Proteinuria: prezența anormală a proteinelor în urină

Proteinuria, eliminarea de proteine prin urină, poate fi provocată de cauze ușor corectabile cum sunt deshidratarea sau exercițiile fizice intense, dar poate fi și semnul unei afecțiuni renale. Aspectul spumos al urinei ne avertizează că există proteinurie, iar analiza urinei confirmă. Prezența proteinelor în urină necesită totdeauna investigații suplimentare care stabilesc cauza pentru a putea trata corect.

Proteinele îndeplinesc numeroase roluri în organism, incluzând:

• formarea mușchilor și a masei osoase
• reglarea fluidelor în organism
• repararea țesuturilor
• lupta cu infecțiile

Aproape toate reacțiile chimice din organism necesită participarea proteinelor. Pierderea lor prin urină este un simptom alarmant care poate semnifica incapacitatea rinichilor de a le mai conserva atunci când filtrează sângele.

Ce simptome provoacă proteinuria?

Urina cu aspect spumos care persistă timp mai îndelungat, semnalează prezența proteinuriei.

Dacă pierderea de proteine este minimă poate să nu fie prezent niciun simptom. În stadii mai avansate apar simptome care certifică deteriorarea funcției rinichilor:

• edeme la față, glezne și picioare
• edeme în jurul ochilor, mai ales dimineața
• oboseală
• senzația frecventă de a urina
• dificultăți respiratorii
• greață și vomă
• crampe musculare nocturne
• urina spumoasă
• diminuarea volumului de urină eliminată în 24 ore

Toate simptomele enumerate avertizează că există insuficiență renală, o condiție care necesită intervenție medicală imediată.

Cauzele proteinuriei

Proteinuria ușoară poate fi cauzată de febră, deshidratare, stres, efort fizic intens sau expunere la temperaturi scăzute. De asemenea, poate apărea la persoane care consumă zilnic aspirină.

Alteori cauzele proteinuriei sunt afecțiuni complexe.

Afecțiuni renale

• boala cronică renală
• nefropatia diabetică
• riniciul polichistic
• inflamația la nivelul rinichilor (glomerulonefrita)
• litiaza renală
• pielonefrita
• sindrom nefrotic
• carcinom renal

Unele afecțiuni multisistemice implică și afectare renală și apariția proteinuriei:

• șoc cu hipotensiune
• insuficiența cardiacă congestivă
• hipertensiunea
• sindrom Goodpasture – boală autoimună care afectează plămânii și rinichii
• sindrom Fanconi – afecțiune genetică în care sunt afectați nefronii (unitățile funcționale ale rinichilor).
• lupus
• poliartrita reumatoidă
• preeclampsia – complicație de sarcină în care crește tensiunea arterială

Proteinuria prin supraproducție

În anumite afecțiuni există o supraproducție de proteine care depășește capacitatea rinichilor de a filtra sângele:

• mielom multiplu – un tip rar de cancer în care se acumulează în exces proteine cu lanțuri ușoare.

• rabdomioliza – distrugerea anormală a țesutului muscular cu eliberarea în exces a unei proteine numită mioglobină

Medicamente care pot provoca proteinurie

• antibiotice
• aspirina consumată zilnic
• blocanți ai receptorilor de angiotensină – medicamente antihipertensive de tipul candesartan, valsartan și altele cu aceeași terminație (-sartan)
• chimioterapice folosite în tratamentul cancerului
• antiinflamatoare nesteroidiene
• droguri ilicite (heroina, metadona, metamfetamine)

Află mai mult ⮕ Sănătatea rinichilor se menține cu câteva obiceiuri bune

Ce analiză detectează proteinuria?

Sumarul de urină este analiza care detectează proteinuria. Proba de urină se recoltează la prima oră a dimineții.

Dacă este stabilită prezența proteinuriei în sumarul de urină, medicul poate solicita determinarea proteinelor din urina adunată în 24 ore. Valorile mai mari de 150 mg de proteine/ zi pierdute prin urină necesită investigarea cauzei.

Valori excesive de 3-3,5 g de proteine pierdute în urina de 24 ore sugerează prezența unui sindrom nefrotic, o afecțiune destul de rară în care proteinuria este caracteristică.

La persoanele cu diabet, medicul verifică regulat prezența proteinelor în urină. Prezența proteinuriei (albuminuriei) semnifică deteriorarea funcției renale specifică la diabetul de tip 1 sau tip 2.

Ulterior stabilirii existenței proteinuriei, se fac analize și investigații mai complexe pentru stabilirea afectării funcției renale și a cauzei de proteinurie.

Află mai mult ⮕ Analize pentru rinichi

Albuminuria este același lucru cu proteinuria?

Albumina este proteina care predomină în compoziția sângelui. Deci și între proteinele care ajung în urină tot albumina predomină.

Albuminuria este, din acest motiv, echivalentă cu proteinuria. Albuminuria crescută are aceeași semnificație și aceleași cauze ca și proteinuria.

Cum se tratează proteinuria?

Proteinuria este un simptom. Nu proteinuria trebuie tratată, ci afecțiunea care o produce.

De exemplu, dacă este vorba despre boala renală cronică apărută la o persoană cu diabet, se pune accentul pe tratamentul diabetului și un control mai bun al glicemiei pentru a împiedica deteriorarea progresivă a funcției renale.

Medicamentele antihipertensive din clasa inhibitorilor de enzimă de conversie (enalapril, captopril etc) pot reduce pierderea de proteine. Același efect par să aibă și statinele, medicamente folosite pentru scăderea colesterolului.

Sfaturile privind un stil de viață sănătos nu mai pot fi trecute cu vederea odată cu apariția proteinuriei pentru că evoluția poate duce la insuficiența renală.

Află mai mult ⮕ Nefropatia diabetică: simptome, analize, tratament

Complicațiile proteinuriei

Proteinuria este un semnal că organismul este mai expus complicațiilor care includ:

• infarct miocardic
• accident vascular
• insuficiență cardiacă
• insuficiență renală

Poți scăpa de proteinurie consumând mai multe lichide?

Nu. Hidratarea este vitală pentru a păstra funcția renală, dar nu duce la dispariția proteinuriei.

Trebuie scoase proteinele din alimentație dacă există proteinurie?

Nu. Proteinuria nu poate fi tratată prin dietă. Tratamentul bolii de bază reduce și pierderea de proteine prin urină.

Un stil de viață sănătos este necesar în completarea tratamentelor medicamentoase pentru bolile de bază. Principalele măsuri includ:

• limitarea aportului de sare
• aport mai mare de fibre care ajută la reglarea glicemiei și a colesterolului
• antrenamentul fizic regulat, cel puțin 2 h pe săptămână
• verificarea regulată a glicemiei și hemoglobinei glicate
• întreruperea fumatului
• evitarea antiinflamatoarelor nesteroidiene

Citește mai departe…

Insuficiența renală și pericolul ca rinichii să nu mai funcționeze
Câtă apă să bei în mod normal și câtă după efort fizic?
Sindromul CKM care afectează inima, rinichii și metabolismul
Hipertensiunea arterială renală
7 semne că ai probleme cu rinichii