Caută
Acasă Blog Pagina 14

Diabetul zaharat si vitamina D

Servus Med
-
0
Diabetul zaharat si vitamina D

Nivelul vitaminei D în organism influențează secreția de insulină și valorile glicemiei în diabetul zaharat.

Corectarea valorilor vitaminei D atunci când aceasta este scăzută în sânge, duce și la scăderea hemoglobinei glicozilate (HbA1).

Valorile HbA1 în diabetul zaharat tip 2 trebuie menținute sub 7% pentru a reduce riscul de complicații ale acestei afecțiuni.

De vitamina D depinde echilibrul calciului și fosforului și sănătatea oaselor. Dar are rol și în reducerea inflamației și modularea sistemului imunitar. Foarte probabil din acest motiv există conexiuni între deficiența de vitamina D și diverse boli autoimune cum sunt poliartrita reumatoidă sau diabetul zaharat tip 1.

Efectele vitaminei D în diabetul zaharat

Vitamina D influențează sensibilitatea organismului la insulină, modul în care se reglează glicemia cu ajutorul insulinei.

Rezistența la insulină care caracterizează diabetul tip 2 semnifică faptul că organismul necesită cantități crescute de insulină pentru a menține glicemia la normal.

Prezența rezistenței la insulină duce la dificultăți în metabolizarea glucozei și ulterior și la creșterea colesterolului și a tensiunii arteriale.

Unele cercetări au ajuns la concluzia că vitamina D ajută la reglarea secreției de insulină de către pancreas. Și implicit ajută la menținerea glicemiei și evitarea complicațiilor diabetului zaharat.

Valorile ideale ale vitaminei D sunt între 20-56 ng/ ml. Deficiența de vitamină D este considerată orice valoare sub 20 ng/ ml.

Valorile vitaminei D între 60-80 ng/ ml ajută suplimentar persoanele cu diabet să-și mențină glicemia sub control.

Modalitatea sigură de a afla dacă ai lipsă de vitamina D este analiza de sânge numită 25- hidroxi-vitamina D.

Află mai mult ⮕ Cum ne dăm seama de lipsa de vitamina D?

Alte beneficii ale vitaminei D în diabetul zaharat

Ajută la scăderea în greutate
Studiile clinice arată că un nivel bun al vitaminei D reduce secreția de hormoni paratiroidieni (PTH). Efectul, în timp, este scăderea în greutate și reducerea riscului de obezitate care afectează major evoluția diabetului zaharat.

Reglează apetitul
Vitamina D crește nivelul hormonului numit leptină de care depinde senzația de sațietate.

Reduce obezitatea abdominală
Vitamina D ajută la reducerea nivelului de cortizol – hormon de stres produs de glandele corticosuprarenale.

Cortizolul este implicat în numeroase funcții ale organismului, inclusiv în răspunsul la stres și reglarea tensiunii arteriale.

Niveluri crescute de cortizol în sânge timp îndelungat duc la creșterea grăsimii abdominale și viscerale. Obezitatea este stâns legată de evoluția diabetului zaharat.

Află mai mult ⮕ Tratamentul osteoporozei: medicamente, alimente, exerciții fizice

Care sunt sursele de vitamina D?

Sunt 2 tipuri de vitamina D: vitamina D2 (ergocalciferol) și vitamina D3 (colecalciferol).

Studiile clinice au arătat că Vitamina D3 este de 3 ori mai eficientă decât Vitamina D2.

Razele soarelui induc producția de vitamina D la nivelul pielii. Aproximativ 80% din necesarul de vitamina D este asigurat prin acest mecanism. Restul de 20% organismul îl procură din alimente cum sunt peștele, ouăle sau alimente îmbogățite cu vitamina D.

Expunerea la soare timp de 15-30 min zilnic ne asigură necesarul de vitamina D.

Utilizarea cremelor de protecție solară împiedică acest mecanism, de aceea suplimentele cu vitamina D pot fi necesare dacă analiza de sânge arată un nivel scăzut al vitaminei D.

Dacă există deficit demonstrat de vitamina D, corecția nu se face nici prin alimentație, nici prin expunere la soare din cauza riscului de cancer de piele. Se apelează la suplimentele cu vitamina D.

Ce doze zilnice de vitamina D sunt necesare?

Pentru a preveni deficiența de vitamina D și a atinge un nivel de 25-50 nmol/ litru al vitaminei D în sânge este necesar un aport zilnic de 400-800 UI sau 10-20 micrograme.

La un aport de vitamina D de 1200 UI/ zi, nivelul vitaminei D în sânge crește peste 50 nmol/ litru la 97% din populație.

Se administrează doze mai mari de vitamina D dacă există deja o lipsă (25-hidroxi-vitamina D sub 20-25 nmol/ litru). Medicul poate indica până la 6000 UI zilnic timp de 8 săptămâni și 1000-2000 UI zilnic ulterior.

Corectarea unui nivel scăzut al vitaminei D în sânge se va verifica repetând analiza 25- hidroxi-vitamina D după 8-12 săptămâni.

Corecția este cu atât mai rapidă cu cât nivelul vitaminei D în sânge este mai mic la începutul tratamentului.

La persoanele cu obezitate, sindrom de malabsorbție sau chirurgie bariatrică (chirurgia obezității) corecția nivelului de vitamina D este mai dificilă și necesită, de obicei doze mai mari.

Toxicitatea vitaminei D este rară. Se manifestă prin apariția de calciu în urină (hipercalciurie) și creșterea nivelului de calciu în sânge (hipercalcemie). Apare la un nivel de 375 nmol/ litru, care este greu de atins.

Află mai mult ⮕ Vitamina D: Beneficii, Efecte secundare, Interacțiuni

Când trebuie să ne gândim că am putea avea lipsă de vitamina D?

Lipsa de vitamina D apare mai frecvent dacă există:

Află mai mult ⮕ Astmul bronșic și lipsa de vitamina D

Prevenirea lipsei de vitamina D

Recomandările generale sunt pentru un aport de vitamina D de 600 UI/ zi până la vârsta de 70 ani și 800 UI/ zi după 70 ani.

În afara suplimente, soarele și alimentația contribuie și ele la menținerea nivelului optim.

Alimente bogate în vitamina D:

  • pește gras (somon, cod ș.a.)
  • ulei de pește
  • nuci
  • cereale și lactate îmbogățite cu vitamina D
  • brânzeturi
  • ouă
  • ciuperci
  • ficat de vită

Aceste recomandări nu se referă la cei care deja au lipsa vitaminei D și care necesită doze mai mari și corecție cu suplimente.

Citește mai departe…

Tipurile de nuci cele mai indicate la diabet
Lista de analize indicate pentru monitorizarea diabetului
Hemoglobina glicată optimă ca să eviți complicațiile diabetului
Când este mai bine să faci mișcare dacă ai diabet?
Ce lichide poți consuma dacă ai diabet?

Bibliografie

Dislipidemie: cât de scăzut să fie colesterolul ca să nu fii în zona de risc

Servus Med
-
0
Dislipidemie: cât de scăzut să fie colesterolul ca să nu fii în zona de risc

Dislipidemie este un termen medical care poate însemna LDL colesterol crescut, trigliceride crescute, HDL scăzut sau o combinație a acestora. Colesterolul LDL este colesterolul rău care ne creează probleme cardiovasculare, în timp ce HDL este colesterolul bun care ajută la epurarea parțială a LDL.

Bolile cardiovasculare datorate arteriosclerozei și trombozelor sunt principala cauză de mortalitate în Europa. Iar creșterea nivelului lipidelor în sânge crește riscul de arterioscleroză.

Principalele boli cardiovasculare la care ne referim sunt:

Cauzele acestor afecțiuni sunt multiple:

Cauze pe care le putem influența:

Cauze pe care nu le putem influența:

  • sexul feminin sau masculin
  • factorii genetici

Află mai mult ➡ Colesterol crescut moștenit genetic sau hipercolesterolemia familială

Ce numim dislipidemie?

Valorile anormale ale profilului lipidic înseamnă dislipidemie.

Colesterolul este o substanță tip grăsime de care organismul are nevoie pentru a funcționa normal.

Este esențial în construcția anumitor structuri celulare, în producerea diverselor substanțe chimice (de exemplu vitamina D sau compușii care formează bila) și hormoni de care organismul are nevoie.

Colesterolul care se acumulează în exces face depozite de-a lungul pereților vaselor de sânge (arterioscleroza).

Este astfel împiedicată circulația normală a sângelui și irigarea corectă a organelor. Riscul de boli cardiovasculare este de departe cel mai semnificativ.

Cercetătorii au constatat că valorile LDL-colesterol ne avertizează cel mai bine asupra riscului cardiac pe care îl avem.

Profilul lipidic cuprinde, însă, și alte valori: trigliceride, HDL-colesterol, colesterol total.

Află mai mult ➡ LDL Colesterol: care sunt valorile periculoase?

Cât de scăzut este bine să fie colesterolul?

Ghidul European 2019 recomandă limitele până la care este bine să coborâm valorile colesterolului.
Recomandările sunt bazate pe calculul riscului cardiovascular la 10 ani.

Riscul cardiovascular calculat pentru următorii 10 ani poate fi:

• risc foarte înalt: mai mare sau egal cu 10%
Pentru persoanele încadrate aici se recomandă:
Primul obiectiv al tratamentului trebuie să fie scăderea cu 50% a valorii LDL-colesterol.
Obiectivul final este LDL-colesterol < 55 mg/dl.

Se încadrează la risc foarte înalt persoane cu antecedente de: infarct miocardic, angina pectorală, accident vascular, stent coronarian, boli ale arterelor periferice, diabet tip 2 complicat, diabet tip 1 de peste 20 ani, boala renala cronica stadiu avansat.

Află mai mult ➡ Preinfarct sau infarct miocardic silențios: cum ne dăm seama?

• risc înalt: între 5-10 %
Primul obiectiv al tratamentului trebuie să fie scăderea cu 50% a valorii LDL-colesterol.
Obiectivul final al tratamentului este LDL-colesterol < 70 mg/dl.

Se încadrează la risc înalt persoane cu: colesterol total peste 310mg/dl, LDL peste 190 mg/dl, hipertensiune peste 180/110 mmHg, diabet zaharat de peste 10 ani, boală renala cronică.

• risc moderat: între 1-5%
Obiectivul tratamentului este LDL-colesterol <100 mg/dl

Se încadrează la risc moderat persoane tinere sub 35 ani, cu diabet tip 1, persoane sub 50 ani cu diabet tip 2.

• risc scăzut: mai mic de 1%
Obiectivul tratamentului este LDL-colesterol <116 mg/dl

Când LDL colesterol este în zona de pericol trebuie să iei măsuri

Nu totdeauna este necesar tratament medicamentos pentru a ne îmbunătăți profilul lipidic și a scăpa de dislipidemie. Și chiar dacă este necesar, acesta nu rezolvă totul. Celelalte măsuri sunt la fel de importante:

Nu este simplu să schimbi stilul de viață și de alimentație în mod radical. Dar scopul longevității și al calității vieții la vârste mai înaintate este o motivație bună.

Citește mai departe…

Colesterol și trigliceride crescute: ce este de făcut?
Profilul lipidic: cum citim analizele?
Apolipoproteina B (Apo B): o analiză mai importantă decât colesterolul
Glicemia crescută influențează colesterolul
Cum scade colesterolul rău și crește colesterolul bun?

Bibliografie

Osteopenia: trebuie să iei măsuri dacă nu ai osteoporoză?

Servus Med
-
0
Osteopenia: trebuie să iei măsuri dacă nu ai osteoporoză?

Osteopenia este un termen medical care anunță că densitatea oaselor a scăzut și conținutul de minerale este redus. Când situația se agravează osteopenia devine osteoporoză. Densitatea oaselor scade cu vârsta, dar există și cauze care grăbesc această evoluție.

Se estimează că 1/3 din oamenii peste 50 ani au osteopenie. Din păcate osteopenia, ca și osteoporoza, este o afecțiune silențioasă, fără simptome până ce apare o fractură osoasă.

Ritmul de pierdere a densității osoase poate să fie încetinit și osteopenia poate să nu ajungă niciodată în stadiul de osteoporoză.

Cum depistăm osteopenia la timp?

Osteopenia, ca și osteoporoza, se depistează prin testul de determinare a densității osoase (testul DEXA).

Testul DEXA măsoară densitatea de calciu, fosfat și alte minerale care formează structura osului.

Tipic testul analizează femurul (osul coapsei) și coloana vertebrală lombară. Rezultatul se exprimă sub forma scorului T.

Scorul T stabilește dacă oasele au o structură normală, dacă există osteopenie sau osteoporoză.

normal: scorul T de -1 sau mai mare
osteopenie: scor T între -1 și – 2,5
osteoporoză: scorul T -2,5 sau mai mic

Află mai mult ⮕ Testul DEXA pentru osteoporoză: cum se interpretează?

Risc crescut ca osteopenia să devină osteoporoză

În anumite condiții, riscul agravării osteopeniei și evoluția către osteoporoză este mai mare:

  • vârsta peste 60 ani
  • istoric familial de osteoporoză
  • greutate scăzută
  • dezvoltare osoasă deficitară în copilărie și adolescență
  • aport insuficient de calciu
  • bypass gastric
  • scăderea producției de estrogeni și testosteron care apare cu înaintarea în vârstă
  • imobilizarea la pat
  • tratament hormonal pentru cancer de prostată sau cancer de sân, corticosteroizi mai mult de 3 luni

Osteopenia necesită tratament?

Măsurile recomandate pentru osteopenie au scopul încetinirii evoluției către osteoporoză.

Tratamentul medicamentos pentru osteopenie este similar celui pentru osteoporoză, dar se pune problema când este momentul potrivit să-l începem. Medicul stabilește momentul potrivit.

De exemplu, tratamentul este indicat dacă la testul DEXA se constată osteopenia și există deja în antecedente o fractură de șold sau fracturi ale coloanei vertebrale.

Tratamentul este necesar și atunci când există alte afecțiuni cronice concomitente care accelerează ritmul de pierdere a masei osoase.

Medicamentele utilizate ca terapie inițială sunt:

  • alendronat (Binosto sau Fosamax)
  • denosumab (Prolia sau Xgeva)
  • risedronat (Actonel)
  • acid zolendronic (Zometa sau Reclast)

Necesitatea tratamentului pentru osteopenie trebuie să ia în calcul balanța dintre riscurile efectelor adverse și beneficiile pe termen lung.

Află mai mult ⮕ 5-6 prune uscate pe zi te ajută să eviți osteoporoza

Măsuri care încetinesc evoluția osteopeniei către osteoporoză

I. Activitatea fizică și antrenamentul

Menținerea formei fizice, antrenamentul regulat, întăresc oasele, mușchii, tendoanele și ligamentele.

Există studii clinice care arată că exercițiile fizice cu propria greutate sunt în mod deosebit eficiente pentru reducerea ritmului de pierdere a masei osoase și îmbunătățirea echilibrului.

Facem exerciții fizice cu propria greutate atunci când stăm în picioare și propria noastră greutate adaugă forță asupra oaselor și articulațiilor.

Efectul exercițiilor fizice cu propria greutate depinde de intensitatea lor și de regularitatea cu care le practicăm.

Exemple:

Intensitatea antrenamentului trebuie adaptată la forma fizică de la care pornim și poate fi crescută progresiv. Recomandabil este ca reprizele de exerciții cu propria greutate să totalizeze minimum 90 min săptămânal și să fie practicate 3 zile pe săptămână.

Bine de știut
Exercițiile cu propria greutate sunt în mod deosebit eficiente în păstrarea densității osoase pentru femeile la menopauză.

Benefice pentru osteopenie și osteoporoză sunt și exercițiile de forță și rezistență care întăresc musculatura. Ulterior mușchii își exercită forța asupra oaselor.

Utilizarea benzilor de rezistență și practicarea exercițiilor în seturi de 10-12 repetiții, pe grupe musculare ne antrenează progresiv musculatura. Sunt exerciții simple, de efectuat acasă, 2-3 zile pe săptămână.

Află mai mult ⮕ Cele 4 tipuri de exerciții fizice bine de făcut săptămânal

II. Calciu și vitamina D

Recomandarea suplimentelor cu calciu și vitamina D ar fi bine să fie precedată de analize de sânge care verifică nivelul acestor elemente în sânge.

Medicul stabilește ulterior dozajul necesar luând în calcul și prezența osteopeniei, dar și a altor afecțiuni concomitente.

Află mai mult ⮕ Femeia peste 50 ani: 3 schimbări obligatorii de dietă

III. Alimentația potrivită pentru osteopenie

Limitarea consumului de alcool, excluderea fumatului și alimentația potrivită previn evoluția osteopeniei către osteoporoză.

1. Alimente bogate în calciu

Lactate: Lapte, iaurt, brânză.

Surse pe bază de plante: Lapte de migdale sau de soia fortificat, tofu, varză, varză kale, broccoli.

Pește cu oase: Sardine, somon cu oase.

Ținta trebuie să fie de 1000 mg de calciu pe zi dacă ai sub 50 de ani și 1200 mg pe zi dacă ai peste 50 de ani.

Află mai mult ⮕ Cofeina: poate cauza pierderea calciului din oase?

2. Vitamina D

Pește gras: Somon, păstrăv, macrou.

Gălbenușurile de ou și ciupercile: Anumite tipuri de ciuperci au fost expuse la lumina UV și conțin vitamina D.

Alimente fortificate: Multe cereale, sucuri și produse lactate pot fi cu adaos de vitamina D.

Un aport zilnic de 600-800 UI vitamina D este în general recomandat, dar consultați medicul pentru a vedea dacă ai nevoie de mai mult.

Află mai mult ⮕ Vitamina D: beneficii, necesar zilnic, nivel optim

3. Alimente bogate în magneziu

Magneziul ajută la absorbția calciului.

Surse: Nuci (în special migdale și caju), semințe (dovleac și chia), cereale integrale, avocado și verdețuri cu frunze închise.

Aportul zilnic recomandat pentru magneziu este de aproximativ 320 mg pentru femei și 420 mg pentru bărbați.

Află mai mult ⮕ Semne că ai deficit de magneziu

4. Proteinele

Aportul adecvat de proteine susține structura osoasă.

Surse: Carne slabă, pasăre, pește, ouă, leguminoase, nuci și semințe.

Ideal ar fi ca proteinele să reprezinte 15-20% din aportul caloric zilnic.

Află mai mult ⮕ 10 alimente bogate în proteine în afară de carne

5. Vitamina K2

Vitamina K2 joacă un rol important în metabolismul osos, îmbunătățește calitatea masei osoase și scade riscul de fracturi.

Surse: alimente fermentate (murături), carne, somon, produse lactate, gălbenuș de ou.

6. Potasiu

Datele actuale arată că un aport corespunzător de potasiu are un efect favorabil asupra oaselor prevenind osteoporoza, în special la femeile la menopauză.

Surse: banane, cartofi dulci, portocale, roșii, prune.

7. Vitamina C

Vitamina C susține producția de colagen esențială pentru articulații.

Surse: ardei roșu gras, citrice, fructe de pădure, roșii.

Citește mai departe…

11 metode simple ca să prevenim osteoporoza
Dureri de oase: cele mai bune 10 obiceiuri pentru a le evita
Colagen pentru piele și articulații: eficiență și recomandări
Menopauza și durerile articulare
Dureri cervicale: cauze și semne care ne trimit la doctor

Bibliografie

Dureri de oase: cele mai bune 10 obiceiuri pentru a le evita

Servus Med
-
0
Dureri de oase: cele mai bune 10 obiceiuri pentru a le evita

De obicei ne gândim la oase și articulații când apar deja dureri de oase sau fracturi. Obiceiurile bune adoptate la timp ne pot ajuta să evităm pierderea de masă osoasă și complicațiile consecutive.

Copilăria și tinerețea sunt perioadele în care putem face cel mai mult pentru a crește densitatea osoasă și a ne feri de osteoporoză și fracturi în viitor.

Densitatea osoasă maximă se atinge în jurul vârstei de 30 ani.

Ulterior, obiceiurile bune ne ajută să reducem ritmul în care se pierde masa osoasă câștigată în copilărie și tinerețe.

Și genetica are un rol important. Suntem mai expuși sau mai puțin expuși riscului de osteoporoză și în funcție de genele pe care le moștenim.

Când riscul genetic este crescut, instituirea la timp a unor obiceiuri sănătoase devine și mai importantă.

1. Testul DEXA efectuat la 30-40 ani

Potrivit unui studiu din 2019 al American Osteopathic Association, 1 din 4 adulți au deja osteopenie la vârsta de 30-40 ani.

Testul DEXA efectuat la timp apreciază structura osoasă și depistează osteopenia.

Menținerea greutății corporale, exercițiile fizice, alimentația sănătoasă, aportul suficient de produse lactate, evitarea alcoolului în exces și a fumatului sunt factori de risc de care ne putem preocupa din timp, mai ales dacă suntem avertizați prin rezultatele testului DEXA.

Află mai mult ⮕ Cum se interpretează testul DEXA?

2. Exercițiile cu propria greutate cresc densitatea osoasă

Exercițiile fizice cu propria greutate, ca joggingul sau alergarea, supun oasele unui stres benefic în urma căruia celulele osoase (osteoblaste, osteoclaste) sunt stimulate.

Structura oaselor se remodelează și devin mai capabile să reziste mai bine la forțe puternice care le-ar putea rupe.

Excesul nu este recomandabil! Cercetările arată că atleții care practică alergarea sunt mai expuși riscului de osteoporoză, dureri de oase și fracturi osoase.

Chiar dacă osteoporoza a apărut deja, joggingul (mai ales dacă se combină cu alte activități cum este tenisul, drumețiile pe munte, hiking) poate încetini pierderea de masă osoasă.

Află mai mult ⮕ Tratamentul osteoporozei: medicamente, alimente, exerciții fizice

3. Controlează nivelul vitaminei D

Vitamina D ajută la absorbția calciului din intestine. Un nivel normal al vitaminei D în sânge este o asigurare că este și suficient calciu disponibil pentru oase.

Aportul recomandat de vitamina D este de 600 UI/ zi până la vârsta de 70 ani și 800 UI/ zi după 70 ani.

Sunt multe alimente care conțin vitamina D, cum sunt diferite categorii de pește și uleiul de pește.

Dar cea mai importantă sursă de vitamina D rămâne expunerea la soare. Dacă folosești cremele de protecție solară, care împiedică formarea vitaminei D, este bine să verifici analiza 25 OH vitamina D care arată nivelul vitaminei D în sânge.

Află mai mult ⮕ Lipsa de vitamina D: cum ne dăm seama?

4. Alege alimente bogate în vitamina K2

Vitamina K2 acționează asupra osteocalcinei, o proteină ce fixează calciul în oase. Astfel, vitamina K2 îmbunătățește structura osoasă și reduce riscul de fracturi.

Există actualmente suplimente care combină vitamina D cu vitamina K2. Dar poți să fii atent și la alimentele care conțin K2: varză murată, ouăle, somonul, vita sau brânzeturile.

Află mai mult ⮕ Vitamina K2: beneficii pentru oase și alimente recomandate

5. Verifică nivelul calciului

Indiferent de sex, aportul de calciu recomandat este de 1000 mg/ zi la vârste între 19-50 ani. După această vârstă aportul crește la 1200 mg.

Dieta sănătoasă trebuie să includă sursele de calciu recunoscute, cum sunt produsele lactate și sardinele, dar și sursele vegetale de calciu: spanac, edamame, fasole sau nuci braziliene.

Află mai mult ⮕ 10 surse de calciu în afară de lactate

6. Reducerea consumului de sare pentru conservarea calciului din oase

Cu cât mănânci mai sărat, cu atât pierderea de calciu este mai mare.

Nu este recomandabil să mâncăm complet nesărat, dar nici să depășim 2300 mg sodiu pe zi (1 linguriță de sare).

7. Evitarea băuturilor îndulcite tip cola înainte de a avea dureri de oase

Prea multe băuturi îndulcite tip cola pot să-ți afecteze oasele. Pe lângă alte neajunsuri pentru sănătate, cum este creșterea riscului de obezitate și de cancer de colon la vârste tinere.

Metabolismul oaselor este influențat de dietă. Multe studii clinice susțin că băuturile cu zahăr adăugat influențează absorbția calciului.

În același timp, excesul de băuturi dulci duce la scăderea aportului de lapte care ajută oasele prin aportul de calciu.

Află mai mult ⮕ Băuturile zero-zahăr: beneficii sau efecte secundare?

8. Suplimentează calciul dacă ții dietă de slăbit

Unele studii arată că atunci când ții cură de slăbire și pierzi în greutate, se pierde și din masa osoasă.

Femeile care țin dietă după instalarea menopauzei sunt cele mai expuse acestui risc.

Scăderea densității osoase se poate preveni prin efectuarea de exerciții fizice cu propria greutate și suplimentarea calciului.

Află mai mult ⮕ Cum alegi cele mai eficiente suplimente cu calciu?

9. Ai grijă de oase mai ales atunci când urmezi tratament cu corticosteroizi

Afecțiunile autoimune sunt de obicei tratate cu corticosteroizi (prednison). Acest tip de medicamente diminuează simptomele bolii, dar cresc riscul de fracturi și dureri de oase.

10. Fă mișcare mai multă dacă ești prea slab/ slabă

Persoanele mignone cu greutate redusă au o tendință mai mare la fracturi. La fel persoanele prea slabe, cu indice de masă corporală BMI sub 18,5.

Din fericire, preocuparea de a crește masa musculară prin exerciții fizice este dovedit benefică pentru conservarea structurii oaselor.

Exercițiile cu propria greutate sunt cele mai eficiente pentru oase sanatoase: flotări, plank, fandări tip paianjen, genuflexiuni, balans pe un picior sau simplul mers pe jos.

Citește mai mult…

Ce este osteoporoza și cum să o previi?
Osteofite (ciocuri osoase): dureri articulare și simptome însoțitoare
Menopauza și durerile articulare
Cum eviți durerile musculare și articulare după 50 ani?
5-6 prune uscate pe zi te ajută să previi osteoporoza

Bibliografie
  • American Academy of Orthopaedic Surgeons. Exercise and Bone Health
  • Evaluation of effectiveness of class-based nutrition intervention on changes in soft drink and milk consumption among young adults. Nutr J. 2009
  • The DASH diet and sodium reduction improve markers of bone turnover and calcium metabolism in adults. J Nutr. 2003
  • Sugar-sweetened beverage consumption and bone health: a systematic review and meta-analysis. Nutrition J. 2021

Durere în dreapta abdomenului, sub coaste: cauze posibile

Servus Med
-
0
Durere în dreapta abdomenului, sub coaste: cauze posibile

Ficatul, vezica biliară, duodenul, rinichiul sau pancreasul sunt principalele organe care pot provoca durere în dreapta, sub coaste. Simptomele care însoțesc durerea ne pot spune mai multe despre cauza posibilă și direcția în care trebuie făcute investigații.

Durerea provocată de organele interne (durere viscerală) nu este prea bine circumscrisă, poate iradia la distanță și poate fi percepută ca durere intensă acută sau, dimpotrivă, ca o jenă sau durere surdă.

Durerea apărută brusc și însoțită de febră, frisoane, greață și vărsături, modificări de tensiune și puls, semnalează o afecțiune acută care necesită tratament imediat și pentru care este bine să ne adresăm medicului cât mai repede.

Ficat

Durerea nu este cel mai caracteristic semn al unei suferințe hepatice, dar nu este neobișnuită.

Durerea legată de ficat poate apărea atunci când acesta se mărește, punând presiune asupra capsulei sale externe sau asupra organelor din vecinătate.

Acest tip de durere este resimțit, de obicei, în partea dreaptă a abdomenului, sub coaste, și poate fi descris ca o senzație de apăsare, disconfort sau durere surdă.

Semne că durerea în dreapta ar putea fi cauzată de ficat:

  • icter (tentă galbenă a pielii și ochilor)
  • sensibilitate la apăsare
  • urina mult mai închisă la culoare decât normalul
  • febră
  • oboseala
  • scădere inexplicabilă în greutate
  • greață, vomă

Cauzele durerii provocate de ficat:

Vezica biliară

Vezica biliară (colecist) stochează bila produsă de ficat și o elimină în intestin atunci când trebuie să participe la digestia alimentelor.

Prezența calculilor sau eliminarea și blocarea lor pe traseu poate provoca simptome ca durere în dreapta, sub coaste.

Alteori simptomele sunt asemănătoare litiazei biliare, dar fără să existe calculi (dischinezia biliară).

Simptome care anunță o colică biliară:

  • durere în dreapta, sub coaste
  • vărsături
  • febră
  • icter (tegumente galbene)
  • urina închisă la culoare

Deosebirea între durerea de ficat și durerea de colecist

Ficatul nu are receptori care să sesizeze durerea (nociceptori).
Când apare durere de ficat ea se datorează inflamației capsulei care învelește ficatul precum și afectării organelor vecine ficatului.
De aceea, durerea de ficat este vagă, surdă, dificil de localizat.

Nici vezica biliară nu are receptori pentru durere (nociceptori), în schimb are un sfincter (mușchi puternic) care închide intrarea și nu lasă bila să iasă când nu trebuie.
Când apare un blocaj neașteptat pe traseul acesta al eliminării bilei din colecist în intestin, se produce spasmul violent al sficterului și durerea din colecistită este intensă.

Rinichiul drept

Semne că durerea în dreapta, sub coaste, ar putea fi provocată de rinichi

  • durerea iradiază în zona lombară sau inghinal
  • durere la urinat
  • febră
  • sânge în urină (hematurie)
  • greață, vomă
  • necesitatea frecventă de a urina
  • urina tulbure și urât mirositoare

Rinichiul îndepărtează permanent deșeurile și excesul de apă. O parte din afecțiunile renale se pot însoți de durere:

Litiaza renală (pietre la rinichi) provoacă un tip de durere acută extrem de intensă (colica renală) atunci când rinichiul încearcă să elimine calculul mai departe în căile renale și la exterior.

Durerea poate debuta lombar, în partea dreaptă, dar apoi migrează și este resimțită în partea dreaptă a abdomenului până în zona inghinală pe măsură ce calculul coboară.

Fenomenele urinare însoțitoare ne spun că este vorba despre rinichi.

Bine de știut
Urina de culoare roșie (hematuria) poate semnala o infecție urinară, dar și un cancer vezical sau renal. Niciodată nu trebuie așteptat să treacă fără să mergem la medicul urolog.

Află mai mult ⮕ Diferența între durerea de rinichi și durerea lombară

Duoden

Duodenul este porțiunea de intestin subțire care continuă stomacul. Poate cauza durere în dreapta în afecțiuni precum:

  • gastroduodenita (inflamație)
  • gastropareza
  • ulcer
  • cancer

Semnele că durerea în dreapta ar putea fi provocate de duoden includ:

  • senzație neplăcută de preaplin al stomacului
  • balonare și gaze
  • greață și vărsături
  • arsuri gastrice
  • sângerare care se exteriorizează fie cu vărsăturile, fie cu materiile fecale

Află mai mult ⮕ Cauze de balonare și cum o prevenim?

Pancreas

Pancreasul are două funcții importante:

  • produce insulina care ne reglează glicemia
  • secretă enzime care participă împreună cu bila la digestia alimentelor din intestin

Când pancreasul se inflamează (pancreatita), durerea tipică este în bară, respectiv pe o orizontală de la dreapta la stânga, pe sub coaste. Semnele care însoțesc durerea:

  • greață și vărsături
  • febră
  • sensibilitate a zonei stomacului
  • durerea este accentuată după mâncare
  • tensiune mică
  • puls accelerat
  • icter

Află mai mult ⮕ Pancreatita: simptome, complicații, tratament

Durere în dreapta în sarcină

Preeclampsia este una din complicațiile sarcinii care poate apărea după săptămâna 20 de sarcină. Tensiunea arterială crescută este caracteristica preeclampsiei, dar apar și alte semne de avertizare:

  • durere de cap
  • respirații scurte
  • tulburări de vedere
  • greață și vomă
  • probleme hepatice și renale
  • proteine în urină
  • scade volumul de urină/ 24 ore

Află mai mult ⮕ 7 simptome de sarcină care te avertizează să iei măsuri

Parazitoze

Paraziții pot provoca durere în dreapta, sub coaste, mai ales atunci când afectează ficatul sau alte organe din acea zonă.

Unii paraziți, cum ar fi Giardia lamblia, Entamoeba histolytica sau Echinococcus granulosus, pot duce la infecții hepatice sau la formarea unor chisturi parazitare în ficat, care pot genera disconfort și durere.

Giardiaza – este o infecție intestinală cauzată de Giardia lamblia, dar destul de des afectează și ficatul, provocând inflamație, steatoză, dureri abdominale difuze, care uneori se resimt în partea dreaptă, modificarea analizelor de ficat.

Amebiaza – infecția cu Entamoeba histolytica poate afecta ficatul, ducând la formarea unui abces hepatic (o colecție de puroi) cu durere în partea dreaptă, sub coaste, febră și alte simptome de disconfort abdominal.

Echinococoza (hidatidoza) – este cauzată de Echinococcus granulosus sau Echinococcus multilocularis, și duce la formarea de chisturi în ficat.

Chisturile cresc în timp și pot genera durere în partea dreaptă, sub coaste, mai ales dacă se inflamează sau exercită presiune asupra organelor învecinate.

Dacă durerea sub coaste este persistentă, e însoțită de alte simptome (de exemplu, greață, febră, scădere în greutate) sau ai avut expunere la factori de risc (consumul de apă sau alimente contaminate, contact cu animale), crește suspiciunea unei parazitoze.

Citește mai departe…

Pancreatita biliară provocată de pietrele din colecist
Criza de fiere: de ce apare dacă nu mai ai colecist?
Agravarea ficatului gras poate fi stopată
Diabetul și bolile de ficat
Sănătatea rinichilor se menține cu câteva obiceiuri bune

Bibliografie

Constipație cronică: 2 soluții noi recomandate de gastroenterologi

Servus Med
-
0
Constipație cronică: 2 soluții noi recomandate de gastroenterologi

Noile ghiduri de tratament pentru constipație cronică includ pentru prima dată tratamentul cu oxid de magneziu și senna deoarece studiile clinice au confirmat eficiența lor.

Medicul stabilește diagnosticul de constipație cronică idiopatică atunci când a făcut investigații pentru a lămuri cauza constipației, dar nu a identificat cauza. Se mai numește și constipație cronică funcțională.

În afară de frecvența redusă a scaunelor, constipația cronică se mai poate însoți și de:

  • balonare
  • dureri abdominale (crampe)
  • gaze în exces
  • senzația că materiile fecale se evacuează incomplet
  • senzația că există un obstacol la evacuare

Constipație cronică sau colon iritabil?

Simptomele constipației cronice funcționale sunt asemănătoare sindromului de colon iritabil în care predomină constipația.

Nici la persoanele cu colon iritabil nu se poate identifica o cauză organică a constipației.

Principala deosebire este aceea că la colonul iritabil evacuarea materiilor fecale este însoțită de durere.

Află mai mult ⮕ Sindromul de colon iritabil

Oxid de magneziu pentru constipație cronică

Oxidul de magneziu este unul din suplimentele alimentare cu magneziu pe care le procurăm, de obicei, fără rețetă și care se folosește pentru a corecta lipsa de magneziu.

Deficitul de magneziu este rar la persoanele sănătoase care se alimentează echilibrat și variat. În schimb, poate apărea la cei cu afecțiuni gastrointestinale, diabet tip 2 sau consum excesiv de alcool.

Ca și laxativ, oxidul de magneziu atrage mai multă apă în intestine (efect osmotic). Scaunul devine mai moale și pasajul intestinal este mai ușor.

Fiindcă este un supliment alimentar nu înseamnă că este lipsit de reacții adverse. Disconfort la stomac și diaree sunt cele mai frecvente efecte secundare.

În sarcină sau pe perioada alăptării nu se recomandă oxidul de magneziu ca laxativ, deși constipația este frecventă la femeia gravidă.

Află mai mult ⮕ Lipsa de magneziu la diabetul tip 2

Senna pentru constipație cronică

Senna este un arbust care crește în Africa, India și alte părți ale globului. De sute de ani se folosește ca remediu pentru constipație, atât fructul, cât și frunzele.

Există suplimente cu senna, dar și ceai.

Ca mecanism de acțiune este un laxativ stimulant. Poate produce diaree și poate avea ca efect scăderea semnificativă a potasiului în sânge.

Senna este utilă pentru constipația cauzată de sarcină, de diverse medicamente sau chiar pentru constipația care apare postoperator.

Precauții suplimentare trebuie avute în vedere dacă iei zilnic și alte medicamente: anticoagulante, medicamente pentru diabet, diuretice etc. Sfatul medicului este util.

Află mai mult ⮕ Kiwi pentru constipație și colon iritabil

Când constipația înseamnă ceva mai serios?

Constipația poate fi semnalul unei tumori. Mai ales dacă este apărută de curând și nu cedează la tratament.

Simptomele care ne trimit la medic sunt:

  • sânge în scaun
  • cazuri de cancer de colon în familie
  • scădere în greutate fără să ții dietă

Află mai mult ⮕ Cancer de colon: simptome care te avertizează

Ce alte remedii mai putem folosi pentru constipația cronică?

  • nu amâna mersul la toaletă
  • mișcarea fizică regulată, constantă, stimulează și mișcările intestinale
  • consumă mai multe alimente cu fibre
  • hidratează-te

Citește mai departe…

Constipația cronică: remedii eficiente și prevenire
Constipația în sarcină
Constipația la menopauză
11 alimente care combat constipația la copii
Constipația de stres

Bibliografie

Diverticulita: ghid complet de simptome și tratament

Servus Med
-
0
Diverticulita: ghid complet de simptome și tratament

∎ Bolile diverticulare includ diverticuloza și diverticulita.
∎ Diverticuloza înseamnă prezența unor diverticuli (mici buzunărașe pe interiorul colonului).
∎ Diverticulita reprezintă inflamația diverticulilor din diverticuloză; apare febră, leucocitoza (cresc globulele albe) și durere.
∎ Un procent de 5% din persoanele cu diverticuloză ajung să aibă diverticulită. Dar 20% din aceste persoane ajung la tratament chirurgical.

Cum știu că am diverticulita sau diverticuloza?

Diverticulul este un mic ”buzunar” care apare în interiorul colonului, într-o zonă mai slabă anatomic.

Diverticuloza înseamnă că există mai mulți asemenea diverticuli. Dar fără să existe vreun simptom.
Persoana în cauză poate să nu știe că are diverticuli. Ei sunt, eventual, descoperiți la un CT abdominal sau o colonoscopie efectuate din alte motive.

Bine de știut
Persoanele cu diverticuloză nu au simptome. Când apare diverticulita apar și simptomele.

Diverticulita apare când un diverticul este inflamat și apar simptome.

Inflamația necomplicată înseamnă doar inflamația mucoasei colonului în jurul și la nivelul diverticulului.
Diverticulita complicată înseamnă că au apărut: un abces, perforația colonului, obstrucția colonului sau o fistulă (o comunicare anormală între colon și alt organ)

De ce apar diverticulii?

∎ anomalii de structură ale colonului

∎ tulburări ale motilității intestinale (ale mișcărilor fiziologice ale colonului)

∎ deficiențe legate de dietă, de modul de alimentație

Afecțiunea apare predominant în țările dezvoltate ceea ce a condus la ideea că modul de alimentație joacă un rol important.

Tipul de alimentație ar putea fi cauza pentru încetinirea tranzitului materiilor fecale de-a lungul colonului, constipație, consistența crescută a materiilor fecale.
Presiunea crescută care se creează în colon ar putea fi devină pentru apariția diverticulilor.

Au fost și sunt în studiu mai multe ipoteze: consumul crescut de carne roșie sau zaharuri rafinate, consumul redus de fibre alimentare.

Dintre toate cauzele, cea a consumului redus de fibre alimentare pare a avea rolul cel mai important.

Obezitatea crește riscul de apariție a diverticulozei.

De ce se inflamează diverticulii?

Diverticulita înseamnă inflamația unuia sau mai multor diverticuli din cei formați deja.
Cauza apariției inflamației nu este foarte clară.

Una din explicațiile posibile ale inflamației:

∎ alimente nedigerate sau materii fecale se acumulează în diverticul

∎ se produce obstrucția, blocarea diverticulului și se creează astfel condiții pentru multiplicarea bacteriilor din colon.

∎ când situația se complică:
-poate fi compromisă vascularizația colonului în zona diverticulului (datorită presiunii crescute)
-poate apărea perforația colonului
-se poate forma un abces când perforația este mai mare (apare o colecție de puroi)

Aproximativ 15-25% din persoanele cu diverticulită ajung la acest tip de complicații care necesită rezolvare chirurgicală.

Care sunt simptomele de diverticulita?

Diverticulita înseamnă inflamație și infecție.

Simptomele pot fi:
∎ durere abdominală, în special în partea stângă (deoarece diverticulii apar cel mai frecvent pe colonul descendent și rect)
∎ greață și vărsături
∎ constipație
∎ febră
∎ flatulență
∎ balonare

Aproximativ 70% din persoanele cu diverticulită descriu durerea abdominală în partea stângă, în cadranul inferior.

Este o durere sub formă de crampe și însoțită de modificări ale tranzitului intestinal.

Vârstinicii sau persoanele cu imunosupresie (de exemplu, tratament cu corticosteroizi) pot avea simptome modificate sau mai puțin intense.

Diverticulita complicată poate crea în plus:
∎ masă tumorală palpabilă abdominal, pelvin, rectal
∎ durere abdominală extinsă
∎ abdomen destins

Ce analize sunt utile?

∎ hemoleucograma: crește numărul de leucocite indicând infecția; scade hemoglobina și apare anemie dacă există pierderi de sânge în scaun.

∎ analize de sânge care să excludă alte cauze de durere abdominală (enzime hepatice, probe renale )

∎ hemocultura pentru a identifica microbii răspunzători de infecție și inflamație (se practică pentru forme complicate de diverticulita)

∎ analize care dovedesc inflamația

∎ tomografia computerizată confirmă diagnosticul și permite stabilirea formei complicate sau necomplicate de diverticulită

Bine de știut
Colonoscopia nu este indicată în perioada acută, simptomatică a diverticulitei.

Cum stabilește medicul dacă este vorba despre diverticulita complicată sau necomplicată?

Clasificarea diverticulitei în complicată sau necomplicată se face doar prin examinare CT (tomografie computerizată).

Febra și creșterea numărului de leucocite pot apărea și în formele necomplicate.

Proteina C reactivă este o analiză care arată inflamația și după care medicul se poate orienta.

Valorile proteinei C reactive peste 170 mg/ dl apar de obicei în formele complicate

Află mai mult ⮕ Ce analize medicale depistează inflamația?

Ce specialist tratează diverticulita?

Medicul specialist gastroenterolog cunoaște protocolul de tratament și îl poate aplica în funcție de gravitatea diverticulitei.

Cum decide medicul tratamentul pentru diverticulita?

Clasificarea diverticulitei în formă complicată sau necomplicată decide ce protocol de tratament se aplică.

Clasificarea se face după aspectul tomografiei computerizate (CT). Examinarea CT este metoda de elecție pentru a stabili prezența sau absența complicațiilor.

Se consideră:
∎ diverticulita necomplicată – îngroșarea peretelui colonului și inflamație (vizibile pe CT)

Simptome: durerea este localizată mai ales în partea stângă a abdomenului, în cadranul inferior; febra este frecventă

∎ diverticulita complicată – diverticulita la care CT pune în evidență abces, peritonită, ocluzie

Simptome: durerea abdominală este extinsă, simptomele mai zgomotoase, abcesul poate fi palpabil la nivelul abdomenului, abdomenul este destins

Endoscopia (colonoscopie) se efectuează doar la 6-8 săptămâni după ce inflamația acută s-a calmat (simptomele au dispărut) pentru a vedea cât de extins este procesul. Și pentru a identifica dacă există malignitate.

Află mai mult ⮕ Colonoscopie: ce trebuie să știi?

Cum se tratează diverticulita ușoară necomplicată?

Medicul poate ghida tratamentul la domiciliu.

∎ dietă lichidiană și nimic altceva timp de 48-72 ore
∎ 7-10 zile antibiotice care să acopere bacteriile posibil implicate
∎ se utilizează ciprofloxacin + metronidazol sau trimetoprim-sulfametoxazol + metronidazol
∎ îmbunătățirea simptomatologiei trebuie să apară în 48-72 ore
ulterior și dieta lichidiană poate fi progresiv abandonată și înlocuită cu dietă cât mai bogată în fibre
∎ calmarea durerii cu antiinflamatoare nesteroidiene, ca și utilizarea aspirinei nu este recomandată persoanelor cu diverticulită
∎ acetaminofen (paracetamol) și diciclomina (antispastic) se folosesc pentru calmarea durerii.

Ghidurile terapeutice americane și europene nu recomandă utilizarea nici a altor tipuri de antiinflamatoare (mesalamina), probiotice sau antibiotice non-absorbabile (rifaximina).

Dacă simptomele de greață și vărsături nu permit tratamentul pe cale orală, este necesară spitalizarea.

Ce trebuie să fac după ce episodul de diverticulită acută a trecut?

∎ menținerea a la long a dietei bogată în fibre și săracă în grăsimi

∎ colonoscopie după 6-8 săptămâni și biopsie pentru a observa vindecarea sau prezența de ischemie sau malignitate.

Ce complicații necesită intervenție chirurgicală?

Colectomia de urgență– intervenția chirurgicală care îndepărtează porțiunea de colon cu diverticulită – este indicată atunci când tratamentul medicamentos nu dă rezultate și există complicații:

∎ peritonită
∎ fistula (comunicare între colon și alt organ)
∎ ocluzie intestinală

Colectomia este indicată de ghidurile medicale și în diverticulita necomplicată. După ce au existat 3 asemenea episoade cu infecție și inflamație medicul poate face propunerea operației.

Cum se tratează abcesul atunci când apare?

Abcesul este o complicație a diverticulitei. Reprezintă o acumulare de puroi.

Ghidurile medicale recomandă drenarea percutanată a puroiului.
Abcesul nu înseamnă că obligatoriu trebuie efectuată colectomia.

Ce persoane au risc crescut de complicații?

Vârstnici, persoane cu imunosupresie sau cu alte afecțiuni tip diabet sau insuficiență renală.

Ce antibiotice sunt eficiente în diverticulita?

De preferat:
∎ ciprofloxacin + metronidazol
∎ trimetoprim-sulfametoxazol + metronidazol

Variante:
∎ amoxicilina-clavulanat
∎ moxifloxacina

Antibioticele se aleg după ce se efectuează o hemocultură (cultură din sânge care să identifice microbii prezenți) în cazurile complicate.

Microorganismele anaerobe prezente frecvent: Bacteroides fragilis, Peptostreptococcus, Clostridium. Bacterii aerobe: Escherichia coli, Klebsiella, Proteus, Streptococcus, Enterobacter 

Ce analgezice se folosesc în diverticulită?

Morfina este preferată și folosită în spital.
Acetaminofen (paracetamol) și diciclomina (antispastic) în formele tratate la domiciliu

Nu sunt recomandate antiinflamatoare nesteroidiene sau aspirina la persoane cu diverticulita acută.

Poate dieta bogată în fibre să reducă incidența divertculitei?

Dieta bogată în fibre practicată de persoanele cu diverticuloză (care au diverticuli, dar nu simptome) poate să reducă posibilitatea apariției diverticulitei (inflamație și simptome prezente).
Nu sunt contraindicate semințe, nuci, popcorn.

Un studiu amplu efectuat în UK concluzionează efecte semnificativ pozitive dacă se practică a la long dieta vegetariana bazată pe alimente bogate în fibre alimentare.

Citește mai departe…

Divericulita sau diverticuloza: care este cauza durerii abdominale?
Cancer de colon:simptome care te avertizează
Polipi pe colon: când este risc de cancer?
Colon iritabil: nu mai știi ce să mânânci ca să fie bine?
Alimente prebiotice și probiotice pentru flora intestinală

Bibliografie
  • Colorectal Disease. European Society of Coloproctology: guidelines for the management of diverticular disease of the colon, 2020
  • Medscape. Diverticulitis,2020
  • Clinics in Colon and Rectal Surgery Etiology and Pathophysiology of Diverticular Disease,2004
  • UEG. Mistakes in Acute diverticulitis and how to avoid
  • Am.Surg. The role of C-reactive protein in the prediction of the clinical severity of acute diverticulitis,2014
  • Colorectal Dis. The value of inflammation markers and body temperature in acute diverticulitis, 2013


Bilingualismul stimulează creierul și întârzie boala Alzheimer

Servus Med
-
0
Bilingualismul stimulează creierul și întârzie boala Alzheimer

Bilingualismul, utilizarea a două limbi de comunicare, crește reziliența creierului și întârzie debutul demenței Alzheimer cu 5 ani comparativ cu adulții monolinguali. Este rezultatul unei cercetări recente publicată în revista Bilingualism: Language and Cognition.

Reziliența creierului este capacitatea de a se adapta, de a se reorganiza și de a se recupera în urma stresului, a traumelor sau a unor factori adverși.

Bilinguală este orice persoană care folosește a doua limbă de comunicare, chiar dacă învățarea celei de-a doua limbi nu este în copilărie.

Iar astăzi, când circulăm tot mai mult și putem interacționa cu oameni aparținând unor culturi diferite, învățarea unei limbi nu este timp pierdut.

Într-adevăr, pentru a vorbi o limbă foarte bine și fără accent este recomandabil să profităm de fereastra de până la 14 ani.

Dar ca să ne antrenăm creierul, învățarea și folosirea unei a doua limbi de comunicare este utilă la orice vârstă.

Suntem bilinguali indiferent de vârsta la care învățăm o nouă limbă.

Efortul pe care-l face creierul de a pune pe stop una dintre limbi și a o folosi pe cealaltă este un sport al minții foarte util în păstrarea funcțiilor cognitive.

Bilingualismul și reziliența creierului

Cercetătorii au imaginat o metodă bazată pe neuroimagistică pentru a evalua reziliența creierului în regiuni ale creierului în care sunt procesate informațiile lingvistice.

Au fost comparate caracteristici ale creierului la persoane mono- și bilinguale, unii cu cogniție păstrată, alții cu tulburări de memorie ușoare sau cu Alzheimer instalat.

Semnificativ este faptul că substanța cenușie a hipocampusului – principala structură a creierului implicată în învățare și memorare – este semnificativ mai dezvoltată și mai bine conservată la persoanele bilinguale comparativ cu cele monolinguale.

Totodată cercetătorii s-au făcut precizări mai detaliate despre ce presupune reziliența creierului:

  • mentenanța creierului odată cu îmbătrânirea
  • rezerva structurală a creierului
  • rezerva cognitivă

Mentenanța creierului este abilitatea continuă de a-și menține structura și funcțiile pe măsură ce îmbătrânim. 

Stimularea mentală, cum este cea realizată de bilingualism, împreună cu alimentația sănătoasă, antrenamentul fizic constant, somnul regulat, contribuie la o mentenanță mai bună.

Rezerva structurală a creierului permite păstrarea funcțiilor timp mai îndelungat. Un volum mai mare al substanței cenușii este un avantaj atunci când începe să apară atrofia cerebrală.

Rezerva cognitivă se referă la căile alternative pe care le poate găsi creierul ca să-și mențină funcționalitatea chiar și atunci când este afectat.

Află mai mult ⮕ Tipul de personalitate prezice la timp boala Alzheimer

Ce alte beneficii are utilizarea unei a doua limbi de comunicare?

La copii, învățarea celei de-a doua limbi înseamnă înțelegerea foarte devreme a faptului că legătura dintre obiecte și numele lor este arbitrară. Poți spune lapte sau milk, dar obiectul este același. Realitatea este una, iar sistemul simbolic folosit pentru a exprima realitatea este altceva.

Această descoperire pe care o face devreme un copil, îi permite dezvoltarea ulterioară a unor abilități metalingvistice mult mai sofisticate și performanțe academice crescute.

Pe parcursul vieții, bilingualismul duce la performanțe crescute ale funcțiilor executive ale creierului. Este mai facilă concentrarea atenției pe lucrurile importante și ignorarea celor irelevante.

Cunoașterea mai multor limbi ne permite să facem conexiuni inedite între obiecte și lucruri ceea ce ne sporește creativitatea.

Bilingualismul, utilizarea unei a doua limbi de comunicare non-nativă, ne permite decizii mult mai logice și găsirea mai rapidă de soluții ceea ce ne sporește capacitatea de adaptare.

Creierul mai rezilient își poate reconfigura rețelele neuronale, ceea ce înseamnă că poate înlocui conexiuni sau zone afectate, găsind noi modalități de procesare a informațiilor. Este o rezervă inestimabilă atunci când creierul suferă un accident vascular sau un traumatism, de exemplu.

În fața factorilor de stres, creierul rezilient gestionează mai bine hormonii de stres (cum ar fi cortizolul) și reglează răspunsurile pentru a preveni efectele negative asupra organismului.

Creierul rezilient ajută la gestionarea emoțiilor negative, favorizând reglarea răspunsurilor emoționale și reducând impactul stresului asupra minții și corpului.

Citește mai departe…

Metode pentru îmbunătățirea memoriei
Televizorul ne poate afecta memoria? Dar computerul?
Memoria la menopauză. Cum oprim la timp declinul cognitiv?
Neuronii: cum încetinim îmbătrânirea creierului?
Cum se dezvoltă creierul copilului până la 5 ani?

Bibliografie

Dischinezia biliară (bila leneșă): cauze și recomandări detaliate de nutriție

Servus Med
-
0
Dischinezia biliară (bila leneșă): cauze și recomandări detaliate de nutriție

Colica biliara cu durere în partea dreaptă a abdomenului, sub coaste, fără să existe pietre în colecist sugerează că poate fi vorba despre dischinezie biliară.

Prefixul dis înseamnă funcționare anormală. Iar kinezie se referă la mișcările colecistului: musculatura vezicii biliare nu se contractă adecvat pentru a elimina bila în intestin.

Dischinezia biliară apare la adulți, dar și la copiii mai mari.

Vezica biliară sau colecistul este un organ aflat în vecinătatea ficatului. Bila produsă de ficat se depozitează în colecist. De aici este eliminată în intestinul subțire prin canalele biliare.

Bila participă la digestia alimentelor. În mod particular se ocupă cu digestia grăsimior pentru a le face mai ușor absorbabile de către organism.

Ce simptome apar în dischinezia biliară?

Dischinezia biliara este un diagnostic la care medicul se gândește când apare durere abdominală în partea dreaptă, sub nivelul coastelor.

Semnele însoțitoare ale durerii includ:

  • durere abdominală apărută după ce ai mâncat
  • intoleranță la alimentele grase
  • greață și vărsături
  • balonare

De multe ori simptomele seamănă cu colica biliară, dar fără să existe litiază sau pietre la fiere.

Uneori mai pot apărea:

  • durere de cap
  • oboseală
  • reflux gastroesofagian cronic
  • colon iritabil
  • anxietate

Episoadele dureroase apar din când în când, mai ales după ce consumăm alimente mai grase.

Durerea în dreapta, sub coaste, este suficient de severă încât să ne trezească din somn, dar are o durată scurtă, aproximativ 30 min.

Află mai mult ➡ Balonare: prevenire și remedii eficiente

De ce apare dischinezia biliară?

Cauza dischineziei nu este exact cunoscută. Se presupune că există modificări metabolice: deficite de enzime sau hormoni care afectează mișcările normale ale tractului digestiv.

Uneori dischinezia este însoțită și de inflamație la nivelul colecistului sau colecistita.

Dischinezia biliară este mai frecventă la persoane cu obezitate sau diabet.

Află mai mult ➡ Colecistita acută sau criza de fiere: cum se rezolvă?

Cum stabilește medicul că ai dischinezie biliară?

Diagnosticul de dischinezie biliară presupune să existe durerea tipică în partea dreaptă sub coaste, dar fără să poată fi puse în evidență pietre la fiere sau litiaza biliara.

Când o persoană are o ecografie normală, dar face totuși colici biliare poate fi vorba despre dischinezie, mai ales dacă există și alte semne caracteristice:

  • simptomele dispar și reapar la intervale de timp
  • durerea nu trece dacă luăm antiacide sau dacă ne schimbăm poziția
  • episoadele de durere durează aproximativ de 30 min
  • analizele de sânge sunt normale: enzimele hepatice, bilirubina, amilaza și lipaza

Medicul va putea face investigații suplimentare în afară de ecografie. Gastroscopia sau endoscopia superioară, de exemplu, poate să excludă că ar fi vorba despre reflux gastroesofagian, ulcer sau alte afecțiuni digestive.

Există și o procedură utilă în mod special în dischinezie, numită HIDA care presupune injectarea unei substanțe de contrast într-o venă (acid iminodiacetic hepatobiliar). Ulterior substanța de contrast poate fi urmărită pe un scaner și astfel pot fi observate anomalii ale căilor biliare.

Află mai mult ➡ Litiaza biliara sau pietre la fiere: simptome, cauze, soluții

Ce poți să mănânci dacă ai un episod de dischinezie?

Dacă observi că anumite alimente declanșează colica biliară, este bine să le eviți.

Mesele regulate sunt recomandabile deoarece fastingul nu favorizează golirea bilei din colecist și poate crește riscul de apariție a litiazei.

Alimentele mai puțin grase sunt favorabile când ai dischinezie biliară, dar nu este recomandabilă o alimentație complet lipsită de grăsimi. De exemplu, sunt de ales lactate degresate și de evitat brânzeturile maturate grase.

Alimentația trebuie să fie sănătoasă, variată, bazată pe fructe, legume și alimente bogate în fibre pentru a evita repetarea episoadelor de colică biliară.

Modalitatea de pregătire a alimentelor contează. Încearcă să consumi regulat alimente preparate prin înăbușire la abur, fierbere sau la grătar și mai rar alimente prăjite.

Grăsimi

Conținut scăzut de grăsimi (alegeri bune):
Folosiți cantități mici de margarină cu conținut scăzut de grăsimi sau spray de gătit.

Conținut ridicat de grăsimi (de evitat):
Unt, margarină, seu, untură, ulei de măsline, ulei vegetal, ulei de floarea-soarelui.

Produse lactate și ouă

Conținut scăzut de grăsimi (alegeri bune):
Lapte degresat sau semidegresat. Iaurt cu conținut scăzut de grăsimi Brânzeturi cu grăsimi reduse, cum ar fi brânza cottage, brânză moale cu conținut scăzut de grăsimi, edam, brânză tare cu jumătate de grăsime. Ouă fierte, ouă poșate, ouă jumări (fără unt).

Conținut ridicat de grăsimi (de evitat):
Lapte integral, lapte evaporat sau condensat. Frișcă, iaurt gras, înghețată, brânzeturi cu conținut ridicat de grăsimi. Ouă prăjite, ouă jumări cu unt.

Pește

Conținut scăzut de grăsimi (alegeri bune):
Pește alb, ex: cod, limba de mare, cambulă, cod, merluciu, creveți, ton în saramură/apă de izvor.

Conținut ridicat de grăsimi (de evitat):
Pește gras, ex: sardine, macrou, hering, ton în ulei.

Carne

Conținut scăzut de grăsimi (alegeri bune):
Carne slabă și carne de pasăre.

Conținut ridicat de grăsimi (de evitat):
Carne prăjită sau procesată. Grăsime pe carne, burgeri, cârnați, salam, pastă de carne sau pate, plăcinte cu carne.

Leguminoase și legume

Conținut scăzut de grăsimi (alegeri bune):
Fasole, mazăre, linte. Toate legumele și salatele.

Conținut ridicat de grăsimi (de evitat):
Legume prăjite sau coapte, salate cu dressinguri.

Alimente cu amidon

Conținut scăzut de grăsimi (alegeri bune):
Pâine, orez, paste, cereale, cartofi.

Conținut ridicat de grăsimi (de evitat):
Aluat, cartofi prăjiți, cartofi la cuptor, paste cu sosuri cremoase/de brânză.

Fructe

Conținut scăzut de grăsimi (alegeri bune):
Majoritatea varietăților de fructe proaspete, congelate sau conservate.

Conținut ridicat de grăsimi (de evitat):
Avocado, măsline.

Sosuri

Conținut scăzut de grăsimi (alegeri bune):
Ketchup, maioneză light, murături, dressinguri de salată light, salsa, sosuri pe bază de roșii, sos alb făcut cu făină de porumb și lapte degresat, sos făcut cu cub de supă și făină de porumb.

Conținut ridicat de grăsimi (de evitat):
Sos pentru salată, maioneză, dressinguri de salată, sos alb, sos de brânză, sosuri cremoase, sos făcut cu grăsime sau suc de carne.

Deserturi

Conținut scăzut de grăsimi (alegeri bune):
Jeleu, fructe conservate, bezea, sorbet, budinci de lapte cu conținut scăzut de grăsimi.

Conținut ridicat de grăsimi (de evitat):
Prăjituri, biscuiți, budinci de lapte (cu excepția laptelui degresat), deserturi din comerț, cremă de vanilie.

Diverse

Conținut scăzut de grăsimi (alegeri bune):
Zahăr, miere, gem, marmeladă, humus cu conținut scăzut de grăsimi.

Conținut ridicat de grăsimi (de evitat):
Cremă de lămâie, unt de arahide, humus.

Află mai mult ➡ Alimente bogate în fibre: cum să crești fibrele din dietă?

Trebuie scos colecistul dacă faci des crize de dischinezie biliară?

Tratamentul dischineziei biliare care duce frecvent la crize de colecist este chirurgical. Se îndepărtează colecistul prin operația numită colecistectomie.

Unii specialiști sunt de părere că intervenția chirurgicală nu trebuie efectuată dacă simptomele au apărut de mai puțin de 3 luni.

Înainte de efectuarea operației, analizele de sânge trebuie să ajungă la valori normale. Sunt incluse aici amilaza, lipaza și bilirubina, ca și probele hepatice.

După intervenția chirurgicală sunt necesare câteva modificări de dietă până ce organismul se adaptează la noua situație. Studiile clinice arată că pentru 50-70% din persoane situația se normalizează într-un an de la momentul colecistectomiei.

Citește mai departe…

Indigestia: cauze și remedii eficiente
Bilirubina și icter: Ce boli semnalează?
Criza de fiere: de ce apare dacă nu mai ai colecist?
Pancreatita biliară provocată de pietrele din colecist
Alimente permise după operația de fiere

Bibliografie

Pancreatita biliară provocată de pietrele din colecist

Servus Med
-
0
Pancreatita biliară provocată de pietrele din colecist

Pancreatita biliară este o afecțiune în care apare inflamația dureroasă a pancreasului și care poate genera dezechilibre majore. Litiaza biliară este cea mai frecventă cauză de pancreatită. Consumul de alcool este a doua cea mai frecventă cauză de pancreatită.

Inflamația pancreasului cauzează o durere puternică în partea superioară a abdomenului, așa-numita durere în bară, care iradiază în torace, în umăr și în spate.

Pancreatita, indiferent de cauză, este o afecțiune care solicită intervenție medicală imediată.

Ce legătură are vezica biliară cu pancreasul?

Vezica biliară (colecist) este un organ în contact direct cu ficatul și în care se depozitează bila produsă de ficat.

Bila este un lichid cu un rol bine stabilit: participă la digestia alimentelor.

Bila ajunge să fie eliberată din colecist în intestin printr-un canal numit canal biliar comun. Denumirea sugerează că această cale de eliminare a bilei mai este folosită și de altcineva.

Și chiar așa este. Ficatul produce bilă, o parte o depozitează în colecist și o parte o drenează direct în canalul biliar comun.

Pancreasul este un organ aflat în spatele stomacului, relativ aproape de ficat și colecist.

Are două funcții principale:

  • produce insulina care ne reglează glicemia
  • produce enzime care participă la digestie

Canalul prin care pancreasul eliberează enzimele digestive ajunge să se verse tot în canalul biliar comun în care se drenează bila.

Această situație anatomică și fiziologică explică de ce atunci când un calcul biliar blochează canalul biliar comun, afectează și pancreasul.

Dacă există pietre în colecist, odată cu bila se pot deplasa și pietrele. Iar când una din pietre blochează canalul comun nici pancreasul nu-și mai poate drena enzimele pancreatice în intestin.

Sub acțiunea propriilor enzime neeliminate pancreasul suferă un proces inflamator care duce la pancreatită.

Bine de știut
Existența litiazei biliare nerezolvate menține permanent pericolul pancreatitei biliare.

Pancreatita biliară: simptome

Simptomele tipice includ:

  • durere abdominală severă, mai ales în partea stângă, care iradiază în torace, în umăr și în spate
  • greață și vărsături

Când situația se agravează, pot apărea:

  • abdomen destins
  • tensiune arterială mică
  • puls accelerat
  • respirații scurte și rapide
  • febră și frisoane
  • icter
  • deshidratare

Află mai mult ⮕ Tensiune mică: semne de alarmă, cauze posibile

Ce complicații generează pancreatita biliară?

Complicațiile pancreatitei sunt severe, indiferent de cauza care a provocat-o. 

Inflamația pancreasului provoacă acumularea de lichid în abdomen (peritonita). Cantitatea de lichid acumulată este pierdută din vasele de sânge, ceea ce are 2 consecințe importante:

  • deshidratare
  • tentativa rinichilor de a reține apa pentru a corecta deshidratarea

Dezechilibrele provocate de pancreatită antrenează rând pe rând și alte organe. Situația se poate complica cu sepsis (infecție generalizată).

Fără intervenție medicală, pancreatita acută provoacă șoc hipovolemic, șoc septic și are o rată mare de deces.

După un episod de pancreatită acută, evoluția poate continua cu apariția pancreatitei cronice care creează dezechilibre metabolice și digestive permanente.

Află mai mult ⮕ Colecistita acută: simptome, analize, tratament

Pancreatita biliară: tratament

Măsuri specifice pentru pancreatită

Pancreatita este o afecțiune severă care necesită în cele mai multe cazuri internare în terapie intensivă și măsuri specifice:

  • perfuzii pentru rehidratare 
  • analgezice pentru calmarea durerii
  • sondă nazogastrică și întreruperea aportului de alimente până când inflamația pancreasului cedează
  • suport nutritiv intravenos până când este necesar repausul alimentar
  • antibiotice
  • oxigenoterapie
  • monitorizarea funcțiilor vitale: tensiune, puls, respirații, diureză

Bine de știut
În ciuda măsurilor de terapie intensivă, 25% din cazurile de pancreatită pot fi fatale.

Tratamentul cauzei

Cauza fiind litiaza biliară, în funcție de starea generală, se stabilește momentul oportun al intervenției chirurgicale prin care calculii blocați pe canal sunt eliminați.

Sunt două modalități de rezolvare a calculilor biliari blocați în canalul comun:

ERCP – colangiopancreatografie retrogradă endoscopică.
Endoscopul este introdus în stomac (ca și la gastroscopie) și ulterior este dirijat în canalul comun de eliminare a bilei. Prin endoscop este introdus un instrument special de extragerea calculilor și se plasează un stent care să mențină deschis canalul.

Colecistectomia – intervenție chirurgicală în care odată cu calculii este îndepărtat și colecistul (vezica biliară).

Află mai mult ⮕ Litiaza biliară: cauze și soluții

Poate fi prevenită pancreatita?

Colica biliară este durerea în partea dreaptă a abdomenului, sub coaste, care poate apărea după ce mânânci și care este însoțită de greață și vărsături.

Colica biliară semnalează că este posibil să existe calculi biliari (pietre în vezica biliară).

Colica biliară care trece, dar din când în când revine, este un semn că ocazional câte o piatră blochează canalul de eliminare a bilei.

Având în vedere evoluția posibil complicată a pancreatitei, nu trebuie așteptată declanșarea ei. Litiaza biliară este recomandabil să fie rezolvată înainte de a fi o urgență.

Rezolvarea litiazei biliare este metoda sigură de prevenire a pancreatitei biliare.

Citește mai departe…

Alimente permise după colecistectomie
Criza de fiere: de ce apare dacă nu mai ai colecist?
Ce este dischinezia biliară sau bila leneșă?
Cum funcționează vezica biliară?
Pancreas: cum menține corpul tău glicemia normală?

Bibliografie
1...131415...130Pagina 14 din 130
2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă

Cele mai noi

Cele mai citite

Știri

Meniu