Acasă Blog Pagina 19

Analize de screening pentru bărbați: depistarea la timp a afecțiunilor

Testele de screening sunt analize pe care le fac oamenii sănătoși sau aparent sănătoși, cu scopul de a descoperi din timp o afecțiune. Depistarea cancerului în timp util permite un tratament mai eficient. Dar și alte afecțiuni (diabet, dislipidemie) pot fi urmărite prin analize uzuale.

Screeningul caută semne precoce ale unei îmbolnăviri. Este deci foarte util în surprinderea afecțiunilor într-o fază incipientă, în care răspunsul la tratament este mult mai bun.

Ce teste de screening sunt recomandate bărbaților pentru depistarea cancerului?

1. Cancer de prostată

Cancerul de prostată este un tip de tumoare malignă cu creștere lentă, dar există și forme agresive.

Testele de screening permit depistarea cancerului de prostată înainte de a apărea simptome.

Tușeul rectal, cu palparea prostatei și aprecierea consistenței ei este una dintre metodele de screening efectuate de medicii urologi.

Determinarea în sânge a antigenului specific prostatic PSA este cea de-a doua

Valori normale ale PSA:

sub 49 ani 0- 2,5 ng/ml

50-59 ani 0 – 3,5 ng/ml

60-69 ani 0 – 4,5 ng/ml

peste 70 ani 0 – 6,5 ng/ml

Raportul freePSA/PSA:

între 0-10% – riscul de cancer de prostată este mai mare de 56%

mai mare de 25% – riscul scade la 8%

Testele de screening sunt recomandate bărbatilor peste 50 de ani, iar în cazul celor cu risc crescut, de la 40 de ani, anual.

Află mai mult Cancer de prostată: cum se depistează la timp?

2. Cancer testicular

Cancerul testicular apare, în general, la vârste cuprinse între 20-54 ani.

American Cancer Society recomandă examinarea testiculelor la fiecare prezentare de rutină la medic.

Este recomandabilă și autoexaminarea lunară pentru a sesiza eventuale modificări de volum sau de formă.

Află mai mult Cancer testicular: simptome și semne de alarmă

3. Cancer de colon

Bărbații au un risc mai mare decât femeile pentru cancerul de colon.

Majoritatea cancerelor de colon se dezvoltă lent pornind de la polipi prezenți la nivelul colonului. Prevenția constă în depistarea și îndepărtarea la timp a polipilor din colon.

Testele de screening pentru depistarea cancerului de colon sunt recomandate de la vârsta de 50 ani. Colonoscopia este analiza care poate detecta polipii și în cursul ei pot fi și îndepărtați.

Află mai mult Cancer de colon: simptome care ne avertizează

4. Cancer de piele

Melanomul malign este forma cea mai periculoasă de cancer de piele.

Bărbații la vârsta a-3-a au un risc de 2-3 ori mai mare de a face acest tip de cancer decât femeile de aceeași vârstă.

Arsurile pielii și expunerea exagerată la soare cresc riscul de melanom.

Este recomandată auto-examinarea permanentă a nevilor pigmentari (alunițe) și observarea modificărilor de formă, culoare, dimensiuni.

Controlul specializat la dermatolog ar trebui să facă parte din examenele de rutină. Tratamentele sunt mult mai eficiente dacă descoperim la timp cancerul de piele.

Află mai mult Melanomul malign: cum autoexaminăm alunițele sau nevii pigmentari?

Screening pentru alte afecțiuni decât cancerul

5. Hipertensiune arterială

Riscul de hipertensiune crește cu vârsta. Dar este influențat mult și de greutate și stil de viață.

Tensiunea arterială trebuie măsurată regulat pentru a preveni complicațiile: accidentul vascular cerebral, afectarea rinichilor și a inimii

Tensiunea normală este mai mică de 130/80 mmHg

Frecvența cu care trebuie măsurată tensiunea este dictată de valorile ei ( măsurăm mai des dacă există prehipertensiune sau hipertensiune deja instalată)

Află mai mult Hipertensiunea netratată: ce consecințe are?

6. Colesterolul

Profilul lipidic cuprinde determinarea de : LDL-colesterol, HDL-colesterol, colesterol total și trigliceride.

Aceste analize ne informează despre riscul de arterioscleroză și deci despre riscul de boli de inimă, hipertensiune, diabet, accident vascular.

Este recomandabil ca testele de screening să înceapă la 20 de ani pentru bărbații la care există și alți factori de risc (obezitate, cazuri în familie)

De la 35 de ani profilul lipidic trebuie să intre între analizele obișnuite pe care le facem regulat

Află mai mult Colesterol și trigliceride mari: ce este de făcut?

7. Diabet tip 2

Prediabetul este situația clinică ce poate preceda cu 10 ani diabetul. Se traduce prin valori ale glicemie ușor peste valoarea normală.

Detectarea din timp a valorilor crescute ale glicemiei poate preveni instalarea diabetului tip 2.

Se determină glicemia pe nemâncate și testul de hemoglobină glicată (HbA1c), o dată la 3 ani începând de la 45 ani.

Dacă există și factori de risc pentru diabet ( obezitate, colesterol crescut, hipertensiune), testele se fac mai frecvent.

Află mai mult Glicemia: valori normale

8. Glaucom

Glaucomul reprezintă distrugerea nervului optic, de regulă printr-o tensiune intraoculară crescută timp îndelungat. Afecțiunea poate conduce la orbire.

Teste de screening sunt indicate:

  • la 2-4 ani pentru vârstele sub 40 ani
  • la 1-3 ani pentru vârsta de 40-54 ani
  • la 1-2 ani pentru vârsta de 55-64 ani
  • la 6-12 luni pentru vârstele peste 65 ani

Dacă există și factori de risc (membri de familie cu glaucom, tratament cronic cu steroizi), frecvența examenului oftalmologic va fi stabilită de către medic.

Citește mai departe…

Durere pelvină la bărbați: cauze și soluții
Ce analize depistează cancerul la timp?
Analize care depistează inflamația
Analize pentru ficat
VSH: este o analiză utilă pentru depistarea cancerului?

Bibliografie

Tratament biologic: afecțiuni în care sunt rezultate foarte bune

Poliartrita, psoriazis, boala Crohn, alte boli autoimune și chiar și cancerul beneficiază astăzi de tratament biologic. Terapiile biologice nu sunt efectuate cu medicamente obținute prin sinteză chimică. Producerea tratamentelor biologice implică pe lanțul de producție un organism viu: uman, animal sau microorganisme. Insulina a fost un asemenea medicament la momentul descoperirii lui.

Un număr important de tratamente biologice sunt folosite deja pentru tratamentul bolilor autoimune sau al cancerului.

Tot mai multe terapii biologice devin disponibile în fiecare an. Fiecare dintre ele vin și cu avantaje și cu efecte secundare.

Cum acționează tratamentele biologice?

Diferitele tratamente biologice acționează diferit. Și modul de acțiune este total diferit de al unui medicament non-biologic.

De exemplu, metotrexat și sulfasalazina sunt medicamente non-biologice folosite pentru tratamentul artritei reumatoide. Aceste medicamente influențează pe diferite căi sistemul imunitar.

Tratamentele biologice pentru artrita reumatoidă blochează diferiții receptori pe care ar acționa celulele sistemului imunitar. Acest mod de acțiune reduce efectele secundare și alte tipuri de riscuri.

Tratamentele biologice sunt sensibile la lumină și căldură, de aceea se administrează, în general injectabil.

Afecțiuni care pot fi tratate cu tratament biologic

Afecțiuni pentru care există deja tratamente biologice:

Tratament biologic pentru boli autoimune

Multe din tratamentele biologice sunt utile în boli autoimune cum sunt artrita reumatoidă, psoriazis sau boala Crohn. Dar pentru că sunt costuri de producție ridicată, medicul prescrie mai întâi tratamentele clasice.

Unele din cele mai moderne tratamente biologice sunt blocanții TNF. Etanarcept, Adalimumab și Infliximab sunt blocanți de TNF care împiedică reacția inflamatorie.

Inflamația este principalul mecanism care explică simptomele acestor boli. Blocarea reacției inflamatorii duce la îmbunătățirea semnificativă a evoluției.

Află mai mult ⮕ Boli autoimune: care sunt și de ce apar?

Tratament biologic pentru cancer

Terapiile biologice sunt importante în tratamentul cancerelor. Uneori sunt utilizate ca prima linie de tratament.

De exemplu, pembrolizumab este un anticorp din categoria tratamentelor biologice și care este

Află mai mult Flora intestinală influențează succesul tratamentului pentru cancer

Ce riscuri au terapiile biologice?

Având în vedere că terapiile biologice țintesc sistemul imunitar, la unele din ele poate apărea imunodepresia. Asta înseamnă că organismul nu se mai poate apăra corect la infecții.

Așa se explică faptul că înainte de începerea tratamentului, se efectuează analize care să excludă existența tuberculozei sau a hepatitei. Este valabil pentru unele dintre tratamentele biologice.

Efecte secundare care pot apărea la injectare

  • reacții locale în zona în care se injectează medicamentul: roșeață, mâncărime, durere și edem
  • efecte secundare ușoare: durere de cap, greață
  • efecte secundare serioase, dar rare: dificultăți respiratorii, reacții alergice, durere sau greutate în piept, febră și frisoane, hipertensiune sau tensiune mică, edeme la față și mâini.

Infecții

Tratamentele biologice acționează asupra sistemului imunitar și poate crește riscul unor infecții: viroze, sinuzite, bronșite, infecții urinare.

Se pot reactiva unele infecții contractate anterior, cum sunt tuberculoza și hepatita B.

Oboseala
Este un alt efect secundar ce poate fi pus pe seama terapiilor biologice, dar și multe din afecțiunile de bază pot provoca oboseală.

Află mai mult ⮕ Virusul Epstein-Barr și bolile autoimune asociate

Cum se previn efectele secundare?

Dacă se consideră că riscul efectelor secundare merită asumat având în vedere stadiul afecțiunii pentru care sunt prescrise biologicele, atunci se iau și unele măsuri preventive:

Igiena atentă pentru evitarea infecțiilor. Spălarea mâinilor, evitarea aglomerațiilor și a contactului cu persoane bolnave.

Reacțiile locale la locul injectării se previn prin administrarea de antihistaminice sau paracetamol.

Greața se combate cu antiemetice sau remedii naturale (ceai de ghimbir, înghițituri mici de apă rece sau cuburi de gheață pentru supt).

Citește mai departe…

Spondilita anchilozanta: ce tratamente biologice există?
Poliartrita: 5 clase de medicamente utile
Artrita psoriazică: ce articulații sunt afectate?
Afecțiuni autoimune care apar împreună cu boala celiacă
Artrite autoimune: dureri articulare și simptome asociate

Bibliografie

Dovleacul: beneficii și secrete la preparare

Dovleacul este o sursă excelentă de vitamina A și vitamina C, potasiu, fosfor și antioxidanți, fără să aducă prea multe calorii. În plus, este un aliment foarte versatil, poate fi folosit atât pentru rețete sărate, cât și dulci.

O cană cu bucăți de dovleac gătit (fiert sau copt) cântărește aproximativ 245 g și aduce micronutrienți importanți:

Calorii: 49
Grăsimi: 0,2 g
Sodiu: 2,5 mg
Carbohidrați: 12 g
Fibre: 3 g
Proteine: 1,8 g
Vitamina A: 245% din necesarul zilnic
Vitamina C: 19% din necesarul zilnic
Vitamina E: 10% din necesarul zilnic
Potasiu: 16% din necesarul zilnic
Fier: 8% din necesarul zilnic

Antioxidanții joacă un rol important în menținerea sănătății celulare și în prevenirea stresului oxidativ, care poate accelera procesul de îmbătrânire și dezvoltarea bolilor.

Iar dovleacul este bogat în antioxidanți: vitamina C, vitamina E, beta caroten care se convertește în vitamina A. Așa se explică beneficiile dovleacului.

Află mai mult Ulei de dovleac: 4 beneficii de care trebuie să știi

dovleacul

Beneficiile dovleacului

Protecția vederii

Conținutul mare de beta-caroten și alți precursori ai vitaminei A ajută la producția anumitor pigmenți la nivelul retinei.

Rodopsina, unul din acești pigmenți, prezent în celulele cu bastonașe de la nivelul retinei, ajută ochiul să vadă pe întuneric.

Dovleacul mai conține și luteină și zeaxantină, antioxidanți care reduc riscul de apariție a degenerescenței maculare și cataractei. Sunt afecțiuni oculare de vârstă, iar degenerescența maculară poate duce chiar la pierderea vederii.

Protecția pielii

Dovleacul este sursa unor nutrienți extrem de utili pielii noastre, cum sunt carotenoizii, precursori ai vitaminei A.

Beta-carotenul, luteina, zeaxantina și alți antioxidanți din dovleac acționează ca protectori naturali față de radiația UV.

Sănătatea inimii

O cană cu bucăți de dovleac aduce 16% din necesarul zilnic de potasiu care ne ajută să ne menținem normală tensiunea arterială.

Fibrele, vitamina C și alți antioxidanți fac ajută la prevenirea aterosclerozei și a altor afecțiuni cronice.

Imunitatea

Dovleacul conține 3 vitamine care care participă la buna funcționare a sistemului imunitar: vitaminele C, E și A.

Vitamina A este crucială pentru sănătatea pielii și a mucoaselor, care acționează ca primele bariere de apărare împotriva agenților patogeni. Pielea și mucoasele tractului respirator, digestiv și urinar sunt primele care vin în contact cu bacteriile și virusurile, iar integritatea acestor țesuturi depinde de prezența vitaminei A. Prin menținerea sănătății acestor bariere, vitamina A reduce riscul de infecții.

Vitamina C stimulează producția de limfocite care participă la răspunsul imunitar și totodată ajută la vindecarea rănilor.

Vitamina E susține funcția celulelor imunitare, în special limfocitele T, care sunt esențiale în lupta împotriva infecțiilor. Tot vitamina E ajută și la reglarea proceselor inflamatorii, limitând supraproducția de substanțe inflamatorii.

Reglarea tranzitului intestinal

Conținutul de fibre ajută la reglarea mișcărilor intestinale. Dovleacul ne menține și senzația de sațietate pentru mai mult timp contribuind la menținerea greutății optime.

Protejarea ficatului

Dovleacul face parte din alimentele utile dacă ai ficat gras. Prin conținutul mare de antioxidanți protejează celulele hepatice.

Află mai mult Semințe de dovleac: la ce ajută ca remedii naturale?

Dovleacul: secrete la preparare

Valoarea dovleacului este dată de antioxidanții, vitaminele și mineralele pe care le conține.

Rețetele cu dovleac sunt variate și presupun diferite metode de preparare termică. În funcție de metoda de gătire, se păstrează mai mult sau mai puțin din ceea ce este valoros la dovleac.

Beta-carotenul și ceilalți carotenoizi care vor fi transformați în vitamina A, la fierbere și microunde se pierd cel mai mult. Prepararea la abur conservă mai bine carotenoizii.

Antioxidanții scad dramatic indiferent de metoda de preparare termică, dar cel mai mult se pierd la fierbere.

Prepararea la abur sau la cuptor păstrează cel mai bine nutrienții dovleacului.

1. Gătirea la aburi

Gătitul la aburi este una dintre cele mai bune metode de a păstra nutrienții dovleacului. Aburul nu necesită expunerea directă la apă, ceea ce înseamnă că vitaminele solubile în apă (cum ar fi vitamina C și vitaminele din complexul B) nu sunt pierdute.

Și carotenoizii (beta-caroten și ceilalți precursori ai vitaminei A) sunt cel mai bine conservați prin prepararea la abur.

  • Cum procedăm: se îndepărtează dovleacul de pe coajă și se taie în cuburi. Se așază bucățile într-o sită la abur pentru 10-15 min sau până când devine moale.

2. Coacerea la cuptor

Coacerea păstrează majoritatea nutrienților și intensifică aroma naturală a dovleacului. Această metodă nu implică adăugarea de apă, ceea ce ajută la conservarea vitaminelor solubile în apă. Se conservă mult și din proprietățile antioxidante ale dovleacului.

  • Cum procedăm: se taie dovleacul în jumătate, se scot semințele și așază în tavă pe o hârtie de copt. Se coace la 180°C pentru 30-40 de minute sau până când pulpa devine moale.

3. Fierbere ușoară (blanching)

La fierbere se ierd cei mai mulți nutrienți, dar contează și timpul de preparare.

Dacă dorești să fierbi dovleacul, încearcă să faci acest lucru pentru o perioadă scurtă de timp și folosește cât mai puțină apă. Această metodă poate fi eficientă pentru a păstra culoarea și textura, dar și o parte din nutrienți.

  • Cum procedăm: se taie dovleacul în bucăți mici și se fierbe în apă clocotită timp de 5-7 minute, apoi scoate-l și pune-l imediat în apă rece pentru a opri procesul de gătire. Astfel vei reduce pierderile de vitamine.

Bine de știut
Dacă urmezi un regim pentru insuficiența renală și excesul de potasiu și fosfor îți dăunează, atunci fierberea dovleacului tăiat bucăți este varianta optimă. Prin tăiere și fierbere în apă se pierde cel mai mult potasiu și fosfor.

4. Sote-ul sau prăjirea rapidă

Prăjirea rapidă în tigaie (sote-ul) cu o cantitate mică de ulei poate ajuta la păstrarea nutrienților, în special a celor liposolubili (vitaminele A, D, E și K). Uleiul ajută, de asemenea, la absorbția vitaminei A, care este prezentă în dovleac sub formă de beta-caroten.

  • Cum procedăm: se taie dovleacul în cuburi mici și se prăjește ușor în puțin ulei de măsline, la foc mediu, timp de 5-7 minute, până devine moale.

5. Prepararea la microunde sau cu airfrayer

Gătitul la microunde sau cu friteuza cu aer cald, sunt metode rapide care păstrează foarte bine nutrienții deoarece nu necesită apă și expunerea la temperaturi ridicate este limitată.

  • Cum procedăm: se pun bucățile de dovleac într-un recipient rezistent la microunde, și se gătesc la putere mare timp de 5-8 minute, până când devin moi.
    Cu friteuza se poate opta pentru varianta preparării la abur sau airfry, la temperaturi ridicate, pentru timp scurt.

Citește mai departe…

Dovleac copt cu ceapă roșie și sos tahini
5 rețete cu dovleac, testate și ușor de pregătit
Supă cremă de dovleac Hokkaido bogată în nutrienți
Airfryer, friteuza cu aer cald: beneficii și riscul de cancer
Zacusca: ce valoare nutritivă mai au legumele după fierbere?

Bibliografie

Piciorul diabetic. Cum să te îngrijești?

Piciorul diabetic este un tip particular de afectare a sănătății picioarelor care apare atât la persoanele cu diabet tip 1, cât și la cele cu diabet tip 2. Simptomele piciorului diabetic, amorțeala picioarelor sau modificările pielii, apar progresiv.

Cauzele piciorului diabetic sunt legate de afectarea fibrelor nervoase și a circulației sângelui. Consecințele pot fi foarte serioase putând duce chiar la pierderea piciorului afectat (amputație).

Autoexaminarea picioarelor, controlul glicemiei, alegerea încălțămintei potrivite și igiena sunt măsuri esențiale în prevenirea piciorului diabetic. Totodată este important să ai suficiente cunoștințe medicale pentru a sesiza la timp o infecție și să mergi la controale medicale regulate.

Se estimează un număr de 640 milioane de diabetici pe glob, până în 2040. Iar piciorul diabetic este cauza cea mai frecventă care aduce persoanele cu diabet la spital.

Articolul discută cauzele piciorului diabetic, cum putem observa la timp că simptomele urmează să apară și cum să ne îngrijim pentru a preveni această complicație a diabetului.

piciorul diabetic

Ce cauze are piciorul diabetic?

Diabetul zaharat este o afecțiune în care organismul nu poate aduce glicemia la valori normale. Efectul acestei boli pe termen lung este afectarea nervilor, a rinichilor, a ochilor și a vaselor de sânge.

Neuropatia diabetică, afectarea fibrelor nervoase, alterează capacitatea corectă de a simți durerea, presiunea la nivelul membrelor. Totodată se asociază o circulație deficitară a sângelui. Ambele probleme cresc riscul de infecții. Aceste modificări stau la baza apariției piciorului diabetic.

Diabeticul are și o capacitate scăzută de a se lupta cu infecțiile, deci este mai expus la complicații ale infecțiilor obișnuite. Problemele care apar la picioare la o persoană cu diabet, pot deveni rapid serioase.

Cauzele pentru care apare așa-numitul picior diabetic sunt următoarele:

1. Afectarea fibelor nervoase

La diabetic este afectată capacitatea de a percepe corect căldura sau frigul. De asemenea, este influențat procesul normal de transpirație și mecanismele de autoapărare ale pielii prin secreția de substanțe lubrifiante.

Acești factori pot conduce la exercitarea unei presiuni anormale în timpul mersului, asupra oaselor, articulațiilor piciorului, dar și asupra pielii care poate dezvolta leziuni mai ușor.

2. Afectarea vaselor de sânge și a sistemului imunitar

Afectarea vaselor de sânge și a sistemului imunitar face dificilă vindecarea rănilor, a leziunilor apărute la picioare. Apar infecții bacteriene (piele, țesuturi moi, oase, mușchi) ce pot duce la gangrenă.

Datorită fluxului sanguin redus, antibioticele administrate nu ajung în cantitate suficientă la locul infecției. Infecția nu poate fi controlată și, adesea, este necesară amputația. Dacă infecția se generalizează, apare septicemia, viața este pusă în pericol.

Află mai mult Neuropatia diabetică: simptome, analize, tratament

Piciorul diabetic: la ce să fim atenți?

Orice traumatism, lovitură la picioare, indiferent cât de nesemnificativă pare, necesită consult medical; chiar și leziunile minore pot crea probleme.

Durerea persistentă, constantă, nu este niciodată normală.

O zonă a piciorului cu roșeață, edem, căldură la atingere, este semn de inflamație și infecție; luând măsuri rapid, evităm complicațiile.

Durere, roșeață, edem în jurul unei unghii de la picior, poate însemna că există o unghie încarnată. Adesea aceasta este cauză de infectare a piciorului unei persoane cu diabet și poate conduce la amputație.

Senzație de amorțeală nou-apărută la picioare poate fi un semn de afectare a fibrelor nervoase (neuropatie) sau de afectare a circulației sângelui. Ambele motive pot crea condiții de apariție a infecțiilor și de amputație.

Temperatura corporală peste 37 grade în contextul unei leziuni la picior, trebuie să e trimită la doctor. Mărimea febrei nu corespunde cu gravitatea situației.

Pruritul constant (mâncărimile) la picioare poate fi un semn de infecție sau de piele uscată; dar și pielea uscată favorizează apariția infecțiilor.

Alterarea statusului mental, confuzia, incoerența pot fi semne ale unei septicemii – o infecție generalizată pornită de la picior; dar poate semnala și glicemia prea mică sau prea mare.

Orice tăietură, oricât de minoră, orice mușcătură (câine, pisică) poate fi poarta de intrare pentru o infecție; trebuie tratată imediat.

Dificultatea la mers poate însemna că încălțămintea este nepotrivită și exercită presiune exagerată asupra țesuturilor; poate să nu apară durere, deoarece diabeticul percepe durerea mai greu.

Află mai mult Nefropatia diabetică: simptome, analize, tratament

Cum să te îngrijești ca să eviți complicațiile?

Pentru a evita apariția ulcerului, a rănii deschise la nivelul piciorului, este nevoie de protecție față de presiunea exercitată asupra țesuturilor, dar și de examinarea atentă a tegumentelor și de controlul regulat al valorilor glicemiei.

menține picioarele curate, uscate și cu pielea hidratată

verifică zilnic aspectul pielii de la picioare

mergi la medic pentru orice problemă care apare: bătături, leziuni minore sau unghie încarnată

cel puțin o dată pe an un medic ar trebui să examineze picioarele

oprește fumatul

ține glicemia sub control

folosește creme emoliente după ce ai spălat picioarele, dar nu te unge între degete

înmoaie picioarele în apă caldă înainte de a tăia unghiile; niciun colț de unghie nu trebuie să rămână sub piele

evită să mergi fără pantofi sau papuci, mai ales pe nisip sau pe pavaj

când stai pe scaun sau în pat, ai grijă ca picioarele să fie mai ridicate

cumpără pantofi la sfârșitul zilei când picioarele sunt mai umflate și ai grijă să fie comozi

schimbă pantofii în care ai stat 4-5 ore; astfel modifici punctele de presiune

alege pantofi din materiale naturale cum este pielea și reglabili atunci când piciorul se umflă (barete, elastic etc)

Cunoașterea semnelor cutanate te ajută să sesizezi la timp modificările apărute și să previi complicațiile. Autoexaminarea zilnică a picioarelor este esențială, ca și alegerea încălțărilor potrivite care să evite presiunea exercitată asupra țesuturilor.

Citește mai mult…

Ce simptome apar când diabetul se complică?
Glicemia mare dimineața: cum corectezi fără medicamente?
Hemoglobina glicată optimă ca să eviți complicațiile diabetului
Ciuperca piciorului (piciorul atletulei): cauze, semne, prevenire
Unghia încarnată: cauze și tratamentul corect

Bibliografie

Ciuperca piciorului (piciorul atletului)

Ciuperca piciorului (piciorul de atlet) este o infecție fungică cu Tinea pedis, o ciupercă localizată pe pielea dintre degetele de la picioare, mai ales degetele 4 și 5. Infecția se poate extinde pe talpă sau pe toată fața anterioară a piciorului.

Menținerea piciorului, în mod constant, în condiții de umiditate (șosete umede, pantofi umezi), după ce transpirăm, favorizează dezvoltarea ciupercilor.

Riscul este mai mare pentru:

  • bărbați
  • persoane care merg cu piciorul gol în locuri publice: saune, piscine etc
  • persoane care poartă timp îndelungat șosete umede, transpirate sau prea strâmte
  • persoane care folosesc în comun așternuturi, prosoape, haine sau pantofi

Bine de știut
Ciuperca piciorului este contagioasă. Se răspândește prin contactul cu o persoană infectată, cu suprafețe contaminate: podele, prosoape, papuci.

Ce semne atrag atenția?

  • pielea roșie sau albicioasă, cu decuamare, între degete sau în altă zonă a labei piciorului
  • mâncărimi( prurit) care se accentuează la scoaterea pantofilor și a șosetelor
  • unghii îngroșate, albicioase
  • infecție extinsă la ambele picioare sau/și la mâini datorită scărpinatului și contactului cu zona infectată

Aspectul piciorului poate crea confuzie cu eczema sau poate părea cauzat de pielea uscată.

Află mai mult Eczema la copii și adulți

Ce complicații poate să dea ciuperca piciorului?

Infecția se poate extinde la alte zone ale corpului:

  • mâini: scărpinatul piciorului favorizează infectarea mâinilor
  • unghii: de obicei ciuperca de la nivelul pielii se extinde și la unghiile de la picioare; din păcate, odată localizată la unghii, tratamentul este mai dificil
  • zona inghinală: ciuperca este transportată cu ajutorul prosopului sau al mâinilor infectate

Cum să eviți infectarea de pe prosoape?

Prosoapele nespălate corespunzător pot deveni un vehicul foarte confortabil pentru bacterii și germeni. Cel puțin o dată pe săptămână ar trebui să spălăm prosoapele. Mai des dacă atmosfera e umedă. 

  • spală prosoapele cu apă fierbinte și dacă ai și uscător, folosește programul cel mai lung
  • folosește înălbitor atunci când prosoapele au miros; înălbitorul conține hipoclorit dezinfectant
  • folosește oțet dacă nu ai la îndemână înălbitor
  • preferabil să nu pui la clătire produse care înmoaie și aromatizează; aceste produse formează pe prosoape o peliculă foarte prietenoasă cu microbii
  • din când în când dezinfectează și mașina de spălat; las-o să meargă goală eventual cu un adaos de dezinfectant
  • nu împrumuta prosoapele de la cineva care are o eczemă sau o rană pe piele
  • nu folosi niciodată un prosop care miroase; deja găzduiește bacterii și ciuperci care te așteaptă să le culegi

Află mai mult ⮕ Mâncărimi de piele: cauze și remedii simple

Când să mergi la medic?

  • dacă ai încercat să te tratezi singur sau la sfatul farmacistului, cu diverse unguente/creme antifungice, dar situația nu s-a îmbunătățit în 2 săptămâni
  • dacă disconfortul este puternic
  • piciorul este roșu, fierbinte și dureros
  • dacă ai diabet și observi și fenomene ca: roșeață extinsă, edem, febră, ar putea fi vorba despre o infecție bacteriană suprapusă
  • dacă ești într-o situație de imunodepresie (chimioterapie, corticoterapie, infecție HIV etc)

Medicul poate pune diagnosticul doar analizând piciorul sau poate decide să recolteze probe de pe piele pentru analiză.

Dacă simptomele sunt ușoare, medicul poate recomanda unguente/ creme/ spray-uri antifungice. Dacă situația e mai complicată, poate apela și la tablete antifungice per os în paralel cu tratamentul local.

Bine de știut
Sunt eficiente în mod special unguentele care conțin 3% acid salicilic și 6% acid benzoic incluse în petrolatum (vaselină) și care pot elimina bacterii și fungi.

Oricum, soluții există și nu trebuie să așteptăm să treacă de la sine. Îi putem contamina ușor și pe cei cu care locuim.

Ce este bine să respectăm pentru a preveni ciuperca piciorului?

  • să ștergem și să uscăm bine piciorul după baie, în special între degete
  • să folosim un prosop separat pentru picioare
  • să ne descălțăm și de șosete când ajungem acasă
  • să schimbăm șosetele zilnic; dacă transpirăm excesiv, chiar de două ori pe zi
  • încălțămintea să fie comodă și bine ventilată
  • să nu purtăm aceeași pereche de pantofi zilnic
  • să nu împrumutăm pantofii sau papucii altcuiva
  • să nu mergem desculți la piscină, saună
  • aplicarea de unguente antifungice, dintre cele eliberate fără prescripție medicală, dacă observăm semnele infecției fungice
  • evitarea scărpinatului; se poate ține piciorul în apă rece până ce trece senzația de mâncărime

Citește mai departe…

Picior diabetic: semne de gravitate și prevenire
Mâncărimi de piele la picioare
Unghia încarnată: cauze pe care le poți evita și tratamentul corect
Piele sănătoasă: sfaturi practice pentru fiecare vârstă
9 sfaturi practice pentru piele uscată

Bibliografie

Lista de analize indicate pentru monitorizarea diabetului

Analizele pentru monitorizarea diabetului au ca scop urmărirea rezultatelor tratamentului, în ce măsură glicemia este menținută la valori normale, dar și debutul unor eventuale complicații ale diabetului.

Lista de analize pentru monitorizarea diabetului

1. Glicemia (glicemia capilară și plasmatică)

Ce măsoară: nivelul glucozei din sânge la momentul recoltării. Se recoltează sânge din deget sau dintr-o venă periferică.

Frecvență: De mai multe ori pe zi, în special la pacienții cu diabet de tip 1 și cei care folosesc insulină.

Valoare normală: 70-100 mg/dL pe nemâncate, sub 140 mg/dL la două ore după masă.

Scop: monitorizarea zilnică a glicemiei ajută la ajustarea medicației și a dietei. Ideală este realizarea unei curbe glicemice (notarea a cel puțin 3 valori într-o zi) în funcție de care medicul stabilește tratamentul mult mai eficient.

Află mai mult ⮕ 6 medicamente vinovate pentru creșterea glicemiei

2. Hemoglobina glicată (HbA1c)

Ce măsoară: valoarea medie a glicemiei din ultimele 2-3 luni. HbA1c arată procentul de hemoglobină care este glicată (legată de glucoză).

Frecvență: La fiecare 3-6 luni, în funcție de controlul diabetului.

Valoare normală: Sub 5.7% pentru persoanele sănătoase, ținta pentru diabetici fiind sub 7%.

Scop: indicator pe termen lung al controlului diabetului. Valorile ridicate indică un control slab al glicemiei și necesitatea ajustării tratamentului și regimului de viață.

Află mai mult Hemoglobina glicată optimă ca să eviți complicațiile diabetului

3. Profilul lipidic (colesterol total, LDL, HDL, trigliceride)

Ce măsoară: nivelul de grăsimi din sânge. Pacienții diabetici sunt expuși unui risc crescut de ateroscleroză prin

Frecvență: o dată pe an sau mai frecvent, în funcție de rezultate.

Valori normale:

  • LDL (colesterol „rău”): Sub 100 mg/dL (sau chiar mai mic pentru diabetici).
  • HDL (colesterol „bun”): Peste 40 mg/dL la bărbați și peste 50 mg/dL la femei.
  • Trigliceride: Sub 150 mg/dL.

Scop: stabilirea riscului de complicații cardiovasculare.

Află mai mult LDL-colesterol: valori normale, valori periculoase

4. Albuminuria (proteinuria)

Ce măsoară: Cantitatea de albumină sau proteine în urină. Detectează prezența unei afectări renale (nefropatie diabetică).

Frecvență: o dată pe an sau mai frecvent la cei cu nefropatie cunoscută.

Valoare normală: normal nu trebuie să existe proteine deloc în urină. Sub 30 mg/ 24 ore se consideră microalbuminurie.

Scop: depistarea timpurie a leziunilor renale. Prezența microalbuminuriei semnalează că diabetul s-a complicat cu boală renală chiar dacă celelalte analize pentru rinichi sunt normale.

Află mai mult ⮕ Nefropatia diabetică: simptome, analize, tratament

5. Creatinina serică și rata filtrării glomerulare (eGFR)

Ce măsoară: eficiența rinichiului de a filtra sângele și a elimina deșeurile.

Frecvență: o dată pe an sau mai des, dacă există complicații renale.

Valoare normală: eGFR ≥ 90 mL/min/1.73 m², creatinina: 0,7-1,3 mg/ dl la femei, 0,6-1,1 mg/ dl la bărbați.

Scop: monitorizarea funcției renale și identificarea apariției nefropatiei diabetice.

6. Monitorizarea funcției hepatice (AST, ALT, GGT)

Ce măsoară: Starea de sănătate a ficatului. Diabetul de tip 2 este asociat adesea cu ficatul gras non-alcoolic.

Frecvență: O dată pe an sau mai frecvent, dacă există semne de afecțiuni hepatice.

Valoare normală: AST și ALT în limite normale (10-40 U/L), GGT sub 60 U/L.

Scop: depistarea afectării hepatice.

7. Cetonemia și cetonuria

Ce măsoară: Prezența cetonelor în sânge și urină, mai frecvent la pacienții cu diabet de tip 1, dar și la diabetul tip 2 dezechilibrat.

Frecvență: când glicemia este foarte mare (>300 mg/dL) sau în caz de simptome de cetoacidoză diabetică.

Scop: detectarea cetoacidozei diabetice, o complicație gravă a diabetului.

Bine de știut
Primele semne de cetoacidoză:
sete
urinat frecvent
glicemie mare
corpi cetonici în urină

8. Examinarea ochilor (fund de ochi)

Ce măsoară: starea retinei și posibile leziuni provocate de retinopatia diabetică.

Frecvență: o dată pe an.

Scop: depistarea precoce a retinopatiei diabetice.

Află mai mult ⮕ Cum reduci riscul de pierdere a vederii dacă ai retinopatie diabetică?

9. Monitorizarea tensiunii arteriale

Ce măsoară: valorile tensiunii arteriale, care sunt esențial de controlat pentru a preveni complicațiile cardiovasculare și renale.

Valoare normală: sub 130/80 mmHg

Scop: Prevenirea hipertensiunii asociate diabetului.

10. Indicele de masă corporală (IMC) și circumferința abdominală

Ce măsoară: Greutatea și distribuția grăsimii abdominale

Frecvență: la fiecare control medical.

Scop: monitorizarea obezității, care este un factor de risc major pentru diabetul de tip 2.

Citește mai mult…

Ghid de măsuri obligatorii la diabet
Diabetul și oboseala
Diabetul și hipertensiunea: de ce apar împreună?
Ce spune dimensiunea taliei despre sănătatea ta?
Monitorizarea continuă a glicemiei: noua tehnologie utilă la diabet

Bibliografie

Unghia încarnată: cauze pe care le poți evita și tratamentul corect

Unghia încarnată apare, de obicei, la degetul mare de la picior. Colțul unghiei crește sub piele și degetul devine inflamat și dureros. Cauzele cele mai frecvente sunt tăierea incorectă a unghiilor și pantofii strâmți, incomozi.

Termenul medical pentru unghia încarnată este onicocriptoză.

Sunt mai multe stadii ale unghiei încarnate și tratamentul depinde de stadiu. Unele măsuri sunt aplicabile acasă, alteori este nevoie de intervenție chirurgicală.

Unghia încarnată: cauze

  • pantofi care nu se potrivesc, incomozi, cu tocuri înalte care împing vârful piciorului mult în față
  • tăierea incorectă a unghiilor, sub formă curbată, cu tăierea colțurilor; corect unghiile se taie drept și nu foarte scurt
  • leziuni ale pielii vecine cu unghia
  • infecții fungice care provoacă îngroșarea și deformarea unghiei
  • formă anormală a unghiei

Stadiile unghiei încarnate și tratamentul pe stadii

Stadiul 1

  • la colțul unghiei apare roșeață și inflamație
  • durere la atingere
  • nu se produce puroi

În stadiul 1 se pot aplica măsuri conservatoare:

  • se moaie piciorul în apă caldă de 4 ori pe zi
  • se spală piciorul cu unghia încarnată de 2 ori pe zi cu apă și săpun
  • cu mișcări ușoare, se introduce ață de bumbac sub unghie, la colț, astfel încât colțul unghiei să se ridice și să poată fi menținută așa.
  • Operațiunea se repetă la fiecare spălare a piciorului.

Stadiul 2

  • degetul mare devine roșu, inflamat și dureros
  • apare puroi la colțul unghiei
  • pot apărea infecții

În stadiul al-2-lea ar trebui folosite creme sau unguente cu antibiotice aplicate pe deget. Dacă unguentul conține și anestezic local, durerea se calmează și putem folosi ața de bumbac la fel ca în stadiul 1.

Dacă situația se agravează, poate fi nevoie de intervenția unui chirurg.

Stadiul 3

  • se accentuează roșeața, edemul și durerea
  • se produce puroi la colțul unghiei
  • crește piele peste și în jurul colțului unghiei încarnate, unghia este înglobată
  • poate apărea infecția

În stadiul 3 este nevoie frecvent de intervenție chirurgicală pentru a îndepărta unghia cu totul (avulsia unghiei).

Cum poate fi prevenită unghia încarnată?

Sunt câteva măsuri simple prin care poate fi prevenită creșterea greșită a unghiei.

Pantofii comozi, potriviți ca mărime, cu toc nu prea înalt și modele late în față, sunt prima măsură preventivă.

Picioarele trebuie păstrate curate, uscate. La fel și șosetele.

Tăierea unghiilor trebuie făcută corect, în linie dreaptă, nu curbat, nu cu tăierea colțurilor. De asemenea, nu este indicată tăierea prea scurtă a unghiilor. Foarfecile trebuie să fie curate și dezinfectate de câte ori le folosim.

Citește mai departe…

Ce spun unghiile despre sănătate?
Pete albe pe unghii: ce boli semnalează?
Lampa UV care usucă gelul de unghii: ce riscuri sunt?
Ciuperca piciorului sau piciorul de atlet
Piciorul diabetic: cum să te îngrijești?

Bibliografie

Osteofite (ciocuri osoase): dureri articulare și simptome însoțitoare

0

Osteofite sau ciocuri osoase sunt excrescențe osoase care apar mai ales la nivelul articulațiilor afectate de artrită sau la nivelul coloanei vertebrale. Apariția osteofitelor ajunge să provoace durere și rigiditatea articulațiilor cu limitarea mișcării.

Osteofitele apar adesea în zonele articulare unde se distruge cartilajul. Oasele participante la articulație compensează pierderea remodelându-se și producând masă osoasă în exces.

Există însă și osteofite care apar fără să legătură cu osteoartrita. Cauzele mai frecvente includ:

  • vârsta avansată
  • degenerarea discurilor intervertebrale (ciocuri la coloană)
  • traumatisme sportive
  • postura incorectă
  • antecedente în familie
  • tendinite

Unde se localizează osteofitele?

Frecvent osteofitele apar la următoarele articulații:

  • mâini și picioare
  • șold
  • genunchi
  • umăr
  • coloană vertebrală

Află mai mult Durere de șold noaptea: care este cauza?

Osteofite: ce simptome pot provoca?

Osteofitele nu sunt dureroase în sine, dar pot provoca durere prin comprimarea structurilor vecine și a fibrelor nervoase.

  • osteofitele de la nivelul coloanei cervicale comprimă fibrele nervoase și astfel, durerea cervicală iradiază spre gât și de-a lungul brațului.
  • Amorțelile și senzația de slăbiciune musculară însoțesc durerea.
  • osteofitele apărute la vertebrele toracice provoacă compresie pe fibrele nervoase și durere de spate.
    Senzația de amorțeală și furnicături se iradiază la nivelul gâtului, umărului sau chiar în partea anterioară a toracelui.

osteofitele de la vertebrele lombare provoacă durere lombară care se extinde pe picior (sciatica). Durerea este însoțită de amorțeală, senzație de arsură și crampe musculare.

Dacă nu provoacă simptome, osteofitele sunt descoperite doar întâmplător la un examen radiologic.

Află mai mult ⮕ Somnul de noapte fără durere de spate. Sfaturi practice

Cum se tratează osteofitele?

Osteofitele nu dispar de la sine, iar tratamentul se adresează inflamației care apare la nivelul articulației afectate:

  • terapie prin aplicare de gheață
  • antiinflamatoare nesteroidiene
  • repaus
  • scădere în greutate pentru a evita suprasolicitarea articulară

Dacă nu este suficient, medicul poate recomanda:

  • fizioterapie
  • analgezice mai puternice (corticoizi)
  • infiltrații cu corticosteroizi la nivelul articulațiilor afectate
  • intervenția chirurgicală atunci când celelalte metode au dat greș

Poate fi prevenită apariția osteofitelor?

Nu sunt metode sigure de prevenție a apariției ciocurilor. În schimb, unele măsuri care țin de stilul de viață pot reduce riscul.

  • încălțăminte comodă și perfect potrivită
  • menținerea formei fizice: greutate optimă și antrenament fizic
  • postura corectă la birou

Citește mai departe…

Gâtul tech: probleme articulare provocate de utilizarea tehnologiei
Cele 4 exerciții fizice bine de făcut săptămânal
Poziția corectă la birou și poziții pe care să le eviți întotdeauna
Fasciita plantară: durere de talpă și călcâi
Gheață sau căldură? Ce să folosești la durere de genunchi?

Bibliografie

Somnul de noapte fără durere de spate. Sfaturi practice

0

Somn fără durere de spate înseamnă să ne asigurăm numărul de ore de odihnă care să ne mențină apți pentru activitatea de a doua zi. Durerea de spate apărută noaptea poate fi combătută prin câteva măsuri simple, dar care necesită voința de a le aplica constant.

Durerea la mijlocul spatelui, între omoplați, se poate datora coloanei vertebrale toracice.

Durerea poate fi cauzată de poziția defectuoasă sau de o răsucire bruscă. În acest caz durerea este temporară și va ceda cu câteva măsuri simple aplicate și cu un pic de răbdare.

Alteori, durerea are cauze mai serioase care trebuie lămurite.

De ce apare durerea de spate în timpul somnului?

Postura defectuoasă
Foarte mulți dintre noi stăm prea mult pe scaun: la birou, în fața ecranelor, în mașină; studiile științifice ne avertizează că acest fapt ne afectează starea de sănătate și chiar durata de viață

Nu doar statul pe scaun, dar și poziția în care stăm sunt responsabile de durerea pe care o resimțim la nivelul gâtului, umerilor și spatelui

Află mai mult Poziția corectă la birou și poziții pe care să le eviți totdeauna

Artrita
Este mai frecvent cauza durerii de spate a seniorilor. Este însoțită de inflamație, rigiditatea articulațiilor și limitarea mișcărilor.

Traumatismele sau loviturile
Traumatisme minore, ca de exemplu când ridicăm incorect greutăți sau ne răsucim brusc, pot provoca o durere temporară sau o durere cronică, pe termen lung.

Hernia de disc la nivel toracic
Deplasarea discului intervertebral afectează ambele vertebre, dar și nervii spinali vecini cu aceste vertebre; este mai frecventă la nivel lombar, dar poate apărea și toracic sau cervical.

Osteoporoza cu fracturi vertebrale
Fractura și colabarea vertebrelor datorată osteoporozei nu cauzează numai durere, dar poate fi observată curbarea exagerată a coloanei (cifoza).

Tumori
Tumoarea este o cauză mai rară de durere de spate; tumoarea comprimă și nervii spinali vecini ceea ce generează durerea de spate.

Atenție! Durerea de spate care provoacă simptome la nivelul membrelor (amorțeală, înțepături) sau care este însoțită de pierderea controlului sficterian (incontinență de materii fecale sau urină) reprezintă o urgență.

Află mai mult Durere de omoplat: Poate fi o urgență?

Ce putem face singuri pentru a trece noaptea fără durere?

1. Rearanjează pernele

Poți aranja pernele astfel încât să reduci durerea de spate.
Dacă obișnuiești să dormi pe o parte, o pernă între genunchi poate fi utilă. Dacă dormi pe spate pune o pernă sub genunchi.

Ai grijă ca perna de sub cap și gât să nu mențină gâtul tensionat, să fie moale, să umple spațiul dintre cap, umăr și gât.

2. Exerciții fizice înainte de culcare

Există câteva tipuri de mișcări care fortifică musculatura spatelui și ne ajută să avem un somn mai bun. Odată învățate cu un kinetoterapeut, le poți practica seara înainte de culcare.

3. Schimbă poziția la somn

Dormitul pe burtă pune în tensiune musculatura spatelui lombar, dar și între omoplați. Este bine să abandonăm această poziție ca să avem un somn fără durere de spate sau să punem o pernă sub burtă.

Dormitul pe spate, mai ales fără pernă, menține coloana în poziția fiziologică și este cel mai indicat.

Atenție cum coborâm dimineața din pat: ne răsucim mai întâi pe o parte, cu genunchii îndoiți, coborâm ambele picioare odată împingându-ne în mâini.

4. Schimbă salteaua

Salteaua cea mai indicată este una de fermitate medie: nici prea tare, nici prea moale.
Topurile sunt o investiție mai mică și pot acoperi salteaua veche până ce vine momentul să o înlocuim

5. Schimbă postura pe parcursul zilei

Ai grijă la postură pe parcursul zilei, mai ales dacă stai mult la birou. Analizează curburile corecte ale coloanei vertebrale din figura de mai jos și caută să le menții.

Somn fără durere de spate

6. Terapia prin alternanța cald-rece

Terapia prin alternanța cald-rece este un tratament recunoscut pentru durere. Încearcă-l înainte de a te așeza în pat.

rece – cuburi de gheață învelite în prosop, aplicate pe zona dureroasă sau comprese cu gel

Atenție la terapia cu gheață:
-nu se aplică niciodată gheața direct în contact cu pielea
-aplicația se face pentru 10 min odată, de 3-4 ori pe zi
-dacă durerea e cronică, veche, aplicația cu gheață se face după efort/activitate fizică, nu înainte

cald: pernă electrică, sticle cu apă caldă, dușuri fierbinți, comprese cu gel

Atenție!
-reprizele de aplicare a căldurii trebuie să fie de aproximativ 20 min
-mai întâi se face aplicația rece, cu gheață, apoi cea caldă
-nu se fac aplicații calde dacă sunt semne de inflamație acută (roșeață, edem)
-nu trebuie să adormim cu perna electrică dedesubt; este risc de arsuri

7. Medicamente

Analgezice simple ca acetaminofen (paracetamol) sau antiinflamatoare nesteroidiene sunt primele utilizate. Atenție la dozele maxim admise și la interacțiunile cu alte medicamente consumate simultan pentru alte afecțiuni.

-dacă durerea este intensă pot fi necesare analgezice mai puternice; medicul de familie este primul care vă poate ajuta

8. Alege încălțămintea corectă

Tocurile excesiv de înalte sau încălțămintea prea plată și cu talpa foarte subțire (tip șlapi) pot agrava durerea de spate.

Citește mai departe…

Sacroileita: de ce mă doare spatele și șoldul?
Durerea de spate provocată de stres
Analgezice pentru dureri articulare: Ce putem folosi?
Unguent antiinflamator pentru durere: Cum alegem unul potrivit?
Nevralgia intercostală: cum este durerea, cauze și remedii

Bibliografie

9 grupe de alimente utile pentru ficat gras

0

Ficatul gras este rezultatul dereglărilor metabolice și este mult legat de alegerea anumitor alimente și de consumul de alcool. Evoluția nefastă a ficatului gras către fibroză și ciroză hepatică poate fi stopată cu un comportament alimentar adecvat și eliminarea alcoolului.

Zaharurile din alimente, în special zaharurile rafinate, fructoza și siropul de porumb folosit în industrie pentru îndulcire – reprezintă cea mai mare amenințare pentru ficat.

Înseamnă că dacă am reduce consumul de alimente dulci am preveni sau am stopa evoluția ficatului gras?

Cercetările arată că dacă reducem consumul de zahăr, reducem și depunerea grăsimilor în ficat. Intră în discuție și fructoza din fructe sau miere. Chiar dacă sunt naturale, efectul lor este același ca ale oricărui zahar și favorizează depunerea de grăsimi în ficat.

Zahărul se mai poate ascunde și în alimentele conservate. Ideal este să alegem produse cu maximum 5-10% zaharuri per porție.

alimente utile la ficat gras

Alimentele pe care ne bazăm când vrem să ajutăm ficatul

Alimentația echilibrată, variată, bazată pe fructe și legume, cereale integrale, semințe și nuci este principiul general. Dar unele din alimente au valoare mai mare pentru sănătatea ficatului.

Alimentele cele mai utile atunci când ai ficat gras sunt cele recunoscute pentru conținutul mai mare de:

Antioxidanți – sute de substanțe acționează ca antioxidanți. Vitamina C, Vitamina E, carotenoizi și flavonoide sunt cei mai cunoscuți.

Omega 3
Persoanele cu ficat gras au de reglă un deficit de acizi grași omega 3 spre deosebire de cei care nu au această afecțiune.

Vitamina D
Persoanele cu ficat gras au mult mai frecvent deficit de vitamina D.

Vitamina B9 (folat)
Folatul poate preveni afecțiuni metabolice ca obezitatea și ficatul gras și alimentele cu folat trebuie alese mai frecvent.

Vitamina B12
Unele studii au concluzionat că vitamina B12, împreună cu folatul (vitamina B9) ar putea contribui la reducerea inflamației și încetinirea procesului de fibrozare care apare în ficatul gras.

Fibre
La fiecare suplimentare cu 10 g a fibrelor alimentare facem un pas util pentru prevenirea ficatului gras.

Află mai mult ⮕ Ficatul gras: se poate vindeca?

alimente pentru ficat gras

9 grupe de alimente utile pentru ficat gras

1. Alimentele cu carotenoizi

  • morcovi
  • dovleac
  • cartofi dulci
  • roșii
  • ardei gras roșu și galben
  • mango
  • caise, piersici

Bine de știut
Aproximativ 25% din persoanele cu ficat gras au deficit de vitamina D.

2. Alimente bogate în vitamina D

  • pește gras: somon, ton, sardine
  • gălbenuș de ou
  • lapte și produse lactate
  • ficat de vită

Află mai mult Cum ne dăm seama de lipsa vitaminei D?

3. Alimente bogate în vitamina E

  • migdale
  • ulei de floarea soarelui
  • semințe de floarea soarelui
  • ulei de măsline
  • spanac gătit
  • avocado
  • păstrăv
  • somon

4. Alimente bogate în vitamina C

  • ardei gras roșu
  • cătina
  • coacăze negre
  • kiwi
  • citrice
  • căpșuni
  • papaya
  • broccoli

Bine de știut
Alimentele bogate în antioxidanți contribuie la stoparea evoluției ficatului gras spre steatohepatită, o complicație de temut.

Află mai mult 6 alimente bogate în vitamina C în afară de citrice

5. Alimente bogate în vitamina B9 (folat)

Află mai mult Acid folic: beneficii, efecte secundare, interacțiuni

6. Alimente bogate în vitamina B12

  • ficat de vită
  • pește: somon, macrou, ton, sardine
  • carne de curcan și pui
  • gălbenuș de ou (mai puțin decât carnea)

Află mai mult Vitamina B12: beneficii, surse naturale, interacțiuni

7. Alimente bogate în omega 3

Află mai mult 7 tipuri de pește bogat în omega 3

8. Alimente bogate în fibre

9. Alimente care hrănesc flora intestinală

Alimentele cu efect prebiotic și probiotic întrețin buna funcționare a florei intestinale și participă indirect la buna funcționare a ficatului.

De reținut

Sănătatea ficatului înseamnă mai mult decât dietă sau alimentație. Alegerile pe care le facem în ceea ce privește stilul de viață sunt esențiale.

Reducerea la minimum a consumului de substanțe toxice, cum sunt alcoolul sau suplimentele alimentare, sunt alegeri vitale.

Mișcarea, alimentația în stil mediteranean și grija la dimensiunea porției astfel încât să ne menținem greutatea normală sunt mult mai importante decât diferitele metode de detoxifiere și suplimentele promovate ca fiind utile pentru sănătatea ficatului.

Citește mai departe…

Agravarea ficatului gras poate fi stopată
Analize pentru ficat
Protejarea ficatului prin metode naturale
Ficat gras non-alcoolic: simptome, analize, tratament
Steatoza hepatică: se poate complica cu hepatită?

Bibliografie
2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă