Boala inflamatorie intestinală, care include în principal boala Crohn și rectocolita ulcero-hemoragică, este cunoscută pentru impactul ei major asupra intestinului. Însă ceea ce mulți pacienți trec cu vederea este faptul că această afecțiune poate influența și sistemul osos, crescând semnificativ riscul de osteoporoză și fracturi.
Osteoporoza este o afecțiune caracterizată prin scăderea densității minerale osoase, ceea ce face ca oasele să devină fragile și mai predispuse la fracturi.
În cazul persoanelor cu boala inflamatorie intestinală (boala Crohn sau colita ulcerohemoragică) riscul de fractură este cu aproximativ 38% mai mare comparativ cu populația generală. Unele studii au raportat chiar un risc de 60% mai mare de fractură de șold.
pierderea în greutate și activitatea fizică redusă
dezechilibre hormonale precum hipogonadismul
tratamentul îndelungat cu glucocorticoizi (prednison, hidrocortizon etc.)
pubertate întârziată la copii
Ce se întâmplă în oase?
Un mecanism important implică sistemul RANKL-OPG, care reglează echilibrul între formarea și distrugerea osoasă. Inflamația cronică, deficitul de estrogeni și tratamentele cu steroizi cresc nivelul RANKL și reduc OPG, favorizând distrugerea oaselor (resorbția osoasă).
Cum se evaluează sănătatea oaselor?
Densitatea osoasă este măsurată prin testul DEXA (absorptiometrie duală cu raze X). În funcție de rezultate, medicii pot diagnostica osteopenia (scădere moderată a densității osoase) sau osteoporoza (scădere severă, cu risc crescut de fracturi).
Pentru copii și tineri:
Se folosește scorul Z (comparat cu vârsta)
Diagnosticul de osteoporoză necesită densitate osoasă scăzută și un istoric de fracturi
Pentru adulți:
Se folosește scorul T (comparat cu un adult tânăr sănătos)
Terapie anabolică osoasă (teriparatid, romosozumab) în cazuri severe
Monitorizare constantă
Pacienții cu risc crescut (vârstnici, utilizatori de corticosteroizi, pacienți cu inflamație activă sau intervenții chirurgicale intestinale) trebuie să efectueze DEXA la intervale regulate.
În cazul copiilor, evaluările pot fi mai frecvente, mai ales dacă primesc tratament cu steroizi.
De reținut
Boala inflamatorie intestinală nu afectează doar intestinul, ci întregul organism. Una dintre cele mai ignorate, dar serioase complicații este scăderea densității osoase. Monitorizarea atentă, prevenția activă și tratamentul adecvat pot reduce semnificativ riscul de fracturi și pot îmbunătăți calitatea vieții persoanelor cu boala inflamatorie.
Tratarea la timp a unor infecții cum sunt cea cu Helicobacter, Papiloma virus (HPV) sau virusuri hepatice este o măsură eficientă în prevenirea cancerului.
În cadrul Congresului ESCMID Global 2025, desfășurat la Viena, experți de la Organizația Mondială a Sănătății și de la Universitatea din Geneva au evidențiat legătura directă dintre anumite infecții și apariția cancerului.
În 2022, aproximativ 2,5 milioane de cazuri noi de cancer la nivel global au fost atribuite infecțiilor, subliniind importanța prevenirii și tratării acestora pentru reducerea incidenței cancerului .
H. pylori este o bacterie a cărei principală cale de transmitere este fecal-orală. În majoritatea cazurilor, se dobândește în copilărie și persistă în stomac pe tot parcursul vieții dacă nu este tratată.
Schema de tratament cu antibiotice țintește eradicarea infecției și reducerea riscului de ulcer și cancer gastric.
Virusurile hepatitei B și C sunt considerate oficial cancerigene de clasa 1, respectiv cancerigene confirmate.
Aproximativ 90% din decesele cauzate de hepatita virală la nivel global se datorează complicațiilor cirozei, iar o treime dintre acestea se pot atribui cancerului hepatic.
Alți agenți patogeni, precum virusul Epstein-Barr și virusul herpetic asociat sarcomului Kaposi, sunt relevanți în special la persoanele cu HIV, unde imunosupresia favorizează dezvoltarea cancerului.
Mecanismele prin care infecțiile pot cauza cancer
Sunt mai multe mecanisme prin care virusurile responsabile de infecții pot provoca ulterior apariția de tumori maligne.
1. Integrarea ADN-ului viral în celulele gazdă: în cazul HPV și virusul hepatitei B, acest proces poate duce la transformări maligne.
2. Inflamația cronică: infecțiile persistente cu H. pylori sau virusurile hepatitice pot provoca inflamații de lungă durată, crescând riscul de cancer.
3. Imunosupresia: HIV nu este direct oncogen, dar slăbirea sistemului imunitar permite altor infecții să contribuie la dezvoltarea cancerului .
Strategiile cele mai eficiente în prevenirea cancerului
Primul pas în prevenirea cancerului este conștientizarea importanței eradicării tipurilor de infecții implicate.
• Vaccinarea împotriva virusului papiloma (HPV) și a virusului hepatitei B (HBV): oferă protecție eficientă împotriva infecțiilor care pot duce la cancer.
• Eradicarea H. pylori: tratamentul cu antibiotice poate reduce semnificativ riscul de cancer gastric.
• Screening și tratament antiviral pentru HBV și HCV: identificarea și tratarea precoce a acestor infecții pot preveni complicațiile grave, inclusiv cancerul hepatic.
Cu toate acestea, multe dintre aceste strategii sunt subutilizate, iar obiectivele globale de eliminare a infecțiilor cronice nu au fost încă atinse.
Implementarea pe scară largă a programelor de vaccinare, screening și tratament poate salva milioane de vieți și poate reduce semnificativ povara globală a cancerului.
Negro, F. (2025, abril). Test and treat early to prevent cancer: hepatitis B and hepatitis C. Comunicación oral presentada en el 35º Congreso Europeo de Microbiología Clínica y Enfermedades Infecciosas (ESCMID), Viena, Austria.
Căpșuni sau căpșune sunt ambele forme acceptate în prezent pentru a denumi fructele care ne plac atât de mult. Căpșunile sunt aromate și aspectuoase, dar au și multe beneficii pentru sănătate. Este semnificativ aportul de vitamina C. Dar și efectele pozitive asupra glicemiei și tensiunii arteriale.
În sezon putem consuma căpșunile proaspete, dar pentru a beneficia de ele mai mult timp, putem să le congelăm. Dulceața de capsuni este delicioasă, dar consumul de calorii crește substanțial.
Vitamine și minerale Conținutul de vitamina C este cel mai semnificativ. Cu o singură cană de căpșuni se depășește doza minimă recomandată zilnic pentru vitamina C.
Un studiu clinic consemnează efectul benefic asupra simptomelor de osteoartrită la un consum de 50g căpșuni (proaspete sau congelate) timp de 12 săptămâni.
Efectul de reducere a durerii și inflamației a fost observat pentru durerea de genunchi la persoane obeze cu gonartroză.
Ajută la vindecarea rănilor
Majoritatea adulților necesită un consum de 75-90mg vitamina C/ zi.
O cană de capsuni aduce aproximativ 90mg vitamina C, ceea ce le numără printre cele mai bogate fructe la acest capitol.
Vitamina C este hidrosolubilă și de aceea organismul nu poate face stocuri. Este necesar un consum zilnic. Pe de altă parte, vitamina C este un precursor al colagenului, componentă structurală a pielii.
Prin aportul de vitamina C, căpșunile pot ajuta la vindecarea leziunilor, a rănilor.
Sănătatea inimii
Potrivit unui studiu recent, includerea căpșunilor în dieta zilnică îmbunătățește funcționarea vaselor de sânge și tensiunea arterială.
Prin conținutul de antioxidanți și nutrienți ca folatul, potasiul, fibrele, polifenolii, căpșunile pot fi recomandate pentru sănătatea inimii.
Reducerea riscului de cancer de colon
Bolile inflamatorii intestinale și cancerul de colon sunt mai frecvente la cei cu consum redus de fructe și legume și cu consum mare de grăsimi animale.
Căpșunile reduc stresul oxidativ prin conținutul de antocianine. De aceea, pot contribui la reducerea riscului de cancer de colon.
Căpșunile pot provoca alergii alimentare
Este posibilă alergia la căpșuni. Iar cine este alergic la căpșuni, poate fi și la alte fructe ca cireșele sau strugurii.
Căpșunile sunt dintre fructele care acumulează cantitate mare de pesticide. De aceea este preferabilă o sursă de căpșuni bio.
Căpșunile proaspete se păstrează cel mai bine în zona cea mai rece a frigiderului. Într-un container închis. Se vor spăla atunci când le consumăm.
Pentru a le congela corect, cel mai indicat este să le congelăm separat, așezate pe o foaie de copt. Și abia apoi să le introducem în punga de plastic în care dorim să le păstrăm înghețate.
Este preferabil să consumăm căpșunile proaspete sau congelate. Fără preparare termică, așa cum este încorporarea lor în prăjituri sau dulcețuri.
Iată câteva idei de smoothie perfecte pentru micul dejun. Sau imediat după ce ai venit de la sala de sport și vrei să refaci rezervele.
Ingredientele se mixează în blender până ce obții textura preferată.
Iar dacă vrei să păstrezi smoothieul mai rece o perioadă de timp, adaugă și 3-4 cuburi de gheață.
⧫ Căpșuni, spanac și mere
1/2 cană lapte de migdale + 10 căpșuni + 1 cană spanac + 1 măr curățat de coajă și fără semințe + 1 lingură fistic mărunțit (neprăjit, nesărat)
Laptele de migdale poate fi înlocuit cu iaurt grecesc 10% pentru o consistență cremoasă. Iar pentru un supliment de proteine se poate adăuga 1 lingură unt de arahide.
⧫ Căpșuni, mere și semințe chia
1 cană căpșuni proaspete sau congelate + 1 măr curățat și feliat + 1/2 cană iaurt + 1 lingură miere + 1 lingură semințe chia + 3-4 frunze de mentă + 3-4 cuburi de gheață
⧫ Căpșuni, banane și spanac și ghimbir
1 cană căpșuni + 1 banană congelată + 2 mâini de spanac + 150ml suc de mere (fără zahăr) sau apă+ 2 linguri semințe de in măcinate proaspăt + 2-3 cm ghimbir curățat de coajă
capsuni
Semințele de in sunt bogate în omega 3, dar au și un conținut ridicat de fibre. Îmbunătățesc absorbția tuturor nutrienților și reglează tranzitul intestinal.
Au și un secret pentru a nu-și pierde proprietățile. Trebuie măcinate proaspăt sau de cel mult 24 ore. Și păstrate la întuneric.
⧫ Căpșuni, pepene roșu și lămâie
1 cană de capsuni + 200g bucăți de pepene roșu curățat de semințe + 1 banană curățată și congelată în prealabil + 1 lingură semințe de dovleac sau chia + 30ml suc de lămâie
Prăjirea le sporește substanțialcaloriile, deci sunt de preferat natur.
⧫ Căpșuni, piersici și nuci
1 cană de căpșuni + 1/2 cană felii de piersică + 1 iaurt grecesc 10% (se poate înlocui cu iaurt mai puțin gras) + 1 linguriță miere + 1/2 linguriță scorțișoară + 1 lingură de nuci zdrobite + 4-5 cuburi de gheață
Vitamine prenatale sunt un termen generic pentru suplimentele cu multivitamine și minerale destinate corectării unor eventuale deficite în sarcină și la mamele care alăptează.
Scopul lor este asigurarea unei plase de siguranță în caz că alimentația nu aduce toți nutrienții și în cantitățile corespunzătoare. În niciun caz nu pot înlocui alimentația echilibrată.
În sarcină apar necesități crescute de acid folic, fier, calciu, vitamine B, A, C. În mod special, este necesar acid folic 400-800 micrograme/zi pentru a preveni anumite defecte congenitale, fier 27 mg/zi contra anemiei și calciu 1000 mg/zi pentru a se conserva densitatea osoasă a mamei.
Mulți medici recomandă și 200 mg/zi DHA (acid docosahexaenoic) din categoria acizilor grași omega 3.
Consumul adecvat de acizi grași omega 3 este vital pentru dezvoltarea corespunzătoare a creierului și retinei copilului. Dar specialiștii afirmă și rolul DHA în prevenirea depresiei postnatale.
Sursa principală de acizi grași omega 3 și omega 6 sunt algele și fructele de mare, ca și peștele gras. Hrana marină vine însă cu pericolul unor doze toxice de mercur, de aceea FDA și American College of Obstetricians and Gynecologists recomandă să nu se depășească 340 g/ săptămână hrana marină. Astfel este justificată suplimentarea cu DHA.
Când trebuie să începi să iei vitamine prenatale?
Deoarece aproximativ jumătate din sarcini nu sunt programate, specialiștii recomandă multivitamine cu acid folic la toate femeile care sunt potențiale viitoare mămici. Suplimentele trebuie să aducă cel puțin 400 micrograme acid folic/ comprimat.
Dacă sarcina este programată, atunci vitaminele pot fi începute cu câteva luni înainte de concepție.
Medicul de familie trebuie să fie primul consultat în alegerea suplimentelor cu vitamine și minerale.
Pentru ce se recomandă vitamine prenatale?
Recomandările medicilor se bazează pe eficiența dovedită prin studii clinice în următoarele situații:
∎ prevenirea defectelor congenitale de închidere a tubului neural (spina bifida)
∎ prevenirea lipsei de calciu la mamă
∎ prevenirea defectelor congenitale la nivelul buzelor, gurii și palatului moale
∎ prevenirea anemiei prin lipsa de fier la mamă
∎ greutate mică la naștere
∎preeclampsia– complicație a sarcinii care determină creșterea tensiunii arteriale și afectarea altor organe
∎ nașterea prematură
Bine de știut Acidul folic poate fi găsit în legumele cu frunze verzi (de exemplu, varză, spanac, varză), broccoli, sparanghel, linte, portocale, avocado și ficat. Acidul folic este un tip de vitamina B. Aportul corect de acid folic evită apariția unor malformații.
Nu există o formulă standard pentru vitamine prenatale. De aceea, este obligatoriu sfatul medicului obstetrician sau al medicului de familie atunci când alegeți vitaminele.
Ceea ce alegeți trebuie să fie sigur și eficient.
Pot fi sub formă lichidă sau capsule/ pilule. Trebuie urmate instrucțiunile specifice. Pentru cele mai multe produse se recomandă a fi luate pe stomacul gol și cu apă.
Componentele cheie sunt:
∎Acid folic – femeia gravidă are nevoie de 400-800 micrograme/ zi acid folic pentru a preveni defecte congenitale ale fătului, cum este spina bifida
∎Fier – necesarul de fier la gravidă este dublu față de cel obișnuit; și anume 27 mg/ zi pentru a produce globule roșii implicate în alimentarea cu oxigen a copilului
∎Calciu Vitaminele prenatale nu conțin toată cantitatea de calciu necesară unei gravide. Necesarul este de 1000 mg/ zi pentru dezvoltarea oaselor, dinților și musculaturii copilului, dar și pentru a păstra densitatea osoasă a mamei. Calciul necesar va fi asigurat parțial de mineralele din suplimente și restul prin alimentație.
∎DHA (acid docosahexaenoic) – un tip de acid omega 3 care asigură protecția față de câteva complicații de sarcină (vezi mai sus)
Alte componente:
Vitamina A – contribuie la formarea pielii și ochilor. Prea multă vitamina A poate genera unele defecte congenitale, deci preparatul cu multivitamine nu trebuie să depășească 10 000 UI vitamina A
Vitamina C – ajută la repararea țesuturilor și vindecarea rănilor (la mamă), iar la făt contribuie la dezvoltarea oaselor și a dinților
Vitamina D – ajută organismul să absoarbă calciu
Iod – contribuie la dezvoltarea sistemului nervos al copilului
Bine de știut Este bine să iei vitaminele prenatale odată cu alimentele. S-a dovedit că absorbția este foarte bună și este evitată greața.
Ce efecte secundare pot avea vitaminele?
Constipația
Fierul din vitaminele prenatale poate da constipație. Se poate combate cu: -hidratare mai bună -alimente bogate în fibre -mișcare fizică
Pielea
Uneori pot apărea: -piele uscată și descuamată -prurit (mâncărimi) -erupție -tendință de a face ușor vânătăi
Atenție: erupția, roșeața, mâncărimile pot însemna reacție alergică. Medicul trebuie anunțat și vitaminele întrerupte.
Disconfort gastric
Unele gravide se plâng de disconfort gastric sau chiar diaree, apetit redus, crampe abdominale.
Aceste neajunsuri se pot combate: -schimbând preparatul cu altul -împărțind doza în două: jumătate dimineața, jumătate seara
De reținut: ∎ vitaminele și mineralele prenatale nu sunt obligatorii, dar sunt recomandabile ∎ trebuie alese împreună cu medicul ∎ trebuie să conțină componentele cheie: acid folic, fier, calciu, DHA, vitamine B (altele decât acidul folic), D, C, A ∎ utilizarea lor nu înlocuiește alimentația echilibrată, ci doar vine să o completeze
–Rev Obstet Gynecol.Omega-3 fatty acids and pregnancy, 2010 –Rev Obstet Gynecol. Folic acid supplementation and pregnancy: More than just neural tube defect prevention, 2011; -Centers for Disease Control and Prevention. Folic acid. April 11, 2018. American College of Obstetricians and Gynecologists. Nutrition during pregnancy. Updated June 2020.
Legătura între durere, depresie și articulații nu este neobișnuită și nici foarte rară, o demonstrează o cercetare cu număr foarte mare de participanți.
Un studiu recent prezentat la Congresul Mondial de Osteoartrită (OARSI 2025), desfășurat în Coreea de Sud, scoate la iveală o realitate îngrijorătoare: osteoartrita (coxartroza, gonartroza) nu vine niciodată singură.
Persoanele afectate de osteoartrită (boală articulară degenerativă) au un risc crescut de a dezvolta și alte afecțiuni cronice dureroase sau psihologice.
Cercetarea, condusă de Subhashisa Swain, epidemiolog la Universitatea Oxford, a analizat date de la aproape 3,5 milioane de persoane și a identificat legături semnificative între osteoartrită și următoarele afecțiuni:
Ce spun cifrele despre legătura dintre durere, depresie și articulații?
Analiza a inclus peste 845.000 de pacienți cu osteoartrită și un grup de control de 2,5 milioane de persoane sănătoase, cu vârsta medie de aproximativ 62 de ani.
Riscul de apariție a osteoartritei a fost mai mare în prezența comorbidităților:
Fibromialgia: +92% risc crescut
Sindromul de oboseală cronică: +9%
Depresia: +24%
Guta și colon iritabil: de asemenea, semnificativ crescute
Pe de altă parte, pacienții cu osteoartrită au avut un risc mai mare de a dezvolta aceste afecțiuni, demonstrând o relație bidirecțională.
Cu alte cuvinte, persoanele cu osteoartită au risc mai mare pentru apariția afecțiunilor enumerate (fibromialgie, oboseală cronică, depresie, colon iritabil, gută). Și invers, la persoanele cu afecțiunile specificate apare mai frecvent osteoartrita (coxartroza, gonartroza).
Există uneori o cauză genetică pentru afectarea articulațiilor
Folosind date genetice din UK Biobank, echipa de cercetare a identificat posibile asocieri cauzale între:
Fibromialgie și osteoartrită (cea mai puternică legătură)
Depresie și osteoartrită
Sindromul de oboseală cronică și osteoartrită
Se sugerează că aceste afecțiuni împărtășesc factori genetici sau mecanisme fiziologice comune, în special în ceea ce privește durerea cronică și sensibilizarea sistemului nervos central.
De ce este important să nu uităm de legătura între articulații și restul corpului?
Mulți pacienți cu osteoartrită severă nu experimentează dureri intense. De ce? O anumită conduită, precum yoga, meditația sau tai chi, par să crească toleranța la durere, spune Swain.
Gun-Il Im, chirurg ortoped și moderator al prezentării, atrage atenția asupra unui cerc vicios: durerea scade activitatea fizică, ceea ce poate agrava alte boli cronice (ex. boli cardiovasculare), iar starea generală de sănătate proastă favorizează depresia.
Mesajul cheie: Osteoartrita nu este doar o problemă de articulații – este o boală cu ramificații profunde în întregul organism și necesită o abordare multidisciplinară, nu doar tratament localizat.
De reținut
Studiul european ComOA arată clar că osteoartrita face parte dintr-un puzzle complex de afecțiuni cronice care trebuie abordat în ansamblu. Medicul, psihologul, fizioterapeutul și nutriționistul trebuie să colaboreze pentru a oferi pacientului o viață cu mai puțină durere și o calitate mai bună a vieții.
Fibromialgia este o afecțiune caracterizată prin dureri de mușchi și oase, însoțite de oboseală, tulburări ale somnului, memoriei și modificări ale dispoziției.
Simptomele pot apărea după o traumă fizică, intervenție chirurgicală, infecție sau stres psihic marcat. Alteori nu are un factor declanșator.
Simptomele sunt variabile. Durerea și oboseala sunt predominante și creează un handicap considerabil.
Deși persoanele cu fibromialgie se îmbracă și se spală independent, ele nu se pot descurca cu activitățile zilnice sau cu cele de serviciu. Durerile pot afecta orice regiune și pot fi resimțite peste tot.
Pacienții au, de obicei, probleme de somn cu treziri frecvente. Tipic se trezesc obosiți dimineața. Dureri de cap inexplicabile, urinare frecventă și simptome abdominale apar des, iar încercarea de a investiga și a pune diagnostic nu duce la nici un rezultat.
Durerea din fibromialgie provine dintr-o disfuncție interconectată a sistemului nervos (creier, măduva spinării, nervi) și se poate manifesta în mai multe moduri care diferă de la o persoană la alta.
De multe ori durerea este resimțită în anumite puncte sensibile (cele reprezentate în figura de mai jos), dar nu înseamnă că dacă durerea nu apare în aceste puncte, nu există fibromialgie.
Durerea nu este continuă. De cele mai multe ori este declanșată de stres, lipsa unui somn odihnitor, efort fizic excesiv, fluctuații hormonale sau chiar schimbări de vreme.
De ce trebuie să ne adresăm medicului?
Medicul poate exclude afecţiuni cu simptome asemănătoare:
Cauzele fibromialgiei nu sunt deplin elucidate. Se consideră că afecțiunea apare prin interacțiunea factorilor sociologici, biologici și psihologici.
Infecțiile, traumatismele și au și ele un rol. Au risc mai mare de fibromialgie cei cu hepatita C, artrită reumatoidă, lupus eritematos sistemic.
Caracteristica comună a tuturor acestor afecțiuni este inflamația cronică.
Când ai putea să te gândești că ai fibromialgie?
Fibromialgia apare mai frecvent în următoarele situații:
la femei
la menopauză sau după intervenția de histerectomie
concomitent există și lupus, artrită reumatoidă sau alte afecțiuni autoimune
sunt în familie persoane cu fibromialgie
obezitate
În cazul fibromialgiei și al multor altor afecțiuni cu predispoziție genetică, putem moșteni gene care fac mai probabilă apariția fibromialgiei în anumite condiții. Dacă aceste condiții nu sunt niciodată îndeplinite, probabil că nu vom avea niciodată fibromialgie.
Unele cercetări sugerează că aproximativ 50% din predispoziția la fibromialgie provine din factori genetici.
Ce se poate spune cert despre fibromialgie?
1. Boala apare mai frecvent la cei cu afecțiuni psihice: anxietate, depresie, tulburare bipolară, anorexie, tulburare de panică, fobie socială, sindrom de stres posttraumatic, sindrom de oboseală cronică.
Neurotransmițătorii sunt substanțele chimice responsabile de transmiterea semnalelor electrice între neuroni. Cercetările au constatat scăderea nivelelor de serotonină, dopamină, norepinefrină, cortizol la cei cu durere cronică.
În fibromialgie scăderea serotoninei e specifică. Serotonina răspunde de dispoziția noastră psihică, controlul digestiei, apetitului și a somnului.
2. Percepția durerii la acești bolnavi este amplificată, durerea este resimțită mai puternic.
3. Genetica: frecvent există rude cu aceeași afecțiune, dar s-au constatat și defecte ale genelor responsabile de producerea dopaminei și a serotoninei.
Nu există un tratament care să vindece boala, dar fiecare dintre măsurile de mai jos poate aduce o îmbunătățire.
1. Nutriția
Unii pacienți beneficiază de pe urma dietei paleo focusată pe carne, nuci, semințe.
Dacă nu ești adepta/adeptul consumului de carne, se pot testa și regimurile vegan și vegetarian.
Cel mai important este să faci observații asupra alimentelor care trebuie evitate și să te axezi pe consumul de produse cât mai ”curate”, adică minim procesate, iar carnea să fie din surse de animale/păsări crescute fără hormoni, antibiotice, etc.
Conservanții, îndulcitorii artificiali, concentrația crescută de sodiu pot agrava simptomatologia.
Evită să consumi mai mult de 2 cafele pe zi; deși cafeauaaduce beneficii sănătății, în fibromialgie se asociază cu accentuarea durerii.
Evită pâinea deoarece sunt unele dovezi științifice că fibromialgia se asociază cu sensibilitatea la gluten.
Sensibilitatea la gluten nu este identică cu intoleranța la gluten (boala celiacă), dar fibromialgia și boala celiacă au totuși multe în comun: dureri articulare, tulburări intestinale de tipul sindromului de colon iritabil, dureri musculare.
Dieta low-FODMAP este studiată în ultimul timp pentru efectele ei benefice în afecţiunile intestinale și ar trebui luată în considerare și în acest caz.
Este foarte importantă hidratarea corespunzătoare.
Este deosebit de util un jurnal în care să notezi alimentele consumate, calitatea somnului, intensitatea durerii. Te va ajuta să găsești regimul personalizat.
Universitatea Tehnică din Munchen a finalizat studii pe temă și a concluzionat că efectul exercițiilor fizice este de aceeași importanță ca și medicația.
Efectul exercițiilor fizice, în special cele în apă, este pozitiv: energizează, îmbunătățesc somnul, diminuează stresul.
3. Acupunctura
Acupunctura are efecte benefice în fibromialgie: diminuează durerea, îmbunătățește somnul și crește senzația generală de bine. Efectul este temporar, dar este dovedit prin studii clinice.
Controlul gradului de stres este foarte important în fibromialgie. Tehnicile tip yoga, terapia comportamentală, psihoterapia condusă de un specialist contribuie la controlul durerii.
5. Medicația
Dacă s-a exclus o cauză organică a durerilor și s-a stabilit diagnosticul de fibromialgie, medicul va putea indica un tratament combinat.
Clasele de medicamente utile sunt:
antidepresive triciclice
analgetice
musculorelaxante
anxiolitice
antipsihotice
anticonvulsivante
6. Îmbunătățirea somnului
păstrarea aceleiași ore de trezire și culcare
evitarea somnului în cursul zilei
evitarea meselor copioase înainte de culcare
evitarea efortului fizic înainte de culcare
De reținut
Fibromialgia face parte din afecțiunile considerate idiopatice, cu cauza neidentificată exact. Asta nu înseamnă că durerile nu există și acuzele sunt închipuiri.
Durerea din fibromialgie este reală și se însoțește frecvent de tulburări de somn, probleme cognitive și oboseală cronică.
Deoarece nu există analize și investigații care să confirme diagnosticul de fibromialgie, este obligatorie excluderea altor afecțiuni care pot fi însoțite de durere, înainte de a stabili că exită fibromialgie.
Boala Crohn este o boală inflamatorie intestinală care debutează de obicei în copilărie sau la tineri, dar poate fi prezentă la orice vârstă. Boala Crohn poate cauza dureri abdominale, durerilor articulare, tulburări digestive (diaree) sau erupțiilor cutanate.
Deși nu există un tratament curativ (care să vindece boala), variantele terapeutice diminuează simptomele și duc la perioade lungi de remisie.
Cauza exactă a bolii nu este cunoscută. A fost considerat mult timp că dieta și stresul ar genera inflamația intestinală. Actualmente specialiștii știu că dieta și stresul sunt doar factori agravanți.
Sistemul imunitar este și el suspect. Este posibil ca un virus sau o bacterie să declanșeze boala. Sistemul imunitar care pornește bătălia cu microbul ”se încurcă” la un moment dat și începe să atace celule proprii ale colonului.
Ereditatea ar putea fi implicată Boala Crohn este mai frecventă la cei care au și alți membri de familie cu aceeași afecțiune – 1 din 5 persoane respectă regula. Dar există și multe cazuri care nu au antecedente în familie.
Sunt considerați factori care cresc riscul de apariție a bolii, următorii:
vârsta – boala Crohn apare frecvent înainte de 30 ani
antiinflamatoare nesteroidiene- nu cauzează boala, dar o pot agrava
fumatul – crește de 2 ori riscul de boală sau recădere
infecțiile, inclusiv răceala obișnuită
zona în care trăim – zonele urbane, țările industrializate au cazuri mai frecvente; de aceea, se presupune și importanța dietei: dieta bogată în grăsimi și alimente procesate poate avea un rol negativ în boala Crohn.
4. Ce pot arăta analizele de laborator?
Boala Crohn poate fi semnalată de anumite modificări observate la analizele de sânge:
5. Ce va indica medicul pentru a trata boala Crohn?
Boala Crohn nu are un tratamnt curativ (care să o vindece definitiv). Tratamentele aplicate au scopul ameliorării simptomelor și obținerii unor perioade cât mai lungi de remisie.
•antiinflamatoare: mesalamina, olsalazina, sulfasalazina; efectele secundare la care trebuie să fim atenți: disconfort gastric, durere de cap, greață, rash cutanat.
•corticosteroizi– cele mai puternice antiinflamatoare: prednison, metilprednisolon, budesonid. Sunt eficiente, dar, la folosință îndelungată, au efecte secundare.
• medicamente cu efect asupra sistemului imunitar (imunomodulatoare): azatioprina, metotrexat. Abia după un tratament de 6 luni au efecte vizibile, dar pot crește semnificativ riscul de infecții grave.
6. Boala Crohn la copii – ce rol are flora intestinală?
Un studiu clinic din 2019, s-a concentrat pe compoziția florei intestinale la copiii sănătoși și la cei cu boala Crohn.
Ce au observat cercetătorii?
• compoziția florei intestinale este diferită la copiii cu boală Crohn; alte tipuri de bacterii colonizează intestinul la copiii cu această afecțiune față ce copii sănătoși.
• se știe că flora intestinală saprofită (microbiomul) influențează activitatea sistemului imunitar, sintetizează vitamine și participă la digestia unor nutrienți.
Compoziția completă a microbiomului se definitivează în jurul vârstei de 3 ani și este influențată de: prematuritate, tipul de naștere (vaginală sau prin cezariană), tipul de alimentație, administrarea de antibioice, factori care țin de mamă (malnutriție, obezitate, diabet, eczeme, stres în sarcină).
Se numește disbioză pierderea balanței normale a microorganismelor ce populează intestinul: apar unele bacterii noi și nu sunt prezente cele obișnuite.
Disbioza se consideră a fi principalul actor în apariția bolii Crohn; studiul a inventariat tot ceea ce s-a publicat pe tema bolii Crohn la copii între 2008 – 2018.
Disbioza a condus la ideea căprobioticelear putea ajuta în boala Crohn; din păcate, deși s-a încercat, probioticele nu și-au dovedit eficiența la adult; la copii nu sunt încă suficiente studii clinice.
Transferul de materii fecale de la un donor sănătos: schimbă populația de bacterii care compune microbiomul. Metoda este utilă în alte situații (infecția cu Clostridium), dar nu și în boala Crohn.
Concluzii:
disbioza este factor principal în apariția bolii Crohn
încă nu sunt clare implicațiile în tratarea bolii, dar sunt de evitat factorii care produc disbioză
Durerea de spate este una dintre cele mai frecvente probleme de sănătate ale vieții moderne — fie că stăm prea mult la birou cu spatele aplecat, ridicăm greutăți incorect sau pur și simplu acumulăm stres. Din fericire, există câteva măsuri simple, dar eficiente, care pot ajuta la calmarea disconfortului și la prevenirea agravării simptomelor.
În acest articol, îți prezentăm trei pași concreți pe care îi poți face atunci când spatele începe să-ți trimită semnale de alarmă.
Corectează-ți poziția de dormit
Poziția la somn influențează alinierea vertebrelor și poate provoca sau agrava durerea de spate.
Optim este să dormi pe spate sau pe o parte, cu genunchii îndoiți.
perna trebuie să susțină capul și gâtul, dar nu trebuie să ajungă sub umeri.
o pernă mică între genunchi atunci când dormi pe o parte, ajută la alinierea corectă a vertebrelor; același efect are plasarea unei perne sub genunchi atunci când dormi pe spate.
analizează dacă nu ar fi cazul să schimbi salteaua, mai ales atunci când te trezești dimineața cu dureri de spate.
Evită să stai în repaus total atunci când te doare spatele
Durerea ne face să credem că dacă vom sta nemișcați va trece mai ușor. Dar realitatea este alta.
Mișcarea, chiar dacă este vorba numai despre o plimbare în pas rapid, este mai utilă.
evită exercițiile fizice care accentuează senzația de durere
de la o zi la alta crește-ți durata exercițiilor fizice
construiește o rutină de dimineață care să includă 10-20 min de yoga (folosește numeroasele video la dispoziție pentru că unele poziții sunt destinate chiar durerii de spate).
Analizează-ți poziția la birou pentru că este răspunzătoare de durerea de spate în foarte multe cazuri
capul, umerii și șoldurile trebuie să fie aliniate
monitorul computerului la nivelul ochilor
genunchii îndoiți la 90 grade și tălpile perfect așezate pe sol
Afte bucale sau stomatita aftoasa apare la aproximativ 20-30% din persoane au cel puțin o dată în viață. Aftele pot fi cauzate de mici traumatisme ale mucoasei bucale, iritație, infecții sau pot avea o cauză necunoscută.
Uneori cauza aftelor nu este clară. Alteori este vorba de traumatisme: lucrări la stomatologie sau, pur și simplu, ți-ai mușcat obrazul.
Alteori aftele apar în cadrul unor afecțiuni:
infecția cu ciuperca Candida albicans: poate da afte la copii sau bătrâni
infecția cu Herpes simplex care dă și herpesul labial la orice vârstă
Tipul de afte bucale ne dă o idee despre gravitate
aftele considerate minore sunt ulcerații de 10 mm diametru care se vindecă în 10-14 zile
aftele considerate majore sunt ulcerații cu diametru mai mare de 10 mm care a căror vindecare durează mai mult, pot fi asociate cu febră și stare de rău
stomatita aftoasă herpetiformă este rară; sunt ulcerații grupate pe limbă sau sub limbă
Când medicul se gândește la un cancer, se poate pune problema biopsiei din țesutul de la nivelul aftelor.
Hipertensiunea sau tensiunea arterială mare poate fi cauza unui accident vascular cerebral. Dar și dacă acest lucru nu se întâmplă, lipsa de control a tensiunii la tineri și la 40-50 ani, produce modificări importante ale creierului la vârste mai înaintate, avertizează Societatea Europeană de Cardiologie.
Concluzia a venit după analizarea unui lot de 37 000 de persoane cu vârste cuprinse între 40-69 ani înscrise în UK Biobank și la care a fost disponibil dosarul medical și scanarea RMN a creierului.
Cercetarea a fost condusă de Dr. Carolina Wartolowska (Centre for Prevention of Stroke and Dementia, University of Oxford, UK).
Pe RMN au fost observate zone afectate ale substanței cerebrale denumite hiperintensități ale substanței albe. Acestea apar pe imagine ca zone mai strălucitoare și indică afectarea vaselor mici de sânge din creier.
Prezența zonelor cu hiperintensități ale substanței albe este cu atât mai frecventă cu cât tensiunea arterială este mai mare.
Consecința acestor modificări observate pe RMN este creșterea riscului de AVC, demență, depresie și scădere a abilităților cognitive.
Hipertensiunea la tineri: atenționări importante ale cercetării
• tensiunea arterială diastolică crescută la 40-50 ani și la tineri provoacă modificări cerebrale extinse la vârste mai înaintate.
• menținerea tensiunii arteriale normale, în special cea diastolică, cu ajutorul tratamentului, trebuie făcută la timp, încă de la vârsta medie, chiar dacă nu sunt simptome.
• modificările cerebrale (hiperintensitatea substanței albe) sunt foarte probabil generate de afectarea vaselor de sânge fine supuse presiunii constante.
• efectele cerebrale ale hipertensiunii sunt observate și la cazuri la care valorile maxime sunt puțin peste normal.
• afectarea cerebrală produsă de hipertensiune generează și reducerea gradului de mobilitate la vârste înaintate(fapt confirmat și de alte studii).
• dacă ne dorim un creier sănătos în decada a-7-a de viață este bine să ne asigurăm că tensiunea este normală la vârsta medie.
• diagnosticul de hipertensiune se stabilește după 2-3 măsurători consecutive și la ambele brațe, în cabinetul medical.
Bine de știut Tensiune arterială normală înseamnă valori sub 140/90 mmHg.
• măsurile pentru modificarea stilului de viață sunt primele aplicate atât pentru a preveni hipertensiunea, cât și ca primă treaptă de tratament, înainte de a introduce medicamentele antihipertensive.
Cele mai importante schimbări sunt:
reducerea consumului de sare prin evitarea alimentelor procesate sau a adaosului excesiv de sare
dieta echilibrată bazată pe cereale integrale, legume, fructe, pește, cu reducerea aportului de carne roșie și alimente procesate (dieta DASH)
scădere în greutate pentru supraponderali și obezi
• dacă aceste măsuri nu sunt suficiente pentru reducerea hipertensiunii medicul stabilește o schemă de tratament medicamentos.
