Sindrom Sjogren face parte dintre bolile autoimune împreună cu alte afecțiuni: artrita reumatoidă, lupus eritematos, psoriazis, vitiligo și altele. Are două caracteristici importante după care poate fi recunoscut: lipsa de salivă și lipsa de lacrimi.
În sindromul Sjogren, primele afectate sunt mucoasele și glandele care le mențin umede. Simptomele tipice sunt gura uscată și ochii uscați.
Boala apare mai frecvent la femeile peste 40 de ani și tratamentul se concentrează pe diminuarea simptomelor.
Sindromul Sjogren primar este situația în care boala autoimună nu este însoțită și de alte afecțiuni similare.
Sindromul Sjogren secundar este denumit în situația în care apar și alte afecțiuni autoimune simultan.
- ochii uscați – cu senzație de arsură, mâncărimi, vedere încețoșată, senzație ”de nisip în ochi”
- gură uscată – cu dificultăți la înghițire și vorbire
- carii dentare, gingivită (inflamația gingiilor) – deoarece nu este suficientă salivă protectoare
- dureri articulare, rigiditate și inflamație articulară
- piele uscată
- uscăciune vaginală
- tuse uscată și persistentă
- senzație de ”arsură pe piept”
- oboseală marcată
Află mai mult ⮕ Boala autoimună: o complicație posibilă după COVID
De ce apare un sindromul Sjogren?
Sindromul Sjogren este o boală autoimună. Propriul nostru sistem imunitar atacă țesuturile proprii, considerându-le străine.
Cauza exactă pentru care apare această anomalie în toate bolile autoimune, nu este cunoscută încă. Efectul atacului sistemului imunitar este inflamația cronică.
Genetica are un rol în declanșarea sindromului Sjoren. Sunt 6 mutații genetice care dacă există, predispun la declanșarea bolii: RF5, STAT4, BLK, IL12A, TNIP1, CXCR5.
Dacă există aceste mutații genetice nu înseamnă că neapărat vom face boala. În schimb, dacă există un factor declanșator poate apărea sindromul Sjogren.
Factorii declanșatori implicați mai frecvent sunt infecția cu virus Ebstein-Barr, virusul hepatitei C sau modificările hormonale cum este deficitul de estrogeni care apare la femei după 40 ani.
Sistemul imunitar atacă, în sindromul Sjogren, în special glandele care produc salivă și lacrimi, dar pot fi afectate și alte structuri ale corpului:
- articulațiile
- tiroida
- rinichii
- ficatul
- plămânii
- pielea
- nervii
Se declanșează un proces inflamator care explică simptomele.
Cine are risc crescut de sindrom Sjogren?
- femeile
- persoane peste 40 ani
- cei care au și alte boli autoimune
Boli autoimune care apar mai frecvent în asociere cu sindromul Sjogren:
- lupus
- boala celiacă
- scleroza multiplă
- tiroidita Hashimoto
- artrita reumatoidă
- sclerodermia
- polimiozita
Află mai mult ⮕ De ce apar bolile autoimune?
Cum se stabilește diagnosticul corect și de către cine?
Dacă observăm simptomele (ochi uscați, gură uscată și adesea dureri articulare) este bine să colaborăm cu medicul de familie.
Acesta ne îndrumă la un specialist reumatolog ce poate face investigațiile complete. De asemenea, va stabili și un plan de tratament.
Diagnosticul poate fi dificil deoarece Sindromul Sjogren seamănă, ca manifestări, cu multe alte boli.
Se vor efectua:
- teste de sânge care să pună în evidență anticorpii specifici, semnele de inflamație, dar și afectarea hepatică sau renală
- consultul oftalmologic care va măsura gradul de uscăciune a ochilor și va putea prescrie măsuri pentru evitarea complicațiilor (afectarea corneei)
- sialograma și scintigrafia glandelor salivare
Analize cu rezultate modificate în sindromul Sjogren:
Anticorpii antinucleari ANA: apar la 70% din persoanele cu sindrom Sjogren
Anticorpii anti-Ro și anti-La: apar frecvent, dar dacă nu apar nu este totuși exclus diagnosticul
Factorul reumatoid: este o proteină care apare specific în poliartrita reumatoidă (tot afecțiune autoimună) și care este pozitiv la aproximativ 65% din persoanele cu sindrom Sjogren.
Prezența simptomelor caracteristice și a unora dintre aceste teste pozitive, confirmă diagnosticul.
Complicații posibile
Complicațiile posibile se datorează lipsei de salivă și de mucus care să mențină lubrifiate mucoasele.
Pot apărea:
- afecțiuni gingivale
- pneumonie interstițială
- bronșiectazii
- nefrita interstițială (inflamația țesutului renal)
- hipotiroidie
- colon iritabil
- neuropatie periferică (senzație de arsuri, înțepături, amorțeli pe diverse porțiuni ale pielii)
- vasculita (inflamație la nivelul vaselor de sânge)
- complicații de sarcină
Este posibil ca sindromul Sjogren să crească riscul apariției limfomului non-Hodgkin, un tip de cancer al sistemului limfatic.
Află mai mult ⮕ Cum protejezi ochii dacă lucrezi mult la computer?
Sindrom Sjogren: tratament
Tratamentul sindromului Sjogren nu este curativ, nu vindecă boala. Este centrat pe diminuarea simptomelor.
Diminuarea simptomelor orale
Apa de gură, substituenții de salivă, sprayuri și geluri sau guma de mestecat ameliorează senzația de gură uscată.
Opțiunile pot include și substanțe care stimulează saliva și mucusul: pilocarpina (Salagen) sau cevimelină (Evoxac).
Diminuarea simptomelor oculare
Lacrimile artificiale și unguentele ajută la ameliorarea simptomului de ochi uscați.
Se pot folosi:
- emulsii oftalmice cu ciclosporine
- picături oculare cu hidroxipropilceluloză
Tratamente modificatoare ale bolii
Riscul complicațiilor poate fi redus cu medicația care diminuează răspunsul sistemului imunitar:
- corticosteroizi cum este prednisonul
- medicamente modificatoare ale bolii (DMARS) cum sunt metotrexat sau azatioprina
- imunosupresoare cum este ciclosporina
Află mai mult ⮕ 9 sfaturi practice pentru piele uscată
Ce putem face singuri pentru atenuarea simptomelor?
- lacrimi artificiale (indicate de medicul oftalmolog)
- umiditate corespunzătoare în locuință; evitarea aerului condiționat sau a ventilatoarelor care pot accentua uscăciunea ochilor și a gurii
- evitarea fumatului
- creșterea aportului de lichide, în special apa, pe tot parcursul zilei; evitarea alcoolului și a cafelei care accentuează senzația de gură uscată; evitarea băuturilor acide care au același efect
- stimularea secreției salivare cu bomboane cu aromă de citrice; evitarea alimentelor îndulcite care vor contribui la afectarea danturii
- saliva artificială menține cavitatea orală lubrefiată mai mult timp
- spray-uri nazale pentru a menține nasul desfundat și a respira pe nas; respirația pe gură predominant, va accentua uscăciunea
- menținerea unei igiene corespunzătoare a cavității orale: periatul dinților după fiecare masă; control stomatologic la fiecare 6 luni; apă de gură cu proprietăți antibacteriene
- evitarea băilor/dușurilor fierbinți dacă pielea este excesiv de uscată; folosirea cremelor emoliente
- lubrifianți vaginali
- antiinflamatoare nesteroidiene pentru durerile articulare
Nu trebuie să fim descurajați de faptul că sindromul Sjogren este o boală fără tratament curativ, care să o vindece definitiv.
Majoritatea persoanelor cu această afecțiune nu dezvoltă complicații grave și se mențin relativ sănătoși pe parcursul vieții.
Citește mai departe…
Sindromul ochilor uscați. Prevenire și Tratament
Infecții care pot declanșa boli autoimune
Virusul Epstein-Barr și bolile autoimune asociate
Artrite autoimune: dureri articulare și simptome asociate
Afecțiuni autoimune care apar împreună cu boala celiacă
Bibliografie
- Reviewing primary Sjögren’s syndrome: beyond the dryness – From pathophysiology to diagnosis and treatment. Int J Med Sci. 2017
- Neurological manifestations of primary Sjögren’s syndrome. Reumatologia. 2018
- The diagnosis and treatment of Sjögren’s syndrome. Dtsch Arztebl Int. 2017
- Carsons SE, Vivino FB, Parke A, Carteron N, Sankar V, Brasington R, et al.Treatment Guidelines for Rheumatologic Manifestations of Sjögren’s Syndrome: Use of Biologic Agents, Management of Fatigue, and Inflammatory Musculoskeletal Pain.Arthritis Care Res (Hoboken). 2017
