Caută
Acasă Blog Pagina 37

Colonoscopie. Când este indicată și cum te pregătești?

Servus Med
-
0
Colonoscopie. Când este indicată și cum te pregătești?

Colonoscopie este o investigație invazivă efectuata de medicul gastroenterolog dacă există suspiciune de cancer de colon. Dar și pentru a investiga cauza de sângerare intestinală, diaree, constipație sau durere abdominală. Anumite persoane trebuie să efectueze mai frecvent colonoscopia.

Colonoscopia este utilă și pentru a urmări anumite afecțiuni ca: diverticuloza, polipii de colon sau bolile inflamatorii intestinale.

Există posibilitatea recoltării unor probe de țesut (biopsie). Acestea sunt analizate la microscop și diagnosticul poate fi stabilit cu acuratețe. Totodată se pot practica și manevre terapeutice. De exemplu, îndepărtarea unui polip de colon.

Cum se desfășoară colonoscopia?

Colonoscopia durează aproximativ 30 min.

Se efectuează de către un medic cu experiența acestei proceduri. Și în cadrul unei clinici în care există posibilități de monitorizare și de intervenție în caz de complicații.

Este obligatorie prezența unei surse de oxigen. Mai ales pentru faptul că procedura se efectuează în anestezie.

Medicul te solicită să te așezi pe un pat, în poziție laterală. Ți se administrează un sedativ injectat intravenos. Sau sub formă de tabletă.

Acest tip de anestezie se numește analgo-sedare. Este altceva decât anestezia generală. Dar nu poate fi efectuată decât de un medic anestezist. Doar acesta este special antrenat pentru a acționa în cazul unei complicații anestezice.

Când sedarea este suficientă, medicul introduce în rect colonoscopul. Este aparatul cu care efectuează colonoscopia. Și care îi permite să vizualizeze colonul prin interior.

Colonoscopul este avansat încet în colon.
Pe parcurs, medicul va recolta probe de țesut din colon și le va trimite la laborator pentru analiză și diagnostic (biopsia).
Poate îndepărta polipi de colon. Dar poate opri și sângerarea acolo unde există.

La final, colonoscopul este retras din rect. Și mergi într-o cameră de recuperare.

Află mai mult ⮕ Polipi pe colon: când este risc de cancer?

Când trebuie să facem colonoscopie?

Colonoscopia de screening (pentru urmărire)

Putem face colonoscopie fără să avem simptome digestive. Scopul este urmărirea modificărilor colonului atunci când știm că avem riscul unor afecțiuni cum este cancerul.

Colonoscopia de screening este recomandată după 45 ani celor care au risc crescut de cancer de colon.
Dar și mai devreme dacă:

  • există în familie multe cazuri de cancer colorectal sau anumite tipuri de polipi de colon
  • există în familie polipoza adenomatoasă familială sau sindrom Linch
  • deja suferi de boală inflamatorie intestinală (boala Crohn sau colita ulcerativă)
  • ai avut radioterapie în zona abdominală

Află mai mult ⮕ Cancer de colon: semne care ne avertizează

Colonoscopia pentru diagnostic

Poate fi recomandată persoanelor care au simptome digestive. Scopul este de a stabili diagnosticul corect.
Poate fi vorba de cancer de colon, diverticulita, polipi de colon sau boli inflamatorii digestive.

Simptomele care pot fi lămurite printr-o colonoscopie sunt:

  • sângerare rectală
  • diaree cronica
  • constipație
  • modificări de formă ale bolului fecal
  • tenesme: senzație frecventă de defecație
  • durere abdominală
  • scădere în greutate
  • anemie prin lipsa de fier

Află mai mult ⮕ Dureri abdominale: cauze și semne de alarmă

Când este contraindicată colonoscopia?

  • infarct miocardic recent
  • instabilitate a tensiunii arteriale
  • peritonita
  • intervenție chirurgicală recentă pe colon
  • când există suspiciunea unei perforații intestinale
  • colita fulminantă (complicație a colitei ulcerohemoragice)

Cum te pregătești de colonoscopie?

Medicul care indică procedura te va sfătui despre ce ai de făcut înainte. Este o procedură care necesită pregătire.

  • dieta trebuie să fie cu puține fibre alimentare cam cu 5-7 zile înainte
  • consumă doar lichide clare cu 24 ore înainte
  • oprește cu câteva zile înainte tratamentul cu antiinflamatoare nesteroidiene
  • tratamentul cu anticoagulante va trebui oprit, dar medicul trebuie să te sfătuiască cu ce să înlocuiești aceste medicamente
  • administrarea unui laxativ indicat de medic și care va provoca o diaree cu scaune apoase. Scopul este ”curățarea” colonului cu 24 ore înainte de colonoscopie.

Află mai mult ⮕ 10 cauze pentru care poate apărea sânge în scaun

Pot apărea complicații?

Medicul îți va explica eventualitatea complicațiilor. Dar și faptul că riscul merită asumat dacă vrei să știi ce boală ai.

Sângerare – apare în 1 la 1000 de colonoscopii. Mai ales dacă se îndepărtează un polip de colon

Infecție – apare rar dacă respectăm recomandarea de ”curățare” a colonului înainte de colonoscopie

Perforația colonului – apare mai frecvent la vârste înaintate sau la cei cu boala Crohn.

La ce să te aștepți după colonoscopie?

Este normal să simți balonare, gaze și chiar mici cantități de sânge la primul scaun.

Dar trebuie să mergi la medic dacă apar:

  • febra și frisoane
  • scaune cu sânge
  • dureri abdominale
  • greață și vărsături
  • amețeală
  • durere în piept sau tulburări de respirație

Citește mai departe…

Ce analize să faci chiar dacă nu te doare nimic?
Polipi pe colon: când există risc de cancer?
10 semne de cancer pe care femeile nu trebuie să le ignore
Ce analize depistează cancerul la timp?
Riscul de cancer și alimentația. Află ce greșeli să nu faci

Bibliografie

Cancer de colon: simptome care te avertizează

Servus Med
-
0
Cancer de colon: simptome care te avertizează

Simptomele de cancer de colon pot să fie, la început, nespecifice acestei afecțiuni. Scăderea în greutate fără să urmăm diete de slăbit, lipsa poftei de mâncare sau oboseala nejustificată nu ne ghidează direct spre cancerul de colon.

Cunoașterea simptomelor ne ajută să ajungem la medic mai rapid. Tratamentul tumorii de colon poate fi, astfel, aplicat la timp.

Din păcate, în stadiile inițiale, cancerul de colon poate să nu dea simptome. De aceea, după 45 ani este indicat să facem regulat analize dacă există factori de risc pentru acest tip de cancer.

Cancer de colon: Simptome frecvente

1. Semne legate de prezența tumorii în colon

Modificări ale tranzitului intestinal obișnuit:

  • modificarea frecvenței scaunelor
  • modificarea formei bolului fecal, mai ales dacă are un diametru
  • redus sau zine de îngustare
  • sânge în scaun (când tumoarea este localizată în porțiunea stângă a colonului)
  • defecație dificilă, senzație permanentă de scaun fără rezultat (tenesme)
  • diaree și constipație apărute alternativ

Disconfort abdominal
Dureri abdominale sau crampe abdominale apar de obicei în cancerele avansate.

Balonare și gaze
Sunt multe afecțiuni care provoacă balonare. Și stilul de alimentație contează.
Cancerul de colon poate provoca balonare în stadii avansate.

Anemia feriprivă

  • sângerarea constantă în scaun poate duce la anemie
  • semne de anemie: oboseală, amețeli, palpitații
  • anemia poate fi primul semn de cancer de colon

Află mai mult ⮕ Sânge în scaun: 10 cauze digestive de sângerare

2. Simptome generale de cancer

Scădere în greutate

Pierderea în greutate fără să ții regim de slăbit poate fi semnul existenței unei tumori oriunde, nu doar în colon.

Tumorile consumă din nutrienți sau produc substanțe chimice care accelerează metabolismul.

Scădere în greutate alarmantă este pierderea a 5% din greutatea corporală în decurs de 6-12 luni.

Află mai mult ⮕ Scăderea în greutate: când este semn de cancer?

3. Lipsa poftei de mâncare

Scăderea apetitului poate fi un semn precoce de cancer de colon.

4. Oboseala inexplicabilă

Oboseala care însoțește cancerele este una care nu trece dacă ne odihnim. Asta trebuie să ne dea de gândit.

Cancer de colon: simptome rare

Dacă nu se descoperă la timp, cancerul de colon poate provoca simptome ale complicațiilor:

  • febra – când tumoarea perforează intestinul sau apare un abces
  • bule de aer în urină – când tumoarea invadează vezica urinară
  • tulburări de respirație și tuse – când tumoarea de colon a generat alte tumori la distanță (în plămâni)
  • cefalee sau probleme neurologice – când cancerul de colon a dat metastaze (tumori secundare) cerebrale
  • hipercalcemie (creșterea calciului în sânge)
  • fracturi și dureri osoase – cancerul care a dat metastaze osoase
  • icter – cancerul s-a extins la ficat
  • ocluzie intestinală – tumoarea este suficient de mare încât blochează tranzitul intestinal

Află mai mult ⮕ VSH: este util pentru depistarea cancerului?

Când trebuie să fim mai atenți la semnele de cancer de colon?

Sunt persoane care au un risc crescut de tumori de colon sau cancer colorectal. Studiile clinice au demonstrat că acest tip de cancer apare mai frecvent:

1. După 50 ani când frecvența cancerului de colon este mai mare

2. Bolile inflamatorii intestinale

Persoanele cu evoluție lungă a acestor afecțiuni au un risc crescut de cancer de colon. De exemplu, colita ulcerativă cu evoluție de 10 ani are un risc cu 0,7% mai mare de a provoca un cancer de colon față de populația generală. După 20 de ani de evoluție a colitei riscul crește la aproape 8%, iar după 30 de ani la 33%.

Persoanele la care boala inflamatorie de colon afectează o suprafață mare de intestin au risc crescut de cancer colorectal.

Bolile inflamatorii intestinale nu trebuie confundate cu sindromul de colon iritabil. Colonul iritabil nu crește riscul de cancer colorectal.

Află mai mult ⮕ Când este necesară operația pentru colita ulcerativă?

cancer de colon

3. Factorii genetici

Dacă în familie există o rudă de gradul 1 (părinte, frate) cu cancer de colon, există un risc mai mare pentru ceilalți membri ai familiei.

Sindromul Lynch este o afecțiune moștenită genetic în care riscul de apariție a cancerului de colon este de 80%.

Pentru persoanele cu sindrom Lynch cunoscut, este foarte util un program de screening.

Colonoscopia efectuată la timp permite diagnosticul mai rapid.
Familiile în care există sindrom Linch au un istoric cu multiple neoplazii. Apar frecvent: cancer de stomac, de căi biliare, de colon, de prostată, uter sau ovare.

4. Polipoza de colon este tot o afecțiune cu apariție mai frecventă în anumite familii. Apar zeci de polipi pe colon. Această afecțiune evoluează către cancerul de colon în aproape 100% din cazuri.

Află mai mult ⮕ Polipoza de colon: când este risc de cancer?

5. Radioterapia

Iradierea pelvisului sau abdomenului pentru diverse tipuri de cancere, crește riscul de apariție a cancerului de colon.

De exemplu, bărbații cu radioterapie pentru cancer de prostată sau cancer testicular.

6. Stilul de viață

Consumul de alcool crește riscul cancerului de colon.
Chiar și consumul moderat de alcool poate aduce acest risc.

Regimul alimentar cu consum frecvent de carne roșie procesată, exces de grăsimi și cantitate redusă de fibre, crește riscul de cancer colorectal.

Este inclusă aici carnea de vită, porc, miel. Chiar și numai 50g de carne procesată pe zi, zi de zi (de exemplu, un hot-dog) poate avea acest efect.

Citește mai departe…

Ce analize să faci chiar dacă nu te doare nimic?
Ce analize depistează cancerul la timp?
Teste de screening pentru depistarea cancerului la bărbați
Colonoscopia: când este indicată și cum te pregătești?
Băuturile dulci și riscul de cancer de colon

Bibliografie


Durerile de spate care pot semnala ceva mai grav

Dr. Corina Golovei
-
0
Durerile de spate care pot semnala ceva mai grav

Durerile de spate sunt un simptom de care 84% din persoanele de pe glob suferă cel puțin o dată în viață. Durerea de spate poate fi constantă, surdă, supărătoare. Sau poate fi o durere ascuțită, însoțită de senzație de arsură, cu iradiere în sold sau picior. Nu totdeauna este de vină coloana vertebrală pentru durerile de spate. Litiaza renală, dar și unele tipuri de cancer pot provoca dureri de spate care nu cedează la calmantele obișnuite.

Durerea de spate de cauze extra-articulare sau durerea referită are cauze nelegate de coloană. Afecțiuni ale organelor din torace sau abdomen pot genera durere de spate, dureri lombare sau dureri de mijloc și pot întârzia diagnosticul.

Uneori durerile de spate semnalează existența cancerului. De aceea, trebuie luate în serios. Mai ales dacă trenează, durează de mai mult timp sau cedează greu la calmante.

Durerile de spate de cauze extra-articulare

1. Dureri de spate în litiaza renală

Calculii renali sunt responsabili de una dintre cele mai puternice dureri: colica renală.

Cum recunoști durerea?

  • durere predominant lombară și, frecvent, de o singură parte a coloanei
  • durere intensă, ascuțită, nu cedează de la sine

Simptomele care însoțesc durerea de spate în litiaza renală sunt:

  • greață și vomă
  • durere la urinat
  • sânge în urină (hematurie)
  • febră și frison dacă este si infecție urinară

Află mai mult ➡ Litiaza renală sau calculi renali: Cum îți dai seama?

2. Prostata și durerile de spate

Cancer de prostată

Cancerul de prostată nu dă prea multe simptome în stadiile inițiale. Durerea de spate este unul dintre semnele de cancer de prostată. Din păcate este un semn al bolii avansate.

Cancerul este extins în această situație. Vertebrele sunt fragile, se ”prăbușesc” una peste alta, comprimă nervii spinali și pot genera durerea de spate.

Apar dificultăți la mers, slăbiciunea membrelor inferioare sau dificultăți în a controla eliminarea de urină și materii fecale sau sindrom de coadă de cal.

Află mai mult ➡ Cancer de prostată: cum depistezi la timp?

Adenom de prostată

Adenomul de prostată este o tumoare benignă. Prostata crește în volum. De obicei, nu apare durere de spate în această afecțiune.

Simptomele dominante sunt cele urinare: micțiuni frecvente, nicturia sau urinatul nocturn, incapacitatea de a goli complet vezica urinară.

Analiza de sânge numită PSA sau antigen specific prostatic face diferența între cancer de prostată și adenom de prostată. După vârsta de 50 ani, efectuarea regulată a PSA ne poate avertiza la timp despre cancerul de prostată.

Află mai mult ➡ PSA sau antigen specific prostatic: Cum se interpretează?

Prostatita

Prostatita reprezintă inflamația prostatei .

Durerea de spate (lombară) se însoțește de:

  • durere și senzație de arsură la urinat sau disurie
  • dificultăți la urinat
  • micțiuni frecvente, în special noaptea sau nicturie
  • necesitate urgentă de a urina
  • urină tulbure
  • sânge în urină sau hematurie
  • durere în zona dintre scrot și rect (perineu)
  • durere sau disconfort la nivelul penisului sau testiculelor
  • ejaculare dureroasă, durere pelvină după contact sexual, probleme sexuale (disfuncție erectilă) – în special în prostatita cronică
  • febră (în prostatita acută)
  • retenție acută de urină (imposibilitatea de a urina)

Află mai mult ➡ Prostatita: cauze, simptome, tratament

3. Anevrism de arteră aortă și dureri de spate

Aorta este cea mai mare arteră din corp. Are un traseu care pornește de la inimă și coboară prin torace în abdomen.

Avansarea în vârstă se însoțește de o dilatare a aortei, dar diametrul maxim nu ar trebui să depășească 4 cm. Când dilatarea este mai mare într-un anumit segment, apare ricul de ruptură a aortei.

Anevrismul de aortă abdominală este o situație care apare mai frecvent după vârsta de 60 ani. La persoanele mai tinere, trebuie luată în calcul dacă unul din părinți a avut această afecțiune.

Dacă anevrismul de aortă abdominală se rupe apare sângerare în abdomen și situația reprezintă o urgență medicală, necesitând tratament imediat. Anevrismul rupt se manifestă cu durere abdominală severă și durere de spate apărute brusc. Durerea iradiază (se extinde) în zona inghinală și fese; poate iradia și în jos, pe membrul inferior.

Durerea este foarte severă și însoțită de semne de șoc: amețeală, puls accelerat, greață și vărsături, transpirații reci. Intervenția chirurgicală este salvatoare și trebuie cât mai rapid efectuată.

Află mai mult ➡ Dureri lombare: sfaturi greșite pe care să nu le urmezi

4. Colecistita litiazică și durerile de spate

Colecistita sau criza de fiere este inflamația vezicii biliare.

Vezica biliară este un organ de dimensiuni mici, aflat în vecinătatea ficatului. În vezica biliară se adună bila sau, popular, ”fierea”, lichid produs de ficat. Bila are roluri clare în digestia alimentelor.

În lichidul care stagnează în colecist se poate produce aglomerarea particulelor solide cu apariția de calculi biliari sau litiază biliară.

Simptomele sunt:

  • durere abdominală severă (în partea dreaptă a abdomenului, sub coaste)
  • durere cu punct de pornire abdominal, dar care se extinde în umărul drept sau în spate
  • sensibilitate accentuată la atingerea abdomenului
  • greață, vomă
  • febră

E foarte important contextul în care apar aceste simptome: de obicei după mese copioase, bogate în grăsimi.

Litiaza biliară poate să nu dea niciun semn. Dar dacă apar simptome, rezolvarea este prin tratament chirurgical.

Colecistita litiazică netratată este o cauză majoră de pancreatită, o afecțiune severă cu mortalitate mare.

Află mai mult ➡ Colecistita acută: cauze, simptome, tratament

De reținut

• Durerea de mijloc poate fi provocată de coloana vertebrală, poate fi vorba despre hernie de disc, cu compresia nervilor spinali sau de sacroileită.

• Durerea de mijloc sâcâitoare care nu cedează la calmante poate fi și semnalul unei alte afecțiuni, uneori un cancer.

Citește mai departe…

Cancer: analize pentru depistare în timp util
VSH: este o analiză utilă pentru depistarea cancerului?
Menopauza și durerile articulare
Durerea de spate provocată de stres
Remedii naturale eficiente pentru durerile lombare

Bibliografie
  • Clinical Journal of Pain: Nonspecific Low Back Pain. Inflammatory Profiles of Patients With Acute and Chronic Pain; National Institute of Neurological Disorders and Stroke: Low Back Pain; National Health System: Back Pain; National Institute of Arthritis and Musculoskeletal and Skin disease: Back Pain; Mayo Clinic: Back Pain. Non-specific low back pain. Lancet. Feb 2012. DOI: 10.1016/S0140-6736(11)60610-7.

Insuficiența renală și pericolul ca rinichii să nu mai funcționeze

Dr. Corina Golovei
-
0
Insuficiența renală și pericolul ca rinichii să nu mai funcționeze

Insuficiența renală semnifică incapacitatea rinichilor de a mai filtra integral sângele ceea ce duce la acumularea deșeurilor neeliminate. Situația poate fi temporară, până la dispariția cauzei și atunci este vorba despre insuficiență renală acută care durează ore sau zile. Alteori, o afecțiune de lungă durată, cum este diabetul, duce la pierderea progresivă și definitivă a funcției renale și se instalează insuficiența renală cronică.

Deși avem doi rinichi, ei pot fi afectați de o mulțime de afecțiuni sau alegeri pe care le facem în ceea ce privește stilul de viață.

În timp, pierderea funcției renale duce la o cascadă de reacții metabolice și afectează inima, plămânii, creierul, oasele și alte organe.

Insuficiența renală : simptome și evoluție

Incapacitatea rinichilor de a elimina apa și deșeurile metabolice (cum este ureea) provoacă o parte din simptome prin afectarea creierului alături de celelalte organe:

  • diminuarea sau oprirea formării de urină
  • urină cu aspect spumos
  • hipertensiune arterială
  • edeme: inițial umflarea mâinilor și a picioarelor, ulterior edeme generalizate
  • lipsa poftei de mâncare
  • greața, voma
  • mâncărimi de piele
  • oboseală
  • gust metalic
  • dificultăți la respirație
  • confuzie
  • convulsii
  • comă

Prin acumularea în exces a potasiului neeliminat apar și fenomene cardiace care sunt cel mai frecvent cauza decesului:

Insuficiența renală acută se instalează cel mai frecvent după traumatisme, infecții severe sau intervenții chirurgicale majore.

Află mai mult ⮕ Sistemul excretor: cum funcționează rinichii?

Dacă insuficiența renală se instalează mai lent și este de durată, cauza nefiind tratată, este vorba despre insuficiență renală cronică. Rinichii sunt afectați în contextul altor afecțiuni:

Alteori este vorba chiar despre o afecțiune renală, cum este rinichiul polichistic, a cărui evoluție, în ani, se soldează cu insuficiență renală.

Rinichii sunt organe importante care mențin echilibrul întregului organism.

Una din consecințele grave atunci când nu ținem sub control glicemia sau nu luăm tratamentul prescris pentru hipertensiune este afectarea rinichilor și pericolul insuficienței renale.

Odată instalată insuficiența renală cronică evoluția este către dializă. Aparatul de dializă filtrează sângele și îndeplinește funcțiile pe care le are un rinichi sănătos.

O altă soluție la care se recurge este transplantul renal. Rinichiul transplantat se conectează la circulația sângelui primitorului și restabilește echilibrul fluidelor și electroliților.

Află mai mult ⮕ Cum îți dai seama că durerea lombară este de la rinichi?

Ce analize semnalează insuficiența renală?

Analizele care dezvăluie medicului că există insuficiență renală sunt creatinina și ureea din sânge.

Când creatinina crește peste nivelul normal, următorul pas este stabilirea gravității insuficienței renale. Nivelul potasiului în sânge stabilește gradul de urgență al unei intervenții pentru deblocarea rinichiului. Hiperpotasemia pune viața în pericol.

Potasiu: valori normale 3,5- 5 mEq/ l

Valorile peste 5 sunt considerate deja hiperpotasemie. Iar valorile peste 6,5 cresc riscul de deces.

Ulterior medicul face și investigații imagistice care să stabilească eventuala cauză a insuficienței renale.

Află mai mult ⮕ Analize pentru rinichi: care sunt cele uzuale și cum se interpretează?

Insuficiența renală: cauze posibile

Afecțiuni ale aparatului urinar care pot conduce la insuficiență renală acută

Afecțiuni în care insuficiența renală este cauzată de reducerea aportului de sânge la rinichi

  • pierdere masivă de sânge (hemoragie)
  • deshidratare severă
  • diaree și vărsături
  • arsuri
  • insuficiența cardiacă
  • sindromul hepatorenal în care funcția rnichilor este legată de o afecțiune hepatică
  • tromboza unei artere renale
  • infecție generalizată (sepsis)

Află mai mult ⮕ Sindromul CKM care afectează inima, rinichii și metabolismul

Insuficiența renală: tratament

Insuficiența renală acută se instalează rapid, simptomele sunt semnificative și este necesară intervenția de urgență pentru restabilirea funcției renale.

Se folosesc:

  • diuretice
  • hemodializă
  • corecția de potasiu, sodiu, pH sanguin
  • monitorizarea permanentă a diurezei și funcțiilor cardiacă și respiratorie

Sunt cazuri care necesită tratament în terapie intensivă. În paralel cu tratarea insuficienței renale se încearcă și tratarea cauzei.

Pierderea de sânge (traumatisme, intervenții chirurgicale), deshidratarea sau afectarea circulației sanguine în infecții severe (sepsis) sunt cele mai frecvente cauze de insuficiență renală acută.

Insuficiența renală cronică duce la necesitatea dializei sau a transplantului renal. Când rinichii funcționează în proporție de 15% sau mai puțin, celelalte tratamente nu mai sunt suficiente.

Citește mai departe…

10 obiceiuri care ne pot afecta rinichii
Sindromul CKM care afectează inima, rinichii și metabolismul
Regim alimentar în boli de rinichi: 5 principii de bază
Boala renală cronică și diabetul
Hipertensiunea arterială renală

Bibliografie

Boli autoimune: ce infecții pot să le declanșeze?

Servus Med
-
0
Boli autoimune: ce infecții pot să le declanșeze?

Bolile autoimune apar când sistemul imunitar atacă țesuturile noastre proprii. Mecanismul prin care sistemul imunitar ajunge să încurce inamicul nu este foarte clar lămurit, dar se consideră că infecțiile bacteriene, virale sau parazitare joacă un rol important.

Când organismul vine în contact cu un microorganism (virus sau bacterie), sistemul imunitar sesizează pericolul și atacă dușmanul. Acesta este răspunsul imun normal.

Dar, uneori, celulele și țesuturile normale sunt ținta acestui atac. Astfel apare boala autoimună.

Infecțiile sunt considerate declanșatori ai reacțiilor autoimune și pot contribui și la severitatea bolilor autoimune sau la reapariția simptomelor după perioade de acalmie.

Ce infecții pot declanșa boli autoimune?

Aproape orice boală autoimună investigată este legată de o infecție.

Cercetătorii au observat o relație bidirecțională:

  • la unii pacienți cu anumite tipuri de infecții se declanșează ulterior și o boală autoimună

De exemplu, infecția cu Helicobacter pylori poate fi urmată de o afecțiune autoimună ca:

Un alt exemplu este și reumatismul articular acut (RAA) care poate apărea la scurt timp după infecția cu Streptococ. Ulterior se poate declanșa psoriazisul care este tot o afecțiune autoimună.

Chiar și după infecția cu COVID 19 sunt semnalate cazuri de boală autoimună.

  • unii pacienți cu boală autoimună fac mai frecvent anumite infecții

De exemplu, persoanele cu lupus eritematos sau cu scleroză multiplă sunt mai susceptibile la infecția cu virus Ebstein-Barr.

Pe de altă parte, unele infecții pot determina recăderi ale bolilor autoimune în remisie.

De exemplu, infecția cu Clostridium difficile este implicată în reapariția simptomelor de boală Crohn care anterior era stabilizată.

Și infecțiile parazitare pot fi implicate. De exemplu, au fost observate titruri mari de anticorpi anti-Toxoplasma la persoane cu ciroză biliară primitivă sau cu granulomatoza Wegener.

Află mai mult ⮕ Lupus eritematos: Ghid complet

De ce infecțiile menționate nu declanșează la orice persoană boli autoimune?

Nu toate persoanele care au infecțiile menționate fac și boală autoimună. De ce?

Genetica joacă un rol important în apariția reacțiilor autoimune. Este dovedit de faptul că anumite boli autoimune apar la mai mulți membri ai unei familii sau la frații gemeni. Se întâmplă așa pentru 24% din cazurile de lupus, 25% din cazurile de scleroză multiplă sau 40% din cazurile de diabet tip 1.

Cercetătorii consideră că este vorba despre transmiterea genetică a tipului de reacție pe care îl are sistemul imunitar în contact cu diverși factori din mediu.

Află mai mult ⮕ Diferența între boala Crohn vs colita ulcerativă RCUH

Sunt importante infecțiile din copilărie

Infecțiile repetate în perioada copilăriei apar frecvent în antecedentele persoanelor cu boli autoimune.

Un studiu clinic desfășurat în Suedia a demonstrat că infecțiile din primul an de viață se asociază cu un risc crescut de artrită reumatoidă mai târziu în viață.

Un alt studiu a identificat prezența anticorpilor antinucleari la adulții care în copilărie au avut oreion, rujeolă și boli diareice (enteroviroze) în primul an de viață.

Află mai mult ⮕ Artrita reumatoidă: de ce se deformează degetele?

Ce se știe până în prezent despre legătura infecțiilor cu bolile autoimune?

Bolile autoimune pot fi declanșate sau agravate de infecții. De regulă nu este vorba despre o singură infecție, ci de un cumul de mai multe infecții produse în copilărie.

Nu toate persoanele cu infecții vor avea o boală autoimună. Bolile autoimune au tendința de a apărea la indivizi susceptibili genetic.

Infecțiile pot fi responsabile și de severitatea simptomelor bolii autoimune, dar și de reapariția simptomelor după ce boala intră în remisie.

Citește mai departe…

Boli autoimune: care sunt și de ce apar?
Hepatita autoimună
Artrite autoimune: dureri articulare și simptome asociate
Sindrom Sjogren: lipsa de salivă și de lacrimi
Tiroidita Hashimoto

Bibliografie
  • Triggers of Autoimmunity: The Role of Bacterial Infections in the Extracellular Exposure of Lupus Nuclear Autoantigens. Frontiers.
  • Draborg A, Izarzugaza JM, Houen G. How compelling are the data for Epstein-Barr virus being a trigger for systemic lupus and other autoimmune diseases? Curr Opin Rheumatol. (2016) 28:398–404. doi: 10.1097/BOR.0000000000000289
  • Infections and autoimmunity – friends or foes?. Kivity, S., Agmon-Levin, N., Blank, M., & Shoenfeld, Y. (2009). Trends in Immunology, 30(8), 409–414. doi:10.1016/j.it.2009.05.005 
  • Crohn’s Disease and Infections: A Complex Relationship. MedGenMed 2004

Sindromul CKM care afectează inima, rinichii și metabolismul

Servus Med
-
0
Sindromul CKM care afectează inima, rinichii și metabolismul

Sindromul CKM este frecvent și include afecțiuni cardiovasculare, renale și diabet tip 2 la persoane cu obezitate. Particularitatea sindromului este faptul că având una din afecțiuni, le putem dobândi și pe celelalte din cadrul sindromului CKM. Diabetul și obezitatea sunt adesea urmate de boală renală cronică, ateroscleroză și infarct miocardic.

Denumirea sindromului provine de la inițialele în limba engleză ale afecțiunilor reunite: cardiovascular-kidney-metabolic.

Reunirea acestor afecțiuni nu este întâmplătoare. Afecțiunile cardiace progresează destul de rar pe cont propriu. De regulă sunt strâns conectate cu afecțiunile renale și metabolice ale unei persoane. Urmărind și tratând obezitatea, diabetul și bolile renale, putem reduce substanțial riscul de deces printr-o boală cardiacă.

Intenția specialiștilor care au stabilit numele unei noi afecțiuni cum este sindromul CKM nu este de a adăuga încă o boală pe lista celor cunoscute.

Scopul este de a identifica la timp persoanele care au un risc crescut de asociere a acestor afecțiuni pentru a putea împiedica suprapunerea unei boli cardiace peste cele renale și metabolice.

Persoanele cu diabet și obezitate, de exemplu, au un risc mai mare și trebuie urmărite și tratate preventiv pentru afecțiuni cardiace și renale.

Sindromul CKM: afecțiunile asociate

Afecțiuni cardiace

  • ateroscleroza
  • infarct miocardic
  • aritmii cardiace
  • insuficiența cardiacă

Simptomele acestor afecțiuni includ disconfort sau durere în piept, dificultăți la respirație, bătăi cardiace neregulate, oboseală, picioare și glezne umflate din cauza acumulării de lichide în exces.

Află mai mult ⮕ Ateroscleroza. Ghid complet

Rinichi

Boala cronică renală este o componentă importantă a sindromului CKM. Simptomele includ:

  • urinat frecvent sau prea rar
  • scădere în greutate
  • piele uscată
  • picioare, glezne și fața umflate
  • oboseală
  • apetit scăzut
  • tulburări de somn

Ficat

Modificările metabolice care duc la apariția ficatului gras pot fi o consecință a celorlalte afecțiuni din sindromul CKM.

Obezitatea, colesterolul și trigliceridele mari sau diabetul pot duce la apariția aterosclerozei cu consecințele cardiace menționate, dar pot genera și apariția ficatului gras non-alcoolic.

Ficatul gras este o afecțiune silențioasă, fără simptome până ce se agravează. Apariția insuficienței hepatice este semnalată de oboseală, scăderea rezistenței la efort și disconfort abdominal.

Află mai mult ⮕ Agravarea ficatului gras poate fi stopată

Pancreas

În sindromul CKM se poate asocia și afectarea pancreasului ca o consecință a celorlalte modificări metabolice. Apare astfel și diabetul de tip 2.

Debutul diabetului este anunțat de simptomele clasice: poliurie (urinat frecvent), polidipsie (sete exagerată) și polifagie (foame exagerată).

Află mai mult ⮕ De ce nu stai bine cu glicemia?

Când există risc crescut să ai sindrom CKM?

Factorii de risc pentru sindromul CKM includ:

Fiecare din aceste modificări cresc riscul de apariție a afecțiunilor din cadrul sindromului CKM.

Află mai mult ⮕ Apolipoproteina B (Apo B): o analiză mai importantă decât colesterolul

Sindromul CKM: stadii și tratamente

Stadiul 0: niciunul din factorii de risc menționați mai sus

În acest stadiu este importantă prevenția pentru a nu avansa într-un stadiu mai mare al bolii.

Prevenirea creșterii în greutate este importantă deoarece obezitatea este legată de apariția diabetului și hipertensiunii.

Stadiul 1: exces de grăsime abdominală, prediabet

Prediabetul poate evolua chiar și 10 ani până la declanșarea diabetului, dar consecințele prediabetului sunt similare diabetului.

Stadiul 2: diabet tip 2, hipertensiune, trigliceride mari, boală renală. În acest stadiu există un risc crescut de agravare a funcției renale și apariție a bolilor cardiovasculare.

În acest stadiu sunt necesare medicamente pentru diabet, hipertensiune și colesterolul crescut.

Stadiul 3: boli cardiovasculare incipiente, fără simptome, la persoane cu factori de risc metabolic sau boală renală.

Scopul tratamentului în această etapă este împiedicarea progresiei bolii cardiovasculare către una simptomatică. Dar și prevenirea degradării funcției renale și apariția insuficienței renale.

Tratamentul include:

Dintre medicamentele antidiabetice, inhibitorii SGLT2 protejează rinichii și inima. La fel, agoniștii GLP-1 reduc nivelul glicemiei, dar și riscul complicațiilor cardiovasculare.

Stadiul 4: boli cardiovasculare care provoacă simptome, la persoane cu exces de grăsime, factori de risc metabolic sau boală renală.

În acest stadiu, persoana afectată a avut deja un infarct sau AVC și deja are un grad de insuficiență cardiacă.

Pot avea în același timp boală arterială periferică sau fibrilație atrială.

Scopul tratamentului este stabilizarea bolilor cardiace, dar și celelalte afecțiuni din sindromul CKM care pot agrava situația cardiacă.

Află mai mult ⮕ Boala cronică renală și diabetul

Putem regresa dintr-n stadiu superior într-unul inferior al sindromului CKM?

Comitetul de medici care a elaborat stadiile sindromului CKM precizează că putem regresa de la un stadiu mai avansat la unul inferior dacă se urmărește constant schimbarea stilului de viață și controalele medicale sunt efectuate regulat. Această regresie este posibilă mai ales în stadiile 1, 2 și 3.

Bine de știut
În toate stadiile, evoluția poate fi favorabilă dacă urmărim: dimensiunea taliei, indexul de masă corporală, alimentația sănătoasă și mișcarea fizică regulată.

În stadiul 0 comitetul de experți recomandă evaluarea tensiunii arteriale, colesterolului, trigliceridelor și glicemiei la fiecare 3-5 ani.

Alimentația sănătoasă și mișcarea fizică regulată sunt măsuri esențiale pentru împiedicarea progresiei sindromului CKM într-un stadiu avansat.

În stadiul 1: evaluarea tensiunii arteriale, colesterolului, trigliceridelor și glicemiei la 2-3 ani.

În plus: alimentația sănătoasă, mișcarea fizică constantă, scăderea cu 5% a greutății corporale și reglarea glicemiei.

În stadiul 2: evaluarea tensiunii arteriale, colesterolului, trigliceridelor și funcției renale o dată pe an.

În stadiul 3: este recomandată evaluarea necesității administrării statinelor pentru scăderea colesterolului.

Află mai mult ⮕ Profilul lipidic. Analize pentru dislipidemie interpretate

Sindromul CKM: măsurile cele mai importante pentru a evita agravarea

Alimentația sănătoasă

Alimentația sănătoasă presupune ca baza alimentației să includă:

  • fructe
  • legume
  • cereale integrale
  • fasole
  • proteine din surse vegetale
  • carne de pasăre
  • pește

Exerciții fizice constante

Sunt recomandate cel puțin 150 min de activitate fizică săptămânal, din care cel puțin 75 min de activitate fizică aerobică intensă.

Oprirea fumatului

Oprirea fumatului este crucială pentru sănătate. Fumatul afectează sănătatea inimii și vaselor de sânge.

Somnul

Sunt necesare 7-9 ore de somn în fiecare noapte. Insomnia crește riscul pentru:

  • boli cardiovasculare
  • obezitate
  • depresie
  • demență
  • hipertensiune
  • glicemie și colesterol crescute

Menținerea greutății corporale optime

Menținerea greutății corporale scade riscul bolilor cardiovasculare. Dimensiunea taliei și indexul de masă corporală se folosesc ca și criterii de monitorizare.

Corectarea nivelului de colesterol și a glicemiei

Menținerea LDL-colesterolului și a glicemiei sunt măsuri esențiale pentru regresia sindromului CKM.

Tratarea hipertensiunii

Menținerea tensiunii la valori normale contribuie substanțial la reducerea vitezei de progresie a sindromului CKM.

Citește mai departe…

Grăsimea abdominală: cauze, pericole, soluții eficiente
Ce spune dimensiunea taliei despre sănătatea ta?
Apolipoproteina: o analiză mai importantă decât colesterolul
Antidiabeticele noi care reduc riscul de AVC
Când sunt necesare statinele pentru scăderea colesterolului?

Bibliografie

Grăsimea abdominală: cauze, pericole, soluții eficiente

Servus Med
-
0
Grăsimea abdominală: cauze, pericole, soluții eficiente

Grăsimea abdominală este grăsime acumulată subcutanat la nivelul abdomenului și este un semnal că există un surplus de grăsime acumulată și în jurul organelor: stomac, intestine, ficat. Țesutul adipos (grăsimea) acumulat în exces crește riscul de diabet tip 2 și boli cardiovasculare împreună cu complicațiile lor, infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral.

În plus, grasimea este considerată un adevărat organ endocrin. Produce hormoni care influențează cantitatea de alimente pe care o consumăm, cum este leptina.

Totodată afectează și reglarea glicemiei deoarece crește rezistența la insulina produsă de pancreas. Organismul nu mai răspunde corect la insulină și glicemia crește.

De ce apare grăsimea abdominală?

Surplusul de calorii

Obiceiurile alimentare proaste sunt cauza cea mai frecventă a acumulării de grăsime pe abdomen.

Poți să dai vina pe anumite grupe alimentare cum este zahărul sau carbohidrații, dar adevărul este că nu contează foarte mult ce mănânci atâta vreme cât menții balanța energetică negativă.

Balanța energetică este dată de diferența dintre caloriile pe care le introducem și caloriile pe care le consumăm pentru activitățile zilnice.

Stilul de viață sedentar sau activitatea fizică redusă duce cel mai des la o balanță pozitivă: caloriile se adună în exces.

Află mai mult ⮕ Vreau să slăbesc. Cum calculez balanța energetică?

Metabolismul

Metabolism înseamnă toate reacțiile chimice pe care corpul nostru le parcurge pentru a converti combustibilul în energie.

În general, considerăm că avem un metabolism încetinit sau leneș dacă atunci când încercăm să slăbim nu mai pierdem în greutate așa de ușor ca altădată.

Ne consolăm cu ideea că acest lucru se datorează vârstei sau hormonilor. Și o luăm ca pe un dat la care nu avem ce face.

În realitate, studiile clinice ne spun că metabolismul contribuie foarte puțin la creșterea în greutate, iar încetinirea metabolismului nu apare decât după 60 ani.

Află mai mult ⮕ Metabolismul leneș și creșterea în greutate

Grăsimea abdominală și genetica

Unele persoane sunt înclinate genetic să depună grăsimea în talie și pe burtă.

Pe de altă parte, există și o predispoziție familială, însemnând că probabilitatea ca un copil să fie obez poate fi anticipată după greutatea corporală a membrilor familiei.

Hormonii

Tranziția către menopauză este însoțită de creșterea în greutate și de acumularea grăsimii pe abdomen.

În același timp apare dislipidemia cu creșterea colesterolului, a riscului de diabet tip 2 și de hipertensiune.

Află mai mult ⮕ Fitoestrogeni din plante la menopauză: cum influențează greutatea?

Alimentele ultraprocesate

Un consum crescut de alimente ultraprocesate s-a dovedit că duce la acumularea de grăsime în exces, în special pe abdomen.

Alimentele ultraprocesate conțin ingrediente pe care nu le folosim când gătim acasă. Poți să nu recunoști denumirile unor ingrediente deoarece sunt chimicale, coloranți, îndulcitori, conservanți, dar și zahăr adăugat și sare în exces.

Exemple: pâine produsă industrial, alimente semipreparate, cârnați, bacon și alte produse din carne.

Alcoolul

În timp ce consumul moderat de vin roșu are unele beneficii cardiovasculare, multe persoane folosesc alcoolul pentru relaxare fără să ia în considerare riscurile.

Alcoolul provoacă creștere în greutate prin cel puțin 2 mecanisme:

  • reduce capacitatea organismului de a reduce grăsimile
  • crește senzația de foame și te conduce la alegeri alimentare nepotrivite

Este grasimea abdominală periculoasă?

Grăsimea abdominală ne atrage atenția că avem exces de grăsime viscerală. Iar grăsimea viscerală crește riscul de sindrom metabolic, diabet tip 2, infarct miocardic și unele tipuri de cancere: prostată, sân, colon.

La analizele de rutină vom observa creșterea LDL-colesterol și a trigliceridelor și apariția ficatului gras.

Grasimea abdominală ne pune în pericolul de a deveni pacienți cu boli cronice.

Află mai mult ⮕ Cum putem preveni ficatul gras?

La ce dimensiune a taliei trebuie să ne îngrijorăm?

Dimensiunile taliei care sunt considerate criterii de diagnostic pentru sindromul metabolic sunt:

  • femei: 80-88 cm
  • bărbați: 94-102 cm

Află mai mult ⮕ Ce este sindromul metabolic?

Cum reducem grăsimea abdominală?

1. Dieta echilibrată cu balanța energetică negativă

Ca să pierdem în greutate, numărul de calorii pe care le ingerăm trebuie să fie mai mic decât numărul de calorii pe care le folosește organismul într-o zi.

Bine de știut: Studiile clinice demonstrează că nu contează ce dietă alegi pentru a slăbi atâta timp cât menții balanța caloriilor negativă.

Dieta echilibrată înseamnă focus pe:

  • carbohidrați complecși: cereale integrale fructe, legume
  • proteine: carne slabă, lactate degresate, ouă, pește, soia
  • grăsimi sănătoase: avocado, ulei de măsline, nuci, semințe, unt de arahide, unt de migdale
  • evitarea alcoolului
  • excluderea alimentelor ultraprocesate

Bine de știut: dacă menții balanța energetică negativă nu este nevoie să excluzi alimentele preferate.

Dieta echilibrată este aceea care nu exclude niciuna din grupele alimentare.

2. Exercițiile fizice și mersul pe jos

Exercițiile fizice sunt obligatorii pentru menținerea greutății corporale. Sunt recomandate cel puțin 150 min de exerciții fizice moderat-intense pe săptămână. Mersul pe jos este un asemenea tip de exercițiu fizic.

De asemenea, se recomandă 2 zile pe săptămână cu antrenament mai intens pentru a pierde mai ușor grăsimea abdominală.

Găsirea tipului de sport care să ne facă plăcere este cheia.

Află mai mult ⮕ Cele 4 exerciții fizice bine de făcut săptămânal

3. Reducerea stresului

Managmentul stresului este important nu doar pentru sănătatea mintală, dar și pentru reducerea grăsimii abdominale.

Exercițiile de respirație, meditația, yoga sau orice activitate care te face să te simți bine, reduce și stresul.

4. Somnul este esențial pentru sănătate

Somnul insuficient ne împiedică să pierdem în greutate atunci când dorim.

Un studiu din 2014 demonstrează că persoanele cu somn insuficient sunt mai tentați să consume calorii în exces și alimente bogate în carbohidrați. În același timp, somnul insuficient poate duce la eliberarea unor substanțe chimice care stimulează foamea.

Citește mai departe…

Hormonii vinovați pentru creștere în greutate
Cum să faci mișcare pentru arderea grăsimilor?
Cum să slăbești după 40 ani?
Cum scapi de burtă la menopauză?
Ce spune dimensiunea taliei despre sănătatea ta?

Bibliografie

Menopauza și durerile articulare

Servus Med
-
0
Menopauza și durerile articulare

Menopauza și durerile articulare sunt o asociere frecventă. Aproximativ 50% din femeile la menopauză au dureri articulare, mai ales la articulațiile mici de la mâini și picioare. Asocierea este explicată de scăderea nivelului de hormoni estrogeni.

Inflamația și durerile articulare cresc riscul de instabilitate și fracturi care este semnificativ mai mare la femei față de bărbați.

Estrogenii, hormonii sexuali feminini, au un rol deosebit de important în funcționarea sistemului musculoscheletal. Receptori celulari pe care se fixează estrogenii se găsesc și la nivelul oaselor, dar și la mușchi, ligamente și tendoane.

Menopauza și durerile articulare: cum se manifestă?

Durerile articulare provocate de scăderea nivelului de estrogeni au anumite caracteristici:

  • sunt mai severe dimineața
  • se atenuează odată cu mișcarea
  • sunt însoțite de dureri musculare
  • se aud și cracmente la diferite mișcări

În afara articulațiilor mici de la mâini și picioare, frecvent apar dureri de spate, de gât și de umeri.

Faptul că durerile sunt cvasipermanente, accentuează anxietatea și afectează echilibrul emoțional putând conduce la depresie.

Incapacitatea de a desfășura activitățile zilnice cu care erai obișnuită

Tipuri de artrite care pot apărea la menopauză

Osteoartrita (coxartroza, gonartroza, artrite la articulațiile membrului superior)

Osteoartrita localizată mai ales la articulațiile mâinii și la genunchi este mai frecventă la femei decât la bărbați ceea ce a dus la ipoteza că deficitul de estrogeni ar putea fi cauza.

Pe de altă parte uzura articulației agravată de creșterea în greutate la menopauză accentuează probabilitatea apariției osteoartritei.

Află mai mult ⮕ Gonartroza: cauze și tratament pentru durerea de genunchi

Artrita reumatoidă

Artrita reumatoidă este o afecțiune autoimună în care sistemul imunitar atacă țesuturile sănătoase.

De obicei boala debutează între 25-45 ani, dar debutul se poate suprapune și cu menopauza. Totuși, nu sunt dovezi că deficitul de estrogeni ar avea un rol în apariția artritei reumatoide.

Specific pentru artrita reumatoidă este apariția simetrică a durerilor articulare, la ambele mâini, la ambii genunchi etc.

Află mai mult ⮕ Artrita reumatoidă: de ce se deformează degetele?

Artrita psoriazică

Artrita psoriazică este tot o afecțiune autoimună care în afara articulațiilor dă și manifestări cutanate (psoriazis)

La menopauză crește riscul apariției psoriazisului și artritei ceea ce duce la ideea că și scăderea nivelului de estrogeni joacă un rol, nu doar mecanismul autoimun.

Fibromialgia

Fibromialgia se caracterizează prin dureri musculare și articulare extinse la mai multe articulații. Se asociază cu oboseală, insomnie, tulburări de memorie și de dispoziție psihică.

Există unele ipoteze că apariția fibromialgiei ar fi legată și de deficitul hormonal având în vedere că simptomele se agravează la menopauză.

Află mai mult ⮕ Fibromialgia. De ce am durere peste tot?

Menopauza și durerile articulare: ce este de făcut?

Modificarea stilului de viață, dieta și mișcarea, pot reduce durerile articulare și chiar riscul de artrită și osteoporoză.

Unele studii clinice au ajuns la concluzia că scăderea nivelului de estrogeni crește riscul de apariție a psoriazisului și artritei psoriazice.

Menținerea greutății corporale

Menținerea unei greutăți corporale corespunzătoare înălțimii este vitală în tentativa de a controla durerile articulare.

O scădere în greutate cu numai 5 kg încetinește progresia artritei cu 50%.

Exerciții fizice regulate

Activitatea fizică regulată întreține musculatura din jurul articulațiilor, reduce ritmul de pierdere a masei osoase și contribuie astfel la diminuarea inflamației și a durerilor.

În plus, prin exerciții fizice poate fi îmbunătățită lubrifierea cartilajului articular ceea ce reduce rigiditatea articulațiilor.

Mișcarea contribuie și la un somn mai bun, alungarea senzației de oboseală și creșterea tonusului psihic.

Masa musculară este cel mai mare consumator de calorii. Prin întreținerea masei musculare se poate menține mai ușor greutatea corporală optimă.

Află mai mult ⮕ Cele 4 exerciții fizice bine de făcut săptămânal

Alimente cu efect antiinflamator

Regimul alimentar la menopauză are un rol important în menținerea greutății, dar și în reducerea durerilor articulare.

Ca principiu general, este util să te axezi pe fructe și legume, cereale integrale, pește, carne slabă și grăsimi sănătoase.

Unele din alimente au un efect antiinflamator mai pronunțat datorat combinațiilor de fitonutrienți, vitamine și minerale pe care le conțin.

De exemplu, portocalele și grepfrut au un conținut mare de narirutin, un flavonoid cu proprietăți antiinflamatoare și antioxidante.

Alte alimente cu rol antiinflamator:

Află mai mult ⮕ Dieta antiinflamatoare pentru dureri articulare

Întreruperea fumatului

Toate țesuturile sunt afectate de fumat, inclusiv articulațiile. Fumatul crește riscul de osteoporoză, reduce aportul de sânge către oase și scade absorbția calciului.

Terapia hormonală

Terapia hormonală rămâne cea mai eficientă metodă de tratament a tuturor simptomelor menopauzei, de la uscăciune vaginală și bufeuri, la osteoporoză și dureri articulare.

Trebuie discutate cu medicul preparatele cele mai utile și cum pot fi evitate efectele secundare.

Antiinflamatoarele nesteroidiene și aplicațiile reci sau calde

Antiinflamatoarele obișnuite (ibuprofen, naproxen etc) și compresele cu gheță sau compresele calde ameliorează temporar durerile articulare.

Acupunctura

Acupunctura este o metodă de tartament alternativ. Foarte probabil efectele acupuncturii în calmarea durerii se datorează stimulării musculaturii și fibrelor nervoase.

Acupunctura se dovedește eficientă și în atenuarea bufeurilor care apar la menopauză.

Citește mai departe…

Analize și investigații recomandate la menopauză
Menopauza și colesterolul crescut
Cum scăpăm de burtă la menopauză?
Constipația la menopauză
Acupunctura pentru bufeuri: de ce ar trebui să încerci?

Bibliografie

La ce vârstă poți oferi copilului nuci și semințe?

Servus Med
-
0
La ce vârstă poți oferi copilului nuci și semințe?

Nucile de toate tipurile și semințele sunt o comoară naturală de minerale, vitamine, antioxidanți, grăsimi sănătoase, proteine și fibre care ajută copii să crească, să se dezvolte și să învețe. Sunt incluse în denumirea de nuci, în afara nucilor pe care le cunoaștem, și nucile braziliene, caju, alune, nucile macadamia, nucile pecan, migdale, fistic sau semințe de pin.

O porție de nuci înseamnă 30 g sau:

  • 30 sâmburi de fistic
  • 20 de alune
  • 15 caju
  • 9-10 nuci
  • 4 castane
nuci și semințe la copii

Ce beneficii aduce o porție de nuci?

O porție de nuci aduce aproximativ:

  • 36% din necesarul zilnic de vitamina E al unui copil
  • 13% din necesarul de fibre
  • 4g de proteine
  • vitamine din grupul B
  • calciu, fier, zinc, potasiu și magneziu

Află mai mult ⮕ 10 surse de calciu în afară de lactate

Când poți să introduci nucile în dieta copilului?

Nucile pot fi introduse în alimentație de la vârsta diversificării, adică de la 6 luni. Cu condiția să fie măcinate mărunt cu ajutorul unui procesor de alimente.

Copiii sub 5 ani nu ar trebui să primească sâmburi de nucă întregi sau în bucăți din cauza pericolului de înecare.

La momentul diversificării alimentației și pentru nucă trebuie păstrată regula celorlalte alimente:

Nu se introduce decât un singur tip de nuci sau semințe o dată.

Astfel avem timp să observăm eventuale reacții alergice și să identificăm cauza.

Află mai mult ⮕ Diversificarea alimentației: când este timpul pentru alimente solide?

Sub ce formă putem oferi copilului nucile?

Recomandabil este să folosim nucile și semințele naturale, neprăjite și nesărate. Eventual le putem noi prăji un pic acasă.

La momentul diversificării, nucile și semințele mărunțite fin se amestecă în piureuri. Aproximativ 1/4 linguriță cu semințe sau nuci este suficientă la început pentru a observa eventuale reacții alergice.

Ulterior, diversele tipuri de nuci și semințe mărunțite pot fi:

  • adăugate în salate
  • amestecate cu iaurt
  • în componența rețetelor de smoothie
  • în cerealele de la micul dejun
  • în componența rețetelor de humus
  • unt de migdale preparat în blender sau cu robotul de bucătărie

Hidratarea trebuie să fie adecvată după consumul nucilor deoarece altfel poate apărea constipația.

Află mai mult ⮕ Constipația la copii: Remedii eficiente și prevenire

Ce este alergia la nuci și alune?

Alergia la alune este printre cele mai frecvente alergii alimentare.

Alunele nu sunt de fapt nuci. Sunt considerate leguminoase ca și mazărea sau lintea. Dar structura proteinelor din alune este similară celor a nucilor.

Din acest motiv, copilul alergic la alune poate fi alergic și la alte tipuri de nuci.

Aproximativ 1 din 5 copii alergici la alune sau alte tipuri de nuci vor rămâne alergici și ca adulți.

Nu sunt dovezi științifice că, dacă introducem nucile și alunele în alimentația copilului mai târziu, putem preveni alergia.

Totuși, atunci când copilul are eczemă severă sau o alergie deja instalată la ou, este indicată o testare pentru alergie la alune. Medicul pediatru vă poate sfătui corect ce este de făcut.

Citește mai departe…

Diversificarea alimentației la bebeluși: când este timpul pentru alimente solide?
Copilul are alergie alimentară? Cum îți dai seama?
Astmul și alergiile alimentare: au legătură?

Bibliografie
  • Nemour Children Health. Nut and Peanut Allergy
  • American Academy of Pediatrics. The 5 Food Groups: Sample Choices
  • American Academy of Pediatrics. Starting Solid Foods

Respirația diafragmatică pentru astm și BPOC

Servus Med
-
0
Respirația diafragmatică pentru astm și BPOC

Respirația diafragmatică este o tehnică de respirație profundă care implică folosirea diafragmei. Diafragma este un mușchi subțire și formă de cupolă care separă toracele de abdomen și care participă activ la respirație.

Când inspirăm, diafragma se contractă și se mișcă în jos. Ulterior plămânii se expandează și se umplu cu aer.

Când expirăm, diafragma se relaxează și se mișcă înspre torace. Aerul este împins afară din plămâni.

1. Ce efecte are respirația diafragmatică?

Majoritatea dintre noi respirăm doar cu toracele. Asta înseamnă că diafragma nu participă.

Ceea ce realizează respirația diafragmatică este:

  • implicarea diafragmei și în consecință creșterea volumelor de aer care intră în plămâni
  • combaterea fenomenelor psihice care însoțesc greața sau senzația că ”aerul nu ajunge” (cum este cazul persoanelor cu astm bronșic sau bronșită cronică)

S-a constatat că atunci când ne concentrăm pe realizarea unui anumit tip de inspir și expir efectul este benefic atât asupra capacității pulmonare cât și asupra psihicului.

La persoanele cu bronșită cronică (BPOC), antrenarea timp de 4 săptămâni a diafragmei pentru a participa la mișcările respiratorii a condus la îmbunătățirea semnificativă a capacității pulmonare. Și, deci, la o mai bună oxigenare.

Un studiu efectuat la persoane cu astm bronșic moderat, a confirmat efectul pozitiv asupra capacității pulmonare și reducerea necesarului de spray cu beta-mimetice administrat inhalator.

În mod normal, respirăm de 12- 15 ori pe minut. Dacă 6 dintre aceste respirații sunt diafragmatice, exercițiul combate greața – simptom care însoțește diferite situații fiziologice (rău de mișcare, sarcina) sau patologice (chimioterapia).

Exercițiile de respirație diafragmatică practicate corect și constant au efect pozitiv și în boala de reflux gastro-esofagian refractară la tratamentul clasic. Combate refluxul acid și eructațiile, dar și anxietatea crescută a acestor persoane.

2. Cum executăm o respirație diafragmatică?

Tehnica se învață în poziție culcată, cu corpul relaxat. Ulterior se poate practica și în șezând.

Plasăm o mână pe stern. Dacă respirația diafragmatică va fi corectă, această mână rămâne relativ imobilă în timpul respirației.

Cea de a doua mână este plasată în zona epigastrică, deasupra ombilicului. Dacă respirația diafragmatică este corectă, această mână se mișcă odată cu respirația.

Inspirul este profund, pe nas.

Expirul este complet, pe gură. Este important ca respirațiile să fie rare și corect executate.

Citește mai departe…

Astmul bronșic și lipsa de vitamina D
Astmul și alergiile alimentare la copii
Astm alergic
Tuse seacă: 10 remedii naturale și cum să le prepari acasă
Ce este bronșita?

Bibliografie
  • -Cochrane Database of Systematic Reviews. Breathing exercises for chronic obstructive pulmonary disease, 2012
    -BMJ. Integrated breathing and relaxation training (the Papworth method) for adults with asthma in primary care: a randomised controlled trial , 2007
    -Clinical Gastroenterology and hepatology. Diaphragmatic Breathing Reduces Belching and Proton Pump Inhibitor Refractory Gastroesophageal Reflux Symptoms, 2018
    -Physical Medicine and Rehabilitation. Diaphragmatic Breathing Training Program Improves Abdominal Motion During Natural Breathing in Patients With Chronic Obstructive Pulmonary Disease: A Randomized Controlled Trial, 2011
1...363738...130Pagina 37 din 130
2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă

Cele mai noi

Cele mai citite

Știri

Meniu