Caută
Acasă Blog Pagina 8

Afecțiuni autoimune care apar împreună cu boala celiacă

Servus Med
-
0
Afecțiuni autoimune care apar împreună cu boala celiacă

Aproximativ 15% din persoanele cu boală celiacă au și alte afecțiuni autoimune. Cea mai frecventă boală autoimună care apare împreună cu celiachia este diabetul tip 1. Dar sunt și alte afecțiuni asociate.

Riscul de a dezvolta boli autoimune este influențat de genetică, dar factorii de mediu joacă un rol important.

Boala celiacă (celiachia, sprue celiac) se poate asocia uneori și cu alte afecțiuni autoimune. La anumite persoane apar simptomele de celiachie și ulterior semne ale altei boli autoimune.

Boala celiacă se poate asocia cu alte afecțiuni autoimune

Diabet tip 1

Diabetul tip 1 este tot o afecțiune autoimună. Poate apărea împreună cu boala celiacă la 8-10 % din persoane.

Cel mai des, simptomele diabetului nu sunt luate în seamă. Setea, foamea, senzația frecventă de a urina, sunt câteva din semne care atrag atenția asupra diabetului.

Afecțiuni tiroidiene

Sunt 2 afecțiuni tiroidiene care apar mai frecvent împreună cu boala celiacă: boala Graves și tiroidita Hashimoto.

Boala Graves este una din cauzele de hipertiroidie. Are tot cauză autoimună. Sistemul imunitar produce anticorpi care atacă țesutul tiroidian.

Semne de boală Graves: scădere în greutate, puls rapid și palpitații, exoftalmie, agitație, insomnie, diaree.

Tiroidita Hashimoto este una din cauzele de hipotiroidie (hormoni tiroidieni scăzuți).

Semnele de tiroidită: creștere în greutate, puls lent, senzație de frig, dificultăți de concentrare, amețeală, constipație și căderea părului.

Boala Addison

Boala Addison este o afecțiune autoimună mai rară în care efectul dereglării sistemului imunitar este insuficiența glandei corticosuprarenale și scăderea marcată a nivelului de cortizol din sânge.

Simptome caracteristice:

  • dureri abdominale
  • amețeală
  • oboseală
  • scădere în greutate
  • anemie
  • pielea închisă la culoare

Hepatita autoimună

În hepatita autoimună, autoanticorpii atacă ficatul care devine inflamat. Netratată, hepatita autoimună are evoluția similară altor tipuri de hepatită virală (hepatita C, B). În timp apare ciroza hepatică și insuficiența hepatică.

Află mai mult ⮕ Hepatita autoimună: simptome, evoluție, tratament

Sindrom Sjogren

În sindromul Sjogren este specifică lipsa de salivă și lacrimi. Consecințele sunt: gura uscată, ochi uscați, inflamații gingivale, carii, piele uscată, dar și dureri abdominale și articulare.

La analizele de sânge se pot detecta autoanticorpii îndreptați împotriva propriilor țesuturi, în mod special fiind afectate glandele producătoare de mucus.

Află mai mult ⮕ Ce este sindromul Sjogren?

Anemia pernicioasă

Anemia pernicioasă mai este cunoscută și ca anemia prin lipsă de vitamina B12. Organismul nu absoarbe corect această vitamină esențială datorită unor modificări ale mucoasei stomacului.

Semne de anemie pernicioasă: oboseală, ulcerații pe limbă, furnicături la mâini și picioare, pierderi de memorie, depresie.

Află mai mult ⮕ Ce este anemia pernicioasă?

Lupus eritematos sistemic

Lupusul este o afecțiune autoimună complexă în care sunt afectate articulațiile, mușchii, pielea, ulterior și organele importante (rinichi, inimă, creier, plămâni și vase de sânge).

Simptomele diferă în funcție de organele afectate și pot include anemia, oboseala, febra, erupție specifică pe piele, leziuni ale limbii sau durerile articulare.

Citește mai departe…

Boala celiacă: simptome și complicații
Vitamine care-ți lipsesc când consumi produse fără gluten
Glutenul: nu trebuie eliminat din dietă cu orice preț
Dieta fără gluten: când este indicată?
Ce trebuie să știm înainte de a elimina glutenul?

Bibliografie

Afectarea memoriei în infecția cu Helicobacter

Servus Med
-
0
Afectarea memoriei în infecția cu Helicobacter

Cercetări recente arată că persoanele infectate cu Helicobacter au un risc de afectare a memoriei și boală Alzheimer cu 11% mai mare decât populația generală. Helicobacter pylori este o bacterie care infectează frecvent stomacul și care poate provoca ulcer, gastrită sau indigestii frecvente dacă rămâne nedepistată și netratată.

O echipă de la Universitatea McGill din UK a realizat un studiu în care au fost analizate peste 4 milioane de persoane de peste 50 ani în ceea ce privește afectarea memoriei și prezența bolii Alzheimer.

Cercetarea a scos la iveală faptul că cei care au avut infecție simptomatică cu Helicobacter au prezentat și un risc crescut de apariție a bolii Alzheimer. Riscul a fost cu 11% mai mare decât la persoanele fără infecție.

Deși cauza bolii Alzheimer nu este clar identificată, este în studiu rolul posibil al diferitelor tipuri de infecții. Infecția cu Helicobacter este una din ele.

Rezultatul cercetării este util deoarece evidențiază faptul că infecția cu Helicobacter trebuie tratată eficient, mai ales la persoanele simptomatice.

Cum este posibilă afectarea memoriei în infecția cu Helicobacter?

Demența Alzheimer este cea mai frecventă formă de demență, în prezent afectând peste 40 milioane de persoane. Cercetările ce privesc această boală sunt multiple și multe din ele centrate pe importanța unor infecții în apariția bolii. Infecția cu Helicobacter este una din ele.

Cercetătorii care au realizat studiul au avansat și câteva ipoteze despre mecanismele posibile ale afectării memoriei:

1. Helicobacter ar putea pătrunde în creier via gură-nas-mucoasa olfactivă

2. Helicobacter afectează în timp flora intestinală (microbiom); alterarea microbiomului poate crește producția de citokine inflamatorii și poate crește permeabilitatea barierei hematoencefalice.

Bariera hematoencefalică protejează creierul în mod normal nelăsând să treacă particule care depășesc o anumită dimensiune. Permeabilizarea acestei bariere face creierul mai vulnerabil.

3. modificările structurale ale mucoasei gastrice provocate de infecția prelungită cu Helicobacter ar putea conduce la o scădere a absorbției de fier și vitamina B12 și la creșterea riscului de demență

Află mai mult ⮕ Lipsa vitaminei B12: cauze, semne, corecție

Afectarea memoriei: semne precoce

Cu cât durata infecției cu Helicobacter este mai mare, cu atât riscul afectării memoriei este mai mare au precizat cercetătorii britanici care au observat legătura demenței cu infecția.

Semnele precoce ale demenței pot trece neobservate:

  • uităm informații pe care le-am memorat de curând
  • întrebăm repetat același lucru
  • uităm date și evenimente importante
  • uităm numele unor obiecte sau locuri

Odată cu înaintarea în vârstă, un anumit grad de afectare a memoriei intră în normal.Dacă uităm numele unei persoane, dar ni-l amintim mai târziu nu înseamnă că avem demență. Specific bolii Alzheimer este uitarea repetată a aceleiași informații.

Află mai mult ⮕ Tulburări ușoare de memorie: ce risc este să apară boala Alzheimer?

Ce simptome sugerează că am putea fi infectați cu Helicobacter?

Helicobacter este o bacterie identificată în 1982 ca fiind cauza principală a apariției ulcerului și gastritei. Se crede că peste 50% din populația globului poartă această infecție, dar peste 80% din purtători nu au niciun simptom.

Helicobacter infectează stomacul și când simptomele apar, acestea sunt:

  • durere de stomac
  • greață
  • balonare
  • scăderea apetitului
  • vărsături

Durerea de stomac apare mai ales dacă stomacul este gol, între mese sau la prima oră a dimineții.

În timp se instalează gastrita și ulterior ulcerul peptic. Infecția cu Helicobacter este asociată și cu un risc mai mare de cancer gastric.

Infecția se tratează cu o combinație de medicamente și antiacide. Eșecul unei cure de tratament nu trebuie să ne descurajeze. Dacă simptomele persistă schema terapeutică se reia cu altă combinație de medicamente.

Citește mai departe…

Tratamentul infecției cu Helicobacter pylori
Helicobacter pylori: simptome digestive frecvente
Pansament gastric: de ce să nu iei timp îndelungat?

Bibliografie

Adenom de prostată sau cancer de prostată: cum îți dai seama?

Servus Med
-
0
Adenom de prostată sau cancer de prostată: cum îți dai seama?

Adenom de prostată sau hiperplazie benignă de prostată este afecțiunea provocată de creșterea în volum a prostatei, odată cu avansarea în vârstă. Este o afecțiune benignă, diferită de cancerul la prostată. Jumătate din bărbații de 50 ani au adenom de prostată și 90% din cei peste 80 ani.

Adenomul poate să provoace simptome urinare (urinare frecventă, blocare a fluxului urinar ș.a). Medicul urolog va stabili dacă este indicat un tratament cu medicamente sau dacă e utilă o intervenție chirurgicală.

adenom de prostată

Ce simptome produce adenomul de prostată?

  • nevoia frecventă de a urina
  • crește frecvența trezirilor nocturne pentru a urina sau nicturia
  • dificultăți când pornește jetul urinar
  • jet urinar care pornește și se oprește
  • jet urinar slab
  • incapacitatea de a goli vezica complet

Mai rar pot apărea:

Simptomele nu apar toate dintr-odată, ci gradat și se agravează cu timpul.

Află mai mult Hematuria (urina cu sânge) la bărbați

Ce alte boli pot da simptome urinare asemănătoare celor de adenom de prostată?

Sunt și alte afecțiuni care provoacă simptome asemănătoare adenomului de prostată:

Având în vedere că simptomele pot apărea și în cancerul de prostată, este bine ca un medic urolog să fie contactat cât mai curând!

Bine de știut
Nu ne putem da seama după simptome dacă este vorba despre cancer sau adenom de prostată. Multe din aceste simptome sunt comune. Doar medicul urolog poate face diferența după consult, analize și investigații.

Află mai mult ➡ Cancer de prostata: Cum se depistează la timp?

Cum stabilește medicul că este vorba despre adenom de prostată și nu despre cancerul la prostată?

Medicul trebuie să afle despre simptome și apoi va avea la dispoziție mai multe metode pentru a clarifica diagnosticul:

  • tușeu rectal – poate aprecia prin palpare dacă este o suspiciune pentru cancerul la prostată
  • teste de urină: sumar de urină și urocultură care vor putea pune în evidență o infecție urinară
  • analize de sânge: creatinina, clearance la creatinină și altele care vor arăta dacă rinichii funcționează normal
  • PSA – antigenul specific prostatic.

Bine de știut
Efectuarea preventivă a testului PSA ne poate trimite mai repede la medic. PSA crescut poate indica cancerul la prostată. Mai crește și în alte situații, dar urologul va ști să interpreteze corect cauza valorilor mari.

  • Biopsia de prostată se efectuează prin recoltarea mai multor probe de țesut din prostată și analiza lor la microscop. Este decisivă pentru a lămuri un diagnostic neclar.
  • Rezonanța magnetică nucleară (RMN) este o investigație imagistică la care urologul mai poate apela pentru clarificarea diagnosticului.

Află mai mult ➡ PSA sau Antigen specific prostatic: Rezultate interpretate

Ce complicații apar în caz de adenom de prostată?

Lipsa unui tratament pentru adenom de prostată poate duce la complicații.

Infecții urinare – provocate de faptul că vezica nu se golește complet niciodată. Prezența unei anumite cantități de urină permanent în vezică creează condiții pentru multiplicarea bacteriilor.

Litiaza vezicală – prin aglomerarea sărurilor prezente în urina ce stagnează în vezică.

Afectarea vezicii urinare care face permanent efortul de a reține urină sau de a o elimina

Incapacitatea bruscă de a mai urina – aceasta este o urgență medicală; se însoțește de senzația de a urina și de durere, dar urina nu se elimină

Afectarea rinichilor cu insuficiență renală– datorită presiunii permanente transmise de la vezică sau datorită infecțiilor urinare care pot afecta și rinichiul

Citește mai departe…

Tratamentul adenomului de prostată: medicamente sau operație?
Iritația vezicii: lichide și alimente de evitat
4 remedii naturale pentru prevenirea cancerului de prostată
Top 5 alimente cu licopen de care putem profita
Durerea pelvină la bărbați

Bibliografie

Acupunctura: 10 simptome la care este utilă

Servus Med
-
0
Acupunctura: 10 simptome la care este utilă

Acupunctura a fost intens studiată în ultimii ani, iar rezultatele nu sunt întotdeauna clare. Cercetările medicale revizuiesc constant eficiența acestei metode tradiționale, iar concluziile variază în funcție de afecțiune.

O analiză recentă a celor mai importante studii publicate între 2017 și 2022 a identificat efecte pozitive ale acupuncturii în cazul a zece probleme de sănătate. Printre acestea se numără durerea cronică, durerile lombare, osteoartrita genunchiului, migrenele, greața post-operatorie, simptomele menopauzei, infertilitatea (ca adjuvant în tratamentele de reproducere asistată) și oboseala asociată cu cancerul.

Totuși, o altă analiză care a acoperit perioada 2013–2021 a arătat că, deși există multe studii despre acupunctură, doar o mică parte dintre ele oferă dovezi solide. În multe cazuri, efectele nu au fost mai bune decât cele ale unui tratament simulat (placebo).

Pentru durerea lombară cronică, acupunctura pare să ajute pe termen scurt, dar și aici dovezile sunt moderate, din cauza variațiilor între studii.

Revizuim mai jos rezultatele acupuncturii în câteva tipuri de simptome pentru care metoda s-a dovedit eficientă într-o anumită proporție.

Ce este acupunctura?

Acupunctura este o metodă de tratament din Medicina Tradițională Chineză. Acele utilizate se plasează în anumite puncte specifice. Se utilizează în special pentru a trata durerea, dar și pentru alte simptome.

Având în vedere că practic nu are efecte secundare, acupunctura este o alternativă bună la medicamentele analgezice și corticosteroizi.

Acupunctura stimulează puncte poziționate de-a lungul a 14 meridiane energetice. Scopul este eliberarea energiei vitale chi.

Specialiștii medicinei moderne consideră că acele duc la eliberarea de endorfine. Endorfinele sunt analgezice naturale și stimulează și fluxul sanguin cerebral.
Scepticii consideră că metoda are doar efect placebo.

Durere de spate

Acupunctura poate fi încercată pentru durerile de spate care nu răspund la tratamentul standard. Unele studii clinice susțin că efectele acupuncturii pot dura până la 3 luni.

Durere de genunchi

Acupunctura este utilă alături de tratamentul convențional al artritei. Cele mai promițătoare rezultate sunt pentru durerea de genunchi. Sunt necesare studii clinice suplimentare pentru confirmare.

Sindrom de tunel carpian

Metoda a fost testată comparativ cu corticosteroizii pentru durerea de mână din sindromul de tunel carpian.
Un studiu efectuat în Taiwan a aplicat pacienților 8 ședințe de acupunctură în decurs de 1 lună.
Reducerea durerii a fost mai bună la acupunctură comparativ cu medicamentele.

Acupunctura pentru crampe menstruale

Analiza a 27 de studii clinice efectuate în Coreea de Sud și care au inclus peste 3000 de femei, a concluzionat că acupunctura pentru crampele menstruale este mai eficientă decât analgezicele sau suplimentele din plante.

Și reflexoterapia este acceptată ca metodă alternativă de tratament al durerii. Masarea punctului aflat la 2 degete sub buric calmează dismenoreea. Dar poate avea efect benefic și în colonul iritabil sau constipație.

Bufeuri

Utilizarea acupuncturii poate reduce frecvența bufeurilor și a transpirațiilor nocturne la femeile aflate la menopauză. Efectele se mențin timp de 6 luni de la încheierea ședințelor de acupunctură.

Acupunctura pentru greață

Utilizarea punctului P6 de la încheietura mâinii pentru acupunctură reduce greața. Chiar și în cazurile de chimioterapie pentru cancer.

Au fost comparate 10 metode diferite de stimulare a punctului P6 (pericardium): electric, cu ace sau cu reflexoterapie.
Eficiența acupuncturii a fost confirmată în mare parte.

Fibromialgia

Acupunctura poate reduce durerile generalizate din fibromialgie, dar temporar.
Mai semnificativ este rezultatul asupra anxietății și oboselii care însoțesc durerea.

Alte tipuri de dureri

Acupunctura este utilizată ca metodă complementară de tratament și în durerea cronică. Dar și în durere cervicală, dureri musculare sau dureri de cap.

Scopul este reducerea consumului de analgezice. Iar avantajul este practic absența efectelor secundare.
Trebuie să ne asigurăm că cel care practică metoda are o competență în acest tip de terapie. Și că acele pe care le folosește sunt de unică utilizare.

Citește mai departe…

Efectul nocebo: cum așteptările negative pot intensifica durerea
Somnul de noapte fără durere de spate. Sfaturi practice
Durerea. Cum ne orientăm dacă e grav ceea ce simțim?
Gheața sau căldura? Ce să folosești la durere de genunchi?
Situații în care o durere de cap este urgență

Bibliografie

Declanșarea gutei poate fi evitată

Servus Med
-
0
Declanșarea gutei poate fi evitată

Declanșarea gutei cu inflamația dureroasă articulațiilor poate fi evitată prin eliminarea factorilor declanșatori care cresc nivelul de acid uric în sânge. Alcoolul, alimentele bogate în purine sau cele îndulcite cu sirop de fructoză sunt unii dintre acești factori declanșatori, dar sunt și alții la care ne gândim mai puțin sau care nu par să aibă legătură cu articulațiile.

Guta se caracterizează prin episoade de artrită inflamatorie dureroasă separate de perioade de acalmie.

Creșterea acidului uric în sânge (hiperuricemia), din diverse cauze, creează condițiile favorabile de apariție a microcristalelor de acid uric. Ulterior aceste microcristale se depun în articulații și provoacă guta.

Simptomele gutei

Atacul de gută apare când inflamația articulară se reactivează și simptomele caracteristice sunt:

  • durere intensă care apare brusc, de obicei în mijlocul nopții
  • roșeață, căldură și edem la nivelul articulațiilor afectate

Deși guta poate afecta orice articulație, mai frecvent sunt implicate articulațiile degetului mare de la picior, glezna, genunchii și degetele de la mâini.

Atacul de gută nu are semne prevestitoare. Odată declanșat, poate dura 1-2 săptămâni. Ulterior urmează o pauză care poate dura luni și uneori ani.

Factori care pot fi răspunzători de declanșarea gutei

Alcoolul și deshidratarea

Consumul de alcool este unul din cei mai cunoscuți declanșatori ai unui atac de gută.

Un studiu clinic raportează creșterea cu 36% a incidenței atacurilor de gută la 24 ore după consumul a una sau două băuturi alcoolice. La un consum mai mare de alcool, incidența atacurilor de gută este și mai mare.

Indiferent de tipul băuturilor alcoolice consumate, riscul declanșării gutei rămâne crescut.

Totuși, unele băuturi, cum este berea, au un conținut mai mare de purine decât altele, ceea ce poate provoca mai frecvent hiperuricemia și atacul de gută.

Deshidratarea este un alt factor declanșator al gutei. Consumul redus de apă, transpirația excesivă sau vărsăturile pot provoca deshidratarea.

Alimentele bogate în purine

Purinele sunt molecule care intră în alcătuirea fiecărei celule a corpului nostru, în componența ADN-ului care poartă materialul genetic. Atunci când celulele mor și se reînoiesc rezultă și purine care trebuie procesate chimic.

În plus, există și purinele pe care le obținem prin aport alimentar și care de asemenea trebuie metabolizate de organism.

Prin prelucrarea purinelor rezultă acidul uric, un deșeu metabolic al cărui nivel crescut în sânge provoacă guta sau litiaza renală cu pietre de acid uric.

Practic toate celulele vii conțin purine și este greu să le evităm complet, dar unele alimente au purine în cantitate mai mare:

  • carnea, mai ales organele de animale, carnea roșie, carnea de miel și pieptul de pui cu piele.
  • scoicile și peștele (hamsii, păstrăv, hering, ton, somon, sardine); peștele uscat, peștele conservat sau procesat, au o concentrație mai mare de purine decât peștele proaspăt.

Deși unele dintre legume și leguminoase au o concentrație mai ridicată de purine (sparanghel, ciuperci, spanac, mazăre, conopidă), nu s-a demonstrat creșterea incidenței atacurilor de gută după consumul acestor alimente. Dimpotrivă, frecvența atacurilor de gută este semnificativ mai mică la vegetarieni comparativ cu non-vegetarienii sau veganii.

Află mai mult ⮕ 10 alimente bogate în proteine în afară de carne

Alimentele îndulcite cu sirop de fructoză

Alimentele și băuturile îndulcite cu sirop de fructoză pot declanșa atacul de gută. Orice tip de zahăr adăugat are acest efect, dar fructoza în mod special.

Siropul de fructoză este un îndulcitor introdus în industria alimentară în 1967. Se găsește în produsele alimentare procesate și în băuturi.

S-a observat că frecvența atacurilor de gută crește cu peste 60% după consumul produselor îndulcite cu sirop de fructoză care duc la creșterea acidului uric.

Interesant este faptul că fructele, care au un conținut ridicat de fructoză în forma ei naturală, nu declanșează atacul de gută.

Stresul

Stresul fizic și psihic poate declanșa atacul de gută.

De exemplu, s-a observat că durerea apare mai frecvent după o intervenție chirurgicală, după ce am trecut printr-o boală, după efort fizic excesiv sau la temperaturi extreme (cald sau frig).

Curele de slăbire exagerate pot fi un alt factor declanșator al gutei deoarece sunt o altă cauză de stres fizic.

Află mai mult ⮕ Adaptarea generală la stres

Medicamentele

Unele medicamente pot declanșa atacul de gută mai ales la inițierea tratamentului:

  • unele diuretice cum este furosemidul
  • aspirina în doze mici
  • imunosupresoarele

Alți factori declanșatori ai gutei

Factorii care cresc riscul de gută și asupra cărora nu putem interveni sunt:

  • vârsta peste 65 de ani
  • sexul masculin
  • anumite gene specifice

Guta apare mai frecvent și la persoane care au alte comorbidități:

Măsuri utile pentru evitarea gutei

Evitarea episoadelor de recădere a gutei cu inflamație articulară dureroasă este posibilă identificând factorii declanșatori.

Nu la toate persoanele declanșarea gutei este provocată de aceiași factori, de aceea este util un jurnal în care să notăm alimentele consumate, zilele cu consum de alcool sau deshidratare, alimentele îndulcite cu sirop de fructoză etc.

Ulterior putem compara apariția episoadelor de gută cu evenimentele notate în jurnal și putem identifica factorii declanșatori.

Pentru a reduce la minimum riscul unui atac de gută, câteva măsuri sunt utile:

  • limitarea consumului de alcool (mai ales consumul de bere)
  • hidratarea
  • alimentația pe bază de fructe și legume
  • reducerea stresului
  • reducerea nivelului de acid uric
  • tratarea corespunzătoare a afecțiunilor concomitente care cresc riscul atacurilor de gută

S-a mai observat și faptul că la persoanele cu lipsă de vitamina D atacurile de gută sunt mult mai probabile. De aceea, corecția nivelului de vitamina D ar putea fi utilă în prevenirea gutei.

Sucul de cireșe este promovat ca remediu pentru gută, dar dovezile nu sunt suficiente. Efectul sucului de cireșe asupra scăderii acidului uric este destul de modest.

Consumul a 4-6 cafele pe zi poate duce la reducerea acidului uric și astfel cafeaua ar putea avea un efect protectiv față de gută.

Citește mai departe…

2 motive să iei corect tratamentul de gută
Atacul de gută: tratament și prevenire
Tratamentul gutei: remedii pentru durere și inflamație
Pseudoguta, durerea de genunchi și calciul
Litiaza renală: simptome, tipuri de calculi, riscuri

Bibliografie

Acid uric crescut (hiperuricemie) : semne, depistare, tratament

Servus Med
-
0
Acid uric crescut (hiperuricemie) : semne, depistare, tratament

Acidul uric este un deșeu metabolic. Se formează când organismul degradează anumite substanțe chimice numite purine. Hiperuricemia (creșterea acidului uric) apare când organismul nostru nu reușește să elimine eficient acest produs al metabolismului.

Ficatul și intestinul subțire produc cea mai mare parte a acidului uric.
Rinichii elimină 2/3 din acidul uric, cealaltă 1/3 fiind eliminată de tractul gastrointestinal.

Acid uric: valori normale, valori crescute

Nivelul din sânge al acidului uric este cel pe care îl măsurăm și în funcție de această valoare știm dacă există hiperuricemie.

Valori crescute ale acidului uric sau hiperuricemie:

  • peste 6 mg/dl pentru femei
  • peste 7 mg/dl pentru bărbați

Copiii au, în general, 3-4 mg/ dl acid uric. La pubertate valorile încep să crească.

Femeile mențin nivelul mai scăzut al acidului uric până la menopauză. După menopauză valorile tind să le atingă pe cele ale bărbatului.

Pe parcursul vieții, concentrația acidului uric în sânge variază cu înălțimea, tensiunea arterială, greutatea, funcția renală și consumul de alcool.

Hiperuricemia poate cauza formarea de cristale de acid uric (urați). Cristalele se pot depune în articulații, generând o formă de artrită numită gută.

Urații se mai pot depune și în rinichi și apare litiaza urică sau urolitiaza.

Netratat, nivelul crescut de acid uric poate duce la afectare permanentă a oaselor și articulațiilor, la afecțiuni renale ( cu 40 % mai frecvent decât cei cu acid uric normal) și cardiace (infarct miocardic, sindrom metabolic).

Cercetările susțin o legătură între acid uric crescut și diabetul de tip 2, hipertensiune și afecțiunea numită ficat gras non-alcoolic.

Acid uric crescut (hiperuricemie): de ce apare?

Factorii care pot determina creșterea acidului uric sunt:

  • dieta bogată în purine- fructe de mare, carne roșie, vânat, organe de animale
  • consumul exagerat de alcool ( în special bere și lichior)
  • obezitate
  • psoriazis
  • exces de niacină/ vitamina B3
  • hipotiroidia
  • medicamente imunosupresoare
  • boala polichistică renală
  • insuficiența renală
  • tratament cu diuretice, barbiturice
  • sindromul de liză tumorală (eliberare rapidă a unui număr mare de celule în sânge ca urmare a existenței unui cancer sau după chimioterapie)
  • moștenirea genetică a unui defect de metabolism
  • afectarea glandelor paratiroide

Există și situații în care acidul uric scade:

  • utilizarea unor medicamente: salicilați, probenecid, alopurinol, estrogeni, indometacin ș.a.
  • acromegalie
  • boala celiacă
  • sindromul secreției inadecvate de hormon antidiuretic (SIADH)

Află mai mult ⮕ Calculii renali: cum îi dai seama că există?

Acid uric crescut (hiperuricemie): înseamnă obligatoriu diagnostic de gută?

Diagnosticul de gută se pune ținând cont de simptome și de aspectul articulațiilor pe radiografie sau la RMN.

Durează un timp de când acidul uric începe să crească și până apar consecințele: artrita (guta) sau litiaza renală.

Află mai mult ⮕ Dieta pentru gută: ce alegem? ce evităm?

Cum se tratează nivelul crescut de acid uric?

Hiperuricemia asimptomatică

Cele mai multe persoane cu acid uric crescut nu fac gută sau litiază renală.

Tratamentul medicamentos pentru scăderea acidului uric atunci când nu sunt simptome, nu este indicat. Totuși sunt indicate schimbarea dietei și reducerea consumului de alcool.

Excepție fac cazurile oncologice: persoanele care fac chimioterapie și au acid uric crescut vor primi tratament profilactic pentru a evita afectarea renală.

Hiperuricemia simptomatică

• Guta

Necesită inițial tratament pentru atacurile dureroase

Medicamentele cele mai uilizate și care scad acidul uric sunt:

Probenecid – indicat mai ales celor fără litiază renală în antecedente și cu funcție renală bună; doza inițială este de 250 mg de 2 ori pe zi, până la maximum de 3 ori/zi.

Iritația gastrointestinală este un efect secundar ce apare la 2% din pacienți.

Alopurinol este cel mai utilizat agent uricozuric. Candidații ideali sunt cei care au gută, tofi gutoși, nefrolitiază sau insuficiență renală. Doza obișnuită este de 200-300 mg/zi.

Reacții alergice, hepatotoxicitate, afectarea măduvei osoase sunt câteva dintre efectele adverse ale acestei medicații.

Află mai mult ⮕ Atacul de gută: tratament și prevenire

• Litiaza renală de acid uric

Alopurinol este medicamentul cel mai indicat în această situație, cel puțin deocamdată.

Uneori este indicată și alcalinizarea urinei pentru a stimula eliminarea acidului uric ( citrat de potasiu, bicarbonat de sodiu).

Hidratarea adecvată care să mențină un debit urinar peste 2 litri/zi este esențială.

Află mai mult ⮕ Câtă apă trebuie să bem în mod normal și câtă la efort?

De reținut

Hiperuricemie înseamnă valori peste 6,8 mg/dl.

Creșterea nivelului de acid uric poate genera guta sau urolitiaza ( calculi renali de acid uric).

Determinarea acidului uric în sânge se folosește pentru a monitoriza evoluția gutei sau în cursul chimioterapiei pentru diverse neoplasme ( pentru a evita depunerea de urați sau insuficiența renală).

Pe lângă consumul exagerat de carne, consumul de alcool (în special bere) și exercițiile fizice exagerate pot provoca hiperuricemie.

Citește mai departe…

Acid uric crescut? 2 motive ca să iei tratamentul corect
Guta: este consumul de carne singurul vinovat?
Tratament pentru gută

Bibliografie

Retinol. Cum să-l folosești pentru riduri, pete sau acnee?

Servus Med
-
0
Retinol. Cum să-l folosești pentru riduri, pete sau acnee?

Retinol este o formă de vitamina A folosită în produsele de îngrijire a pielii. Se folosește cel mai frecvent pentru ridurile fine și hiperpigmentarea pielii (pete maronii), dar are și alte beneficii.

Sunt mai multe ingrediente utile pentru piele care derivă din vitamina A și care nu trebuie confundate. Retinol, retinoid și retin-A nu sunt unul și același lucru.

Retinoizi sunt toate ingredientele derivate din vitamina A, inclusiv retinol și retin-A.

Retin-A (tretinoin) este un retinoid eliberat doar cu prescripție medicală care acționează mult mai rapid decât retinolul. Retinolul este încorporat în produse cosmetice pe care le procurăm fără vreo prescripție medicală.

Retinol: beneficii pentru piele

  • Estompează petele maronii

Retinolul ajută la atenuarea petelor maronii ale tenului apărute din diferite cauze, inclusiv melasma apărută în sarcină sau cicatricile rămase după acnee.

  • Atenuează ridurile fine

Retinolul umple zonele fin ridate ale tenului ajutând la dezvoltarea colagenului natural. Previne și reversează parțial semnele de îmbătrânire provocate de expunerea la soare.

  • Prevenirea acneei

Retinolul blochează porii care ar putea duce la apariția comedoanelor și a altor leziuni specifice acneei.

  • Reduce descuamarea pielii

Retinolul și un alt retinoid înrudit numit tazaroten pot îmbunătăți textura pielii și pot reduce tendința de descuamare.

În mod special tazarotenul este folosit pentru leziunile cutanate din psoriazis, o boală autoimună în care descuamarea pielii este specifică.

Află mai mult ⮕ Pete maronii pe piele: ingrediente obligatorii în crema de față

Diferențe între produsele cu retinol

Tenul trebuie spălat înainte de aplicarea produselor cu retinol.
La 20-30 min după curățarea tenului, când pielea este uscată, se aplică produsul cu retinol. După retinol se poate aplica o cremă emolientă sau o cremă cu protecție solară.

  • Serurile – se aplică pe pielea spălată, înainte de emolient; eliberează ingredientele direct în piele.
  • Cremele – sunt cel mai puțin iritante produse cu retinol; de regulă conțin și un emolient care atenuează efectul de uscare al retinolului.
  • Gelurile – sunt produsele care interacționează cel mai puțin cu machiajul.
  • Tratamentele pentru ochi – retinolul este potrivit pentru pielea fină din jurul ochilor.
  • Creme de protecție solară care conțin și retinol. Factorul de protecție trebuie să fie minimum 30.

La ce vârstă este bine să începi să folosești retinol?

Hidratarea corespunzătoare, alimentația echilibrată și mișcarea contribuie decisiv la aspectul pielii. Sunt însă și alți factori pe care nu-i putem controla și care ne afectează tenul, cum este poluarea.

Retinolul este încorporat în creme emoliente, tratamente pentru pielea din jurul ochilor sau seruri.

Având în vedere că stimulează producția colagenului natural, poți folosi cremele cu retinol oricând de la vârsta de 20 ani.

Ordinea recomandată:

  1. curăță tenul
  2. aplică produsul cu retinol
  3. aplică emolient și sunscreen
  4. machiaj (opțional)

Pentru acnee, produsele cu retinol se folosesc oricând după vârsta de 12 ani.

În schimb, este contraindicată folosirea retinolului de către femeile gravide.

Află mai mult ⮕ Sfaturi practice pentru îngrijirea pielii la fiecare vârstă

Cât timp durează până când retinolul își face efectul?

Rezultatele folosirii produselor cu retinol se observă după minimum 6 luni de folosire.

Rezultatele sunt cumulative, deci cu cât mai mult timp le folosești, cu atât vei observa rezultatele mai bine. Pielea devine tot mai fină, mai fermă și se reduc substanțial petele hiperpigmentate.

Retinoizii mai potenți decât retinolul, cum sunt tretinoin și izotretinoin, se folosesc pentru acnee și necesită, de asemenea, minimum 3 luni de folosire.

Când ar trebui evitat retinolul?

În general, retinolul trebuie evitat dacă există alergii cutanate sau o uscăciune excesivă a pielii.

Deoarece retinolul îndepărtează un strat de celule de la suprafața pielii, expune un strat de celule sensibile la soare. De aceea, de cele mai multe ori se recomandă folosirea retinolului seara, înainte de culcare.

Dacă-l folosim ziua ar trebui evitată expunerea la soare.

Cu cât concentrația de retinol este mai mare, produsul este mai potent, dar crește și riscul de efecte neplăcute.

Produsele cu retinol nu ar trebui folosite dacă ai eczemă (dermatită atopică). Retinolul poate accentua sensibilitatea și uscăciunea pielii specifică eczemei.

Citește mai departe…

Cum să-ți îngrijești tenul după 40 ani?
Colagen pentru piele și articulații: eficiență și recomandări
9 sfaturi practice pentru piele uscată

Bibliografie

Declanșatorii astmului alergic pe care îi poți evita

Servus Med
-
0
Declanșatorii astmului alergic pe care îi poți evita

Alergiile la praf, polen, mucegai sau păr de animal se pot complica cu apariția astmului alergic. Declanșarea simptomelor este clar legată de contactul cu acești alergeni. Dar agravarea simptomelor sau eficiența incompletă a tratamentului poate fi influențată și de alți factori care țin de mediul înconjurător și de stilul de viață.

Stresul

Stresul are mai multe efecte negative la persoanele cu astm alergic chiar dacă alta este cauza astmului.

Stresul de lungă durată (stres cronic):

  • reduce eficiența tratamentului antiastmatic cu bronhodilatatoare pe cale inhalatorie
  • mucoasa respiratorie devine mai sensibilă la alergeni cum sunt polenul, poluanții sau praful și crește riscul de apariție a crizei de astm bronșic
  • încordarea mentală și emoțională poate agrava simptomele respiratorii ale astmului

Schimbările bruște ale vremii

Vântul uscat, aerul rece sau schimbările bruște de vreme sau temperatură pot provoca un episod de astm.

Furtuna este un factor recunoscut în declanșarea astmului. Dacă furtuna cu tunete apare și în sezonul cu concentrație mare de polen, particulele se fragmenează și polenul devine mult mai ușor de inhalat.

Vântul de la furtună împrăștie aceste particule în jur, facilitând inhalarea.

Simțirea și exprimarea emoțiilor puternice

Furia, frica, excitare, râsul, țipătul, plânsul, sunt emoții puternice în care respirația se modifică și care pot declanșa o criză de astm.

Află mai mult ⮕ Lipsa vitaminei D în alergii și astm alergic

Efortul fizic – un declanșator al astmului care nu trebuie să te oprească să faci mișcare

Activitatea fizică, în special atunci când implică respirație intensă, poate declanșa simptome de astm. Unii pacienți observă apariția dificultăților respiratorii în timpul sau după exerciții, mai ales dacă acestea se desfășoară în aer rece. Această reacție este cunoscută sub denumirea de bronhoconstricție indusă de efort, iar anterior era numită astm indus de efort.

Simptomele nu apar de obicei imediat, ci după câteva minute de efort susținut. Dacă apar mai devreme, este un semn că tratamentul actual ar trebui reevaluat împreună cu medicul.

Vestea bună este că, printr-un tratament corect și personalizat, nu trebuie să renunți la activitatea fizică. Exercițiile regulate sunt esențiale pentru o viață sănătoasă, inclusiv pentru persoanele cu astm.

Mirosuri puternice – un factor declanșator ignorat

Mirosurile puternice provenite din parfumuri, odorizante de cameră, lumânări parfumate, vopsea, benzină sau produse de curățenie pot declanșa simptome de astm alergic la persoanele sensibile.

Aceste produse eliberează adesea substanțe chimice iritante, precum compușii organici volatili (COV), care pot inflama căile respiratorii și agrava simptomele existente. Chiar și produsele etichetate ca „naturale” sau „ecologice” pot conține uleiuri esențiale sau alți compuși care afectează negativ persoanele cu sensibilitate respiratorie.

Expunerea la astfel de mirosuri nu doar că poate provoca iritații și inflamații, dar poate duce și la congestie nazală, îngreunând respirația pe nas. Pentru a limita riscurile, se recomandă utilizarea produselor de îngrijire personală fără parfum și a soluțiilor de curățare naturale, cum ar fi combinațiile pe bază de apă și oțet.

Află mai mult ⮕ Cum să folosești oțetul pentru haine perfect curate?

Persoane la care este mult mai probabilă declanșarea astmului alergic

Astmul alergic este declanșat de contactul cu alergeni, substanțe care declanșează un lanț de reacții imunitare de apărare.

Prezența simultană a altor afecțiuni sau tratamente cronice poate influența evoluția astmului. Unele agravează bronhospasmul și pot reduce eficiența tratamentului.

Afecțiuni care agravează astmul:

Dintre medicamente, aspirina, alte antiinflamatoare nesteroidiene și betablocantele (propranolol, metoprolol ș.a.) sunt implicate cel mai frecvent în declanșarea astmului bronșic.

Citește mai departe…

Astm bronșic: cum se declanșează? cum ne protejăm?
Astmul și alergiile alimentare: au legătură?
Animalele de companie pot declanșa astmul?
Tusea alergică: remedii și prevenire
Alergia la mucegai

Bibliografie

Ceaiul și cafeaua: pot reduce absorbția fierului din alimente?

Servus Med
-
0
Ceaiul și cafeaua: pot reduce absorbția fierului din alimente?

Ceaiul și cafeaua pot reduce absorbția fierului, dar depinde ce ceai și de nivelul de consum. Fierul este un mineral esențial pe care ni-l procurăm din alimente. Fierul hem este cel pe care-l procurăm din carne și pește. Fierul non-hem provine din surse vegetale, inclusiv din nuci.

Fierul se absoarbe în prima parte a intestinului care urmează imediat după stomac.

Cum poate fi împiedicată absorbția fierului?

Alți compuși din alimentele pe care le consumăm se pot lega chimic de fier și pot împiedica absorbția acestuia.

  • Polifenolii (flavonoide, tanini) – o grupă de compuși care se găsesc în plante
  • Fitați (o formă de stocare a fosforului) – compuși pe care-i găsim în semințe, nuci, fasole, cereale integrale.

Polifenolii și fitații au și multe efecte benefice, dar au și dezavantajul reducerii absorbției de fier.

Este afectată mai ales absorbția fierului non-hem (din surse vegetale). De aceea, deficitul de fier apare mai ales la vegetarieni și vegani care evită carnea și peștele.

Ceaiul negru și ceaiul verde pot interfera cu absorbția fierului. Cafeaua poate, de asemenea, să reducă absorbția fierului.

Un studiu efectuat în Coreea observă scăderea cu 8,4% a absorbției de fier la bărbați și cu 18,8% la femei la un consum de 3 căni de cafea/ zi.

Efectul ceaiului negru și al cafelei se explică prin conținutul mare de tanini.

Cafeaua prăjită ușor (light-roasted) din care se prepară specialități de cafea cu gust mai acrișor, au conținut mai mare de tanini comparativ cu boabele de cafea mediu sau intens prăjite. 

Ceaiul negru are un conținut mai mare de tanini decât cafeaua. La fel și ceaiul oolong (un tip de ceai alb).

Ceaiul verde are, în schimb, mai puțini tanini decât cafeaua.

Când este semnificativă reducerea absorbției de fier din cauza consumului de cafea și ceai negru sau verde?

La un consum redus sau moderat de ceai negru, verde sau cafea, NU poate apărea reducerea absorbției fierului și nici anemia feriprivă.

Problema poate interveni când consumul de cafea sau ceai este mult crescut, de exemplu peste 3-4 căni/ zi.
Și mai ales atunci când ținem diete restrictive care elimină carnea și peștele.

Sfaturi practice când consumi ceaiul și cafeaua în cantități mari zi de zi

  • alege ceaiul verde în locul celui negru sau a cafelei pentru că are tanini mai puțini
  • alege cafeaua dark-roasted (prăjită intens)
  • nu consuma cafeaua și ceaiul odată cu alte alimente; lasă să treacă 90 min de la masă, înainte să bei cafeaua.
  • alege ceaiuri din plante (mușețel, rooibos, yerba mate etc) care au conținut foarte redus de tanini și nu pot reduce absorbția fierului

Citește mai departe…

Iod, seleniu și fier: cum ajută tiroida și surse naturale utile
10 alimente bogate în fier. Ghid vizual
Combinații de alimente care cresc absorbția fierului

Bibliografie

Cum să folosești oțetul pentru haine perfect curate?

Servus Med
-
0
Cum să folosești oțetul pentru haine perfect curate?

Oțetul alb distilat este produs la a doua fermentare a alcoolului distilat și diluat. Alcoolul provine din cereale, cartofi, porumb sau orz. Oțetul distilat este acid acetic mult mai diluat decât oțetul pe care îl folosim la mâncare. Mai slab și decât oțetul de mere.

Oțetul alb distilat este practic o soluție incoloră de acid acetic în concentrație de 4-7%. Mai este cunoscut și ca oțet pentru menaj sau oțet virgin. Și ne permite să devenim mai sustenabili, mai prietenoși cu mediul.

otetul

Cercetări recente ale epidemiologilor au demonstrat că există o legătură clară între expunerea plămânilor la contactul cu produse de curățat și apariția alergiilor. Oțetul distilat poate fi o soluție cel puțin parțială.

Oțetul pentru albirea perfectă a rufelor

otetul distilat

Acidul acetic din oțet nu afectează țesăturile. Dar este suficient de puternic pentru a dizolva reziduurile de săpun și detergent. Adăugă 1/2 cană de oțet la ciclul de limpezire și vei vedea!

Mirosul neplăcut al prosoapelor

otetul distilat

Dacă ai uitat să scoți prosoapele din mașina de spălat și observi că miros urât, înseamnă că a apărut mucegaiul chiar dacă nu-l observi. Totul se poate repara cu oțet.

Adaugă 2 căni de oțet și mai pornește un ciclu de spălare. Apoi încă un ciclu doar cu detergent.

Lenjerie moale și pufoasă

otetul distilat pentru haine

Oțetul poate înlocui cu succes soluțiile pe care le-ai utilizat până acum pentru a înmuia lenjeria și hainele. Fără să lase urme neplăcute.

Se adaugă 1/2 cană de oțet la ultimul ciclu de limpezire al mașinii de spălat. Dacă te deranjează mirosul, pune și câteva picături de ulei esențial aromatic.

Soluția de oțet este hipoalergenică și este ideală pentru hainele copiilor, în special pentru pijamale. Soluțiile comerciale nu ar trebui utilizate pentru hainele copiilor, spun specialiștii.

Oțetul îndepărtează mirosul neplăcut

Ține un spray cu oțet distilat diluat cu apă,lângă mașina de spălat. Poate îndepărta mirosul neplăcut de pe hainele ce urmează să le speli.

Spreiază direct hainele pe zona mirositoare și lasă soluția de oțet să acționeze timp de 10 min. Abia după aceea pornește ciclul de spălare. Oțetul previne și îngălbenirea hainelor sub braț.

Oțetul îndepărtează puful și părul de animal

O jumătate de cană de oțet distilat adăugată la limpezire previne ca puful sau părul de animal să se lipească de rufe.

Te ajută la îndepărtarea pufului în exces și atunci când ai spălat din greșeală o haină închisă la culoare împreună cu una pufoasă.

Citește mai departe…

Cum se scot petele de vin roșu de pe fața de masă?
Cum să eviți contaminarea cu microplastic și de ce ar trebui?
Cum să îndepărtezi eficient pesticidele de pe alimente?

Bibliografie
1...789...130Pagina 8 din 130
2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă

Cele mai noi

Cele mai citite

Știri

Meniu