Dieta fără gluten este un trend în ultimii ani. Multe persoane renunță la a mai consuma glutenul mizând pe beneficii presupuse asupra creierului și sănătății în general.
Ultimul studiu care evaluează efectele glutenului nu confirmă aceste beneficii. Din contră, semnalează unele riscuri.
Ce este glutenul?
Glutenul este o proteină prezentă în grâu, orz și secară. Apare în multe din produsele pe care le consumăm. Se estimează un consum zilnic de 5-20g de gluten la o dietă obișnuită.
În boala celiacă, glutenul generează un răspuns al sistemului imunitar cu apariția de autoanticorpi.
Dieta fără gluten a devenit foarte populară în rândul persoanelor fără boală celiacă mai ales după apariția în 2013 a unei cărți intitulată Grain Brain.
Cartea, care a fost un best-seller tradus în peste 30 de limbi, a susținut că glutenul duce la declinul funcțiilor creierului.
Afirmațiile nu sunt suficient demonstrate științific. Un grup de cercetători americani de la Harvard Medical School a inițiat un studiu clinic pe această temă.
Efectele eliminării glutenului asupra creierului uman
Studiul publicat în luna mai 2021 în JAMA Network Open, a inclus 13500 de femei de vârstă medie.
La baza studiului a fost constatarea că multe persoane adoptă dieta fără gluten fără să aibă boala celiacă.
Persoanele incluse în studiu au fost analizate din punct de vedere al dietei. Dar, în paralel, au fost evaluate și funcțiile cognitive: viteza răspunsului psihomotor, atenția și memoria. Niciuna din persoane nu avea boala celiacă.
Cercetătorii nu au găsit nicio conexiune între abilitățile creierului și consumul de gluten. Singurele persoane care beneficiază de pe urma dietei fără gluten sunt cele cu boala celiacă sau cu sensibilitate demonstrată la gluten. Foarte probabil rezultatele vor fi similare și pentru bărbați (studiu în curs).
Industria produselor fără gluten a crescut spectaculos în ultimii ani. Multe persoane elimină glutenul, deși nu au boala celiacă.
Specialiștii atrag atenția că această conduită crește riscul de obezitate și sindrom metabolic.
Ambele riscuri duc în final la complicații cardiace sau diabet zaharat.
Samantha Heller este senior nutriționist la NYU Langone Health, New York City. Ea ne sfătuiește să ignorăm informațiile legate de efectele negative ale glutenului.
Persoanele care nu au motive medicale să de a evita glutenul, cum este boala celiacă, alergia la grâu sau sensibilitate la gluten, pot consuma gluten fără teama deteriorării funcțiilor creierului. Ceea ce ne poate afecta funcțiile cognitive sunt mai degrabă bolile ce pot fi prevenite ca diabet de tip 2, bolile cardiace sau obezitatea. Diabetul de tip 2 dublează riscul de demență. Iar persoanele cu boli cardiace au un risc cu 45% mai mare de afectare a funcțiilor cognitive. Obezitatea reprezintă un risc pentru demența Alzheimer și alte tipuri de demență.
Ce poți face în locul eliminării glutenului?
În locul evitării nejustificate a glutenului, Samantha Heller ne sfătuiește
mișcarea să facă parte din rutina zilnică
să adăugăm cât mai multe fructe și legume proaspete în dietă Brocoli, conopidă, spanac, morcovi, zucchini, dar și fructe de sezon
să înlocuim grăsimile tip unt cu cele pe bază de uleiuri vegetale
să consumăm cereale integrale
să alegem mai des surse vegetale de proteine Fasole, linte, bulgur, nuci și semințe, de exemplu.
să ne hidratăm corespunzător, în special cu apă și ceai
Calculii renali compuși din oxalat și calciu sunt cel mai frecvent tip de pietre la rinichi. Compoziția lor face logică întrebarea dacă ar trebui evitate lactatele și calciul din alimente și suplimente pentru a putea preveni formarea acestui tip de calculi.
Eliminarea unui calcul renal este descrisă ca una din cele mai dureroase experiențe umane. Din păcate, cine face pietre o dată, va mai face. Majoritatea știm asta, dar prea puțini facem ceva pentru a preveni recidiva.
Nu doar ceea ce mâncăm contează atunci când vine vorba de pietre la rinichi, ci și cantitatea de lichid consumată sau eventuale tulburări metabolice (de exemplu, hipercalcemia) necorectate.
Litiaza renală (calculi renali) se referă la depozitele de minerale și săruri care se formează în interiorul rinichilor. Calculii renali pot afecta orice porțiune a tractului urinar, de la rinichi până la vezica urinară.
Cunoașterea tipului de calcul te-ar putea ajuta sa eviți formarea lor în viitor. De aceea când sunt eliminați, pot fi analizați pentru a li se stabili compoziția.
Majoritari sunt calculii de oxalat de calciu. Oxalatul predomină în anumite tipuri de alimente, dar este produs și de propriul ficat.
Anumite fructe si legume (cartofi dulci, spanac, sfeclă roșie, rubarbăr), nucile, alunele, ceaiul si ciocolata au conținut ridicat de oxalați.
Dieta, dozele mari de vitamina D, anumite tipuri de intervenții chirurgicale (bypass intestinal) și câteva afecțiuni metabolice pot crește cantitatea de oxalat din urina.
Fosfatul de calciu e un alt component frecvent al calculilor. Calculii de fosfat apar dacă sunt anumite perturbări ale metabolismului.
Este o concepție greșită că scăderea aportului de calciu va reduce riscul de formare de calculi renali.
În realitate, studiile științifice au demonstrat contrariul: dacă nu este destul calciu în tractul digestiv pentru a se lega de oxalat, va crește eliminarea de oxalat în urină. Va crește astfel riscul de pietre la rinichi.
Surse de calciu: lactatele, suc de portocale, lapte de soia, tofu, anumite cereale, sardinele cu oase.
Este preferat calciul din surse naturale cum sunt lactatele, deoarece suplimentele alimentare cu calciu se asociază cu creșterea riscului de calculi renali. Dacă este absolut necesară administrarea de calciu, va fi preferat Calciu citrat și nu Calciu carbonat.
Necesarul de calciu este de 1200 mg/zi , echivalentul a 8 pahare de 120 ml de lapte.
Bine de știut Lactatele și calciul nu trebuie evitate dacă ai avut pietre la rinichi. Dacă nu este calciu suficient pentru a se lega de oxalați, crește riscul de litiază.
Alte sfaturi esențiale ca să reduci riscul de pietre la rinichi
Ai grijă la aportul de sare
Este ideal să combinăm aportul de produse alimentare cu calciu cu o dietă săracă în sare (sodiu puțin). Pentru fiecare 2300 mg de sare (1 linguriță) crește cu 23 mg calciul eliminat în urină. Crește, deci, riscul de litiază renală și vezicală.
Este demonstrat științific faptul că reducerea aportului de sare reduce și riscul de a face pietre la rinichi.
Ai grijă la transpirație
Sauna sau exercițiile fizice intense sunt bune pentru sănătate, dar pot crește riscul de litiază renală. Explicația este deshidratarea ca urmare a transpirației excesive. Debitul de urină produsă de rinichi scade și mineralele au condiții favorabile să se lipească și să formeze calculi.
Poți preveni pietrele, dar nu prin lipsa de mișcare, ci prin creșterea aportului de lichide.
Evită suplimentele cu vitamina C
Organismul nostru nu poate depozita undeva vitamina C pentru a o folosi mai târziu.
De aceea, când luăm suplimente cu vitamina C fără să avem deficit de vitamina C, surplusul se elimină prin urină.
Prea multă vitamina C eliminată prin urină poate crește eliminarea exagerată de oxalat în urină și riscul de apariție a calculilor.
Excesul de oxalat în urină este proporțional cu doza de vitamina C. La doze de 1000 mg/ zi vitamina C, riscul de litiază cu calculi de oxalat este substanțial mai mare.
Atenție și la suplimentele cu vitamina D
Vitamina D reglează nivelul de calciu și fosfați din sânge și depozite. Un nivel normal al vitaminei D are multiple beneficii, de la reglarea imunității, la scăderea în greutate.
La doze de peste 2800 UI/ zi, vitamina D poate crește însă riscul de pietre la rinichi.
De aceea, când vitamina D este necesar să fie corectată cu suplimente, trebuie alese cu grijă doza și durata tratamentului.
Ceai de ghimbir, preparat din radacina de ghimbir, este energizant, revigorant și poate fi consumat în loc de cafea sau ceai negru dimineața. Dar aduce, în plus, beneficiile terapeutice ale ghimbirului.
Ghimbirul este utilizat din vechime ca remediu natural pentru dureri de gât, tuse, greață, rău de mișcare sau indigestie. Studiile actuale au pus în evidență componentele antioxidante și antiinflamatoare ale ghimbirului.
Ceaiul de ghimbir este simplu de preparat. Dacă intenționați să-l utilizați în scop terapeutic atunci pregătiți o cantitate mai mare deoarece poate fi păstrat câteva zile la temperatura camerei (iarna) sau la frigider.
Ghimbirul are un gust ușor iute și aromă de lămâie. Dacă vi se pare un pic prea picant se poate dilua cu apă, până ce obțineți gustul dorit.
Ceai de ghimbir cu lămâie
Ingrediente pentru 4-5 litri de ceai
∎ 2 rădăcini de ghimbir (de aproximativ 6-7 cm fiecare) ∎ 2 lămâi medii/ mari ∎ 4-5 l apă fiartă ∎ 1 lingură de miere (opțional)
Preparare
1. Se pune oala cu apă la fiert, la foc mare, pentru a fi gata până ce pregătim ghimbirul. Se fierbe până ce dă în câteva clocote, dar nu se stinge focul decât în momentul în care adăugăm lămâia și ghimbirul.
2. Rădăcinile de ghimbir se curăță de coajă. Se vor pierde excrescențele neregulate, dar va rămâne suficient ghimbir pentru un ceai preparat în scop terapeutic. Se dă ghimbirul prin răzătoare (găuri mai mari) sau într-un blender, astfel încât să conservăm și sucul de ghimbir care rezultă. Aroma este ușor înțepătoare și cu un fin parfum de lămâie.
3. Lămâile se spală bine (cu o perie pentru legume și fructe) și se taie fiecare lămâie în 4 bucăți.
4. Când sunt pregătite și ghimbirul și lămâia, se adaugă în oala cu apa clocotită și se stinge focul. Dacă dorim putem adăuga și o lingură de miere. Va atenua gustul ușor iute al ghimbirului. Se acoperă oala cu un capac pentru 30 min.
După acest interval de timp, infuzia este gata și ceaiul poate fi consumat. De obicei, ghimbirul răzuit se scufundă și putem pune ceai cu polonicul direct în cană. Sau putem folosi o strecurătoare.
Dacă scopul consumului de ceai este terapeutic (tuse, răceală, greață) atunci sunt necesare 2-3 căni de ceai pe zi. Ceaiul se poate păstra la temperatura camerei sau la frigider pentru câteva zile.
Ceaiul de ghimbir astfel preparat poate fi amestecat și cu alt tip de ceai (ceai verde, ceai de fructe etc) până ce ne obișnuim cu gustul specific ghimbirului.
∎ 1-2 felii dintr-o rădăcină de ghimbir curățată ∎ 1 cană de apă fiartă ∎ 1 linguriță miere
Preparare
1. se pun feliile de ghimbir direct în cană
2. se adaugă apa fiartă peste ghimbir și se acoperă cana pentru 5-10 min
3. se adaugă miere opțional
Ceai de ghimbir cu turmeric
Ingrediente pentru 1 cană de ceai
∎ 1-2 felii de rădăcină de ghimbir curățată de coajă ∎ 1 cană de apă fiartă ∎ 1 vârf de linguriță de turmeric (curcuma) ∎ 1 linguriță miere (opțional)
Preparare
1.se pune ghimbirul și turmericul direct în cană
2.se toarnă apa clocotită peste ingrediente și se acoperă cana pentru 5-10 min
3.se îndulcește cu miere sau zahăr brun (opțional)
Turmericul face parte diningredientele cu proprietăți antiinflamatoare și va spori efectele benefice ale ghimbirului. În același timp va accentua și gustul picant. De aceea, mierea sau zahărul brun vor fi de folos.
Ceaiul de ghimbir stimulează diureza și de aceea este preferabil consumul în prima parte a zilei.
Ghimbirul are un efect anticoagulant recunoscut. De aceea, nu ar trebui consumat în ultimele 2 săptămâni înainte de o intervenție chirurgicală. Crește riscul de sângerare.
Din același motiv, consumul regulat de ceai de ghimbir nu este recomandabil dacă avem tratamente cu medicamente anticoagulante sau antiagregante.
Femeile însărcinate trebuie să se sfătuiască cu medicul despre consumul de ceai de ghimbir.
Deși ceaiul de ghimbir poate avea multe efecte benefice, nu este recomandabilă întreruperea vreunui tratament prescris de medic pentru a ne trata cu ceai de ghimbir.
Vaccin antigripal facem toamna pentru a ne proteja de gripă. Nu asigură o protecție 100 %, dar, dacă ne găsim în categoriile cu risc de complicații, este o bună metodă de protecție.
Persoanele cu risc de complicații sunt cele peste 65 ani, femeile gravide, copiii sub 5 ani, adulții cu afecțiuni cronice (boli de inimă,diabet, astm bronșic, bronșită cronică ș.a.), adulți/copii cu sistem imunitar incompetent (HIV, radioterapie, chimioterapie).
Medicul de familie poate stabili dacă ne încadrăm între persoanele cu risc.
Vaccin antigripal: cum acționează?
Vaccinul stimulează sistemul imunitar să producă anticorpi pentru a ataca virusul. Anticorpii recunosc virusul care ajunge în sânge și îl pot anihila.
De aceea, dacă ne contaminăm cu virusul gripal după vaccinare, sistemul imunitar este pregătit să atace, având armele (anticorpii) gata pregătite.
Durează 10-14 zile după vaccinare pentru ca sistemul imunitar să fie complet pregătit.
Această capacitate de apărare diminuează în timp. Acesta este unul din motivele pentru care vaccinarea se repetă anual. Un alt motiv este acela că tipurile de virusuri gripale nu rămân aceleași în fiecare an.
Cum se schimbă anual vaccinul antigripal?
În luna februarie a fiecărui an, Organizația Mondială a Sănătății ( OMS) estimează care vor fi tulpinile de virusuri care este cel mai probabil să producă gripă iarna următoare. Producerea vaccinului se bazează pe aceste recomandări ale OMS. Producția vaccinului începe în martie. Toate țările din emisfera nordică folosesc același tip de vaccin. Vaccinul este de obicei disponibil în septembrie.
Care sunt tipurile de virusuri gripale ?
Virusul tip A – de obicei cel mai agresiv. Acest virus este cel suferă mutații cel mai ușor și își schimbă ușor ”înfățișarea” în alt tip de virus pe care sistemul nostru imunitar nu-l recunoaște. Chiar dacă anul trecut ne-am vaccinat. Virusul H1N1 aparține acestei clase de virusuri. Virusul tip B – produce o formă de gripă mai puțin severă; afectează de obicei copiii Virusul tip C – cauzează cea mai ușoară formă de boală, asemănătoare unei răceli obișnuite
Vaccinurile conțin tulpini de virusuri atenuate, adică mai puțin active. De obicei, conțin 3-4 tulpini de virusuri (2 de tip A și 1 sau 2 de tip B) Vaccinul antigripal NU poate produce gripă !!!!!
Antibioticele acționează asupra bacteriilor. Gripa este produsă de virusuri pe care antibioticele nu acționează. Medicul poate stabili dacă peste infecția virală s-a suprapus o infecție bacteriană și este necesar un antibiotic. Medicamentele antivirale, cum este TAMIFLU, scurtează evoluția bolii și reduc complicațiile.
Este recomandabil să ne vaccinăm dacă deja am avut o viroză care putea fi gripă?
Da, dacă aparținem uneia dintre grupele de risc. Motivul: putem contracta o altă tulpină decât cea cu care ne-am infectat prima oară. Perioada optimă de vaccinare este octombrie – noiembrie
Mituri legate de apărarea imunitară la gripă
–Vitamina C în doze mari NU ne protejează de gripă sau alte tipuri de viroze. Este un mit nedovedit științific că vitamina C ar aduce beneficii.
–Suplimentele cu Zinc nu ne protejează de gripă. Este un mit nedovedit științific că administrarea de Zinc ar aduce beneficii.
Necesarul zilnic de zinc este de 5,5-9,5 mg/zi pentru bărbați și 4-7 mg/zi pentru femei. Dar nu pentru a ne proteja de gripă.
Zincul se obține dintr-o dietă echilibrată. O doză mai mare de 25 mg/zi poate cauza anemie sau afectarea oaselor.
Nu este indicat să consumăm suplimente alimentarecu orice ocazie și la indicația oricui. Nu orice tabletă ”pe bază de plante” este inofensivă.
Strugurii fără sâmburi și alte plante cu fructe fără semințe nu pot fi plantate la fel cu cele cu semințe. Pentru simplul motiv că nu există o sămânță din care să apară planta. Atunci cum se obțin fructele fără semințe? Prin modificare genetică?
Fructele fără semințe, din punctul de vedere al unui botanist, nu sunt fructe adevărate. Fructele adevărate provin din plante care înfloresc și ajung să facă semințe. Dacă fructul nu conține semințe, tehnic vorbind nu poate fi considerat fruct.
Și totuși există fructe fără semințe și sunt mai plăcute pentru consum. Când facem un smoothie cu struguri, de exemplu, semințele ne încurcă destul de mult dacă nu folosim strugurii fără semințe.
De-a lungul timpului specialiștii au dezvoltat prin metode științifice, dar tradiționale, diferite varietăți de fructe mai convenabile pentru consum în ceea ce privește gustul sau textura.
La noi în țară există, la Fundulea, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă, unde se studiază și se obțin plante cu calități speciale.
Pepenii fără semințe și strugurii fără sâmburi sunt plante naturale, nu obținute prin modificare genetică
Contrar ideii generale, strugurii și pepenii fără semințe nu sunt obținute prin inginerie genetică.
Strugurii fără sâmburi provin din plante care există deja, nu din semințe. Ramuri de viță de vie adulte (din care s-au produs struguri fără sâmburi) sunt altoite sau sunt prelucrate și replantate. Noile plante păstrează caracteristicile genetice ale plantei din care provin. Asta înseamnă că vor produce struguri fără sâmburi.
Dar cum a apărut prima viță de vie cu struguri fără sâmburi?
Strugurii fără sâmburi erau cunoscuți încă de acum 2000 de ani, de pe vremea romanilor. Vița de vie care i-a produs a apărut printr-o mutație genetică întâmplătoare. Iar plantele actuale nu sunt decât clone ale acelor ramuri de viță de vie.
Pepenii fără semințe au fost inventați în anii 1950 când specialiștii au observat că dacă încrucișează o plantă diploidă (cu 2 seturi de cromozomi) cu o plantă tetraploidă (cu 4 seturi de cromozomi), rezultă o plantă triploidă (cu 3 seturi de cromozomi) care produce pepeni fără semințe.
S-a obținut deci, în laborator, un soi de pepene hibrid care nu are semințe sau are semințe imature (albicioase, moi) și care ulterior a fost cultivat.
Diferența dintre metodele tradiționale de producere a unor semințe speciale și metodele de modificare genetică
Modificarea genetică permite inginerilor să transfere o proprietate benefică a unui soi de plante la alt soi de plante.
Se face acest lucru prin editarea directă a codului genetic al plantei (metoda CRISPR este una din soluții) sau prin mutageneză (utilizarea radiațiilor sau a altor mutageni pentru a modifica unele gene ale plantei).
Și metodele tradiționale de încrucișare a plantelor se practică tot în scopul obținerii unor soiuri cu calități mai bune, doar că nu folosesc metodele de editare a codului genetic sau mutageneza.
Calitățile urmărite a fi îmbunătățite sunt rezistența mai bună la dăunători, toleranța la ierbicide, rezistența la boli sau creșterea concentrației de nutrienți.
De exemplu, se poate produce soia cu un conținut mai mare de uleiuri și din care sunt eliminate grăsimile trans nocive.
Fructul de papaya rezistent la virusul care atacă tipic aceste culturi se produce prin modificare genetică. Acest lucru le-a permis fermierilor din Hawaii să nu-și piardă munca atunci când virusul a atacat culturile.
Ce ar trebui să știe oamenii despre plantele modificate genetic și nu știu?
Este întrebarea pe care a pus-o o persoană la întrunirea științifică anuală a Societății Americane de Nutriție, în 2019, și care i-a făcut pe specialiști să răspundă înlăturând o parte din ideile preconcepute despre plantele modificate genetic.
A fost evident cu acea ocazie că lipsa de noțiuni, ideile preconcepute și miturile transmise pe rețele de socializare ar trebui să primească răspunsuri competente.
Iată câteva din ideile susținute de dovezi pe care le-au subliniat specialiștii.
Nu există nici grâu, nici roșii modificate genetic
Când ne gândim la plante modificate genetic, majoritatea ne gândim la grâu și porumb.
Și totuși, astăzi nu există pe piață nicăieri în lume, grâu modificat genetic. Sensibilitatea pe care o au unele persoane la glutenul din grâu nu se datorează vreunui soi modificat genetic.
Actualmente nici roșii modificate genetic nu se produc. S-a încercat în anii 1990 și au fost livrate pe piața americană, dar vânzările au fost slabe și roșiile nu au mai fost cultivate.
Multe din culturile modificate genetic se folosesc pentru hrana păsărilor și animalelor din ferme
Porumbul sau soia modificate genetic se folosesc pentru a hrăni animale și păsări din ferme.
Altele se folosesc pentru a produce ingrediente alimentare ca zahărul (există trestie de zahăr și sfeclă de zahăr modificate genetic), ulei de rapiță sau lecitină din soia.
Plantele modificate genetic sunt prelucrate de sistemul digestiv al animalelor și păsărilor. De aceea, nu se regăsesc în carne, lapte sau ouă urme de produse modificate genetic.
Unele fructe și legume modificate genetic pot fi găsite la vânzare
Momentan se produc prin modificare genetică: papaya rainbow, porumb dulce, unele soiuri de dovleac (sweet squash), ananas, mere, cartofi, vinete.
În mod normal, ar trebui să fim avizați printr-o etichetă GMO (genetically modified organism) sau care să specifice că sunt produse prin bioinginerie(bioengineered).
Totuși nu toate alimentele sau ingredientele sunt semnalizate prin etichete care specifică aceste informații.
Lista actuală a culturilor obținute prin bioinginerie include:
mere (produse în SUA)
rapiță (produsă în Australia, Canada, SUA)
porumb (produs în Brazilia, canada, SUA)
bumbac (produs în America de Sud, SUA, Australia, India și alte state)
vinete (produse în Bangladesh)
papaya (produs în China și SUA)
ananas cu miez roz (produs în Costa Rica)
sfecla de zahăr (produsă în Canada și SUA)
trestie de zahăr (Brazilia, Canada și SUA)
cartofi (produși în SUA și Canada)
dovleac (squash produs în SUA)
soia (SUA și diferite state din America de Sud)
Lista este permanent adusă la zi.
Nu sunt dovezi științifice că hrana modificată genetic ne afectează sănătatea
Deocamdată nu sunt dovezi științifice că hrana modificată genetic ar putea provoca diferite tipuri de boli cum sunt: cancer, alergii, autism, intoleranță la gluten sau alte boli.
Hrana modificată genetic este considerată la fel de sigură ca și hrana obținută convențional. Instituțiile de avizare din America și Europa au concluzionat că nu suntem expuși unor riscuri mai mari din cauza alimentelor GMO.
Răceală și tuse la copii sunt principalele motive pentru care ne preocupăm toamna și iarna. Când sunt indicate și ce eficiență au: acetaminfen (paracetamol), ibuprofen, aspirina, codeina, antibiotice?
Medicamentele administrate uzual și eliberate fără rețetă, pot avea riscuri. Dacă părinții înțeleg variantele de tratament, riscurile pot fi evitate.
Specialiștii pediatri ne oferă sfaturi avizate.
Ce trebuie să știm despre medicamentele pentru răceală și tuse?
Medicamentele pentru răceală și tuse, eliberate de obicei fără rețetă, sunt destinate tratării simptomelor și nu cauzei.
Cercetătorii ne asigură că nu sunt cu nimic mai bune decât un medicament placebo (medicament inactiv care mizează pe efectul benefic provocat de convingerea bolnavului că îi face bine).
În plus, aceste medicamente pot avea efecte secundare foarte serioase lacopilul sub 2 ani.
Bine de știut Nu este recomandabil să utilizați alte medicamente decât cele pentru febră și durere la copiii sub 6 ani dacă medicul pediatru nu indică. Este recomandabilă evitarea lor și la copiii sub 12 ani.
Ce trebuie să știm despre antibiotice?
Antibioticele combat infecțiile provocate de bacterii, dar NU au niciun efect asupra virusurilor care provoacă răceala. Dacă copilul este răcit, antibioticele nu vor fi de folos.
Nu uitați că utilizarea frecventă a antibioticelor va duce la dezvoltarea unei rezistențe a organismului. Va avea consecințe grave când va fi necesar cu adevărat un tratament antibiotic, mai târziu în viață.
Există medicamente care ajută cu adevărat la răceală și tuse la copii?
Medicamentele folosite frecvent sunt Acetaminofen (Paracetamol) și Ibuprofen. Acestea reduc febra și durerea apărută în gât.
Efectul lor se datorează combaterii inflamației – reacția de apărare pe care o dezvoltă corpul nostru în orice situație în care este agresat. Efectele inflamației sunt bine cunoscute: durere, roșeață, edem, febră.
Deci, febra este un semn că organismul reacționează corect. Combaterea ei crește confortul copilului (și al părintelui, indirect), dar nu este absolut necesară.
La copiii mai mici de 3 luni, NU administrați Acetaminofen (Paracetamol) fără să indice un medic.
NU administrați Ibuprofen la copiii mai mici de 6 luni sau la copiii care varsă și sunt deshidratați. Atenție la efectele secundare ale antiinflamatoarelor nesteroidiene.
Aspirina s-a observat a fi legată de apariția sindromului Reye la copiii și adolescenții care au o infecție virală (răceală, vărsat de vânt, etc). Sindromul este rar, dar poate fi fatal.
Simptome: vărsături, somnolență, confuzie, convulsii, pierderea stării de conștiență. Diagnosticul trebuie pus rapid pentru a putea salva viața copilului. Este o urgență medicală!
Sindromul Reye poate apărea după infecții virale și fără administrarea de aspirină.
Aspirina mai are și alte denumiri la care trebuie să fim atenți: acid salicilic, acid acetilsalicilic, acetilsalicilat, salicilat.
Bine de știut Nu se administrează Aspirină copiilor deoarece există pericolul de sindrom Reye.
Este Codeina o variantă bună pentru tuse și durere?
Nu. Suntem ferm avertizați de către pediatri împotriva să nu utilizăm codeina sau tramadol pentru durere la copii sub 12 ani. Pot avea efecte negative foarte serioase cu diminuarea respirației.
Cum ajutăm copiii când sunt răciți?
• hidratare suficientă care ajută la fluidificarea secrețiilor: apă, soluții de rehidratare; supa caldă de pui și ceaiurile cresc fluxul nazal de secreții și acestea se elimină mai ușor
• umidificarea încăperii va ajuta, de asemenea, la eliminarea secrețiilor
• pompița de aspirat secreții nazale pentru copiii mai mici
• picături nazale saline sau spray-uri cu apă de mare
• gargara cu apă sărată pentru copiii peste 6 ani, va ajuta la durerile de gât
• băuturi reci, înghețată pot ajuta la reducerea inflamației și durerii din gât (e greșită concepția că apa rece și înghețata agravează simptomele)
Două rețete naturale care ajută mult la atenuarea simptomelor.
Sirop de cimbru pentru tuse și dureri în gât
1. Într-un borcan de 800 ml:
se pune o lămâie tocată în cubulețe mari, cu coajă cu tot (lămâia va fi bine spălată în prealabil)
se acoperă cu miere, atât cât să acopere lămâia
2. Se face separat un ceai de cimbru:
40g de cimbru
2 căni de apă
Se lasă la foc mic până scade la jumătate cantitatea de apă. Apoi se lasă să se răcească puțin.
3. Se toarnă ceaiul de cimbru peste amestecul din borcanul de 800 ml. Se lasă să interacționeze câteva ore.
Copiii pot consuma de 3 ori o lingură. Adulții mai mult.
Ceai de ghimbir pentru febră și tuse la copii
1. se pun la fiert 5-6 litri de apă într-o oală
2. se taie 2 lămâi întregi, cu coajă, în cuburi mari (lămâi bine spălate în prealabil)
3. se răzuiesc 2 rădăcini de ghimbir într-o farfurie adâncă astfel încât să nu se piardă sucul rezultat (se pot răzui și cu ajutorul robotului de bucătărie)
4. când apa clocotește:
se stinge focul
se adaugă lămâia ( se strâng în pumn și se storc cuburile de lămâie înainte de a le da drumul în oală)
se adaugă ghimbirul cu tot cu suc
5. se poate adăuga miere direct în oală sau în cană când consumăm
Adulții pot consuma 3- 4 căni pe zi. Copiii mai puțin, în funcție de vârstă.
Atenție! NU se folosește miere la copiii sub 1 an.
De reținut
Nu este recomandabil să administrăm copilului remedii fără sfatul medicului pediatru. Remediile naturale nu sunt totdeauna inofensive.
Medicamentele pentru răceală și tuse la adulți nu sunt potrivite și pentru copii. Copilul nu este un adult în miniatură.
Diferența între răceala și gripă o face severitatea simptomelor. Gripa are simptome mai severe și favorizează complicații grave la anumite categorii de persoane. Dar cum știu dacă am răceală sau gripă?
Răceala este o infecție virală care afectează căile aeriene superioare (nas, gât) și, de obicei este inofensivă, chiar dacă nu simțim așa.
Copiii sub 6 ani sunt în pericol mai mare de a răci. Adulții sănătoși este de așteptat să aibă 2-3 episoade de răceală pe an.
Gripa este tot o infecție virală care afectează sistemul respirator (nas, gât, plămâni).
Gripa poate da complicații mortale uneori. Deși vaccinul antigripal nu este 100% protectiv, este totuși cea mai bună metodă de a lupta cu gripa.
Diferența între răceală si gripă
Răceala – simptome
secreție nazală (inițial apoasă, apoi cu tentă galbenă sau verde)
Inițial,gripa seamănă cu răceala: secreție nazală abundentă, strănut, durere în gât. Dar, în timp ce răceala se instalează brusc, gripa se instalează mai încet și senzația de rău este mai accentuată:
Diferența între răceală si gripă: ce tratament este eficient?
Răceala: tratament
NU există tratament pentru raceala obișnuită. Antibioticele nu acționează asupra virusurilor. Nu sunt indicate dacă nu se agravează răceala cu o infecție bacteriană. Tratamentul vizează doar simptomele.
1. Medicamente care combat febra și durerea
•Acetaminofen (Paracetamol) este cel mai frecvent utilizat.
La copii se folosește sirop și se administrează în funcție de greutate. La adolescenți până la 15 ani NU se vor depăși 4 comprimate de 500 mg/zi; la adolescenții peste 16 ani și peste 50 kg dozele sunt cele de adult. La adult nu se vor depăși 6 comprimate de 500 mg/zi. Grijă la interacțiunea cu alte medicamente administrate concomitent.
•Ibuprofen
Atenție! Este antiinflamator nesteroidian. De revăzut efectele adverse din prospect și dozele maxim admise.
•Aspirina
Deși potrivită pentru adult, NU ar trebui administrată la copii și adolescenți din cauza riscului de sindrom REYE – o afecțiune rară, dar gravă.
Adulții pot utiliza decongestionante pe o perioadă de maxim 5 zile; ulterior pot agrava simptomele. Mai grav, multe au efectul contrar la întrerupere și, de aceea, pot crea dependență care conduce la utilizarea lor și în stare de sănătate.
Copiii nu ar trebui să le utilizeze decongestionante nazale. Pentru copii se pot folosi picături nazale saline (picături cu apă de mare, etc.), iar pentru cei sub 1 an curățarea activă a nasului cu o pompiță înaintea aplicării picăturilor.
3. Siropuri pentru tuse
Academia Americană de Pediatrie recomandă să NU folosim siropuri de tuse, categoria celor eliberate fără prescripție medicală, la copii sub 4 ani. Nu există dovezi ale beneficiilor lor și nici ale siguranței pentru copii. Pentru copiii mai mari verificați totdeauna indicațiile din prospect!
De obicei nu este nevoie de mai mult decât repaus la pat, hidratare abundentă și medicamentele menționate și la răceală. În anumite cazuri, doctorul va prescrie medicamente antivirale:
oseltamivir (Tamiflu) – administrare orala
zanamivir (Relenza) – administrare inhalatorie
Atenție! Medicamentele antivirale pot da, ca efecte secundare, greața și voma: se combat prin administrare împreună cu alimentele.
Oseltamivir poate da delir și comportament auto-agresiv la adolescenți. Zanamivir NU va fi utilizat de către cei cu probleme respiratorii cronice.
Medicamentele antivirale vor scurta boala cu o zi-două și, eventual, vor preveni complicațiile.
Este neclar efectul ei în lupta cu efectele de răceală și gripă. Cele mai multe studii susțin că nu ajută deloc, iar câteva, susțin că scurtează boala cu 1-2 zile.
Dacă vă hotărâți să încercați, conform principiului ”Cum n-ajută, nici nu strică”, atunci începeți la debutul simptomelor și continuați 7-10 zile. Poate vă veți încadra între cei la care ajută!
2. Zinc
Unele studii susțin că zincul ar ajuta în bătălia cu virusurile. Deși nu pare să aibă efect în prevenirea răcelii sau gripei, totuși unele studii susțin că scurtează durata și severitatea dacă se administrează în primele 24 de ore de la apariția simptomelor. Se va continua tratamentul pentru 5 zile.
Bine de știut Aportul zilnic necesar este între 4 – 8 mg/zi. Doze de 25 mg/zi pot provoca anemii și afectarea oaselor.
Nu este bine să consumăm suplimente alimentare fără indicație și fără a cântări dacă au vreun beneficiu.
3. Vitamina C
Efectul ei este incert. Unele studii susțin că scurtează evoluția bolii cu 24 ore.
Analiza rezultatelor mai multor cercetări arată că numai la cei care iau 200 mg/zi vitamina C, timp îndelungat, aceasta ar putea preveni raceala. Vitamina C administrată după ce a debutat răceala poate doar să scurteze boala cu 1 zi.
4. Supa de pui
Supa bunicii este destul de eficientă ca antidot la răceală și gripă. Ajută la diminuarea simptomelor în mai multe moduri: desfundă nasul, înlocuiește lichidele pierdute, diminuează durerea de gât.
5. Ceaiul negru
Ceaiul negru are aceleași efecte ca și supa, dar, în plus, aduce antioxidanți utili în lupta cu boala.
6. Ceaiul din plante
Ceaiul din plante este unul dintre remediile vechi și este mai util seara, când vrei să eviți ceaiul negru.
Atenuează simptomele: nasul înfundat, durerea de gât și tusea (mai ales dacă adaugi o lingură de miere). Ne ajută să și adormim.
Usturoiul este demult recunoscut pentru lupta contra virusurilor de la răceală și gripă. Un studiu științific susține eficiența usturoiului ca metodă de prevenire pentru răceală și gripă dacă este consumat zilnic.
8. Soluție salină pentru nas
Se poate prepara din: 8 părți apă fiartă + 1/4 lingură sare + 1/4 lingură de bicarbonat. Se aspiră într-o seringă sau un recipient curat. Se poate folosi pentru curățarea nasului de 2-3 ori pe zi.
9. Unguent cu mentol
Folosit pentru aplicare pe pielea de pe piept, gât și sub nas. Vaporii de mentol ajută la diminuarea congestiei nazale.
Nu este de folosit unguentul cu mentol pentru copiii sub 2 ani. Și nici pe pielea iritată!
10. Gargara cu sare
Folosită de 4 ori pe zi, diminuează inflamația din gât și curăță gâtul de germeni.
11. Lasă febra să lucreze
Febra este un semn că organismul se luptă cu boala. Este un semn al inflamației și este fenomenul prin care se trece până la vindecare.
Creșterea temperaturii corpului este un mediu care nu este favorabilă germenilor care produc răceală și gripă. NU este neapărată combaterea ei dacă nu produce disconfort.
În schimb trebuie atenție la hidratarea suficientă, pentru a compensa pierderile cu transpirația. Anunță medicul dacă copilul are mai puțin de 3 luni și febră de 38 ℃.
12. Repausul la pat
Este util deoarece conservă energia corpului în lupta cu boala. Pentru a nu contamina și pe alții, este bine să rămânem acasă cel puțin încă o zi după ce a încetat febra!
Tusea alergică apare când alergenul (substanța care provoacă alergie) este inhalat și sistemul imunitar reacționează. De obicei, tusea din alergii este uscată, neproductivă.
Polenul de la plante, praful sau mucegaiul, părul animalelor sunt cei mai frecvenți alergeni. Strănutul și rinoreea sunt simptomele tipice de alergie, dar uneori apare și tusea alergică.
În acest caz, tusea nu semnalează o infecție, ci o reacție exagerată a sistemului imunitar.
Mecanismul tusei alergice
La contactul cu alergenul, sistemul imunitar produce imunoglobulina E (IgE). Această substanță declanșează un lanț de reacții care duce la eliberarea histaminei din anumite celule.
Histamina ajunge în sânge și provoacă simptomele alergiei. Vasele mici de sânge se dilată și o parte din conținutul lor iese în țesuturile înconjurătoare. Așa se explică nasul înfundat, rinoreea, sinuzita.
Tot ca urmare a eliberării histaminei crește și producția de mucus. Când cantitatea de mucus este mare, se drenează în spatele nasului și apare așa-numitul sindrom al picăturii postnazale.
Uneori tusea alergică devine cronică și durează săptămâni.
Cum deosebim tusea alergică de tusea din infecțiile respiratorii?
Tusea alergică este uscată (fără producție de mucus), fără febră sau durere în gât.
Tusea din infecțiile de căi respiratorii (răceală, gripă, COVID) este productivă, umedă, însoțită de febră și durere în gât și poate dura zile-săptămâni.
Există multe remedii pentru tuse pe care le putem găsi în farmacie. Majoritatea conțin aceleași ingrediente active.
Expectorante Guaifenezina este cel mai folosit expectorant pe care ar trebui să-l regăsim între ingredientele produsului de tuse.
Supresante Inhibă centrul tusei din creier. Dextrometorfan este cel mai cunoscut ingredient supresant din produsele pentru tuse.
Decongestionante Pseudoefecdrina contractă vasele de sânge și reduce congestia nazală. Are ca efect secundar crșterea tensiunii arteriale și nu ar trebui utilizată fără indicația medicului.
Antihistaminice Sunt cele mai potrivite în tusea provocată de alergii pentru că blochează histamina, cauza simptomelor.
Bine de știut Antihistaminicele nu sunt antitusive propriu-zise, nu tratează orice fel de tuse, dar sunt eficiente când tusea este provocată printr-o reacție alergică. De aceea, medicul poate recomanda antihistaminice ca Difenhidramina (Benadryl).
Remedii naturale pentru tusea uscată
Mierea este unul din cele mai vechi remedii pentru orice tip de tuse. O linguriță de miere tapetează mucoasa și are proprietăți antiinflamatoare și posibil antimicrobiene.
Ghimbirul este folosit pentru a trata greața și disconfortul gastric, dar este eficient și pentru suprimarea reflexului de tuse și ca antiinflamator.
Turmeric (curcuma). Unele studii susțin că, deși nu are efect pe tusea acută, turmericul ar putea ameliora tusea uscată și alte simptome de astm bronșic.
Capsaicina naturală (chili, ardei iute) are efect benefic mai ales pe tusea iritativă provocată de iritanții din mediu. Blochează reflexul de tuse și ameliorează tuse de cauză inexplicabilă.
Gargara cu apă sărată ameliorează edemul și iritația gâtului. Practicată de 3 ori pe zi reduce durata tusei și ameliorează răgușeala dacă există.
Inhalațiile ajută la umidificarea mucoasei și pot ameliora tusea.
Ceai de măghiran (Origanum majorana) Măghiranul conține fitonutrienți cu proprietățo antiinflamatoare care pot ameliora tusea din astm bronșic, bronșită. răceli șo chiar tusea convulsivă.
Ceaiul se prepară cu 3-4 lingurițe de măghiran la o cană de apă fiartă și se consumă de 3 ori pe zi.
Ceaiul de nalbă Nalba este o plantă cu efect antitusiv și emolient pentru mucoasa respiratorie. Este folosită din timpuri străvechi observându-se efectele benefice.
Ceaiul de nalbă se poate prepara prin infuzia a 3-4 lingurițe de rădăcină de nalbă la o cană de apă fiartă.
Acadelele care conțin nalbă ajută, de asemenea, la calmarea tusei.
Hidratarea este esențială. Sunt utile apa în cantitate suficientă și ceaiurile din plante precum:
Cum previi tusea când știi că ai alergie la polen și praf?
În orice tip de alergie, evitarea contactului cu alergenul, atunci când este cunoscut, este metoda cea mai eficientă de atenuare a simptomelor.
Dacă tusea alergică apare în contextul alergiei la polen sau praf, câteva măsuri simple, dar aplicate cu regularitate, te ajută să ameliorezi simptomele.
Limitarea contactului cu polenul rămânând în casă cât mai mult timp în perioadele de polenizare
Evită să deschizi geamurile dimineața: polenul este excesiv în acest moment al zilei (de la 5 a.m. la 10 a.m.)
La volan: ventilație care să recircule aerul din mașină
Evită să tunzi iarba
Evită să usuci rufele afară
Spală hainele cât mai frecvent
Nu purta în casă hainele de exterior
Folosește ochelari de soare și pălărie pentru a evita contactul polenului cu ochii
Spală părul zilnic înainte de culcare
Începi tratamentul antialergic înainte de debutul sezonului de primăvară și al simptomelor
Nalba (Althaea officinalis) poate ameliora foarte bine tusea, un efect benefic în sezonul rece. Sunt comestibile toate componentele plantei, dar pentru remediile naturale se folosește în special rădăcina de nalbă.
Proprietățile medicinale ale nalbei se datorează unui mucilagiu foarte bogat în antioxidanți care tapetează mucoasele la nivelul căilor respiratorii și tubului digestiv. Mucilagiul este prezent atât în rădăcina de nalbă, cât și în frunze.
Nalba se folosește pentru a prepara ceai sau tinctură. De asemenea, există capsule cu extract de nalbă și creme sau unguente pentru îngrijirea pielii.
Pudra din extract de nalbă amestecată cu apă formează mucilagiul gros, protector pentru mucoase, mai ales dacă lăsăm amestecul peste noapte.
Suplimentele nutritive (capsule) nu sunt testate, verificate și reglementate la fel ca medicamentele. Trebuie să fim precauți când ne gândim să folosim un supliment alimentar chiar dacă este pe bază de plante. Nu tot ceea ce este denumit natural este fără efecte secundare.
De exemplu, capsulele cu extract de nalbă au fost studiate pentru efectul asupra tiroidei și s-a constatat că nivelul hormonilor tiroidieni și cel de TSH se modifică.
La ce poate ajuta nalba?
Tratarea ulcerului gastric
Un studiu din 2019 demonstrează proprietățile protective ale nalbei asupra mucoasei digestive și rolul benefic în tratarea ulcerelor.
Beneficiile se datorează probabil compoziției mucilagiului de nalbă care conține vitamine, antioxidanți și taninuri ce stimulează vindecarea.
Nalba mai poate fi utilă la indigestie sau în bolile inflamatorii intestinale cu leziuni multiple ale mucoasei digestive (boala Crohn și colita ulcerativă).
Nalba: remediu pentru tuse
Rădăcina de nalbă este folosită ca remediu pentru tuse și durere în gât încă din timpuri străvechi.
Filmul protector pe care-l formează pe mucoasa respiratorie reduce simptomele și permite o vindecare mai rapidă. De asemenea, are posibile efecte antibacteriene care ar putea fi utile și la tusea provocată de infecții, nu doar pentru tusea uscată iritativă.
Acadelele care conțin nalbă sau o mixtură de plante printre care se află și nalba, reduc semnificativ tusea la copii, inclusiv accesele nocturne de tuse.
Nalba mai poate fi utilă în tusea provocată de astmul bronșic și bronșită.
Gura uscată (xerostomia) poate provoca apariția cariilor, infecții dentare și afecțiuni gingivale. Se datorează lipsei de salivă.
Sindromul Sjogren este o afecțiune autoimună în care lipsa de salivă face parte din simptomele tipice care mai includ și: piele uscată, tuse persistentă, ochi uscați, dureri articulare și oboseală marcată.
Sunt și alte motive de reducere a cantității de salivă: antihistaminicele, unele antihipertensive sau afecțiuni neurologice.
În unele cercetări s-a observat efectul benefic al rădăcinii de nalbă la persoanele cu gura uscată prin hiposalivație.
Sunt utile acadelele sau bomboanele pe bază de nalbă lăsate să se topească în gură încet. Se poate folosi și ceaiul de rădăcină de nalbă (2-3 căni/ zi).
Nalba ajută la vindecarea rănilor. Reduce iritația și inflamația. Cremele și unguentele sunt utile chiar și în dermatite sau eczeme.
Proprietățile antiinflamatoare și antibacteriene ale nalbei explică probabil faptul că vindecarea rănilor este mai rapidă.
Rădăcina de nalbă conține și compuși ca D-galactoza, acid D-galacturonic și acid D-glucuronic care ajută la vindecarea leziunilor de pe mameloane la femeile ce alăptează.
Pentru efectele benefice asupra scalpului și părului, nalba este inclusă și în compoziția unor șampoane sau a altor produse pentru îngrijirea părului.
Cum se face ceaiul de nalbă?
Ceaiul de nalbă se prepară din rădăcina de nalbă pusă la infuzat în apă fiartă timp de 5-10 minute, după care este gata de consumat.
Se poate adăuga miere care suplimentează proprietățile antitusive ale ceaiului.
Nalba: precauții
Nalba este considerată în general fără riscuri și este bine tolerată. Rar sunt raportate reacții alergice.
Totuși nalba poate interacționa cu unele din medicamentele pe care le folosim:
litiu
antidiabetice
diuretice
antihipertensive
Un studiu clinic semnalează efectul de scădere a glicemiei la persoanele cu diabet.
De reținut
Nalba este o plantă medicinală utilizată de 2000 de ani pentru tratarea tusei, durerilor în gât, simptomelor digestive și vindecarea rănilor.
Efectele se datorează mucilagiului prezent în rădăcina de nalbă și în frunze.
Ceaiul de nalbă se prepară din rădăcina de nalbă. Dar sunt și alte tipuri de preparate: capsule, tincturi, pudră, creme și unguente.
Suplimentele cu nalbă (capsule, tablete) necesită precauții și sfatul medicului. Pot influența efectul medicamentelor pe care le luăm, dar și nivelul hormonilor tiroidieni și glicemia.
Uleiul de gătit este nelipsit în bucătărie, fie că îl folosim la prepararea termică, fie că îl adăugăm la salate și alte preparate. Deoarece orice ulei este bogat în calorii este bine să le utilizăm cu zgârcenie atunci când ne preocupăm de scăderea în greutate.
Alegerea uleiului de gătit nu influențează doar gustul alimentelor, ci și starea noastră de sănătate. De aceea, este util să știm ce alegem și de ce.
Ce trebuie să știi când alegi uleiul de gătit?
Toate uleiurile aduc același număr de calorii: 120 cal/ lingură sau 9 cal/ gram
Uleiurile provenite din plante aduc și aport de vitamina E și Vitamina K.
Uleiurile nerafinate (de exemplu ulei de măsline extravirgin) aduc și cantități crescute de antioxidanți, fiind astfel benefice pentru sănătatea inimii.
Tipurile de acizi grași din uleiuri decid alegerea celui mai bun ulei; în general, uleiurile sănătoase au mai mulți acizi grași polinesaturați (PUFA) și mononesaturați (MUFA) și mai puțin grăsimi saturate.
De exemplu, uleiul de măsline are 73% acizi grași mononesaturați, 10,5% acizi grași polinesaturați și 14% grăsimi saturate. Prin comparație, untul conține 21% MUFA.
American Heart Association recomandă utilizarea uleiurilor care au mai puțin de 4g grăsimi saturate/ 1 lingură.
Uleiurile nerafinate, obținute prin presare la rece sau virgine păstrează mult mai bine nutrienții și în mod special polifenolii.
Bine de știut Polifenolii sunt micronutrienți din plante care acționează ca antioxidanți și au efect antiinflamator. Sunt favorabili în combaterea multor afecțiuni cronice și chiar a cancerului. Îmbunătățesc și funcționarea vaselor de sânge și, se pare că, reduc chiar riscul de tromboză venoasă.
Unele branduri de ulei cuantifică polifenolii și precizează informațiile pe eticheta produsului. De preferat să găsim specificată o cantitate de polifenoli de peste 250 mg/kg
Ce trebuie să știm despre acizii grași?
Acizii grași mononesaturați (MUFA)
⧫ se consideră că sunt benefici pentru sănătate deoarece studiile științifice au demonstrat că pot determina reducerea LDL – colesterolului (colesterolul ”rău”) și creșterea HDL-colesterolului (colesterolul ”bun”); este redus asfel riscul de boli cardiace.
⧫ specialiștii recomandă sursele pe bază de plante și sursele marine de MUFA
⧫ dieta care include MUFA și consum redus de carbohidrați s-a dovedit eficientă în controlul glicemiei la persoanele cu diabet de tip 1 sau 2
⧫dieta mediteraneană care include consumul constant de ulei de măsline (bogat în MUFA) și-a dovedit efectele benefice asupra sănătății
⧫ uleiuri bogate în acizi grași mononesaturați:
uleiul de măsline
uleiul de avocado
uleiul de rapiță
uleiul de șofrănel
uleiul de migdale
uleiul de susan
Acizi grași polinesaturați (PUFA)
PUFA pot reduce LDL-colesterol, scăzând riscul de boli cardiace și accident vascular. Deci sunt de preferat în locul grăsimilor saturate.
Multe uleiuri vegetale sunt bogate în PUFA:
uleiul de porumb
uleiul de floarea soarelui
uleiul de șofrănel
uleiul de soia
uleiul de rapiță
uleiul de semințe de in
uleiul de susan
uleiul de semințe de struguri
uleiul de nuci
Probabil cei mai cunoscuți PUFA sunt acizii grași omega-3 despre care se știe că sunt recomandați pentru sănătatea inimii și a sistemului nervos.
Cele mai bogate uleiuri în omega-3 (sau acid alfa-linoleic) sunt: uleiul de rapiță, uleiul de in, uleiul de soia.
Acizii grași saturați sau grăsimile saturate
Sursele animale aduc acizii grași saturați. De exemplu untul și untura, dar și uleiurile tropicale cum sunt uleiul de cocos și uleiul de palmier.
În prezent, specialiștii recomandă un consum redus de grăsimi saturate de proveniență animală pentru că pot crește riscul de boli cardiovasculare.
Dar nu este încă stabilit clar în ce măsură grăsimile saturate din surse vegetale (cum este uleiul de cocos) sunt sau nu nocive.
Cel mai bun ulei de gătit în funcție de modalitatea de preparare termică
Uleiul ales pentru prepararea alimentelor trebuie să țină cont și de criteriul punctului de fum.
– pentru sotare sau prăjire în tigaia wok
Pentru sotare sau prăjire rapidă în wok este necesară o cantitate foarte mică de ulei.
De aceea, sunt considerate modalități sănătoase de preparare a alimentelor: legume, fructe de mare sau carne.
Sunt de ales uleiuri care au punctul de fum ridicat.
Ce este punctul de fum? Temperatura până la care uleiul poate fi încălzit fără să-și schimbe gustul, fără să devină amar sau să genereze fum.
Uleiuri cu punct de fum ridicat sunt: ulei de porumb, ulei de soia, ulei de floarea soarelui, ulei de rapiță, ulei din semințe de struguri, ulei de șofrănel, ulei de alune.
Uleiul de măsline nu este cea mai bună alegere pentru aceste modalitățile preparare termică la temperaturi înalte deoarece are un punct de fum scăzut, mai ales uleiul extravirgin.
Uleiul de măsline rafinat are punctul de fum mai ridicat decât cel extravirgin și este preferabil pentru gătit la temperaturi ridicate.
◼Tipul de grăsime
◼Punct de fum
uleiul de șofrănel
256 ℃
uleiul de măsline rafinat
240 ℃
uleiul de soia
230 ℃
uleiul de alune
230 ℃
unt clarificat
230 ℃
ulei de porumb
230 ℃
ulei de floarea soarelui
223 ℃
ulei de rapiță
205 ℃
ulei de semințe de struguri
195 ℃
untura de porc
185 ℃
ulei de avocado
190-205 ℃
untura de rață
190 ℃
unt
175 ℃
ulei de cocos
175 ℃
ulei de măsline extravirgin
165- 190 ℃
– pentru copt și la grătar
Se păstrează criteriul punctului de fum când alegem uleiul. Deci mai bine folosim ulei de floarea soarelui decât ulei de măsline.
Dacă totuși alegem ulei de măsline, atunci e preferabilă varianta uleiului rafinat și nu cea de ulei extravirgin.
– pentru salate și dressinguri
De obicei este de ales un ulei cu o aromă pe care să o agreăm. Nu este important punctul de fum, nefiind vorba despre preparare termică.
Uleiul de măsline este cel mai indicat având în vedere proprietățile lui benefice.
Dacă nu agreăm în mod deosebit aroma de măsline, variante bune sunt și: uleiul de susan sau uleiul de nuci.
-Acta Scientific Nutritional Health. Evaluation of Chemical and Physical Changes in Different Commercial Oils during Heating, 2018 -American Heart Association. Monounsaturated Fat -AHA. Poliunsaturated Fat -International Olive Council. Olive&Health -International Journal of Molecular Science. Potential Health Benefits of Olive Oil and Plant Polyphenols, 2018
