boli cardiace sau vasculare deja instalate au riscuri mai mari de apariție a infarctului miocardic, accidentului vascular sau evenimentelor tromboembolice atunci când consumă antiinflamatoare.

Naproxen pare să fie cel mai inofensiv din acest punct de vedere; analiza rezultatelor mai multor cercetări susține că naproxen nu este însoțit de evenimente coronariene sau vasculare în aceeași proporție.

La vârstnici și cardiaci, dozele trebuie menținute la minimum și trebuie observate semnele de insuficiență cardiacă (umflarea picioarelor, oboseala la eforturi obișnuite) pentru a întrerupe antiinflamatoarele.

Hipertensiune

Toate antiinflamatoarele pot determina creșterea tensiunii arteriale la persoanele cu tensiune normală sau la hipertensivi.

Ibuprofen (față de Celecoxib și Naproxen) poate să dea mai frecvent creșterea tensiunii arteriale la hipertensivi. Și crește și incidența hipertensiunii nou-apărute.

Efecte secundare gastro-intestinale

Antiinflamatoarele afectează direct și indirect mucoasa (stratul intern de celule) tractului digestiv. Există risc de sângerare, dispepsie, ulcer.

Vor resimți efectele secundare gastrointestinale mai ales persoanele cu:
-gastrită sau alte probleme gastrointestinale prezente dinainte
-vârsta peste 65-70 ani
-tratament cu anticoagulante sau corticosteroizi în paralel
-tratament cu aspirina
–infecție cu Helicobacter pylori
-boli cronice

În funcție de durata tratamentului cu antiinflamatoare, medicul poate indica asocierea unui protector gastric pentru a proteja mucoasa.

Datorită introducerii tratamentului pentru Helicobacter și existenței protectoarelor gastrice, efectele digestive ale antiinflamatoarelor s-au redus mult în ultimii 30 ani.

Află mai mult ⮕ Când este timpul pentru proteza de genunchi ca să scapi de durere?

Efecte secundare renale

Activitatea rinichilor poate fi afectată tot datorită blocării celor două enzime COX 1 și COX 2.

Există următoarele riscuri:

  • afectarea funcției rinichilor
  • creșterea sodiului în sânge (cu creșterea tensiunii arteriale)
  • creșterea potasiului în sânge (cu pericol de tulburări ale ritmului cardiac)
  • edeme la nivelul mâinilor și picioarelor

Riscurile trebuie luate în considerare la administrare îndelungată și la persoanele cu afectare renală deja existentă.

Află mai mult ⮕ Cum alegi cel mai eficient unguent pentru durere?

De reținut

• persoanele peste 75 ani este preferabil să utilizeze antiinflamatoare nesteroidiene topice (unguente, creme cu antiinflamatoare)

• medicamente antiinflamatoare aplicate local nu cresc riscul de reacții adverse cardiace sau gastrointestinale.

• pentru durerea de genunchi, antiinflamatoarele aplicate local sunt la fel de eficiente ca și cele per os

• persoanele cu probleme digestive este bine să aleagă antiinflamatoare nesteroidiene în asociere cu un protector gastric.

• protectoarele gastrice din familia inhibitorilor de pompă (omeprazol, esomeprazol etc) nu pot fi consumate pe termen nelimitat. Recomandarea este de maximum 3 cure de 14 zile pe an.

• dacă luăm zilnic o doză mică de aspirină (sub 325 mg) pentru protecție cardiacă și avem și durere de genunchi, nu este bine să folosim antiinflamatoare nesteroidiene. Acestea scad eficiența aspirinei în ceea ce privește cardioprotecția.

• antiinflamatoarele nesteroidiene nu pot fi utilizate de către cei cu boală renală cronică stadiul IV sau V.

Aceștia trebuie să aleagă alte metode de calmare a durerii împreună cu medicul.

Medicamente antiinflamatoare pentru durere de genunchi

Durerea acută de genunchi apărută ca urmare a unui traumatism, ca și durerea cronică de genunchi se pot ameliora cu antiinflamatoare nesteroidiene ca primă linie de tratament.

Trebuie să lămurim cu medicul cauza durerii cât mai rapid pentru a nu ne expune timp îndelungat efectelor antiinflamatoarelor.

Reacțiile adverse apar mai ales la doze mari, administrate timp îndelungat.

Unele reacții adverse sunt mai pronunțate pentru antiinflamatoarele neselective (de tipul ibuprofen, naproxen, diclofenac) decât pentru cele selective (ale căror denumiri se termină cu -coxib).

Citește mai departe…

Glucozamina și condroitinul: dureri articulare în care să le folosești
Prebiotice naturale: 8 alimente cu efect antiinflamator și antitumoral
Dureri de oase: cele mai bune 10 obiceiuri pentru a le evita
Osteofite (ciocuri osoase): dureri articulare și simptome însoțitoare
Menopauza și durerile articulare

Bibliografie

Durere de genunchi: cauze și variante de tratament

Servus Med
-
0
Durere de genunchi: cauze și variante de tratament

Durere de genunchi episodică sau durerea de genunchi cronică afectează în prezent calitatea vieţii la aproximativ 25% din populaţie. Pe lângă durere la îndoirea sau întinderea genunchiului, pot apărea şi edem, dificultăţi de mişcare sau chiar blocajul genunchiului.

Articulaţia genunchiului este una din cele mai mari şi mai importante articulaţii ale corpului.

durere de genunchi: cauze și soluții

Durerea poate fi provocată de afectarea multiplelor structuri care participă la formarea acestei articulaţii:

• oase, muşchi, tendoane, ligamente

• meniscul (un cartilaj gros ce se interpune între tibie şi femur); el furnizează o suprafată de alunecare în timpul mişcărilor, dar, de asemenea, participă la o distribuţie egală a greutăţii în articulaţie

• un strat de ţesut cartilaginos împreună cu lichidul sinovial (fluid conţinut în nişte structuri numite burse) protejează articulaţia la şocuri

• nervi şi vase de sange

Află mai mult ➡ Picioare reci: Când trebuie să mergi la medic?

Cauze pentru durerea de genunchi

1. Durerea de genunchi cauzată de traumatisme (lovituri directe, căzături pe articulaţie, mişcări atipice cu întindere, îndoiri sau răsuciri exagerate ale ligamentelor şi tendoanelor)

Traumatismele generează, în principal, leziuni/fracturi ale oaselor, întinderi/rupturi ale ligamentelor, tendoanelor şi musculaturii sau leziuni de menisc.

În aceste situaţii durerea este acută şi lezarea componentelor articulaţiei poate fi însoţită şi de leziuni ale vaselor de sange şi ale nervilor care traversează zona anatomică implicată.

De asemenea, traumatismele sunt urmate de inflamație, cu edem, roșeața tegumentelor și durere.

2. Durerea de genunchi cauzată de mişcări repetitive (urcatul scărilor, săriturile, alergatul, ciclismul)

Principalele structuri lezate şi generatoare de durere în acest caz pot fi:

• leziunile ligamentare (în special ligamentul încrucişat anterior) – sportivii de performanţă, în special atleţii, sunt cei mai expuşi acestei situaţii şi, de asemenea, antrenamentele de sală care solicită o grupă musculară (de exemplu, cvadricepsul – muşchiul de pe faţa anterioară a coapsei)

• bursitele – “perniţe“ care conţin lichid sinovial şi care sunt menite să atenueze şocurile asupra articulaţiilor pot suferi inflamaţii şi pot fi o sursă de durere cronică

• tendinitele (afectarea inflamatorie a tendoanelor) şi tendinozele (mici fisuri în structura tendoanelor) sunt, de asemenea, consecinţe ale mişcărilor repetitive

• sindromul patelofemural, în care durerea este resimţită la nivelul rotulei, apare mai ales la persoanele supraponderale care fac mişcări repetitive

Află mai mult ➡ Gonartroza: cauze și soluții

Durere de genunchi cauzată de condiţii degenerative

Afecţiunile medicale care pot genera inflamaţie în ţesuturile articulaţiei genunchiului sunt:

• artrita – afectează cartilajul articulaţiei care degenerează progresiv şi devine tot mai subţire.

În cazurile severe artrita poate progresa până ce se ajunge la un contact os pe os la nivelul articulaţiei, durerea devine cronică, iar în timpul oricărei activiţăti se observă scăderea semnificativă a motilităţii, rigiditate şi sensibilitate la nivelul articulaţiei.

Acesta este tabloul specific persoanelor supraponderale/obeze care suprasolicită prin greutate excesivă articulaţiile.

Alte boli în care apare durere de genunchi:

• artrita reumatoidă – ţesuturile articulaţiei sunt atacate de componente ale sistemului imunitar rezultând inflamaţie şi durere.

• lupusul eritematos sistemic – o afecţiune autoimună în care sistemul imunitar atacă ţesuturile proprii provocând degenerarea multor articulaţii, inclusiv a genunchiului.

• guta (hiperuricemia) – datorită excesului de acid uric în articulaţie conduce la depunerea de cristale de acid uric în articulaţii (inclusiv la nivelul genunchiului) iar durerea este însoţită de înroşirea tegumentului şi edem (genunchiul este umflat).

• artrita septică – apare în contextul unei infecţii (gen boala Lyme, hepatita, etc.) şi mimează artrita.

Atenție! Durerea de genunchi se poate datora şi leziunilor nervoase la nivelul coloanei vertebrale sau şoldului şi poate deveni cronică în ciuda faptului că nu există o afectare directă a articulaţiei genunchiului.

Află mai mult ➡ Tratament pentru gută: Cum reducem durerea și inflamația?

Durere de genunchi. Ce putem face singuri?

1. Încearcă să corectezi factorii de risc, adică acei factori de mediu şi comportament care cresc probabilitatea apariţiei durerii

• Dacă eşti supraponderal, încearcă să reduci din greutate adoptând o dietă echilibrată.

Intervenţiile chirurgicale pentru protezarea genunchiului sunt cel mai frecvent necesare la persoanele obeze. La aceştia se adaugă, cu varsta, şi osteoartrita.

• Ai grijă cum faci exerciţiile fizice

Opreşte-te dacă a apărut durerea de genunchi. Execută exerciţii de încălzire înainte; măreşte efortul gradat.

Fii atent că atletismul, alergatul, săriturile şi alte antrenamente sportive care implică mişcări repetitive şi complexe ale articulaţiei, pot fi dăunătoare.

• Nu sta prea mult în repaus

Sedentarismul duce la slăbirea musculaturii, ceea ce poate agrava durerea articulară.

Găseşte un program de exerciţii care este util pentru genunchi şi execută-l regulat. Un medic sau un kinetoterapeut ar putea fi un bun sfătuitor în alegerea programului de exerciţii fizice.

De asemenea, pot fi utile mersul pe jos, înotul şi gimnastica aerobică în apă.

• Nu risca un traumatism

Un genunchi dureros sau instabil este posibil să ducă la o căzătură care să afecteze şi mai mult situaţia. Atenţie la scări şi la terenul alunecos!

• Ai grijă să porţi încălţămintea potrivită, mai ales daca ai „picior plat” sau inegalitate între membre; cere sfatul unui specialist în această problemă

2. Remediile „pentru acasă” indicate de medic în durerea usoară sau moderată însoţită de inflamaţie sunt:

  • repaus şi imobilizare cu o orteză
  • comprese reci/gheaţă (aplicaţiile cu gheaţă nu vor depăşi 20min de 3 ori pe zi şi nu vor fi aplicate direct pe piele)
  • menţinerea piciorului în poziţie usor ridicată
  • antiinflamatoare nesteroidiene

3. Mergi la medicul specialist dacă durerea ta este nouă şi trebuie investigată cauza.

Află mai mult ➡ Medicamente antiinflamatoare utile la durere de genunchi

Durere de genunchi: Ce poate face medicul?

1. Va stabili corect cauza prin examen clinic, radiografii şi, eventual, RMN.

  • traumatism cu lezarea articulaţiei genunchiului?
  • sport cu mişcări repetitive dăunătoare?
  • boală degenerativă?

2. Va alege medicaţia potrivită în funcţie de intensitatea durerii şi de celelalte afecţiuni pe care le mai ai.

• antiinflamatoare nesteroidiene care inhibă procesul inflamator şi reduc durerea

• corticosteroizii – recomandaţi pentru cazurile asociate cu artrită

• opioidele care acţionează asupra receptorilor pentru durere din sistemul nervos central.
Sunt mult mai eficiente decât celelalte analgezice. Totuşi vor fi recomandate pentru perioade scurte având în vedere că pot da dependenţă

Află mai mult ➡ Ce unguent antiinflamator pentru durere alegem?

3. Va indica proceduri intervenţionale pentru terapia durerii

Acestea sunt proceduri minim-invazive care se adresează direct durerii și inflamației:

• Injectarea de corticosteroizi sau/şi acid hialuronic direct în articulaţia afectată; simultan se poate injecta şi un anestezic local care va bloca imediat durerea
Unii pacienţi răspund pozitiv la o singură injectare, alţii necesită injectări multiple la anumite intervale de timp.

Studiile arată o scădere semnificativă a durerii şi îmbunătăţirea calităţii vieţii după asemenea injectări.
Procedurile sunt efectuate cel mai frecvent de medicii ortopezi sau anestezişti.

• Bloc selectiv al unor nervi spinali în scop diagnostic dar şi terapeutic

• Neuromodularea – o formă de terapie rezervată cazurilor care nu răspund la metodele prezentate anterior.
Metoda are ca principiu emiterea de semnale electrice uşoare, similare cu cele folosite de sistemul nervos în transmiterea informaţiilor.
Aceste semnale pot întrerupe semnalele dureroase disproporţionate care apar ca urmare a leziunilor tisulare/nervoase.

• Stimularea măduvei spinării este o formă de neuromodulare în care se implantează un dispozitiv de mici dimensiuni la nivelul unui nerv spinal. Conectarea lor la exterior va permite pacientului să-l activeze când apare durerea.

Deşi procedura este eficientă, rămâne ca dezavantaj faptul că este mai invazivă decât metodele anterioare. Dar şi posibilitatea ca micul dispozitiv implantat să migreze de la locul iniţial.

4. Va indica intervenţia chirurgicală

Intervenția chirurgicală poate fi indicată ca primă linie de tratament (de exemplu, la traumatisme cu fracturi) sau la finalul planului terapeutic, dacă celelalte metode nu au avut rezultatele aşteptate.

Pagina următoare

➡ Când este timpul pentru proteza de genunchi?

Surse

Tensiunea arterială ușor mărită. Primele măsuri recomandate

Servus Med
-
0
Tensiunea arterială ușor mărită. Primele măsuri recomandate

Hipertensiunea arterială (HTA) este pe loc fruntaș pe lista cauzelor de deces prematur. În lume, peste 1 miliard de persoane au tensiunea arterială crescută, iar dintre acestea, 150 milioane doar în Europa Centrală și de Est.

Ghidul European pentru Managementul Hipertensiunii face precizări cu privire la toate categoriile de persoane cu HTA.

Vom extrage în acest ghid doar situația celor la care tensiunea arterială este ușor crescută.

Concepții greșite și foarte răspândite despre valoarea tensiunii arteriale

Mulți dintre noi ajung la consecințele HTA netratate, cum este accidentul vascular cerebral, deoarece se conduc după idei greșite de tipul:

∎ am tensiunea mare, dar mă simt bine
∎ am avut tensiunea mare doar o singură dată, când am fost la medic
∎ am luat tratamentul prescris pentru tensiune până s-a terminat cutia cu medicamente, apoi nu am mai luat, pentru că am crezut că este suficient

Află mai mult ⮕ Izolarea crește riscul de HTA la femei: află de ce

Ce valori se consideră tensiune arterială ușor crescută?

Specialiștii europeni recomandă clasificarea valorilor tensiunii arteriale în:

Tensiunea arteriala optimă
TA sistolică <120 ; TA diastolică<80

Tensiunea arteriala normală
TA sistolică: 120-129 sau/și TA diastolică:80-84

Tensiunea arteriala ușor crescută
TA sistolică 130-139 sau/și
TA diastolică 85-89

HTA grad 1
TA sistolică 140-159 sau/și Ta diastolică 90-99

HTA grad 2
TA sistolică 160-179 sau/și TA diastolică 100-109

HTA grad 3
TA sistolică >180 sau/și TA diastolică >110

Pragul de la care Ghidul european consideră HTA este Ta sistolică peste 140 și TA diastolică peste 90.

Află mai mult ⮕ Hipertensiunea: Ce efecte are asupra organismului?

Cum măsurăm corect tensiunea arterială?

Recomandările sunt:

∎ măsurarea TA la cabinetul medical, de la vârsta de 18 ani

∎ măsurarea TA o dată la 5 ani dacă valorile sunt normale și mai frecvent, dacă valorile sunt crescute.

∎ efectuarea a 3 măsurători consecutive, în poziție șezând, cu brațul relaxat; se ia în considerare media ultimelor două valori.

∎ măsurarea tensiunii arteriale pe ambele brațe
În cazul în care tensiunea arterială este diferită între cele 2 brațe, se ia în considerare valoarea cea mai mare.

∎ se vor efectua mai multe măsurători la persoanele cu tulburare de ritm cardiac (fibrilație atrială, etc) și cu aparate omologate pentru a măsura tensiunea la aritmici

Află mai mult ⮕ Hipertensiunea arterială și diabetul: de ce se asociază frecvent?

Este bine să măsurăm tensiunea arterială acasă?

Da, este utilă auto-măsurarea tensiunii arteriale cu aparatele semiautomate:

  • suntem mai relaxați acasă
  • putem face determinări repetate care să pună în evidență variabilitatea zilnică
  • devenim mai conștienți de importanța tratamentului și a schimbării stilului de viață

Recomandările sunt:

∎ măsurarea tensiunii arteriale 3 zile la rând (preferabil 6-7) înainte de a merge la cabinet și notarea valorilor pentru comparație

∎ respectarea acelorași condiții de la cabinet: poziție șezândă, brațul în repaus, 3 determinări consecutive, pe ambele brațe

∎ măsurarea tensiunii arteriale dimineața și seara

De obicei, valorile obținute la domiciliu sunt mai mici decât cele măsurate la cabinet, deoarece dispare efectul de ”halat alb” ( hipertensiunea ”de halat alb”).

Oportunitatea tratamentului se consideră după valorile obținute la cabinet sau după valorile măsurate repetat la domiciliu.

Aparatele semiautomate folosite la domiciliu nu sunt, de obicei, omologate pentru persoane cu tulburări de ritm cardiac. Măsurarea tensiunii arteriale la domiciliu, la aceste persoane, poate fi eronată.

Află mai mult ⮕ Cum se ia tensiunea corect cu aparat automat?

Este necesar tratament medicamentos la valori de 130-139/ 85-89?

Recomandările sunt:

  • modificarea stilului de viață
  • începerea tratamentului medicamentos doar dacă ne încadrăm în clasa de risc cardiovascular foarte înalt ( boală cardiovasculară deja instalată, în special arterioscleroza coronariană)

Valorile pe care trebuie să le menținem cu modificări ale stilului de viață și cu tratamentul medicamentos:

∎ valorile normale ale TA sistolice (120-129 mmHg), la vârste sub 65 ani, dacă anterior ne-am încadrat la valorile TA ușor crescute: 130- 139/ 85- 89

∎ valori sub 140/ 90 la cei care au deja diagnosticul de HTA indiferent de stadiu

∎ tratamentul medicamentos nu mai este indicat a fi inițiat după vârsta de 80 ani dacă valorile TA sistolice se mențin între 140- 159; se vor administra medicamente la valori peste 160.

Află mai mult ⮕ 5 minute de exerciții respiratorii zilnic: cum influențează tensiunea?

Ce poți face singur pentru a preveni stadiul de HTA?

Modificarea stilului de viață este cheia, dacă ne încadrăm încă în categoria cu tensiune arterială ușor crescută. Va fi astfel, evitată sau întârziată trecerea la stadiul 1 de HTA.

Dacă HTA este deja diagnosticată și tratată medicamentos, modificările stilului de viață vor spori eficiența tratamentului.

Tensiunea arterială ușor crescută. Primele măsuri recomandate

1. Reducerea consumului de sare sub 5g/ zi ( respectiv sodiu sub 2g/ zi)

  • 1 linguriță de sare are 5g sodiu; peste această valoare se consideră ”excesiv de sărat”
  • 80% din sarea pe care o consumăm provine din produsele procesate
  • 100 g carne procesată ( salam, bacon etc) conțin 1500 mg sodiu

Află mai mult ⮕ Cum influențează sarea sistemul imunitar?

2. Reducerea consumului de alcool sub 14 unități pentru bărbați și sub 8 unități pentru femei, pe săptămână

  • 1 unitate alcool echivalează cu 125 ml vin sau 250 ml bere
  • sunt de evitat episoadele de consum excesiv, chiar dacă nu sunt frecvente
  • sunt recomandate zile fără alcool în cursul unei săptâmâni

3. Dieta echilibrată

  • se recomandă adoptarea dietei mediteraneene care încorporează câteva principii de bază:
  • fructe, legume, cereale integrale
  • pește
  • grăsimi nesaturate (în special ulei de măsline)
  • produse lactate parțial degresate
  • consum redus de carne roșie (vită, porc)
  • consum redus de grăsimi saturate
  • consum moderat de alcool, în timpul meselor și, în special, vin

O serie de studii științifice au dovedit că adoptarea dietei mediteraneene duce la reducerea riscului de deces prin boli cardiovasculare și prin orice alt tip de afecțiuni.

Riscul se reduce cu aproximativ 30% după 5 ani de la adoptarea dietei mediteraneene.

Consumul de cafea are efecte benefice cardiovasculare pe termen lung.

Trebuie luat în considerare că, pe moment, crește TA. De acest fapt trebuie să țină cont cei deja diagnosticați cu HTA. Efectul cafelei, de creștere a TA, se menține aproximativ 3 ore.

Se recomandă evitarea totală a băuturilor carbogazoase îndulcite tip cola, care determină: obezitate, sindrom metabolic, diabet tip 2 și cresc riscul cardiac.

Află mai mult ⮕ Dieta mediteraneană: Ce alegem? Ce evităm?

4. Controlul greutății: Indice de Masă Corporală între 20-25 și circumferința taliei sub 94 cm la bărbați și sub 80 cm la femei

Valorile sunt recomandate celor non-hipertensivi pentru a-și menține o bună TA și celor hipertensivi pentru a eficientiza tratamentul

Obezitatea determină creșterea mortalității prin boli cardiovasculare și orice alt tip de afecțiune

5. Exerciții fizice moderate ca intensitate minimum 30 min/zi, 5-7 zile/ săptămână

Se recomandă efort fizic de intensitate mică-medie, exerciții de tip izometric ( înot, ciclism, jogging, mers pe jos).

Exercițiile fizice intense, exagerate, au ca efect creșterea acută a tensiunii arteriale.

Este de preferat activitatea fizică moderată și regulată care s-a dovedit a duce la scăderea ratei generale de mortalitate cu cel puțin 15%

5. Întreruperea fumatului

Fumatul crește riscul de boli cardiovasculare și cance.

Este demonstrat că pe parcursul unei zile, fumătorii au valori ale tensiunii arteriale mai mari decât nefumătorii, chiar dacă nu sunt încă hipertensivi.

Citește mai departe…

Cum te ajută potasiul să reduci tensiunea arterială?
Tensiunea sistolică și tensiunea diastolică. Ghid de bază
Cum te afectează hipertensiunea dacă nu o tratezi?
Ceaiuri eficiente pentru hipertensiune
Tensiunea mare dimineața: cauze, riscuri, soluții eficiente

Spondiloza cervicală. Ghid complet

Dr. Corina Golovei
-
0
Spondiloza cervicală. Ghid complet

Spondiloza cervicală este un termen pe care îl auzim frecvent când avem dureri cervicale sau dureri de umăr și amorțeli ale mâinilor.

Spondiloza cervicală se referă la artrita sau osteoartrita apărută cu timpul la nivelul articulațiilor dintre vertebrele cervicale.

Modificările apărute la nivelul coloanei cervicale sunt parte a procesului de îmbătrânire, dar uneori simptomele apar mai rapid dacă se acumulează mai multe cauze. Aproximativ 9 din 10 persoane au spondiloză cervicală.

Tipic spondiloza debutează pe la 40 ani și se agravează progresiv. Apare mai frecvent la bărbați.

Ce este spondiloza cervicală?

spondiloza cervicala simptome

Coloana vertebrala are 24 de vertebre, iar primele șapte alcătuiesc coloana cervicala.

Prin suprapunerea vertebrelor se formează un canal în care se află măduva spinării. De la măduva spinării pornesc nervii spinali care părăsesc coloana în lateral.

Vertebrele sunt conectate între ele prin articulații și prin discul intervertebral. Mușchii și ligamentele susțin din exterior coloana vertebrală.

Spondiloza cervicala este cauzată de degradarea, cu timpul, a tuturor conexiunilor dintre vertebrele cervicale: disc intervertebral, articulații, ligamente.

  • degenerarea discului intervertebral: discul își pierde elasticitatea, se subțiază
  • hernia de disc: discul se deplasează în lateral și face compresie pe nervii spinali care sunt în zonă
  • osteoartrita: inflamația și degenerarea cartilajului articulațiilor dintre vertebre
  • osteofite/ ciocuri: la marginile vertebrelor se formează depozite osoase

Află mai mult ➡ 10 Cauze pentru durere de spate: Cum le recunoști?

Când există risc crescut de spondiloză cervicală?

Trebuie să te gândești la spondiloză dacă există și alți factori de risc în afară de vârsta peste 40 ani:

  • ești fumător
  • sunt și alți membri în familie cu această afecțiune
  • jobul tău presupune o poziție incorectă timp îndelungat: cu gâtul flectat pe spate exagerat sau cu bărbia în jos timp îndelungat
  • poziție incorectă a gâtului când lucrezi la computer
  • ai avut un traumatism de coloană vertebrală
  • ridici greutăți
  • ești expus la vibrații timp îndelungat (de exemplu, șoferii de camion)

Află mai mult ➡ Ce este nevralgia occipitală și când apare?

Ce analize sunt necesare?

Specialitățile medicale care se ocupă cu diagnosticul și tratamentul spondilozei cervicale sunt: reumatologia, neurologia, neurochirurgia și ortopedia.

Rezonanța magnetică nucleară (RMN) permite vizualizarea oaselor, țesuturilor moi și a nervilor. Se poate stabili corect cât spațiu există în jurul măduvei spinării și a nervilor spinali.

RMN este investigația care pune cel mai corect diagnosticul de spondiloză cervicală și vizualizează și consecințele spondilozei.

Orientativ, medicul mai poate folosi: radiografii, CT, mielografie (un tip de CT cu substanță de contrast).

Spondiloza cervicală: Simptome

Uneori durerea cervicală durează câteva zile și dispare spontan. Alteori, durerea devine constantă și iradiază în umăr sau braț.

Simptome care semnalează spondiloza cervicală:

  • durere de gât, coloana cervicala
  • rigiditatea gâtului
  • amețeli
  • durere de cap
  • spasm muscular
  • slăbiciune musculară la brațe
  • sunete în urechi odată cu rotirea capului

Află mai mult ➡ Dureri cervicale: Semne care ne trimit la doctor

Cu timpul, spondiloza afectează și rădăcinile nervoase (radiculopatie) care pornesc de la nivelul coloanei cervicale.

Simptomele se agravează:

  • durere în umăr sau braț
  • slăbiciune musculară cu dificultatea de a prinde în mână obiecte
  • amorțeală
  • senzație de curent electric

Află mai mult ➡ Durere de umăr: Cauze, diagnostic, tratament

Este posibil ca afectiunea să avanseze și să fie afectată măduva spinării la nivelul coloanei cervicale (mielopatie).

Simptomele mielopatiei se caracterizează prin perioade de rapidă deteriorare neurologică, urmate apoi de un platou.

  • tulburari de echilibru
  • afectarea dexterității mâinilor (nu mai avem aceeași manualitate în efectuarea diverselor activități, poate deveni dificil să scriem, de exemplu)
  • amorțeli și senzație de înțepături la nivelul mâinilor

Află mai mult ➡ Amețeli: Cauze posibile și la ce medic să mergi?

Spondiloza cervicală: Tratament

Specialitățile medicale care se ocupă cu diagnosticul și tratamentul spondilozei cervicale sunt: reumatologia, neurologia, neurochirurgia și ortopedia.

În cele mai multe cazuri se folosește un tratament conservator.

Doar dacă durerea este imposibil de controlat sau tulburările neurologice devin grave se apelează la intervenție chirurgicală.

Tratament non-chirurgical

Tratamentul conservator sau non-chirurgical țintește inflamația și durerea.
De cele mai multe ori durerea cedează combinând mai multe proceduri.

1.Activitatea fizică

În timpul episodului dureros activitatea fizică trebuie efectuată cu griță, cu evitarea ridicării de greutăți sau a sportului intens.
Uneori este necesară imobilizarea gâtului într-un guler.
În afara perioadei acute, un kinetoterapeut te poate ghida pentru a învăța exerciții care flexibilizează și antrenează musculatura gâtului.

2.Terapia cald-rece

Aplicarea de comprese reci sau calde (de exemplu, comprese cu gel care se mulează pe zona cervicală) pot contribui la diminuarea durerii.
Este important să nu aplicăm compresele direct pe piele. Și să limităm aplicarea la 15-20 min cu 2 ore pauză între aplicări.

Află mai mult ➡ Amețeala: 10 Remedii pentru acasă

3. Medicamente

Antiinflamatoare nesteroidiene AINS reduc inflamația și durerea. Se folosesc frecvent ibuprofen, naproxen, diclofenac. Celecoxib face parte din categoria inhibitorilor COX-2 care au efecte gastrointestinale (gastrita, ulcer, sângerare) mai reduse.

Acetaminofen sau paracetamol reduce durerea, dar efectul antiinflamator este mai redus decât al AINS. Se poate lua alternativ cu AINS pe parcursul unei zile pentru a reduce dozele zilnice de AINS necesare.

Antidepresive ca amitriptilina sau duloxetina s-au dovedit eficiente când durerea devine cronică. În acest caz, nu depresia este scopul administrării acestor medicamente.

Anticonvulsivantele, de exemplu gabapentin (Neurontin) sau pregabalin (Lyrica) intervin în reglarea transmiterii impulsurilor de-a lungul nervilor care generează durerea neuropatică.
Durerea neuropatică este provocată de hernia de disc și compresia nervului spinal.

Relaxante musculare sunt utile mai ales când sursa durerii este musculo-scheletală. Sunt folosite mai ales când durerea apare în urma unui traumatism.

Opioidele ca hidrocodona, tramadol, oxicodona sunt analgezice prescrise când durerea este puternică.

Corticosteroizii ca prednison sau metilprednisolon au efect puternic antiinflamator. Medicul nu le prescrie de rutină pentru a evita efectele secundare. Dar le prescrie când durerea și infamația sunt puternice.

Află mai mult ➡ Analgezice pentru dureri articulare: Ce este bine să folosim?

4. Tratamente topice: aplicare locală

Se folosesc creme, geluri sau plasturi care se aplică pe piele în zona dureroasă.

Capsaicina
Crema, gel sau plasturi cu ardei iute conțin capsaicină care poate ameliora durerea din osteoartrită sau fibromialgie.

Lidocaina
Este un anestezic ce calmează durerea. Există geluri sau creme cu lidocaină 4-5% care pot fi aplicate local

Creme sau geluri cu mentol sau eucalipt
Creează senzația de cald sau rece și diminuează durerea.

Diclofenac
Gelul cu diclofenac are absorbție bună la nivelul pielii și este eficient împotriva durerii.

Află mai mult ➡ Cum alegi cel mai bun unguent antiinflamator pentru durere?

5. Proceduri de terapia durerii

Corticosteroizi injectați la nivelul coloanei cervicale (epidural)
Se practică dacă există compresie pe nerv. Contribuie la reducerea inflamației și a durerii.

Blocuri de nervi: întreruperea temporară a conducerii nervoase într-un anumit teritoriu prin injectarea unui anestezic local

Când devine spondiloza cervicala o urgență?

Uneori radiculopatia (afectarea rădăcinii nervoase) provoacă durere,amorțeli și slăbiciune musculară a brațelor și degetelor care nu cedează la niciun tratament medicamentos.
Cu cât sunt mai prelungite aceste simptome, cu atât ele pot deveni permanente și pot conduce la paralizia membrului superior.

Dacă tratamentul nechirurgical nu reușește să reducă simptomele și compresia nervului este confirmată de investigații, atunci intervenția chirurgicală se impune.
Scopul este decompresia nervului spinal afectat.

Pagina următoare

➡ Dureri cervicale: Variante de tratament

Surse

Epidurala la nasterea naturala: beneficii și riscuri

Dr. Corina Golovei
-
0
Epidurala la nasterea naturala: beneficii și riscuri

Anestezia epidurala sau peridurala este cea mai utilizată metodă pentru a reduce durerea în timpul nașterii naturale.

Nu este o anestezie propriu-zisă, ci analgezie. Durerile se diminuează considerabil, dar nu dispare capacitatea de a participa la travaliu.

Medicul ginecolog propune acest tip de analgezie. Dar medicul ATI (anestezie-terapie intensivă) decide dacă vi se potrivește și apoi efectuează manopera. Ce este bine să știm despre epidurală pentru a opta în cunoștință de cauză?

Cum și când este administrată anestezia epidurala pentru naștere?

Analgezia epidurală la naștere este o opțiune. Nu este obligatorie. Dacă vă decideți pentru acest tip de analgezie (calmare a durerilor) trebuie să știți că:

• medicul ATI (anestezie – terapie intensivă) va introduce un cateter (un tub subțire) între vertebrele din zona lombară a coloanei vertebrale

• pe acest cateter va administra medicația necesară pentru a reduce durerea

• cateterul rămâne pe loc până la finalul nașterii

• administrarea medicamentelor se poate repeta pe acest cateter, în doze foarte bine stabilite, atunci când este necesar

• cateterul epidural este de preferat a se monta la începutul travaliului când durerile nu sunt exagerate și puteți colabora cu medicul anestezist în mod corespunzător

• tipic se montează la o dilatație de 4-5 cm a colului uterin și se administrează prima doză de medicamente

• medicamentele administrate sunt o combinație de narcotice (fentanyl) și anestezice (ropivacaina, bupivacaina, lidocaina)

Este o procedură dureroasă? 

• medicul anestezist introduce cateterul epidural prin intermediul unui ac

• ulterior acul este îndepărtat și între vertebre rămâne doar cateterul

• înainte de a efectua manopera principală, medicul dezinfectează zona de piele și administrează un anestezic local; acesta produce amorțeala pielii în aria unde va fi montat cateterul

• procedura nu este complet nedureroasă, dar durerea este resimțită ca o înțepătură și este perfect suportabilă

• senzația de înțepătură este doar pe moment, nu va persista pe perioada cât cateterul rămâne între vertebre

Află mai mult ⮕ La ce simptome să te aștepți în trimestrul II de sarcină?

Ce rol are anestezia epidurala la naștere naturală?

Anestezia epidurală creează o zonă relativ amorțită, sub forma unei benzi care se întinde de la nivelul ombilicului până la coapse

Senzația de amorțeală și diminuarea durerilor se instalează la aproximativ 15 min de la administrarea medicamentului anestezic

Pe toată perioada travaliului acest tip de anestezie vă permite să rămâneți trează.

Durerile de naștere sunt diminuate semnificativ, dar nu dispar complet pentru că doza de anestezic administrată este analgezică, nu complet anestezică.

Este păstrată astfel capacitatea de a simți presiunea și de a participa la expulzia fătului prin împingere.

Află mai mult ⮕ Ce medicamente ai voie să folosești în sarcină?

Ce efecte secundare poate avea anestezia epidurala la naștere naturală?

Anestezia epidurală la naștere este o procedură sigură și fără efecte adverse importante.

Totuși, manopera de introducere a cateterului și medicamentele administrate pot genera unele efecte secundare.

• scăderea tensiunii arteriale a mamei și reducerea frecvenței bătăilor cardiace ale copilului

Pentru a reduce acest risc echipa anestezică (medic ATI și asistenta de anestezie) vă vor monitoriza pe toată perioada travaliului.

Un monitor este un aparat complex care culege date prin intermediul unor senzori și afișează în timp real mai multe valori: tensiune arterială, puls, saturația în oxigen a sângelui.

Totodată, vor fi administrate lichide intravenos, prin intermediul unei perfuzii. Acestea vor combate eventualele scăderi de tensiune.

Dacă este necesar medicul anestezist va decide și administrarea altor medicamente de menținere a tensiunii arteriale în limite normale

În timpul travaliului, după epidurală, se monitorizează permanent și bătăile cordului fetal.

• durere de spate în zona în care a fost montat cateterul
În mod normal această durere persistă câteva zile.

Este o durere suportabilă atunci când apare. Dar nu este obligatorie apariția ei.

Nu există dovezi științifice că anestezia epidurală ar provoca durere de spate pe termen lung sau permanentă

Află mai mult ⮕ Greutatea ideală în sarcină: câte kg în plus sunt recomandabile?

Ce trebuie să spuneți medicului anestezist care va efectua epidurala?

Medicul anestezist care efectuează procedura este de obicei un medic antrenat pentru acest tip de anestezie. Terapia Intensivă este a doua specializare pe care o are medicul ATI. 

Orice fapt medical care a generat probleme în trecut trebuie comunicat acestuia, chiar dacă vi se pare nesemnificativ.

De exemplu:
1. Orice eveniment medical pe care l-ați experimentat înainte legat de vreo altă anestezie, inclusiv legat de anestezia din cabinetul stomatologic.

  • alergie
  • prelungirea exagerată în timp a unei anestezii
  • anestezie generală după care medicul va comunicat că a fost o intubație dificilă

2. Orice problemă de coagulare a sângelui despre care aveți cunoștință: trombofilie, tromboflebită în antecedente, hemofilie sau orice altă afecțiune hematologică 

Află mai mult ⮕ Trombofilia: cauză de avort în lună mare

3. Toate medicamentele și suplimentele alimentare pe care le consumați și eventuale alergii

În general, orice amănunt legat de starea dumneavoastră de sănătate trebuie comunicat medicului ATI chiar dacă, la prima vedere, vi se pare că nu are legătură cu nașterea.

Medicul ATI va trage o concluzie din acest istoric medical și va putea aprecia dacă sunt anumite riscuri ce contraindică montarea cateterului epidural.

De ce sunt obligatorii analize de sânge proaspăt efectuate înainte de epidurală?

Hemograma și analizele de coagulare a sângelui este necesar să fie efectuate cât mai aproape de momentul anesteziei epidurale.
De obicei se efectuează în clinica unde mergeți să nașteți, imediat ce v-ați internat.

Medicul ATI va putea verifica înainte de epidurală statusul coagulării. 

Un număr de trombocite scăzut sau o altă eventuală anomalie de coagulare poate duce la decizia contraindicației de montare a cateterului epidural.

Află mai mult ⮕ Preeclampsia: complicație periculoasă în sarcină

Poate epidurala să încetinească nașterea sau să conducă la operația cezariană?

Nu sunt dovezi științifice credibile că analgezia epidurală ar putea conduce la naștere cezariană blocând nașterea naturală.

În timpul anesteziei epidurale, încă puteți simți contracțiile uterine, chiar dacă durerea diminuează mult. Și este păstrată capacitatea de a împinge pentru a expulza fătul.

Se recomandă ca, după efectuarea periduralei, poziția în pat să fie schimbată regulat de pe o parte pe alta pe durata travaliului.

Operația cezariană se decide, de obicei, din alte motive, cum ar fi dimensiunile sau poziția copilului.

Există câteva studii care afirmă capacitatea epiduralei de a accelera prima parte a travaliului.

Poate epidurala să afecteze copilul?

Cantitatea și concentrația anestezicului administrat pe cateterul epidural sunt reduse. Nu sunt dovezi științifice că epidurala ar putea afecta fătul în vreun fel.

Pagina următoare

⮕ La ce să te aștepți în trimestrul III de sarcină?

Surse

Sacroileita. Cauza și tratamentul durerii de spate și de șold

Dr. Corina Golovei
-
0
Sacroileita. Cauza și tratamentul durerii de spate și de șold

Sacroileita este inflamația articulațiilor sacroiliace cauzată de traumatisme, sarcină, infecții sau degenerarea articulațiilor. Durerea de spate este accentuată de statul prelungit pe scaun, dar și de statul în picioare sau urcatul scărilor.

Sunt 2 articulații sacroliace: acolo unde osul sacru (ultima porțiune, triunghiulară, a coloanei vertebrale), se conectează cu oasele bazinului. Poate fi afectată doar una sau ambele articulații sacroiliace.

Sacroileita este o cauză frecventă a durerii de spate resimțită mai jos, către fese sau/și chiar la nivelul coapselor.

sacroileita

Poate fi dificil de diagnosticat pentru că durerea seamănă cu cea din sciatică, dar cauzele sunt diferite.

Se estimează că 10-25 % din persoanele cu durere de spate au sacroileită.

1. De ce apare sacroileita?

Inflamația articulațiilor sacroiliace poate fi cauzată de:

∎ traumatisme ale coloanei vertebrale

∎ sarcina – articulațiille sacroiliace devin mai laxe în sarcină pentru a putea permite spațiu suficient pentru făt; creșterea în greutate și nașterea propriu-zisă pot creea condiții de suprasolicitare a articulației sacroiliace

∎ infecție cu Stafilococ auriu localizată la nivelul acestor articulații (mai rar)

∎ diferite tipuri de artrită:

  • osteoartrita prin suprasolicitare și suprautilizare a articulațiilor
  • spondilita anchilozantă, un tip de inflamație a articulațiilor coloanei vertebrale care duce, în final, la rigidizarea coloanei
  • artrita psoriazică ce apare în psoriazis

Află mai mult ➡ Artrita psoriazică: ce articulații sunt afectate?

2. Ce caracteristici are durerea în sacroileita?

Durerea în sacroileită apare la nivel lombar și la nivelul feselor, șoldului sau coapselor. Se poate extinde pe membrul inferior.

Durerea este agravată de:

  • statul prelungit în picioare, sprijinul prelungit pe un picior
  • statul prelungit pe scaun
  • urcatul scărilor
  • alergat

Află mai mult ➡ Hernia de disc lombara: dureri de coloană și picior

3. Cum se stabilește diagnosticul de sacroileita?

Medicul reumatolog sau medicul ortoped face o examinare clinică și o completează cu câteva investigații care îl ajută să stabilească diagnosticul corect:

  • teste de sânge care confirmă inflamația: proteina C reactivă, fibrinogenul ș.a.
  • teste imagistice: radiografii, CT (computer tomograf), RMN (rezonanță magnetică nucleară)

Se mai poate practica și injectarea de corticosteroizi în articulațiile sacroiliace. Dacă durerea dispare se confirmă faptul că sursa este la articulațiile sacroiliace Procedura se efectuează sub ecran radiologic și face parte și din măsurile de tratament pentru acest tip de durere

Află mai mult ➡ Proteina C reactiva: cum depistăm inflamația?

4. Cum scăpăm de durere?

Prevenție

• exerciții fizice regulat; în special cele care exersează musculatura abdominală și cea a spatelui, mențin alinierea corectă a vertebrelor

• poziție corectă la șederea prelungită pe scaun, cu un bun suport al spatelui (eventual o pernă mică în zona lombară pentru a menține curbura corectă)

• la ridicarea greutăților: evitați ridicare și răsucire simultan; țineți spatele drept și îndoiți doar genunchii; lăsați picioarele să facă efortul maxim, mișcările fiind pe axa verticală în sus și în jos, iar greutatea cât mai aproape de corp

Tratamente prescrise de medic

• medicamente: antiinflamatoare nesteroidiene, paracetamol, relaxante musculare

• injecții intraarticulare cu corticosteroizi

• denervarea cu radiofrecvență – cu scopul distrugerii nervului care transmite durerea (atunci când nicio altă metodă nu este eficientă)

• intervenția chirurgicală, extrem de rar practicată; fuzionarea a două vertebre cu o piesă de metal cu scopul reducerii durerii prin menținerea axului corect al coloanei

Află mai mult ➡ Analgezice pentru dureri articulare: ce putem folosi?

Remedii pentru acasă

Ca și tratament pentru durerea de spate, măsurile de autoîngrijire pot fi:

  • analgetice: antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen, ketoprofen, etc.) și Paracetamol
  • repaus, cu evitarea mișcărilor ce agravează durerea
  • aplicații reci și calde alternativ

Vezi tratamentul în detaliu pe pagina următoare.

Pagina următoare

➡ Lombosciatica: Ghid complet de simptome, exerciții și tratament

Surse

Diferenta durere de rinichi vs durere lombara

Dr. Corina Golovei
-
0
Diferenta durere de rinichi vs durere lombara

Durere de rinichi sau durere lombară? Cum deosebim cauza durerii? Care sunt semnele de alarmă care ne trimit la doctor? Din ce cauze apare durerea de rinichi?

Rinichii sunt situați în zona lombara, sub nivelul coastelor. De aceea durerea de rinichi poate fi confundată cu durerea lombara datorată problemelor coloanei vertebrale.

Sunt totuși caracteristici ale durerii și semne însoțitoare care ne ajută să deosebim cauza. Și mai ales să știm când este nociv să înghițim calmante fără să mergem la doctor.

Durere de rinichi: cum o identificăm?

Poziția rinichilor este de o parte și de alta a coloanei vertebrale lombare, sub nivelul la care simțim coastele. Cel mai frecvent durerea este provocată de prezența unui calcul renal sau de infecție.

Durerea de rinichi:

  • apare, cel mai frecvent, de o singură parte a coloanei
  • nu se accentuează odată cu mișcarea corpului
  • nu trece de la sine, fără tratament

Dacă piatra se deplasează din rinichi de-a lungul ureterului, sediul durerii se deplasează odată cu piatra și poate fi resimțită în abdomen.

Durerea de rinichi poate iradia pe partea din interior a coapsei.

Durerea este severă în cazul calculilor renali, dar moderată în caz de infecție cu localizare renală

Calmantele nu fac durerea să dispară complet în caz de litiază renală; doar eliminarea calculului duce la dispariția durerii.

➡ Infecția urinară: Ghid complet simptome și tratament

Simptome care însoțesc durerea de rinichi în caz de infecție sau litiază renală:

  • febră și frisoane
  • greață și vomă
  • urină închisă la culoare sau tulbure
  • necesitate frecventă de a urina
  • durere la urinat
  • sânge în urină sau hematurie

➡ Colica renală: cum scăpăm de pietre la rinichi?

Durerea lombară: cum o identificăm?

Durerea de spate (durere lombară):

  • este situată mai jos, resimțindu-se și la nivelul feselor
  • durerea musculară este constantă, sâcâitoare
  • dacă sunt afectate fibre nervoase durerea este ascuțită, cu iradiere pe picior, chiar până la laba piciorului
  • durerea este agravată de mișcare sau dacă stăm prelungit în poziție șezândă/ în picioare
  • se atenuează la schimbarea poziției

➡ Sacroileita: durere de spate și șold

Simptome care însoțesc durerea:

  • contractura musculaturii paralele cu coloana vertebrală
  • amorțeală, furnicături sau slăbiciune în unul sau ambele picioare
  • incapacitatea de a reține urina sau materiile fecale- semn că sunt afectați nervii spinali și trebuie mers urgent la medic

➡ Lombosciatica: Ghid complet simptome, exerciții, tratament

De reținut:

  • odată ce ai identificat cauza durerii, problemele renale nu se vor rezolva de la sine; trebuie mers la medicul urolog sau nefrolog
  • durerea lombară ușoară sau moderată poate fi un timp tratată acasă cu antiinflamatoare nesteroidiene, dar dacă este de durată sau severă, tot medicul stabilește ceea ce este de făcut.
Pagina următoare

➡ 10 cauze majore de durere de spate: Cum le recunoști?

Surse

Durere de cot: Ce cauze are, care sunt primele masuri

Dr. Corina Golovei
-
0
Durere de cot: Ce cauze are, care sunt primele masuri

Durere de cot poate sa apara când inflamația afectează doar articulația cotului, oase, mușchi, tendoane. Dar și în boli în care inflamația afectează mai multe articulații, cum sunt poliartrita reumatoidă, lupus sau guta.

Articulația cotului este una complexă: permite mișcări de flexie și extensie, deci ne permite să ridicăm și să împingem obiecte; dar tot această articulație permite și rotația antebrațului și mâinii.

Deoarece multe dintre mișcări sunt o combinație de extensie, flexie și rotație este greu de descris la care mișcare doare mai tare cotul.

durerea de cot

Articulația cotului leagă între ele 3 oase importante:

  • humerus: osul brațului
  • radius și ulna: oasele antebrațului

Tendoanele, ligamentele, bursele (mici săculeți cu lichid care atenuează șocurile), fibrele nervoase și vasele de sânge sunt celelalte componente ale articulației.

Oricare dintre aceste componente poate avea de suferit la traumatisme, fracturi, mișcări repetitive la desfășurarea unor sporturi sau activități. Inflamația este fenomenul însoțitor care explică durerea de cot.

1. Durere de cot prin afectarea directă a articulației cotului

Cotul dislocat

Dislocarea cotului apare când oasele ce compun articulația sunt împinse de la locul lor obișnuit. Se întâmplă când, în cădere, încercăm să ne prindem de ceva.

Cotul fracturat

Oasele care compun articulația sunt fracturate în apropierea cotului. Se întâmplă la traumatismele prin cădere, practicarea diverselor sporturi sau accidente de mașină

Întinderea mușchilor sau/și a ligamentelor din apropierea articulației

Întinderea apare la presiune exagerată asupra zonei: sport sau alte activități, cu ridicarea de obiecte grele

Bursita

Bursita apare când repetăm același tip de mișcare de foarte multe ori. Nu doar bursele pot fi afectate de inflamație, dar și ligamentele și tendoanele care pot suferi rupturi

Cotul jucătorului de tenis și Cotul jucătorului de golf

Sunt două tipuri de tendinite – inflamația tendoanelor articulației, prin utilizare exagerată

cotul jucatorului de tenis cotul jucatorului de golf

Denumirile pot duce în eroare: durerea de cot nu apare doar la jucătorii de golf sau de tenis, ci la tipurile de mișcări pe care aceștia le fac

Deosebirea dintre ele este că la ”cotul jucătorului de tenis” durerea apare pe partea externă (mai depărtată de corp) a cotului, iar la ”cotul jucătorului de golf” durerea apare în partea internă.

2. Durere de cot prin afectarea nervilor vecini articulației

Sindromul de tunel cubital

Sindromul de tunel cubital este situația în care nervul ulnar – unul dintre nervii importanți ai membrului superior-este comprimat la trecerea printr-o zonă anatomică numită tunel cubital (pe partea internă a cotului)

nerv ulnar

Durerea este însoțită de senzație de arsură și amorțeală la nivelul cotului și antebrațului, mâinii și degetelor

Sindromul de tunel radial

Sindromul de tunel radial reprezintă comprimarea unui alt nerv important – nervul radial – la trecerea pe fața externă a cotului

Durerea, amorțeala, înțepăturile sunt resimțite mai ales în zona laterală a antebrațului și cotului ( pe exteriorul cotului cum ținem membrul superior cu palma în sus)

Află mai mult ⮕ Durere de mână și degete: ce este sindromul de tunel carpian?

3. Durere de cot care apare în afecțiuni generale, cu implicarea mai multor articulații

• artrita reumatoidă în care este implicat sistemul imunitar

• osteoartrita – în care cartilajul osos se distruge progresiv, ceea ce face ca oasele să se frece unul de altul și articulația să devină rigidă

• guta, o formă de artrită provocată de creșterea acidului uric în sânge și depunerea sa sub formă de cristale la nivelul articulațiilor

• lupus – o boală autoimună cu afectare articulară; sunt afectate, de obicei, mâinile și picioarele, dar poate fi implicat și cotul

• boala Lyme, transmisă prin intermediul căpușelor

Află mai mult ⮕ Poliartrita reumatoidă: de ce se deformează degetele?

4. Când trebuie apelat imediat la medic pentru durere de cot ?

Nu ne ducem, de obicei, imediat la medic pentru durerea de cot. Mai ales dacă știm că a fost un traumatism minor și că durerea va ceda.

Sunt totuși unele situații care semnalează că se impune consultul medical:

  • dislocarea oaselor sau fracturile necesită o evaluare imediată din partea unui medic
  • durerea de cot care nu trece la calmante de tipul antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen, naproxen etc), în asociere cu repaus și comprese reci
  • durere intensă cu inflamație evidentă și vânătăi la nivelul cotului
  • durere care se agravează progresiv, mai ales dacă este însoțită și de febră
  • durere care nu trece, chiar dacă nu mișcăm cotul

Află mai mult ⮕ Antiinflamatoare: 10 informații utile înainte de a folosi

5. Durere de cot: ce putem face singuri?

Durerea apărută la nivelul oricărei articulații poate fi combătută prin câteva metode:

Medicamente

Pentru durerea moderată-severă se folosesc antiinflamatoarele nesteroidiene de tipul: aspirină, ibuprofen, naproxen ș.a.

Antiinflamatoarele au și alte riscuri potențiale, pe lângă beneficii; rămân totuși o variantă bună de combatere a durerii și prima pe care o alegem

Pentru durerea ușoară putem folosi Acetaminofen (paracetamol); nu este recomandabil să luăm acest medicament și să consumăm cantități importante de alcool; pot apărea probleme hepatice.

Dacă antiinflamatoarele și acetaminofenul nu sunt suficiente, medicul poate prescrie medicamente opioide pentru durere, poate asocia antidepresive și relaxante musculare; combinarea efectelor este utilă

Află mai mult ⮕ Unguent antiinflamator pentru durere: cum alegi pe cel mai eficient?

Agenți topici

Capsaicina, o substanță ce se găsește în ardeiul iute, poate diminua durerea. Capsaicina blochează substanța P care este implicată în transmiterea semnalelor dureroase

Există plasturi cu capsaicină numiți și plasturi cu ardei iute; aceștia se aplică pe zona dureroasă.

O altă variantă sunt cremele cu metilsalicilat ( de exemplu crema Saliform, crema Ben Gay ș.a.)

⮕ Dureri articulare: 5 remedii naturale topice

Infiltrații

Dacă durerea nu cedează cu antiinflamatoare și tratamente topice, medicul poate indica infiltrația.

Aceasta constă în injectarea de corticosteroid în combinație cu un anestezic local, chiar în interiorul articulației. Poate fi necesară repetarea infiltrației la 3-4 luni.

Există și varianta injectării intraarticulare de hialuronan sau acid hialuronic – o versiune sintetică a fluidului articular natural; se potrivește bine dacă este vorba de osteoartrită în care cartilajul osos este afectat

Fizioterapia

Medicul poate recomanda să apelăm la un fiziokinetoterapeut de la care putem învăța tipuri de mișcări articulare utile. Acesta poate asocia și alte metode ca stimularea electrică a nervilor ce inervează articulația.

Durere de cot: primele măsuri

• Protejarea și stabilizarea articulației printr-o orteză

• Repaus și evitarea mișcărilor care provoacă durere

• Aplicarea de gheață pe zona dureroasă, în episoade de câte 10-15 min; atenție, gheața nu se aplică direct pe piele, ci protejată într-un prosop

• Suplimentele cu glucozamină și condroitin (componente ale cartilajului normal) nu dau rezultate la oricine; dar pot fi încercate, având în vedere că au puține efecte secundare

Pagina următoare

⮕ Durerea de umăr: cauze, analize, tratament

AMEȚEALA 10 Remedii pentru acasă

Servus Med
-
0
AMEȚEALA 10 Remedii pentru acasă

AMEȚEALA: 10 Remedii pentru Acasă. De ce simțim amețeala? Ce putem face după ce medicul a stabilit cauza amețelii?

De ce amețim?

Amețeala este un semn care poate apărea o singură dată sau rar. Alteori este de lungă durată.

Echilibrul este menținut printr-o colaborare între creier, ureche (sistemul vestibular) și ochi.

Ceea ce se înțelege prin amețeală poate fi:

• vertij – senzatia că obiectele se învârtesc în jurul nostru deși stăm pe loc

• senzație de ”cap tulbure” și de cădere iminentă

• frică, spaimă, senzație de pericol iminent

Ce alte simptome pot însoți amețeala?

Este important să ne așezăm pe ceva când simțim amețeala, pentru a evita căderea. Mai pot apărea:

  • greața și voma
  • mișcări anormale ale globilor oculari
  • durere de cap
  • transpirații
  • sunete în urechi
  • diminuarea auzului
  • vedere dublă
  • lipsă de coordonare a mișcărilor
  • senzație de slăbiciune a mâinilor și picioarelor

Cel mai bine este să evităm autodiagnosticul și să cerem părerea unui medic.

➡ Tahicardia posturală: amețeli la ridicare de pe scaun

Ce cauze are amețeala?

• infecție la nivelul urechii

• migrenă

• deshidratare

• stres sau anxietate

• scăderea glicemiei

• anemie prin scăderea fierului

• rău de mișcare

• scădere bruscă a tensiunii arteriale

➡ De ce am amețeli când mă ridic din pat?

AMEȚEALA: 10 Remedii pentru Acasă

I. Manevra EPLEY

Este una dintre cele mai practicate metode de ameliorare a vertijului.

Urmăriți demonstratia de mai jos, care are și subtitrare în română.

Dacă amețeala sau vertijul începe când rotiți capul spre stânga urmați pașii de mai jos:

• așezați-vă pe marginea patului și întoarceți capul 45 grade la stânga

• așezați-vă rapid în poziție culcat, cu capul în continuare rotit la stânga; poziția culcat să fie cu o pernă care înalță toracele, dar lasă capul să atârne în afara pernei, la 45 grade

• așteptați 30 sec

• aduceți capul drept, la linia de mijloc și așteptați 30 sec

• întoarceți-vă cu tot corpul pe partea dreaptă și stați așa încă 30 sec

• ridicați-vă încet la marginea patului, în poziția inițială

Dacă amețeala sau vertijul încep când rotiți capul spre dreapta:

• așezați-vă pe marginea patului și rotiți capul spre dreapta, 45 grade

• așezați-vă rapid în poziție culcat, cu perna sub torace și capul în afara pernei, rotit spre dreapta

• rămâneți 30 sec în această poziție

• aduceți capul la mijloc, pe linia mediană a corpului și rămâneți așa 30 sec

• întoarceți-vă cu tot corpul spre stânga, continuînd să țineți capul pe pernă; rămâneți așa 30 sec

• ridicați-vă încet la marginea patului

Cercetătorii susțin o eficiență a manevrei Epley în 52 din 100 de cazuri de vertij paroxistic benign, adică amețeala produsă prin apariția unor cristale depozitate în ureche, în sistemul vestibular care coordonează echilibrul.

Manevra ar trebui practicată în fiecare seară, o perioadă de timp.

➡ Ce să faci și ce să nu faci niciodată dacă ai amețeală?

II. Alte remedii eficiente

2. Ginko biloba

Se pare că această plantă poate intra pe lista de remedii pentru amețeală, iar mecanismul prin care își face efectul este o îmbunătățire a circulației cerebrale a sângelui.

Un studiu din 2014 afirmă că Ginko este mai eficientă decât betahistina – medicamentul cel mai utilizat pentru a trata vertijul cauzat de afectare cerebrovasculară.

Pentru a obține rezultatele pozitive s-a utilizat un extract de Ginko biloba și s-a administrat în doză de 240 mg/zi ( 2 x 120 mg), timp de 12 săptămâni.

3. Ceaiul de ghimbir

Ghimbirul poate reduce amețeala și este util în asociere cu manevra Epley.

Consumat de 2 ori pe zi, ceaiul de ghimbir ajută și la ameliorarea simptomelor de greață care însoțesc amețeala.

➡ Cum se prepară ceaiul de ghimbir?

4. Migdalele

Migdalele consumate zilnic au dovedit un efect pozitiv în combaterea amețelii. Mecanismul prin care acționează nu este elucidat, dar se presupune că se poate datora conținutului mare de vitamine A, B, E.

Migdalele pot fi consumate ca atare. Sau adăugate în rețetele de smoothie.

➡ Smoothie: rețete cu ingrediente antiinflamatoare

5. Hidratarea

Trebuie menținut un aport corespunzător de lichide, deoarece deshidratarea accentuează amețeala.

Este de preferat apa. Este recomandat un aport de 8-12 pahare pe zi sau o cantitate de lichide care să determină o cantitate de urină de aproximativ 1500 ml.

Atenție dacă aveți în tratament diuretice. Acestea pot determina deshidratare și pierderea de minerale din organism.

➡ 6 minerale esențiale pentru organism: de unde le luăm?

6. Oțetul de mere cu miere

Două părți miere și o parte oțet de mere pot ajuta uneori la diminuarea senzației de amețeală.

7. Aromaterapia

Terapia cu uleiuri esențiale este o metodă naturală și chiar dacă nu sunt încă studii suficiente pe această temă, se pot încerca. Efectele secundare sunt minore.

Pot ameliora amețeala, durerea de cap și greața uleiurile de ghimbir, lavandă, mentă și lămâie.

Se pot inhala sau se amestecă cu un alt ulei vegetal (ulei de măsline de exemplu) și se folosesc la masaj.

➡ Aromaterapie: Ce este dovedit științific?

8. Acupunctura și reflexoterapia

Acupunctura și reflexoterapia sunt alte metode care pot fi practicate în siguranță.

Trebuie spus că nu există suficiente dovezi științifice care să susțină aceste metode, dar, chiar dacă efectul pozitiv este placebo, important este că amețeala se ameliorează sau dispare.

➡ Acupunctura: 10 simptome la care este utilă

9. Psihoterapia

Psihoterapia este utilă dacă amețeala și greața sunt cauzate de anxietate și stres.

➡ Tehnici de relaxare aplicabile oriunde și oricând ești stresat

10. Medicamentele

Medicul le indică după ce a stabilit cauza amețelii.

Nu este bine să ne auto-tratăm. Dar după prescrierea medicației, putem ajuta efectul acesteia cu remediile mai sus menționate.

Medicamentele utile vor ținti cauza:

  • medicamente care combat anxietatea sau atacurile de panică
  • medicamente anticolinergice și antihistaminice pentru vertij
  • medicamente care combat migrena, dacă aceasta este cauza amețelii
Pagina următoare

➡ Amețeli: Cauze posibile și la ce medic să mergi

Surse

Durere de sold: ce efect are infiltratia cu corticosteroizi?

Dr. Corina Golovei
-
0
Durere de sold: ce efect are infiltratia cu corticosteroizi?

Când este indicată infiltrația cu corticosteroizi pentru durere de sold? Ce precauții sunt necesare? Ce beneficii aduce injectarea intraarticulară de corticosteroizi?

Injectarea intraarticulară de corticosteroizi este o metodă de tratament pentru articulații dureroase și inflamate.

Utilizarea metodei a început încă din 1951 si este larg folosită astăzi.

Cum lămurim cauza durerii de sold ?

Inflamația este reacția de răspuns a organismului la orice agresiune. Celulele lezate stimulează sistemul imunitar să producă leucocite și alte tipuri de celule.

Se declanșează o cascadă de reacții ce are ca și consecințe:

  • durere
  • edem
  • roșeața tegumentelor
  • încălzirea zonei dureroase

Dacă o persoană are o durere de șold a cărei cauză nu este cunoscută, injecția de corticosteroizi va putea lămuri cauza:

-dacă durerea trece după injectare, înseamnă că șoldul este cauza durerii

-dacă durerea nu trece, atunci nu șoldul este cauza; ar trebui căutată în altă parte sursa durerii

Deși nu este o metodă care tratează cauza definitiv, oferă 2 avantaje:

  • permite amânarea sau evitarea intervenției chirurgicale, pentru că durerea cedează pentru o durată lungă de timp
  • calmează durerea celor la care nu există o rezolvare chirurgicală sau la care operația are riscuri mult prea mari

Află mai mult ⮕ Durerea de șold: Remedii pentru acasă

Când poate fi încercată infiltrația ?

Corticosteroizii sunt medicamente antiinflamatoare puternice.

Durerea de șold este provocată de inflamație. Cauzele cele mai frecvente ale inflamației șoldului pot fi:

  • osteoartrita
  • bursita
  • traumatisme, accidente
  • alte afecțiuni: artrita reumatoidă, artrita din psoriazis, artrita septică ( ce apare în septicemii), cancere osoase sau metastaze, sciatica, afecțiuni ginecologice, osteoporoza, guta.

Osteoartrita – este o boală degenerativă ( se agravează în timp) care afectează persoanele peste 50 ani în proporție de peste 30%.

Boala poate afecta orice articulație, dar mai ales articulațiile care susțin greutatea corpului cel mai mult. Articulația șoldului este una dintre ele.

Cartilajul articulației se distruge și oasele articulației se freacă unul de altul. Inflamația cronică este un fenomen însoțitor.

Apare durere, rigiditate, dificultăți tot mai mari la mișcare. Activitățile de zi cu zi sunt tot mai greu de efectuat.

Bursita – are inflamația la originea durerii. Bursele sunt ”săculeții” umpluți cu lichid care sunt prezenți în jurul articulații.

Rolul lor este de a proteja oasele, tendoanele și mușchii din jurul articulațiilor. Inflamația apare la nivelul acestor burse.

Semnele că este vorba despre bursită: durere mai mare când apăsăm pe sold sau când facem mișcare, rigiditatea articulației, edem și roșeață.

Medicul trebuie consultat urgent dacă: durerea apare brusc și este imposibilă mișcarea articulației sau dacă este febră.

Bursita apare mai frecvent dacă există mișcări repetitive ale aceleiași articulații sau pe fondul unei alte afecțiuni: diabet, guta, artrita reumatoida.

Află mai mult ⮕ Bursita șoldului: cauze, exerciții, tratament

Cine și cum efectuează infiltrația cu corticosteroizi?

Injecția intraarticulară în șold este efectuată cel mai frecvent de către medicul ortoped sau medic anestezist.

Există și clinici specializate în Terapia durerii.

corticosteroizi pentru durere de sold

-nu este necesară internarea pentru a efectua injecția

-poziția în timpul injectării este în culcat în poziție laterală, pe șoldul sănătos

-zona unde urmează să fie făcută injectarea este dezinfectată

-locul exact de injectare se poate repera ecografic sau medicul folosește anumite repere anatomice

-soluția ce urmează să fie injectată conține cel mai frecvent un amestec de substanțe: anestezic + corticosteroid

-anestezicul va duce la încetarea rapidă a durerii dacă originea ei a fost șoldul

-corticosteroidul va acționa timp mai îndelungat asupra procesului inflamator din articulație; se folosesc : triamcinolon, metilprednisolon, prednisolon, hidrocortizon acetat

-după injectare durerea se poate accentua pentru câteva zile, până când corticosteroidul începe să acționeze

-beneficiile maxime apar în aproximativ 10 zile

-injectarea nu va duce la dispariția definitivă a durerii, dar va asigura o perioadă îndelungată de confort și mobilitate

-după ce durerea s-a diminuat, este recomandabilă mișcarea ușoară; treptat se pot relua activitățile normale

Află mai mult ⮕ Ce este sacroileita și cum se rezolvă?

Ce precauții presupune injecția intraarticulară în sold?

Este obligatoriu ca medicul să știe dinainte dacă avem în tratament medicamente anticoagulante sau antiagregante: aspirina, trombostop, sintrom, ticlopidina, xarelto, eliquis, pradaxa, brilique ș.a.

Înaintea injectării vom fi sfătuiți dacă aceste medicamente se pot întrerupe și cu ce poate fi înlocuit efectul lor

Injectarea poate fi repetată de câteva ori, la intervale stabilite de medic.

Procedura este minim invazivă și puțin riscantă; poate avea un procent de reacții adverse inițiale: decolorarea pielii, sângerare la locul injectării, edem; foarte rar pot apărea infecții (dacă nu se iau măsuri corecte de sterilitate la momentul efectuării) sau ruptura unui tendon.

Nu este bine să se efectueze de prea multe ori într-un an din cauza efectelor secundare pe care le pot genera corticosteroizii.

Află mai mult ⮕ Ce este necroza de cap femural și cum se rezolvă?

Ce beneficii aduce infiltrația în articulația șoldului?

  • este o bună metodă de diminuare a durerii
  • este utilă indiferent de cauza durerii de sold: osteoartrita, bursita, traumatisme sau alte afecțiuni
  • crește gradul de mobilitate și calitatea vieții
  • facilitează exercițiile impuse de un program de kinetoterapie; mișcările vor putea fi efectuate mai ușor
  • permite evitarea operației acolo unde riscul unei intervenții chirurgicale este mare
  • permite reducerea calmantelor orale pe care le folosesc uneori în exces cei cu durere de șold: antiinflamatoare nesteroidiene, opioide.
Pagina următoare

⮕ Dureri de șold cauzate de coxartroză: ce soluții sunt?

Surse

Refluxul gastroesofagian: ghid complet

Servus Med
-
0
Refluxul gastroesofagian: ghid complet

Refluxul gastroesofagian și infecția cu Helicobacter pylory sunt principalele cauze de inflamație cronică a mucoasei stomacului și esofagului. Crește astfel riscul de apariție a cancerului.

Cancerele de esofag sau de la limita esofag – stomac sunt dificil de rezolvat chirurgical deoarece se învecinează cu organe vitale (inimă, vase de sânge mari, plămâni). De aceea refluxul gastroesofagian, ca și infecția cu H.pylori trebuie recunoscute și tratate la timp.

Mucoasa gastrică (a stomacului) secretă acid clorhidric și pepsină cu ajutorul cărora digeră alimentele. Dar, în timp ce mucoasa gastrică este adaptată să suporte aciditatea, mucoasa esofagiană nu este pregătită pentru asta. Când conținut gastric ajunge în esofag, mucoasa esofagiană suferă și apare esofagita de reflux.

Simptomele refluxului gastroesofagian

Dacă refluxul gastroesofagian se întâmplă noaptea, poate fi însoțit de:

  • tuse cronică
  • laringită
  • astm bronșic nou apărut/agravarea unui astm vechi
  • somn dificil, întrerupt

Senzația de durere în piept care se transmite la mandibulă sau mână poate însemna infarct miocardic. Trebuie apelat urgent la medic.

Află mai mult ⮕ Alimente bune pentru arsuri gastrice

Refluxul gastroesofagian: diagnostic

Endoscopia sau gastroscopia este cea mai importantă metodă pe care o are la dispoziție medicul gastroenterolog.

Un tub flexibil prevăzut cu o cameră de luat vederi va permite observarea mucoasei esofagului.

Se poate constata inflamația mucoasei (esofagita) sau complicații provocate de refluxul gastroesofagian.

Se poate recolta țesut pentru a face o biopsie de mucoasă și a constata dacă este vorba despre cancer.

Tot la gastroscopie poate fi confirmată și infecția cu Helicobacter care este o cauză frecventă de hiperaciditate și gastrită.

Află mai mult ⮕ Cum ne dăm seama de infecția cu Helicobacter?

Refluxul gastroesofagian necesită modificări ale stilului de viață

  • menținerea unei greutăți corporale corespunzătoare

Obezitatea este o cauză importantă pentru boala de reflux gastroesofagian prin presiunea care se exercită asupra joncțiunii gastroesofagiene și apariția herniei hiatale (stomacul depășește în sus diafragmul, mușchiul care separă organele din torace de cele din abdomen).

Combaterea obezității se face printr-o dietă echilibrată, menținută constant și ghidată de sfaturile unui nutriționist.

  • întreruperea fumatului: fumatul contribuie la funcționarea anormală a sfincterului esofagian
  • somnul cu toracele în poziție mai ridicată folosind o pernă în plus
  • evitarea poziției orizontale imediat după masă; cel puțin 3 ore după ce am mâncat este bine să nu ne întindem
  • să mâncăm încet și să mestecăm foarte bine
  • evitarea alimentelor și băuturilor care produc reflux: alimente grase sau prăjite, sos de roșii, alcool, ciocolată, usturoi, ceapă, cafeină
  • evitarea hainelor prea strâmte în talie

Află mai mult ⮕ Arsuri gastrice: remedii pentru acasă

Tratamentul medicamentos pentru refluxul gastroesofagian

Nu este recomandabil consumul de medicamente antiacide fără ca medicul să confirme că este vorba despre reflux gastroesofagian.

După ce diagnosticul a fost stabilit, medicul poate apela la una din variantele de mai jos.

1. Medicamente antiacide

Antiacidele sunt menite să neutralizeze aciditatea gastrică. Nu influențează cantitatea de acid secretată și nu tratează cauza de reflux gastroesofagian.

  • antiacide pe bază de bicarbonat de sodiu – calmează rapid senzația de arsură, durere și disconfort gastric
  • antiacide pe bază de oxid de magneziu
  • antiacide pe bază de carbonat de aluminiu
  • antiacide pe bază de carbonat de calciu
  • combinații

Antiacidele pe bază de bicarbonat de sodiu și cele cu magneziu acționează mai prompt, dar efectul este de durată mai scurtă decât la cele cu calciu și magneziu.

Află mai mult ⮕ Regim pentru gastrită: ce alegem? ce evităm?

2. Medicamente antisecretoare

Antisecretoarele sunt medicamente care scad producția de acid.

  • inhibitorii de receptori H2: ranitidina, cimetidina, famotidina, nizatidina și altele; acționează prompt, ca și antiacidele, dar efectul poate dura și 12 ore; atenție la efectele secundare ce apar prin folosire îndelungată: deficit de vitamina B12 și fracturi osoase.
  • inhibitorii de pompă protonică: esomeprazol, lansoprazol, omeprazol, pantoprazol; atenție la efectele secundare: diaree, durere de cap, grață, deficit de vitamina B12; la folosire îndelungată crește riscul de fractură de șold.

3. Medicamente ce tonifică sfincterul

Baclofen poate reduce refluxul diminuând frecvența relaxărilor sfincterului esofagian.

Află mai mult ⮕ Omeprazol și alte antiacide: pot reduce absorbția fierului?

4. Tratamentul infecției cu Helicobacter pylori

Dacă infecția cu Helicobacter provoacă simptome, tratamentul are 2 obiective:
1. eradicarea infecției
2. tratamentul ulcerului gastric

Eradicarea infecției necesită o cură de tratament cu antibiotice și antiacide sau antisecretorii.

Antibioticele folosite cel mai frecvent sunt: amoxicilina, claritromicina și metronidazol. Medicul va alege schema potrivită.

Succesul terapiei va depinde de cât de conștiincios este pacientul în urmarea schemei de tratament, având în vedere efectele secundare la aceste terapii cu multiple medicamente.
Alt factor este sensibilitatea bacteriei la antibioticele alese.

Testarea pentru a dovedi eradicarea se va face la cel puțin 4 săptămâni de la încheierea terapiei cu antibiotice și după cel puțin 2 săptămâni de pauză de Omeprazol sau alte medicamente din aceeași gamă.

Află mai mult ⮕ Afectarea memoriei în infecția cu Helicobacter

Tratamentul ulcerului provocat de Helicobacter

Infecția cu H.pylori netratată poate produce gastrită sau ulcer gastric și duodenal.

Ulcer înseamnă o eroziune la nivelul mucoasei gastrice, stratul intern de celule care tapetează stomacul.

Eroziunea presupune nu doar inflamație, ci o leziune care depășește primul strat de celule al mucoasei gastrice.

Principala complicație a ulcerului este hemoragia digestivă. 

Ulcerul poate fi tratat în momentul endoscopiei digestive superioare:
-se închide vasul care sângerează cu un electrocauter
-se injectează epinefrina în vasul care sângerează și se produce vasoconstricție

Dacă procedura endoscopică nu este suficientă pentru a opri sângerarea și există și pericolul ulcerului perforat, atunci se impune intervenția chirurgicală.

Din fericire, procedurile endoscopice permit evitarea operației în cele mai multe din cazuri.

Citește mai departe…

Senzația de nod în gât
Tratament Helicobacter pylori
Hernia hiatală: cauza pentru arsuri gastrice și reflux
Infecții care favorizează apariția cancerului
Durere de stomac: este ulcer sau gastrită?

Bibliografie

Testul HPV poate înlocui testul Papanicolau pentru depistarea cancerului?

Servus Med
-
0
Testul HPV poate înlocui testul Papanicolau pentru depistarea cancerului?

Testul HPV caută prezența virusului papiloma uman (HPV), principalul vinovat pentru aproape toate cazurile de cancer de col uterin. Studiile clinice arată că testarea HPV are sensibilitate substanțial mai mare la detectarea cancerului de col uterin, comparativ cu testul Babeș-Papanicolau.

Virusul papiloma uman (HPV) este un virus răspândit pe scară largă, transmis sexual, iar infecția persistentă cu genotipuri cu risc crescut (în special HPV 16 și 18) reprezintă cauza necesară a aproape tuturor cazurilor de cancer de col uterin.

Majoritatea infecțiilor cu HPV sunt tranzitorii și se vindecă spontan, însă infecția persistentă poate duce la neoplazie intraepitelială cervicală (CIN), care, dacă nu este depistată și tratată, se poate transforma în cancer invaziv în 10–15 ani.

Bine de știut
Există tratamente pentru cancerul de col uterin, dar NU și pentru infecția cu virus Papiloma. De aceea, prevenția prin vaccinare este cea mai eficientă metodă de a evita cancerul de col.

Cum se efectuează testul HPV?

Infecția cu Papiloma Virus este contractată, de regulă, în primii 5 ani de viață sexuală. De aceea, vaccinarea HPV este recomandată înaintea începerii relațiilor sexuale.

Infecția se poate remite spontan, dar poate recidiva la 40-50 ani când sistemul imunitar nu mai este la fel de competent.

Riscul de infectare este mult mai mic la bărbați. În timp ce la femei sunt depistate peste 40000 de leziuni precanceroase și canceroase anual, la bărbați cifra este de numai 1900. Cancerul care apare cel mai frecvent la bărbați este cel orofaringian.

Pentru efectuarea testului HPV se recoltează celule cervicale (din colul uterin) în mediu lichid.

Cu 24-48 ore înainte de recoltarea probei trebuie să fie evitate: raporturile sexuale, lavajul vaginal, alte tratamente intravaginale (geluri, creme, contraceptive, dezinfectante, lubrifianţi) sau alte manevre intravaginale (tampoane intravaginale, explorare vaginală); se recomandată recoltarea în afara perioadei menstruale.

Rezultatul va comunica eventuala prezență a genotipurilor de HPV care sunt clasificate pe grupuri de risc.

Se știe că tipurile 16 şi 18 sunt responsabile de producerea a 70% din cazurile de cancer cervical asociate cu HPV, în timp ce tipurile 6 şi 11 sunt implicate în etiologia a 90% din cazurile de leziuni anogenitale benigne (condiloame)

Bine de știut
Un test HPV pozitiv înseamnă că deja infecția este transmisă partenerului. Folosirea prezervativului nu este protectivă 100%.

Testul HPV poate înlocui testul Babeș-Papanicolau?

Testul HPV caută prezența virusului papiloma uman (HPV), principala cauză pentru aproape toate cazurile de cancer de col uterin.

Testul Papanicolau nu caută virusul, ci analizează celulele din colul uterin pentru a vedea dacă există modificări suspecte.

Testul HPV este mult mai sensibil, depistează mai bine femeile la care există tulpini de Papiloma Virus cu potențial risc cancerigen.

  • test HPV: detectează corect 94–95% din cazurile de cancer
  • test Papanicolau: detectează corect doar aproximativ 55% din cazuri

Datorită faptului că șansele de depistare a cancerului de col uterin sunt mai mari cu testul HPV, Societatea Americană de Cancer și alte organizații mari recomandă testul HPV ca metodă principală de screening pentru femeile între 25 și 65 de ani.

Totuși, testul Papanicolau rămâne o opțiune acolo unde testarea HPV nu este disponibilă.

În unele cazuri se face co-testare (ambele teste), pentru un control mai complet.

Avantajele testului HPV

  • testul HPV descoperă mai multe leziuni precanceroase și reduce mai bine riscul de cancer de col uterin.
  • pentru că testul HPV este mai sigur, nu trebuie efectuat la fel de des. Se poate efectua o dată la 5 ani, spre deosebire de testul Papanicolau care este indicat o dată la 3 ani.
  • Testul HPV poate fi efectuat chiar și pe o probă auto-colectată (femeia poate lua singură proba acasă), ceea ce ajută femeile care nu ajung la medic.

Citește mai departe…

Infecția cu HPV (negi, veruci): contaminare, simptome, imagini
Testul Babeș-Papanicolau: interpretare
Vaccin HPV: cum te protejezi de cancer de col uterin?

Bibliografie

Tromboflebita: este posibilă după o călătorie cu avionul?

Servus Med
-
0
Tromboflebita: este posibilă după o călătorie cu avionul?

Tromboflebita reprezintă inflamația unei vene superficiale, de obicei vizibilă sub piele (mai ales la membrele inferioare), provocată de formarea unui cheag de sânge (tromb). După ore petrecute nemișcat într-un scaun de avion, circulația sângelui încetinește, iar în unele cazuri, acest lucru poate duce la formarea unui cheag de sânge într-o venă.

Deși pare o problemă minoră, uneori roșeața și durerea discretă de la nivelul gambei pot fi primele semne ale unei complicații serioase, mai ales la persoanele deshidratate sau cu factori de risc precum antecedente de tromboză sau varice.

Tromboflebita se deosebește de tromboza venoasă profundă în care cheagul se formează într-o venă profundă, greu de observat, și care are un risc de complicații ridicat.

Riscul trombozei venoase la călătorii cu avionul

Călătoria aeriană, mai ales la zborurile lungi (peste 4 ore), favorizează apariția cheagurilor de sânge (tromboze venoase), chiar și la persoane fără boli venoase preexistente.

Bine de știut
Riscul de tromboză crește cu 18% pentru fiecare 2 ore în plus care se adaugă zborului.

Majoritatea evenimentelor apar în 1–2 săptămâni după călătorie. Riscul revine la normal în 8 săptămâni.

Probabilitatea de apariție a tromboflebitei crește dacă există și alți factori de risc asociați:

Tromboflebita: cum se explică riscul crescut la călătoria cu avionul?

Staza venoasă (stagnarea mai îndelungată a sângelui în vasele membrelor inferioare) este principalul mecanism care explică tromboflebita.

În timpul zborului, spațiul restrâns și statul nemișcat pe scaun duc la scăderea contracțiilor musculare ale gambelor, care, în mod normal, „pompează” sângele spre inimă. Astfel se explică încetinirea circulației venoase și acumularea sângelui în venele membrelor inferioare. Cu cât zborul e mai lung, cu atât crește riscul de formare a unui tromb.

La zborurile lungi cu avionul se mai adaugă și alți factori:

  • aerul uscat din cabină și hidratarea insuficientă care duc la hemoconcentrare (sânge mai vâscos)
  • presiunea constantă exercitată de marginea scaunului pe partea posterioară a coapsei sau genunchiului poate leza ușor endoteliul venos (peretele venei), favorizând adeziunea trombocitelor și inițierea procesului trombotic.

Tromboza: semne de alarmă

Tromboflebita

  • reprezintă inflamația unei vene asociată cu formarea unui cheag de sânge (tromb) într-o venă superficială, de obicei vizibilă sub piele (picioare, brațe)
  • simptome: roșeață, durere, căldură locală, umflare ușoară.
  • risc de complicații: de obicei nu provoacă embolie pulmonară, dar poate fi incomodă și recurentă.

Tromboză venoasă profundă (TVP)

  • reprezintă formarea unui cheag de sânge într-o venă profundă, mai ales la membrele inferioare (gambe, coapse). Venele fiind profunde, fenomenul este mai greu de observat.
  • simptome: picior umflat, durere, senzație de greutate, căldură locală; uneori poate fi asimptomatică.
  • risc de complicații: ridicat – cheagul se poate desprinde și produce embolie pulmonară.

Bine de știut
Dificultățile de respirație, respirațiile frecvente și durerea în piept pot semnala embolia pulmonară, potențial fatală.

Tromboflebita: măsuri preventive recomandate pentru călătoria cu avionul

Tromboflebita după călătoria cu avionul se mai numește și sindromul clasei economice tocmai pentru că aceste tipuri de locuri în avion, la clasa economică, au cel mai redus spațiu de mișcare.

Măsurile preventive se adresează în principal combaterii stazei venoase și deshidratării:

  • mișcare în timpul zborului – ridicarea și mersul la fiecare 1–2 ore.
  • exerciții pentru gambe – flexie-extensie periodică a gleznelor și gambelor
  • evită să stai cu picioarele încrucișate
  • ciorapi compresivi medicali (15–30 mmHg) – reduc staza venoasă și umflarea picioarelor
  • hidratare adecvată – evita băuturile alcoolice și diuretice.
  • scaun la culoar – permite mișcarea mai ușoară.

Heparină cu greutate moleculară mică (LMWH) este indicată preventiv doar la persoanele cu risc foarte mare (intervenție chirurgicală recentă, trombofilie ș.a.) și numai după sfatul medicului.

Nu este dovedit că aspirina administrată preventiv ar reduce riscul de tromboză la călătoriile lungi cu avionul.

Citește mai departe…

Călătoria cu avionul: cum te afectează și ce trebuie să faci?
Cheag de sânge (tromboză): semne de alarmă
Atac ischemic tranzitor: cum reducem riscul?

Bibliografie

Stevia: cum știm dacă folosim un îndulcitor 100% natural?

Servus Med
-
0
Stevia: cum știm dacă folosim un îndulcitor 100% natural?

Extractul de frunză de Stevia, cunoscut de majoritatea ca stevia, este un îndulcitor natural, fără calorii, utilizat ca substitut pentru zahăr. Care sunt beneficiile stevia și cum ne dăm seama dacă îndulcitorul este natural?

Îndulcitorul este obținut din frunzele plantei Stevia rebaudiana și a fost folosit de secole în America de Sud. În frunza de stevia există 11 glicozide de steviol (numite și steviozide), responsabile pentru gustul său dulce. Se estimează că frunzele de stevia sunt de 150-400 ori mai dulci decât zahărul.

Planta Stevia rebaudiana, din care se extrage îndulcitorul, este diferită de ștevia cunoscută la noi și pe care o folosim primăvara la ciorbe sau mâncăruri. Ștevia autohtonă (Rumex patientia) este din familia măcrișului și are gustul acrișor.

Ce efect are stevia asupra glicemiei?

Studii clinice au arătat că stevia produce reduceri modeste ale glicemiei a jeun la adulți (glicemia pe nemâncate), inclusiv la cei cu diabet și indice de masă corporală mai ridicat.

Totuși, efectele asupra hemoglobinei glicate HbA1c și concentrațiilor de insulină nu sunt semnificative, iar certitudinea dovezilor este scăzută.

Unele date clinice sugerează că stevia poate stimula secreția de insulină și poate îmbunătăți sensibilitatea la insulină, dar aceste descoperiri necesită validare clinică suplimentară.

Pentru persoanele cu diabet zaharat, stevia este adecvată ca înlocuitor de zahăr și nu crește nivelurile postprandiale de glucoză sau insulină.

Pe de altă parte, nu s-au identificat beneficii sau daune clinic relevante pentru HbA1c, greutatea corporală atunci când au fost comparați îndulcitorii non-nutritivi – inclusiv stevia – cu zahărul, placebo sau alți îndulcitori la persoanele cu diabet.

Bine de știut
Produsele care conțin stevia și nu sunt 100% naturale, pot include carbohidrați suplimentari, care trebuie luați în considerare în planul alimentar.

Află mai mult ⮕ Hemoglobina glicată optimă ca să eviți complicațiile diabetului

Orice produs denumit stevia este un îndulcitor natural?

Termenul „stevia” poate fi folosit pentru produse diferite, iar „natural” depinde de procesul de fabricație:

Extractul pur din frunza de stevia – dacă este obținut prin uscarea și măcinarea frunzelor sau prin extracție cu apă/alcohol și minimă procesare, atunci acesta este natural.

Rebaudioside A și alți compuși izolați din stevia – mulți îndulcitori comerciali care se numesc „stevia” conțin compuși purificați, cum ar fi rebaudiosid A, care pot fi obținuți prin metode de extracție și purificare chimică.
Deși provine din plantă, procesul industrial poate include substanțe chimice, deci unii experți spun că nu mai este „100% natural”.

Produse mixte – multe produse etichetate „stevia” conțin și maltodextrină sau alte ingrediente pentru a face pudra sau lichidul mai ușor de folosit. Acestea nu mai sunt complet naturale.

În concluzie, nu toate îndulcitoarele cu stevia sunt 100% naturale. Trebuie să verifici eticheta și metoda de procesare pentru a ști cât de „natural” este produsul.

Ce scrie pe eticheta unui produs natural?

Dacă un produs de ștevia este cu adevărat natural, eticheta ar trebui să fie foarte simplă și să indice clar originea sa.

Pe eticheta unui produs natural trebuie să găsim:

  1. Ingrediente principale – ar trebui să fie doar Stevia rebaudiana (frunze uscate măcinate) sau extract de frunze de stevia fără aditivi

Dacă există termeni precum maltodextrină, dextroză, eritritol, atunci nu mai este 100% natural – e un amestec.

  1. Tipul de extract – dacă e extract, ar putea fi menționat: „extract de ștevia pur” sau „Rebaudiosid A natural din frunze de stevia”
  2. Fără aditivi chimici – nu ar trebui să apară conservanți, coloranți, agenți de umplere sau alți compuși sintetici.
  3. Certificări – uneori, „organic” sau „bio” pe etichetă indică că stevia provine din culturi fără pesticide sintetice și este minim procesată.

Bine de știut:
Cu cât lista de ingrediente e mai scurtă și mai clară, cu atât produsul e mai natural. Ideal produsul trebuie să conțină doar frunza sau extractul pur de frunze de stevia.

Cum se compară stevia cu alți îndulcitori?

Îndulcitorii artificiali, precum sucraloza și zaharina, sunt considerați mai puțin siguri decât stevia și alți îndulcitori naturali, din cauza impactului negativ asupra diversității microbiomului intestinal și a creșterii bacteriilor potențial patogene.

În contrast, îndulcitorii naturali precum stevia, fructul călugărului și poliolele (de exemplu, xilitolul, eritritolul) sunt în general considerați alternative mai sigure.

De reținut

  • Stevia este, probabil, mai sigură decât îndulcitorii artificiali.
  • Are efecte neutre sau modest benefice asupra controlului glicemic și sănătății metabolice.
  • Este adecvată ca înlocuitor de zahăr pentru majoritatea populațiilor, inclusiv pentru persoanele cu diabet.

Citește mai departe…

Îndulcitorii artificiali: beneficii sau riscuri?
Sfaturi practice ca să reduci consumul de zahăr
Zahărul adăugat poate fi motivul pentru care ți-e foame tot timpul. Află de ce.

Bibliografie

Riscul metabolic: cum se stabilește, cum poate fi redus?

Servus Med
-
0
Riscul metabolic: cum se stabilește, cum poate fi redus?

Riscul metabolic se referă la probabilitatea de a dezvolta diferite afecțiuni — în principal boli cardiovasculare, diabet zaharat de tip 2 și anumite tipuri de cancer — ca urmare a prezenței unor anomalii metabolice.

Aceste anomalii includ, de obicei, tensiune arterială crescută, circumferință abdominală crescută (obezitate centrală), dislipidemie (trigliceride crescute și/sau colesterol HDL scăzut) și hiperglicemie (glucoză crescută a jeun sau rezistență la insulină).

Agregarea acestor factori de risc este adesea denumită sindrom metabolic, un ansamblu bine documentat, asociat cu morbiditate și mortalitate crescute din cauza bolilor cardiometabolice.

Riscul metabolic: parametrii clinici cu care poate fi evaluat

  • Tensiune arterială
  • Glicemie a jeun sau hemoglobina glicozilată HbA1c
  • Profil lipidic: colesterol total, LDL-C, HDL-C, trigliceride
  • Indice de masă corporală (IMC)
  • Circumferința taliei
  • Funcția renală (rata filtrării glomerulare RFG, albuminurie) pentru evaluarea riscului cardiovascular-renal-metabolic

Care sunt valorile normale pe care să le verificăm?

1. Tensiunea arterială (TA)

  • Normal: < 120/80 mmHg
  • Prehipertensiune / Risc crescut: 120–139 / 80–89 mmHg
  • Hipertensiune: ≥ 140/90 mmHg

2. Glicemia

Glicemie a jeun (glicemia pe nemâncate):

  • Normal: < 100 mg/dL (< 5,6 mmol/L)
  • Pre-diabet: 100–125 mg/dL (5,6–6,9 mmol/L)
  • Diabet: ≥ 126 mg/dL (≥ 7,0 mmol/L)

HbA1c (hemoglobina glicată):

  • Normal: < 5,7%
  • Pre-diabet: 5,7–6,4%
  • Diabet: ≥ 6,5%

3. Profil lipidic

  • Colesterol total: < 200 mg/dL (< 5,2 mmol/L)
  • LDL-C (colesterol „rău”): < 100 mg/dL (< 2,6 mmol/L)
  • HDL-C (colesterol „bun”): bărbați: > 40 mg/dL (> 1,0 mmol/L), femei: > 50 mg/dL (> 1,3 mmol/L)
  • Trigliceride: < 150 mg/dL (< 1,7 mmol/L)

4. Indice de masă corporală (IMC)

  • Normal: 18,5 – 24,9 kg/m²
  • Suprapondere: 25 – 29,9 kg/m²
  • Obezitate: ≥ 30 kg/m²

5. Circumferința taliei (obezitate centrală)

  • Bărbați: < 94 cm (ideal); risc crescut ≥ 102 cm
  • Femei: < 80 cm (ideal); risc crescut ≥ 88 cm

6. Funcția renală

Filtrarea glomerulară estimată RFG : normal 60-100

Albuminurie (raport albumină/creatinină urinară):

  • Normal: < 30 mg/g
  • Moderat crescută: 30–300 mg/g
  • Sever crescută: > 300 mg/g

Bine de știut
O persoană cu TA < 120/80 mmHg, glicemie < 100 mg/dL, HbA1c < 5,7%, colesterol LDL < 100 mg/dL, HDL bun, trigliceride < 150 mg/dL, indice de masă corporală IMC 18,5–24,9, talie sub limite și funcție renală normală este considerată cu profil metabolic sănătos.

Ce sunt scorurile de risc metabolic?

Evaluarea riscului metabolic necesită atât măsurători clinice de bază, cât și utilizarea unor scoruri validate, pentru o predicție cât mai exactă a riscului cardiovascular și metabolic.

Exemple de scoruri validate care stratifică riscul:

  • Pooled Cohort Equations (PCE)
  • Framingham Risk Score
  • SCORE (pentru populațiile europene)
  • UKPDS Risk Engine (pentru pacienți cu diabet tip 2)

Aceste scoruri validate iau în calcul vârsta, sexul, tensiunea arterială, colesterolul, statutul de fumător și prezența diabetului.

Află mai mult ⮕ De ce nu stai bine cu glicemia?

Stilul de viață pentru reducerea riscului metabolic

Modificările de stil de viață recomandate ca primă linie pentru reducerea riscului metabolic includ:

  • adoptarea unei diete sănătoase pentru inimă (precum dieta mediteraneană sau dieta DASH)
  • creșterea activității fizice (cel puțin 150 de minute pe săptămână de exerciții de intensitate moderată)
  • obținerea și menținerea unei pierderi în greutate de ≥5–7%, cu sprijin continuu din partea profesioniștilor din domeniul sănătății
  • limitarea consumului de alcool
  • renunțarea la fumat
  • reducerea timpului sedentar
  • asigurarea unui somn adecvat (7–8 ore pe noapte)

Bine de știut
Un deficit caloric de 500–750 kcal/zi este adecvat pentru majoritatea adulților care doresc să piardă în greutate. Beneficiile clinice încep chiar și de la o pierdere de 3% în greutate.

Tipuri de diete utile pentru reducerea riscului metabolic

Dieta săracă în grăsimi

O dietă săracă în grăsimi, destinată reducerii riscului metabolic, este definită ca un model alimentar în care mai puțin de 30% din aportul total zilnic de energie provine din grăsimi.

Dietele foarte sărace în grăsimi sunt mai restrictive, oferind 15% sau mai puțin din energia totală din grăsimi.

Aceste diete pun de obicei accent pe reducerea consumului de grăsimi saturate și trans, în timp ce se crește aportul de carbohidrați complecși și al alimentelor bogate în fibre.

Dieta cu carbohidrați puțini

O dietă săracă în carbohidrați, cu scopul de a reduce riscurile metabolice, este definită ca un model alimentar în care carbohidrații furnizează mai puțin de 45% din aportul total zilnic de energie sau, de obicei, mai puțin de 130 de grame de carbohidrați pe zi.

Versiunile mai restrictive, cum ar fi dietele foarte sărace în carbohidrați sau dietele ketogenice, sunt definite ca furnizând mai puțin de 10–26% din energia totală din carbohidrați sau 20–50 de grame pe zi.

Dieta mediteraneană

Dieta mediteraneană este un model alimentar caracterizat prin:

  • Consumul ridicat de alimente vegetale: fructe, legume, cereale integrale, leguminoase, nuci și semințe.
  • Ulei de măsline ca principala sursă de grăsimi.
  • Consum moderat de pește și carne de pasăre.
  • Consum scăzut până la moderat de produse lactate, preferabil fermentate (iaurt, brânză).
  • Consum redus de carne roșie și procesată.
  • Consum scăzut până la moderat de vin la mese, dacă nu există contraindicații.

Studii clinice care au inclus număr mare de persoane au demonstrat reduceri semnificative ale incidenței diabetului de tip 2, corecția sindromului metabolic și evitarea evenimentelor cardiovasculare majore prin acest model alimentar.

Dieta mediteraneană este asociată cu îmbunătățiri ale circumferinței taliei, tensiunii arteriale, controlului glicemic, trigliceridelor, colesterolului HDL și rezistenței la insulină, toate fiind componente cheie ale riscului metabolic.

Citește mai departe…

Sindromul CKM care afectează inima, rinichii și metabolismul
Ateroscleroza: ghid complet
Apolipoproteina B – o analiză mai importantă decât colesterolul

Bibliografie

Alunițe roșii: de ce apar și cum le urmărim?

Servus Med
-
0
Alunițe roșii: de ce apar și cum le urmărim?

Alunițe roșii (angioame rubinii sau angioame senile) sunt excrescențe cutanate benigne (necanceroase) formate din vase de sânge care s-au aglomerat. Acestea pot fi rotunde sau ovale, pot fi netede și plate ori ușor reliefate. De obicei au dimensiunea unui vârf de ac, dar pot crește până la câțiva milimetri în diametru. De ce apar și cum le urmărim?

Angioamele rubinii sunt de obicei multiple și răspândite pe diverse zone ale suprafeței corpului, însă apar rar pe mâini, picioare sau pe mucoase. Cauza apariției lor este necunoscută.

La cine apar alunițe roșii?

Numărul angioamelor rubinii crește semnificativ începând de la vârsta de aproximativ 40 de ani, estimându-se că 75% dintre persoanele de peste 75 de ani le prezintă.

Deși sunt denumite și angioame senile, ele pot apărea și la persoane tinere – aproximativ 5% dintre adolescenți au fost diagnosticați cu astfel de leziuni.

Angioamele rubinii sunt foarte frecvente atât la bărbați, cât și la femei, indiferent de vârstă sau rasă, fără diferențe semnificative între sexe sau grupuri etnice. Totuși, ele sunt mai vizibile pe pielea deschisă la culoare decât pe pielea închisă la culoare.

Poate exista și un istoric familial de leziuni similare.

În cazuri rare, s-a raportat apariția bruscă a multiplelor angioame rubinii (angioame eruptive) în asociere cu anumite tipuri de cancer sau cu sarcina.

De ce este bine să mergi la dermatolog?

Angioamele rubinii nu sunt periculoase, însă pot semăna cu anumite tipuri de cancer de piele. Ar trebui să consulți un medic specialist dacă ai o leziune care sângerează excesiv sau își schimbă forma, dimensiunea ori culoarea.

Medicul dermatolog poate diagnostica leziunea doar prin examinare cu dermatoscopul sau poate solicita o biopsie în cazul în care are suspiciunea unui melanom.

Un tip particular de angioame sunt cele tip spider (paianjen), foarte asemănătoare cu alunițele roșii.

Angiomele spider care apar brusc și în grupuri pot fi un semn de avertizare pentru afectarea ficatului.

Alunițe roșii: tratament

De obicei, angioamele rubinii nu necesită tratament. Totuși, din motive estetice sau dacă există suspiciunea unui melanom malign, pot fi îndepărtate de un specialist dermatolog.

Din păcate, nu există dovezi că angioamele rubinii pot fi tratate cu succes în mod natural, folosind remedii casnice precum oțetul de mere. Încercarea de a le sparge sau tăia singur poate provoca durere, sângerare abundentă, cicatrici sau infecții.

Îndepărtarea unui angiom rubiniu trebuie realizată doar de un profesionist medical. Acesta poate trata leziunea folosind tehnici non-invazive, care lasă cicatrici minime sau deloc și sunt, de obicei, aproape nedureroase.

Metodele comune de îndepărtare a alunițelor roșii includ:

  • Electrodesicarea: zona este atinsă cu un ac electric care distruge vasele de sânge.
  • Azotul lichid (crioterapia): cu ajutorul unei sonde, se pulverizează gaz rece pe angiom, determinând desprinderea acestuia în câteva ore.
  • Laserul: un fascicul laser concentrat țintește angiomul și îl micșorează treptat, până la dispariție.
  • Excizia: angioamele rubinii mai mari pot fi îndepărtate cu o lamă fină, într-o procedură care durează mai puțin de 10 minute și se efectuează sub anestezie locală.

Citește mai departe…

Alunițele normale și modificări în cancerul de piele
Cancerul de piele: tipuri și semne particulare

Bibliografie

Murături în saramură sau în oțet: cum este mai sănătos?

Servus Med
-
0
Murături în saramură sau în oțet: cum este mai sănătos?

Varza murată și alte alimente fermentate natural în saramură, oferă beneficii distincte pentru sănătate, comparativ cu alimentele conservate cu acid acetic (cum ar fi legumele murate în oțet), în principal datorită conținutului lor de microorganisme vii și a metaboliților bioactivi rezultați din fermentație. Murăturile în oțet, în schimb, au alte beneficii care pot fi luate în calcul, nu doar gustul.

1. Murături în saramură (fermentație naturală)

Alimentele fermentate natural, precum varza murată, sunt obținute prin fermentație lactica, ceea ce duce la concentrații ridicate de bacterii lactice vii, bacteriocine, peptide bioactive și metaboliți precum D-fenil-lactat, indol-3-lactat, acid γ-aminobutiric și isotiocianați.

Acești compuși sunt asociați cu modularea microbiotei intestinale, îmbunătățirea funcției barierei intestinale și efecte imunoreglatoare, inclusiv răspunsuri pro- și antiinflamatorii ale citokinelor, care pot contribui la rezolvarea inflamației și protecția împotriva bolilor cronice.

Cum se obțin: legumele se pun în apă cu sare (fără oțet), iar bacteriile „bune” prezente natural pe legume (în special Lactobacillus) fermentează zaharurile din ele.
Rezultatul: se produce acid acetic care:

  • inhibă dezvoltarea microbilor patogeni,
  • conferă gustul acrișor natural,
  • creează probiotice vii benefice pentru flora intestinală.

 Beneficiile murăturilor în saramură pentru microbiom:

  • Conțin culturi vii de bacterii lactice, similare cu cele din iaurt sau kefir.
  • Ajută digestia, imunitatea și echilibrul intestinal.
  • Pot susține refacerea microbiomului după tratamente cu antibiotice.

Atenție: pentru ca bacteriile benefice să supraviețuiască, murăturile nu trebuie pasteurizate (fierte sau tratate termic).

 2. Murături în oțet

Alimentele conservate cu acid acetic (oțet) nu conțin bacterii probiotice vii din cauza proprietăților antimicrobiene ale acidului acetic, dar păstrează unii metaboliți postbiotici.

Alimentele conservate în oțet au demonstrat beneficii asupra controlului glicemic și metabolismului lipidic, meta-analizele arătând reduceri ale glicemiei pe nemâncate și ale nivelului trigliceridelor la persoanele cu diabet de tip 2 și obezitate.

Totuși, aceste efecte se datorează în principal acidului acetic în sine, și nu activității microbiene vii sau compușilor bioactivi rezultați din fermentație.

Cum se obțin: legumele se conservă în soluție de oțet (acid acetic), sare, zahăr și condimente.
Rezultatul: aciditatea oțetului oprește dezvoltarea bacteriilor (atât rele, cât și bune).

Dezavantaje pentru microbiom:

  • Nu conțin bacterii vii — oțetul ucide microorganismele, inclusiv probioticele.
  • Sunt mai degrabă un aliment conservat, nu fermentat.
  • Au un efect neutru sau chiar ușor iritant asupra florei intestinale dacă se consumă în exces (din cauza acidității).

Citește mai departe…

Murăturile: 7 beneficii și cum să le obții pe toate?
Alimente pre-biotice și pro-biotice pentru flora intestinală
Suc de varză și zeama de varză: de ce să le consumi mai des?

Bibliografie

Este adevărat că țânțarii ne aleg după grupa de sânge?

Servus Med
-
0
Este adevărat că țânțarii ne aleg după grupa de sânge?

Țânțarii sunt mai mult decât niște insecte enervante – ele pot transmite boli și ne pot transforma serile în aer liber într-o adevărată luptă împotriva mâncărimii.

Deși poate părea că acești mici vampiri aleg victimele la întâmplare, realitatea este mult mai nuanțată: anumite caracteristici ale corpului, ale mirosului și ale comportamentului nostru îi fac mai atractivi pentru țânțari.

Ne aleg țânțarii după grupa de sânge?

Dovezile din studiile de laborator și epidemiologice indică faptul că țânțarii manifestă un comportament preferențial de hrănire în funcție de grupa sanguină a oamenilor, persoanele cu grupele sanguine B și AB fiind, în general, mai frecvent mușcate de țânțari comparativ cu alte grupe.

Aedes aegypti, un vector major pentru febra dengue, arată o preferință semnificativă pentru grupa sanguină B, manifestând o atracție mai mare, rate de hrănire crescute și fecunditate sporită atunci când este expus acestui tip de sânge.

În mod similar, Anopheles stephensi, un vector al malariei, prezintă o preferință pronunțată pentru grupa sanguină AB atât în experimentele artificiale, cât și în cele de hrănire directă.

Totuși, relația este complexă și multifactorială.

Comportamentul de căutare a gazdei este influențat nu doar de antigenele din grupa sanguină, ci și de alți factori ai gazdei, cum ar fi microbiomul pielii, mirosul corporal și răspunsul imun, care contribuie la variabilitatea individuală în atracția față de țânțari și frecvența mușcăturilor.

Consensul actual din literatura medicală este că grupa sanguină este unul dintre mai mulți determinanți ai frecvenței mușcăturilor de țânțari, persoanele cu grupele B și AB fiind relativ mai expuse, dar nu reprezintă singurul factor.

Bine de știut
Speciile obișnuite de țânțari, nu cele care produc dengue, zika sau malaria, nu par să manifeste o preferință specială pentru grupa de sânge.

Cum își găsesc țânțarii victimele?

Țânțarii folosesc mai multe indicii senzoriale pentru a identifica o potențială țintă:

  • Dioxidul de carbon (CO₂): eliberat prin respirație, CO₂ poate fi detectat de țânțari de la distanțe de până la 30 de metri.
  • Microbiomul pielii: bacteriile naturale de pe piele emit mirosuri care atrag țânțarii.
  • Căldura corporală: țânțarii sunt atrași de căldura emanată de corp.

De ce unii oameni sunt mai atrași decât alții?

Mai mulți factori influențează atractivitatea față de țânțari:

  • Mărimea corpului: persoanele cu o greutate mai mare sau cele însărcinate emit mai mult CO₂.
  • Temperatura corporală: temperaturile mai ridicate atrag mai mulți țânțari.
  • Transpirația: lactatul și amoniacul din transpirație sunt atractivi pentru țânțari.
  • Alimentația și consumul de alcool: creșterea ratei metabolice și consumul de alcool pot modifica mirosul corporal, făcându-l mai atrăgător pentru țânțari.
  • Grupa sanguină: persoanele cu sânge de tip B sau AB pot fi mai atrăgătoare pentru țânțari

Ce boli pot provoca țânțarii?

Boli virale

Virusul West Nile. Poate provoca febră, dureri de cap, oboseală și, în cazuri severe, inflamație a creierului (encefalită).

Dengue. Transmis în special în zonele tropicale. Simptome: febră, dureri articulare și musculare, erupții cutanate. Forme severe pot duce la hemoragii și șoc.

Zika. Infecție de obicei ușoară la adulți, dar poate provoca malformații congenitale grave dacă femeile însărcinate sunt infectate.

Chikungunya. Febră mare și dureri articulare severe, uneori persistente luni de zile.

Febra galbenă. Boală virală acută, cu icter și afectare hepatică. Vaccinarea este recomandată în zonele cu risc.

Boli parazitare

Malaria. Causată de parazitul Plasmodium, transmis prin țânțarul Anopheles. Simptome: febră, frisoane, dureri de cap și oboseală severă. Poate fi fatală dacă nu este tratată rapid.

Filarioza limfatică. Cauzată de viermi paraziți (Wuchereria bancrofti, Brugia malayi). Poate duce la umflarea severă a membrelor (elefantiazis).

Bine de știut
Vaccinarea cu suficient timp înainte de a ajunge în zone de pe glob cu risc crescut al acestor afecțiuni, este o măsură de protecție esențială.

Cum să previi înțepăturile de țânțari?

  • Folosește repelente: Produse care conțin DEET sau ulei de eucalipt cu lămâie sunt eficiente.
  • Îmbrăcăminte adecvată: Haine de culoare deschisă și cu mâneci lungi, mai ales la amurg și răsărit.
  • Ventilatoare: Descurajează țânțarii, mai ales în jurul picioarelor și gleznelor.
  • Produse fără parfum: Reduc atracția față de țânțari.
  • Eliminarea apei stătătoare: Previne reproducerea țânțarilor.
  • Plase de țânțari: Utilizate în camping sau în zonele fără protecție.

Cum să tratezi înțepăturile?

  • Aplicață gheață: pentru a reduce umflătura și mâncărimea.
  • Creme topice: hidrocortizonul poate calma mâncărimea.
  • Evită scărpinatul: poate prelungi simptomele și poate provoca infecții.

Citește mai mult…

Urinezi prea des? Iată care poate fi cauza
Palpitațiile: ce facem când simțim că inima sare o bătaie?
Trecerea la ora de iarnă: cum ne afectează și ce putem face?

Bibliografie

Pierderea gustului: cauze frecvente și soluții

Servus Med
-
0
Pierderea gustului: cauze frecvente și soluții

Pierderea gustului (numită ageuzie sau hipogeuzie când este parțială) poate avea mai multe cauze, unele banale și temporare, altele mai serioase.

În limbaj medical, există mai multe tipuri de afectare a simțului gustativ:

  • scăderea sensibilității gustative (hipogeuzie)
  • distorsionarea gustului (disgeuzie)
  • pierderea completă (ageuzie).

Gustul alimentelor depinde de simțul gustului, dar și de simțul mirosului

Simțul gustului tău este legat de două tipuri de celule specializate: celulele olfactive și celulele gustative.
Celulele olfactive sunt situate sus, în interiorul nasului, și sunt conectate la nervi care comunică direct cu creierul.
Celulele gustative sunt grupate în interiorul gurii (în special pe limbă) și în gât.

Când miroși și mesteci mâncarea, se eliberează aroma acesteia. Aceasta activează simțul mirosului, în timp ce mâncarea amestecată cu saliva activează simțul gustului.

Toate papilele gustative reacționează la toate tipurile de gust, dar în grade diferite (de exemplu, partea din spate a limbii este mai sensibilă la gustul amar).

Cinci tipuri diferite de papile gustative, răspândite în gură și gât, contribuie la gustul general al mâncării. Aceste categorii de gust sunt:

  • Dulce
  • Acru
  • Amar
  • Sărat
  • Umami

Intensitatea acestor cinci gusturi variază în funcție de stimularea inegală a papilelelor gustative. În combinație cu mirosul și cu modul în care gura percepe consistența și temperatura alimentelor și băuturilor, experiențele gustative pot varia foarte mult.

Bine de știut
Dacă ai avut vreodată o răceală sau o congestie nazală și ai simțit că mâncarea are un gust diferit, acea pierdere a gustului este legată de pierderea simțului mirosului.

Saliva are un rol esențial în perceperea gustului

Saliva nu e doar pentru umezirea gurii, are un rol esențial în perceperea gustului alimentelor.

  • dizolvă substanțele chimice din alimente, ca ele să poată ajunge la papilele gustative;
  • ajută la transportul moleculelor de gust spre receptorii de pe limbă;
  • menține un pH echilibrat în gură, care permite receptorilor gustativi să funcționeze normal;
  • spală resturile alimentare și bacteriile, prevenind inflamațiile care pot altera gustul.

Dacă saliva lipsește, papilele gustative nu pot „detecta” corect gusturile. Gura uscată (xerostomia) este una din cauzele recunoscute pentru pierderea gustului.

Semne că saliva este insuficientă:

  • gură uscată, lipicioasă;
  • dificultate la înghițire sau vorbire;
  • gust metalic sau amar;
  • miros neplăcut al respirației;
  • crăpături la colțurile gurii;
  • proteza dentară nu mai stă stabil.

Află mai mult ⮕ Gura uscată și lipsa de salivă: cauze frecvente

Pierderea gustului: cauze frecvente

1. Infecții respiratorii sau ORL

Infecțiile respiratorii reprezintă cea mai frecventă cauză pentru pierderea gustului.

Răceală, gripă, COVID-19, sinuzită, faringită, amigdalită, toate pot provoca tulburări de percepție a gustului. Inflamația mucoasei nazale reduce mirosul, care influențează direct gustul alimentelor.

Bine de știut
După infecția COVID, gustul și mirosul pot fi afectate săptămâni sau luni. În unele cazuri, gustul revine treptat, în altele se recomandă reeducare olfactivă și gustativă.

2. Xerostomia: gura uscată

  • Medicamente (foarte multe tipuri: antihistaminice, antidepresive, antihipertensive etc.);
  • Deshidratare;
  • Respirație pe gură (din cauza nasului înfundat sau a unei proteze nepotrivite);
  • Fumat;
  • Diabet;
  • Sindrom Sjögren (boală autoimună care reduce secrețiile);
  • Radioterapie în zona capului și gâtului.

3. Probleme ale cavității bucale

  • infecții bucale (candidoză, gingivită).
  • igienă orală deficitară sau fumat.
  • leziuni ale limbii sau arsuri.
  • proteze dentare prost adaptate.

Bine de știut
O proteză dentară prost adaptată este o proteză (mobilă sau fixă) care nu se potrivește corect pe gingii, pe oasele maxilare sau pe dinții de sprijin.
O proteză care nu se potrivește bine poate acoperi zone de pe limbă implicate în gust,
poate provoca inflamații cronice sau infecții, care alterează percepția gustului.

4. Medicamente

Unele medicamente pot afecta gustul:

  • Antibiotice (ex. claritromicină, metronidazol).
  • Antihipertensive (ex. captopril).
  • Antidepresive, chimioterapice, antihistaminice.
  • Suplimente de zinc, fier sau vitamine în doze mari.

5. Tulburări neurologice

  • leziuni ale nervilor implicați în gust (nervul facial, glosofaringian, vag).
  • traumatisme craniene.
  • boli neurodegenerative (Parkinson, Alzheimer).

6. Factori hormonali sau metabolici care pot duce la pierderea gustului sau alterarea percepției

  • Diabet (afectează nervii).
  • Hipotiroidism.
  • Sarcină (modificări hormonale).

Pierderea gustului: cauze nutriționale

Deşi există legături între pierderea gustului și unele deficiențe nutriționale, multe studii clinice notează că deficienţele nutriţionale sunt o cauză rară a tulburărilor de gust. Adesea sunt implicate mai mulţi factori (medicaţie, boală ORL, nervi, salivă).

Deficitul de zinc

Lipsa de zinc este una dintre cele mai frecvente cauze nutriționale ale pierderii gustului.

Rolul zincului:

  • Zincul este esențial pentru regenerarea papilelor gustative.
  • Activează enzime implicate în percepția gustului și mirosului.

Simptome:

  • Gust metalic sau amar persistent;
  • Scăderea apetitului;
  • Vindecare lentă a rănilor, căderea părului, unghii fragile.

Deficitul de vitamina B12

Deficitul de B12 apare frecvent la vegetarieni, vârstnici sau persoane cu gastrită atrofică ori tratamente cu antiacide.

Rolul vitaminei B12:

  • Menține sănătatea nervilor implicați în gust
  • Ajută la regenerarea mucoasei bucale.

Simptome:

  • Amorțeală, furnicături, oboseală, limbă roșie și dureroasă (glosită), pierderea gustului.

Bine de știut
Consumul medicamentelor antisecretoare pentru protecția stomacului (mai mult de 12 luni), poate duce la deficit de vitamina B12.

Deficitul de vitamina D

Deși mai puțin direct legată de gust, vitamina D are rol important în sănătatea mucoaselor și a sistemului nervos.

Simptome:

  • Oboseală, slăbiciune musculară, imunitate scăzută;
  • În unele cazuri, gustul poate fi diminuat din cauza inflamației cronice a mucoasei orale.

Malnutriția și dietele restrictive

Dietele restrictive (cu eliminarea anumitor nutrienți) practicate timp îndelungat pot duce la malnutriție. Principalele consecințe:

  • posturile extreme, dietele foarte sărace în proteine sau grăsimi pot priva organismul de vitamine liposolubile (A, D, E, K) și minerale.
  • scăderea aportului proteic afectează producția de salivă și enzime, ceea ce reduce percepția gustului.

În cazuri severe, papilele gustative se atrofiază parțial.

Pierderea gustului: consecințe

Pierderea simțului gustului (ageuzia) poate avea consecințe semnificative asupra sănătății și calității vieții.

Efectele cele mai directe includ scăderea apetitului, modificarea obiceiurilor alimentare și creșterea riscului de malnutriție, deoarece persoanele pot pierde interesul pentru mâncare sau nu consumă nutrienți suficienți.

În plus, incapacitatea de a percepe anumite gusturi (de exemplu, sărat sau dulce) poate determina comportamente compensatorii, precum consumul excesiv de sare sau zahăr, ceea ce poate contribui la hipertensiune și tulburări metabolice.

O altă consecință a pierderii gustului este și afectarea capacității de a detecta alimentele degradate sau periculoase, crescând riscul de intoxicații alimentare și expunere la substanțe toxice.

Tratament

Stabilirea cauzei de dispariție a gustului este esențială pentru tratament.

Bine de știut
Intensificarea fluxului de salivă, hidratarea și umectarea cavității bucale sunt esențiale indiferent de cauza care a provocat pierderea gustului.

Dacă o infecție virală a fost cauza, atunci reeducarea simțului mirosului și gustului poate fi soluția.

Dacă lipsa de salivă este cauza, atunci avem alte metode la îndemână:

  • hidratarea (apă, nu băuturi dulci sau acide);
  • guma de mestecat fără zahăr sau alimente crocante (stimulează salivația);
  • evitarea alcoolul, cafeaua și fumatul;
  • geluri sau spray-uri hidratante bucale din farmacie (pe bază de xilitol)

Este necesară și verificarea medicamentelor pe care le consumăm zi de zi și discuția cu medicul despre un eventual efect secundar ca pierderea gustului.

Citește mai departe…

Sindrom Sjogren: boală autoimună cu lipsă de salivă
Ochi uscați: 5 cauze frecvente și sfaturi practice
9 sfaturi practice pentru piele uscată


Bibliografie

Cum îmbunătățim funcția rinichilor?

Dr. Corina Golovei
-
0
Cum îmbunătățim funcția rinichilor?

Aproximativ una din trei persoane are un factor de risc pentru boala cronică de rinichi, o afecțiune care se dezvoltă atunci când funcția rinichilor se deteriorează treptat. Rinichii își pierd capacitatea de a filtra sângele și, în timp, pot ajunge să nu mai poată filtra deloc. Acești factori de risc includ obezitatea, hipertensiunea arterială și diabetul.

Deși majoritatea oamenilor au doi rinichi, unele persoane au doar unul sau doar unul care funcționează, și totuși pot duce o viață sănătoasă.

Uneori, unul sau ambii rinichi se pot deteriora treptat și își pot pierde capacitatea de a filtra sângele, ajungând în cele din urmă să nu mai poată filtra deloc. Această afecțiune se numește boală cronică de rinichi.

Analize care apreciază funcția rinichilor

Funcția principală a rinichilor este filtrarea și curățarea sângelui. Glomerulii, niște filtre microscopice aflate în rinichi, sunt esențiali pentru această funcție.

Creatinina, rata filtrării glomerulare și prezența albuminei în urină sunt principalele analize care apreciază funcția rinichilor.

Creatinina este un tip de reziduu pe care rinichii îl elimină din organism. Prin urmare, dacă se găsește un nivel ridicat de creatinină în sânge, acest lucru poate indica faptul că rinichii (în special glomerulii) nu își îndeplinesc bine funcția de filtrare și curățare a sângelui. Valoarea normală a creatininei este 1 mg/dl.

Albumina este o proteină care se găsește în mod normal în sânge, iar rinichii care funcționează corect nu permit trecerea acesteia în urină.

Totuși, rinichii deteriorați o pot permite. Așadar, dacă rezultatele acestui test arată prezența albuminei în urină, există o probabilitate ridicată ca funcția renală să fie deteriorată. Prezența albuminei în urină se numește albuminurie sau proteinurie.

Cum ne dăm seama dacă rinichii funcționează bine?

Rata filtrării glomerulare arată cât de bine funcționează rinichii, cât de eficient reușesc să elimine deșeurile. Rezultatul este o cifră care se calculează în funcție de creatinină.

RFG = 60-100 este considerată normală.

Mai exact:

  • RFG 90 și peste: funcția rinichilor este normală
  • RFG 60–89: există o reducere ușoară a funcției renale. Aceasta nu înseamnă neapărat că este o boală de rinichi, ci doar dacă sunt prezente și alte semne de afectare renală, acest nivel al GFR poate indica o boală de rinichi.
  • RFG 45–59: există o reducere ușoară până la moderată a funcției renale și poate indica prezența unei boli de rinichi.
  • RFG 30–44: reducere moderată până la severă a funcției renale.
  • RFG 15–29: reducere severă a funcției renale.
  • RFG 15 sau mai puțin: semnifică insuficiență renală, iar în acest caz este necesară dializa sau un transplant de rinichi.

Cum putem crește rata filtrării glomerulare?

Chiar dacă boala renală cronică (BRC) este, prin definiție, o afecțiune ireversibilă în sensul pierderii nefronilor, există cauze și factori de agravare care pot fi corectați. Identificarea și tratamentul lor precoce pot încetini progresia bolii sau chiar îmbunătăți funcția renală dacă procesul este parțial reversibil.

1. Controlul tensiunii arteriale

Hipertensiunea este atât cauză, cât și consecință a bolii renale. Valorile tensionale crescute determină hiperfiltrare glomerulară și leziuni structurale progresive la nivelul rinichiului.

În general, se recomandă menținerea TA < 130/80 mmHg (sau chiar mai mică la pacienții cu proteinurie importantă).

Măsuri terapeutice:

Blocanții sistemului renină–angiotensină — respectiv IECA (inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei) sau sartanii (antagoniști ai receptorilor de angiotensină II) — sunt preferați ca medicamente antihipertensive deoarece:

  • scad tensiunea arterială sistemică și intraglomerulară.
  • reduc proteinuria
  • protejează rinichiul independent de efectul antihipertensiv.

Exemple de medicamente din aceste clase: IECA – enalapril, lisinopril, captopril; sartani: losartan, valsartan ș.a.

2. Reducerea proteinuriei

Proteinuria este un marker al leziunii glomerulare și un predictor independent al progresiei bolii renale. Proteinele filtrate în exces induc inflamație și fibroză la nivel renal.

Măsuri terapeutice:

  • folosirea antihipertensivelor din clasele IECA sau sartani — reduc atât tensiunea arterială, cât și proteinuria.
  • antagoniști ai receptorilor mineralocorticoizi (ex. finerenona, eplerenona — cu prudență, din cauza riscului de hiperpotasemie).
  • inhibitori SGLT2 (dapagliflozin, empagliflozin) — reduc proteinuria și protejează rinichiul chiar și la pacienții fără diabet.

Ținta tratamentului: reducerea raportului albumină/creatinină urinară sub 30 mg/g (ideal), sau cel puțin scăderea cu >30% față de valoarea inițială.

Află mai mult ⮕ Explicarea proteinuriei: prezența anormală a proteinelor în urină

3. Control glicemic optim la diabet

Hiperglicemia cronică duce la nefropatie diabetică, caracterizată prin îngroșarea membranei bazale glomerulare și scleroză progresivă.

Controlul glicemiei reduce riscul de apariție și progresie a afectării renale.

Hemoglobina glicată HbA1c < 7% este recomandată pentru a evita complicațiile diabetului. La persoanele fără diabet, valorile normale ale HbA1c sunt chiar mai mici.

Unele din medicamentele antidiabetice au beneficii renale demonstrate:

  • Inhibitori SGLT2 (dapagliflozin, empagliflozin) -efect protector renal la pacienți diabetici și non-diabetici.
  • Agoniști GLP-1 (liraglutid, semaglutid) – reduc riscul cardiovascular și au efect nefroprotector.

Află mai mult ⮕ Inhibitorii SGLT2: ce este bine să știi?

4. Nutriția care avantajează funcția rinichilor

Consilierea dietetică personalizată poate îmbunătăți considerabil parametri renali. Iată câteva principii generale:

  • Aport proteic

Recomandat: 0,75–0,8 g/kg/zi la adulții cu boală renală cronică stadiile 3–5 fără dializă.

Aportul crescut de proteine conduce la un declin mai rapid al GFR, albuminurie și risc cardiovascular crescut.

Restricția sub 0,6 g/kg/zi nu aduce beneficii suplimentare și poate favoriza malnutriția.

Surse proteice cele mai indicate sunt cele vegetale care reduc riscul de progresie a bolii renale, acidoza metabolică și formarea toxinelor uremice comparativ cu proteinele animale.

  • Aport caloric

Recomandat 30–35 kcal/kg/zi pentru a evita malnutriția proteino-energetică.

La pacienții supraponderali/obezi se recomandă restricție calorică moderată pentru prevenirea complicațiilor cardiovasculare și renale.

5. Restricția de sodiu și funcția rinichilor

Restricția de sodiu prin reducerea consumului de sare are beneficii importante în boala renală cronică.

  • control mai bun al tensiunii arteriale ceea ce avantajează și rinichii
  • evitarea edemelor și a insuficienței cardiace
  • creșterea eficienței medicamentelor antihipertensive, mai ales a celor menționate mai sus ca protectoare ale funcției renale (sartani, IECA)
  • contribuie la reducerea proteinuriei ceea ce încetinește progresia bolii

Pentru majoritatea persoanelor este indicat un aport de sodiu sub 2g/ zi (echivalentul unei lingurițe de sare). Se recomandă evitarea produselor procesate, conservelor, mezelurilor și a mâncărurilor tip fast-food.

Bine de știut
Creșterea nivelului de potasiu este un risc important în boala renală cronică. Aportul alimentelor cu potasiu mai puțin poate fi necesar.

6. Evitarea substanțelor care afectează funcția rinichilor

Nefrotoxicele sunt substanțe care pot afecta direct funcția rinichilor. Printre cele mai importante se află:

  • AINS (antiinflamatoare nesteroidiene): ibuprofen, diclofenac, naproxen etc.
  • Aminoglicozide (antibiotice injectabile precum gentamicina)
  • Substanțe de contrast iodate (folosite la investigații imagistice)
  • Suplimente pe bază de plante neautorizate sau cu conținut incert

7. Corectarea deficitului de vitamina D

În boala cronică renală, rinichii nu mai pot activa vitamina D. Rezultatul este un deficit de vitamina D activă, ceea ce duce la:

  • hipocalcemie (scăderea calciului în sânge)
  • hiperparatiroidism (creșterea parathormonului)
  • osteodistrofie renală (fragilizarea oaselor)

Suplimentele cu Vitamina D3 sunt utile în stadiile incipiente ale bolii renale. Ulterior sunt necesare forme active ale vitaminei D, sub supravegherea nefrologului.

Particularități la pacientul transplantat

Principiile generale de protecție renală din CKD (control tensional, reducerea proteinuriei, management nutrițional și metabolic) sunt valabile și pentru pacientul transplantat.

Imunosupresia este principala cauză de toxicitate renală (mai ales inhibitorii calcineurinei). Medicul nefrolog este cel mai în măsură să conducă acest tratament astfel încât să se obțină un echilibru între protecția grefei (anti-rejet) și protecția rinichiului de efectele toxice ale imunosupresoarelor.

La transplantat, tratamentul trebuie să aibă în vedere:

  • ajustarea imunosupresiei,
  • prevenirea rejetului,
  • prevenirea infecțiilor și a complicațiilor metabolice induse de tratament

De reținut

Un stil de viață sănătos, cu menținerea greutății corporale optime, activitate fizică 150 min/ săptămână, dietă adaptată bolii renale și corecția medicamentoasă adecvată a tulburărilor metabolice (tensiune, glicemie, sodiu) pot duce la încetinirea deteriorării funcției rinichilor.

La pacientul cu transplant renal sunt valabile măsurile terapeutice din boala renală cronică, dar cu particularități legate de tratamentul imunosupresor pe care medicul nefrolog le ia în calcul.

Citește mai departe…

Sănătatea rinichilor se menține cu câteva obiceiuri bune
Alimente să race în potasiu, utile în boli renale
ABC-ul vitaminelor în bolile renale

Bibliografie

Afecțiuni în care moștenirea genetică joacă un rol important

Servus Med
-
0
Afecțiuni în care moștenirea genetică joacă un rol important

De ce este important să știm ce afecțiuni au și au avut rudele noastre de gradul I?

Cunoașterea istoricului familial și a moștenirii genetice este deosebit de importantă pentru anumite afecțiuni care au o componentă ereditară semnificativă. 

Importanța practică: putem face investigații preventiv (screening) înainte de apariția simptomelor sau putem aplica măsuri preventive din timp, cum sunt cele legate de stilul de viață.

Afecțiuni în care moștenirea genetică contează mai mult

1. Bolile cardiovasculare

  • Hipertensiunea arterială și bolile coronariene pot fi mai frecvente în familii.
  • Colesterolul ridicat (hipercolesterolemia familială) crește riscul de infarct.

Cunoașterea antecedentelor poate duce la screening mai precoce și tratament preventiv.

2. Cancerul

  • Cancerul de prostată se numără printre cele mai ereditare forme comune de cancer, studiile pe gemeni estimând ereditatea la până la 58%, iar studiile bazate pe registre familiale arătând un risc semnificativ crescut pentru bărbații care au rude de gradul întâi afectate.
  • Cancerul de sân și ovarian

BRCA1 și BRCA2 sunt cele mai cunoscute gene legate de cancerul de sân și ovarian ereditar. Funcția lor normală este repararea ADN-ul deteriorat, prevenind dezvoltarea tumorilor.

Odată cu apariția mutațiilor acestor gene, repararea ADN-ului este periclitată și crește riscul de cancer.

Mutația BRCA crește și riscul bărbaților care o moștenesc. Este vorba despre cancerul de pancreas și cancerul de prostată care apar mai frecvent la aceste persoane.

  • Sindromul Lynch, cunoscut și sub denumirea de cancer colorectal ereditar fără polipoză, este o afecțiune genetică care crește semnificativ riscul de a dezvolta anumite tipuri de cancer, în special: 

Istoricul familial poate determina recomandarea testelor genetice și a screening-ului mai frecvent.

Analizele și investigațiile efectuate când încă nu sunt simptome sunt diferite pentru femei sau pentru bărbați.

3. Diabetul de tip 2

Riscul de diabet crește dacă părinții sau frații au boala.

Monitorizarea glicemiei și modificările stilului de viață pot fi planificate preventiv.

4. Afecțiuni neurologice și mentale

Boala Alzheimer și unele forme de epilepsie pot avea componente ereditare.

Cunoașterea istoricului ajută la monitorizare timpurie și intervenții preventive.

5. Osteoporoza

Studiile pe gemeni și rude de gradul I arată că densitatea osoasă depinde de moștenirea genetică în proporție de 50-85%.

Cunoașterea riscului potențial permite măsuri preventive pentru reducerea ritmului de scădere a densității osoase și tratamentul la momentul oportun.

Ce este testarea genetică pentru diferite afecțiuni?

Scopul testării genetice este depistarea la timp, înainte de apariția unor simptome, a riscului pentru diferite afecțiuni.

Testarea propriu-zisă se efectuează, de obicei, dintr-o probă de sânge sau salivă. Se analizează genele specifice legate de boli ereditare (de exemplu, BRCA1/2).

Se poate efectua și un panel genetic cu testarea prezenței mai multor gene a căror implicare în apariția unor boli este cunoscută.

În funcție de rezultat, pot fi recomandate ulterior:

  • supraveghere mai atentă (screening mai frecvent)
  • intervenții preventive (chirurgie, medicamente)
  • informarea membrilor familiei (testare în cascadă)

Ce măsuri preventive sunt posibile când riscul genetic este crescut?

1. Supraveghere medicală mai atentă

Screening periodic este recomandabil să fie mai frecvent.

De exemplu:

  • pentru cancer mamar: mamografie anuală și/sau RMN mamar de la vârste mai tinere
  • pentru cancer ovarian: ecografie transvaginală și marker CA-125 (deși eficiența depistării precoce este limitată).
  • analiza PSA pentru screeningul cancerului de prostată

Consultații medicale regulate pentru evaluarea stării generale și detectarea precoce a simptomelor.

2. Modificări ale stilului de viață

  • dietă echilibrată și bogată în legume, fructe, fibre; limitarea grăsimilor saturate și a alcoolului.
  • menținerea unei greutăți sănătoase și activitate fizică regulată.
  • renunțarea la fumat, deoarece fumatul poate crește riscul pentru mai multe tipuri de cancer și boli cardiovasculare.

3. Medicație preventivă (chimio-prevenție)

În anumite cazuri, medicamente pot reduce riscul de cancer. De exemplu:

  • tamoxifen sau raloxifen pentru femei cu risc crescut de cancer de sân.
  • inhibitori de aromatază la femeile aflate la post-menopauză.

4. Proceduri chirurgicale preventive

Pentru persoanele cu mutații genetice cu risc crescut de apariție a unui cancer, se pot practica intervenții chirurgicale înainte de dezvoltarea tumorilor.

De exemplu:

  • mastectomie profilactică: reducere semnificativă a riscului de cancer de sân
  • oforectomie profilactică: reducere a riscului de cancer ovarian și, parțial, de cancer de sân.

Citește mai departe…

10 semne de cancer pe care femeile nu trebuie să le ignore
Analize de screening pentru bărbați: depistarea la timp a afecțiunilor
Ce analize depistează cancerul la timp?

Bibliografie
123...130Pagina 1 din 130
2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă

Cele mai noi

Cele mai citite

Știri

Meniu