Caută
Acasă Blog Pagina 12

Un pahar cu lapte zilnic reduce riscul cancerului de colon

Servus Med
-
0
Un pahar cu lapte zilnic reduce riscul cancerului de colon

Un pahar cu lapte consumat zilnic reduce riscul de apariție a cancerului de colon – a concluzionat un studiu al Universității Oxford. Cercetătorii au studiat în plus, conexiunile cancerului colorectal cu consumul de alcool și carne roșie. Studiul este unul din cele mai ample în ceea ce privește legătura cancerului de colon cu alimentația.

Cancerul colorectal este al treilea cel mai frecvent tip de cancer la nivel global, iar multe din cauzele sale pot fi evitate.

Cercetarea a analizat 97 de alimente diferite și a urmărit timp de 16 ani peste 542 000 de femei. Peste 16 000 de cazuri de cancer colorectal au fost diagnosticate în acest interval de timp în lotul de femei urmărite.

Studiul cercetătorilor de la Universitatea Oxford a ajuns la câteva concluzii importante:

• consumul zilnic a 20 g alcool zilnic (un pahar mare de vin) crește riscul de cancer de colon cu 15%
• consumul zilnic a 30 g carne roșie și procesată crește cu 8% acest risc
• consumul unui pahar mare de lapte (aproximativ 300 g calciu) reduce cu 17% riscul de cancer colorectal, indiferent de tipul de lapte (integral sau degresat).

De asemenea, cercetătorii au mai precizat că efectul consumului de lapte se datorează în mare parte, dacă nu în totalitate, aportului de calciu.

Calciul acționează pozitiv prin faptul că se cuplează în colon cu anumite substanțe nocive, dar și prin favorizarea dispariției celulelor anormale ale mucoasei intestinale.

Pe de altă parte, lactoza din lapte favorizează dezvoltarea bacteriilor utile ale florei intestinale. Acestea produc butiratul, o substanță cu efecte antiinflamatoare și antitumorale.

Laptele mai conține și acid linoleic conjugat, un tip de acid gras cu efecte antituorale.

Bine de știut
Un aport de 300 mg calciu/ zi reduce cu 17% riscul de apariție a cancerului colorectal.

Descoperirea cercetătorilor de la Oxford ne oferă un instrument la îndemână în prevenirea cancerului colorectal. Faptul că un consum zilnic relativ modest de lapte poate contribui la reducerea riscului de cancer este încurajator.

Află mai mult ⮕ Rolul florei intestinale în succesul tratamentului pentru cancer

Care sunt cei mai cunoscuți factori de risc pentru cancerul colorectal?

Riscul cancerului de colon crește cu vârsta devenind mai frecvent după 50 ani. Totuși, în ultimii ani se observă o creștere a incidenței cazurilor și la persoanele tinere (20-39 ani).

Obezitatea este un factor de risc recunoscut. Incidența cancerului colorectal este cu 30% mai mare la persoanele obeze comparativ cu cele cu greutate normală.

Prezența polipilor pe colon este un alt semnal de alarmă. Multe cancere de colon au la origine un polip adenomatos care se transformă în adenocarcinom. Îndepărtarea polipilor de pe colon reduce acest risc.

Prezența unei boli inflamatorii intestinale cum sunt boala Crohn și colita ulcerativă, crește riscul de apariție a cancerului colorectal. Riscul este cu atât mai mare cu cât evoluția afecțiunii inflamatorii intestinale este mai îndelungată și leziunile mucoasei intestinale sunt mai extinse.

De exemplu, în colita ulcerativă, riscul de cancer colorectal este substanțial crescut după 8-10 ani de evoluție a colitei.

Radioterapia la nivelul abdomenului și al pelvisului este o altă posibilă cauză de apariție a cancerului colorectal. Există recomandări de screening pentru persoanele care au fost supuse acestui tip de tratament. Testele din materii fecale sau colonoscopia de urmărire ar trebui să înceapă la 5 ani după radioterapie.

Sensibilitatea moștenită genetic este un alt factor de risc. Prezența mai multor cazuri de cancer colorectal la rude de gradul 1 ar trebui să ne sporească vigilența.

Află mai mult ⮕ Băuturile îndulcite cresc cazurile de cancer de colon la tineri

Recomandări de screening pentru depistarea precoce a cancerului colorectal

Recomandările specialiștilor europeni pentru depistarea la timp a cancerului colorectal includ testele din materii fecale și colonoscopia.

Se recomandă efectuarea screeningului (urmărirea) la bărbații și femeile de peste 50 ani.

Efectuarea testului imunohistochimic (FIT) pentru depistarea prezenței sângelui în materiile fecale este considerată o analiză de încredere. Recomandarea este de repetare a acestei analize o dată la 2 ani după vârsta de 50 ani.

Colonoscopia și sigmoidoscopia flexibilă sunt metodele de screening care ar trebui repetate o dată la 10 ani după vârsta de 50 ani.

La colonoscopie se pot îndepărta și polipii de colon dacă aceștia există.

Ghidurile americane recomandă supravegherea cu test FIT sau colonoscopie încă de la vârsta de 45 ani.

Citește mai departe…

Cancer de colon: simptome care te avertizează
Polipii pe colon: când este risc de cancer?
Colonoscopia: când este indicată și cum te pregătești?
Prebiotice naturale: 8 alimente cu efect antitumoral
Analize de screening pentru bărbați

Bibliografie

Usturoi fermentat în miere și alte remedii pentru răceală

Servus Med
-
0
Usturoi fermentat în miere și alte remedii pentru răceală

Usturoi fermentat cu miere este un remediu vechi revenit în moda actuală a remediilor naturale. Usturoiul are proprietăți antibacteriene, iar mierea poate atenua tusea sau durerea în gât. Ce avantaje are combinația celor două?

Remediul se prepară lăsând usturoiul la fermentat într-un borcan cu miere.

Fermentația este un proces chimic natural în care ciuperci și alte microorganisme descompun alimentele puse la fermentat în absența aerului (anaerobioză).

Procedeul fermentației este cunoscut din vremuri străvechi. Există dovezi arheologice că încă din anii 7000 î.e.n. se producea în Asia o băutură alcoolică obținută prin fermentație din fructe, orez și miere.

Ulterior s-a obținut prin fermentație și vinul a cărui producție s-a răspândit în toată zona mediteraneană, odată cu cucerirea romană.

Tot la capitolul alimente fermentate intră și murăturile, ca și zeama de varză ale căror beneficii asupra florei intestinale sunt binecunoscute și demonstrate.

Cum se prepară usturoi fermentat în miere?

Usturoiul este demult recunoscut pentru lupta contra virusurilor de la răceală și gripă. Un studiu științific susține eficiența usturoiului ca metodă de prevenire pentru răceală și gripă dacă este consumat zilnic.

Preparare: cățeii de usturoi se pun într-un borcan de sticlă și se acoperă cu miere, se sigilează și se lasă la fermentat pentru cel puțin o lună. Între timp, borcanul ar trebui răsturnat zilnic și conținutul amestecat.

Fermentația începe când sucul rezultat din usturoi se mixează cu mierea, ambele componente descompunându-se chimic.

Află mai mult ⮕ Miere și propolis: beneficii, compoziție, precauții

Usturoi fermentat cu miere: beneficii posibile

Remediul este promovat în social media exagerat mai ales pentru faptul că ar putea vindeca răceala. Fiecare din componente are efecte benefice, iar combinația nu aduce neapărat ceva în plus.

Beneficiile usturoiului utile în infecțiile respiratorii:

  • stimulează imunitatea
  • proprietăți anti-inflamatoare
  • vasodilatație

Beneficiile mierii utile la răceală:

  • calmează tusea și durerea de gât
  • reduce inflamația
  • reduce secreția de mucus

Nu există un tratament minune pentru răceală. Cu sau fără remedii, răceala se vindecă în 7-10 zile.

Nici usturoiul fermentat cu miere nu face excepție. Nu ne vindecăm mai rapid, dar o parte dintre simptomele neplăcute pot fi ameliorate.

Află mai mult ⮕ Hipertensivii trebuie să evite aceste remedii pentru răceală

Alte remedii naturale pentru răceală și gripă

1. Echinacea

Este neclar efectul echinacea în lupta cu efectele de răceală și gripă. Cele mai multe studii susțin că nu ajută deloc, iar câteva, susțin că scurtează boala cu 1-2 zile.

Dacă vă hotărâți să încercați, conform principiului ”Cum n-ajută, nici nu strică”, atunci începeți la debutul simptomelor și continuați 7-10 zile. Poate vă veți încadra între cei la care ajută!

2. Zinc

Unele studii susțin că zincul ar ajuta în bătălia cu virusurile. Deși nu pare să aibă efect în prevenirea răcelii sau gripei, totuși unele studii susțin că scurtează durata și severitatea dacă se administrează în primele 24 de ore de la apariția simptomelor. Se va continua tratamentul pentru 5 zile.

Bine de știut
Aportul zilnic necesar este între 4 – 8 mg/zi. Doze de 25 mg/zi pot provoca anemii și afectarea oaselor.

Nu este bine să consumăm suplimente alimentare fără indicație și fără a cântări dacă au vreun beneficiu.

3. Vitamina C

Efectul ei este incert. Unele studii susțin că scurtează evoluția bolii cu 24 ore.

Analiza rezultatelor mai multor cercetări arată că numai la cei care iau 200 mg/zi vitamina C, timp îndelungat înaintea declanșării răcelii, aceasta ar putea preveni răceala.
Vitamina C administrată după ce a debutat răceala poate doar să scurteze boala cu 1 zi.

4. Supa de pui

Supa bunicii este destul de eficientă ca antidot la răceală și gripă. Ajută la diminuarea simptomelor în mai multe moduri: desfundă nasul, înlocuiește lichidele pierdute, diminuează durerea de gât.

5. Ceaiul negru

Ceaiul negru are aceleași efecte ca și supa, dar, în plus, aduce antioxidanți utili în lupta cu boala.

6. Ceaiul din plante

Ceaiul din plante este unul dintre remediile vechi și este mai util seara, când vrei să eviți ceaiul negru.

Atenuează simptomele: nasul înfundat, durerea de gât și tusea (mai ales dacă adaugi o lingură de miere). Ne ajută să și adormim.

Pentru combaterea tusei, cele mai eficiente sunt:

7. Soluție salină pentru nas

Se poate prepara din: 8 părți apă fiartă + 1/4 lingură sare + 1/4 lingură de bicarbonat. Se aspiră într-o seringă sau un recipient curat. Se poate folosi pentru curățarea nasului de 2-3 ori pe zi.

8. Unguent cu mentol

Folosit pentru aplicare pe pielea de pe piept, gât și sub nas. Vaporii de mentol ajută la diminuarea congestiei nazale.

Nu este de folosit unguentul cu mentol pentru copiii sub 2 ani. Și nici pe pielea iritată!

9. Gargara cu sare

Folosită de 4 ori pe zi, diminuează inflamația din gât și curăță gâtul de germeni.

10. Lasă febra să lucreze

Febra este un semn că organismul se luptă cu boala. Este un semn al inflamației și este fenomenul prin care se trece până la vindecare.

Creșterea temperaturii corpului este un mediu care nu este favorabil germenilor care produc răceală și gripă.
NU este neapărată combaterea ei dacă nu produce disconfort.

În schimb trebuie atenție la hidratarea suficientă pentru a compensa pierderile cu transpirația. Anunță medicul dacă copilul are mai puțin de 3 luni și febră de 38 ℃.

11. Repausul la pat

Repausul la pat ste util deoarece conservă energia corpului în lupta cu boala.
Pentru a nu contamina și pe alții, este bine să rămânem acasă cel puțin încă o zi după ce a încetat febra!

Citește mai departe…

Răceală și tuse la copii: remedii permise
Simptome de gripă: cum te orientezi rapid?
Ce vitamine sunt utile pentru imunitate?

Bibliografie

Iod, seleniu și fier: cum ajută tiroida și surse naturale utile

Servus Med
-
0
Iod, seleniu și fier: cum ajută tiroida și surse naturale utile

Iod, seleniu și fier sunt elemente esențiale pentru ca hormonii tiroidieni să se producă în cantități adecvate care să ne mențină sănătoși. Afecțiunile tiroidei, de la cele mai frecvente (tiroidita Hashimoto) la cele mai rare (boala Basedow-Graves sau cancerul tiroidian) sunt legate de producția de hormoni tiroidieni.

Importanța aportului de iod pentru sănătatea tiroidei este recunoscută de peste 100 de ani. Sarea iodată a fost o metodă de sănătate publică implementată cu scopul prevenirii deficitului de iod și a disfuncțiilor tiroidiene.

Și totuși, aproximativ 30% din populația globului (1,9 miliarde de oameni) nu consumă suficient iod. Consecința este că 4,8 milioane de nou-născuți anual suferă consecințele acestui fapt.

Iod: ce rol are în funcționarea tiroidei?

Iodul este componenta cheie pentru producția de hormoni tiroidieni (T3 și T4) de care depinde creșterea și dezvoltarea normală a corpului, dezvoltarea neuropsihică și metabolismul nostru.

Pentru a produce hormonii, glanda tiroidă preia iodul din sânge și produce hormonii tiroidieni pe care îi eliberează tot în sânge atunci când este nevoie. Nevoia este sesizată și comandată de creier (hipotalamus) și de glanda hipofiză, situată tot în cutia craniană. La comanda lor (prin intermediul hormonului TSH), tiroida eliberează T3 și T4.

Glanda tiroidă conține 70-80% din rezervele de iod ale organismului. Producția de hormoni tiroidieni necesită numai 80 micrograme de iod zilnic, dar fără iod, hormonii nu se produc.

Deficitul de iod este recunoscut ca și cauză de afectare neurocognitivă. Deficitul intelectual al copilului care apare în urma deficitului de iod al femeilor gravide se previne prin asigurarea unui aport de iod adecvat.

Aportul insuficient de iod are consecințe:

  • hipotiroidie
  • apariția gușei (creșterea în volum a glandei tiroide)
  • retard de creștere la copii
  • retard intelectual (cretinism)
  • hipotiroidism congenital
  • avort sau naștere prematură la mamele cu hipotiroidie

Femeile gravide, mamele care alăptează și copiii mici sunt persoanele cele mai expuse deficitului de iod.

Deficitul de iod în perioada adolescenței duce la o scădere a coeficientului de inteligență IQ cu 7-8 puncte și dificultăți în procesul de învățare.

Necesarul zilnic de iod pentru completarea rezervelor este de 150 micrograme, iar la gravide și femeile care alăptează de 290 micrograme. În timpul sarcinii și al alăptării, copilul este complet dependent de ceea ce primește de la mamă.

Află mai mult ⮕ Afecțiunile tiroidei: recomandări de regim alimentar

Cum ne asigurăm aportul normal de iod?

Cele mai mari cantități de iod se găsesc în ape (mări, oceane) și mai puțin în sol.

De aceea, sarea iodată este cea care ne asigură necesarul zilnic de iod atunci când nu consumăm prea des hrană marină.

Surse alimentare de iod:

  • sarea iodată
  • hrana marină, în special anumite alge: wakame, nori, kelp
  • scoici, pește
  • lactate: lapte, iaurt, brânzeturi nedegresate
  • ouă
  • cereale

Află mai mult ⮕ Sarea de Himalaya: plusuri, minusuri, la ce este utilă?

Seleniu: ce rol are în funcționarea tiroidei

Seleniul este un alt microelement de care este nevoie pentru a beneficia de o cantitate suficientă de hormoni tiroidieni.

Tiroida eliberează cantități mici de hormon activ T3 (triiodotironina) și cantități mult mai substanțiale de hormon inactiv T4 (tiroxina).

Când este nevoie de forma activă T3, se va produce din T4 cu ajutorul unei enzime (deiodinaza) a cărei funcționare depinde de prezența seleniului în cantitate normală.

Transformarea formei inactive T4 în forma activă T3 a hormonilor tiroidieni este dependentă de seleniu.

Similar iodului, nici aportul de seleniu nu este necesar în cantități foarte mari. Nu ne lipsește seleniul dacă ne hrănim echilibrat, fără excluderea vreunei grupe alimentare.

De aceea, endocrinologii nu recomandă administrarea de rutină (la oricine pacient cu probleme de tiroidă) a suplimentelor cu seleniu.

Totuși, unele studii au constatat:

  • reducerea nivelului de autoanticorpi antitiroidieni în tiroidita Hashimoto
  • ameliorarea simptomelor persoanelor cu boala Graves

Pot avea deficit de seleniu persoanele cu:

  • alimentație totală parenterală (intravenos)
  • după chirurgie bariatrică
  • boală Crohn sau alte afecțiuni digestive severe
  • persoane din anumite regiuni geografice (Tibet, China, Siberia)
  • malnutriție
  • persoane cu HIV/ SIDA
  • persoane tratate cu cisplatin (chimioterapie) și unele anticonvulsivante (acid valproic)

Bine de știut
Există unele studii clinice care atrag atenția că este posibilă declanșarea diabetului de tip 2 la un consum prelungit de suplimente cu seleniu.

Surse naturale de seleniu:

  • nuci braziliene
  • scoici, creveți
  • ton, somon
  • carne de pui, porc, vită
  • semințe de floarea soarelui
  • pâine din făină integrală
  • orez brun
  • lapte

O singură nucă braziliană conține 96 micrograme seleniu, aproape dublul necesarului zilnic recomandat la adult.

Află mai mult ⮕ 15 alimente cu seleniu utile pentru tiroidă

Fier: ce rol are în funcționarea tiroidei?

Fierul este necesar pentru funcționarea tiroid-peroxidazei (TPO), o enzimă care intervine în producția de hormoni tiroidieni.

Lipsa fierului reduce activitatea TPO și scade sinteza hormonilor tiroidieni contribuind la hipotiroidie.

În lipsa fierului diminuează și activarea T4 la forma de hormon activ T3 la nivelul ficatului.

La copii mai ales, prezența anemiei feriprive scade și eficiența sării iodate în corecția lipsei de iod.

Sursele naturale de fier sunt numeroase.

Există două categorii de surse de fier:

• surse animale (fier hem): carne, pește, fructe de mare; acest tip de fier este absorbit cel mai ușor de către organism

• surse vegetale (fier non-hem): fasole, nuci, soia, legume cu frunze verzi, cereale.

Dacă anemia feriprivă este severă se impune corecția prin administrarea suplimentelor cu fier sau a fierului injectabil.

Citește mai departe…

Cum corectăm lipsa de fier?
Hormonii tiroidieni și metabolismul
Analize pentru tiroidă: medicamente care duc la rezultate false
Tiroida și oboseala exagerată
Cum să-ți menții greutatea dacă ai probleme cu tiroida?

Bibliografie
  • Selenium, Iodine and Iron–Essential Trace Elements for Thyroid Hormone Synthesis and Metabolism. Int. J. Mol. Science 2023
  • Hu Y, Feng W, Chen H, et al. Effect of selenium on thyroid autoimmunity and regulatory T cells in patients with Hashimoto’s thyroiditis: A prospective randomized-controlled trial. Clin Transl Sci. 2021
  • van Zuuren EJ, Albusta AY, Fedorowicz Z, Carter B, Pijl H. Selenium supplementation for Hashimoto’s thyroiditis: summary of a Cochrane systematic review. Eur Thyroid J. 2014
  •  Zimmermann MB. The influence of iron status on iodine utilization and thyroid function. Annu Rev Nutr. 2006

Ce este terapia cognitiv comportamentală?

Servus Med
-
0
Ce este terapia cognitiv comportamentală?

Terapia cognitiv comportamentală (TCC) este una din cele mai studiate metode de psihoterapie și cu rezultate foarte bune. TCC are la bază ideea că modul în care noi gândim o situație, un eveniment, un conflict, influențează felul în care reacționăm emoțional și modul în care ne comportăm.

De exemplu, dacă interpretăm negativ o anumită situație, vom experimenta emoții negative care ne vor dicta un anumit comportament.

Terapia cognitiv comportamentală include două tipuri de terapie:

  • terapia cognitivă care examinează felul în care gândim
  • terapia comportamentală care examinează comportamentul

Tehnicile de TCC se focusează pe modificarea gândurilor negative, a convingerilor conștiente și inconștiente, a atitudinii care contribuie la destabilizare emoțională și ne împiedică în final să ne atingem scopurile în viață.

Tipuri de tulburări în care este eficientă terapia cognitiv comportamentală

Terapia cognitiv comportamentală este potrivită pentru mai multe tipuri de probleme mentale sau experiențe de viață:

  • furie
  • anxietate și atacuri de panică
  • tulburări bipolare
  • depresie
  • dependența de alcool și alte tipuri de dependențe
  • tulburări de alimentație
  • tulburarea obsesiv-compulsivă
  • depresia postpartum
  • fobii
  • stres post-traumatic
  • psihoze
  • schizofrenie
  • tulburări de somn
  • tulburări de personalitate
  • gestionarea stresului sau a durerilor cronice
  • divorț sau doliu
  • probleme în relațiile interpersonale
  • fibromialgie
  • colon iritabil
  • sindrom de oboseală cronică

Află mai mult ⮕ Anxietatea socială sau frica de a comunica cu alte persoane

Distorsiuni cognitive care se corectează cu terapia cognitiv comportamentală

Psihoterapeuții numesc distorsiuni cognitive anumite modele de gândire care, perpetuate, devin distructive.

Iată câteva exemple de distorsiuni cognitive pe care psihoterapeutul va încerca să le identifice:

1. Filtrarea

Filtrarea se referă la modul în care o persoană ignoră toate lucrurile pozitive din viață și se focusează doar pe cele negative.

Este o capcană în care atenția cade numai pe o întâmplare negativă și face abstracție de abundența de întâmplări pozitive.

2. Gândirea polarizată sau gândirea în alb și negru

Dacă nu performez într-o direcție atunci înseamnă că sunt ratat. Este un exemplu de gândire în alb și negru care nu acceptă nuanțe.

3. Suprageneralizarea

Suprageneralizarea este modalitatea de gândire în care luăm un unic incident ca suficient pentru a trage o concluzie generală.

De exemplu, cineva care ratează un interviu la un job și concluzionează că e incapabil să treacă vreodată vreo selecție. În loc să considere ca pe o experiență proastă și să mai încerce, suprageneralizează și se blochează în inacțiune sau coboară standardul pe care și l-a propus.

4. Eroarea schimbării

Eroarea schimbării se referă la așteptarea noastră ca alții să se schimbe. Este legată de sentimentul pe care îl avem că fericirea noastră depinde de alții și că incapacitatea lor de a se schimba (deși noi am cerut-o) ne împiedică să fim fericiți.

În realitate, nimeni nu este răspunzător pentru fericirea noastră în afară de noi.

5. Eroarea lui ”Ar trebui ”

Eroarea lui Ar trebui se referă la regulile pe care credem noi că ar trebui să le respecte ceilalți și la comportamentul pe care Ar trebui să-l aibă. Iar când cineva ne încalcă regulile, ne supărăm.

6. Învinuirea

Când lucrurile nu merg bine, totdeauna găsim un vinovat.

Și când ne comportăm urât, totdeauna este cineva care a provocat acest lucru.

Aceasta este o distorsiune cognitivă. Nimeni în afară de noi nu este de vină când ne comportăm nepotrivit.

7. Eroarea dreptății

Avem o gândire care ia în considerare mereu ceea ce este drept sau corect să ni se întâmple, în acord cu multiplele noastre calități.

Dar viața nu este corectă și dreaptă totdeauna. Cine merge prin viață așteptând mereu ca viața să fie dreaptă și corectă, va fi nemulțumit și nefericit în permanență.

8. Eroarea recompensei

Considerăm că sacrificiul și dăruirea noastră pentru ceva sau pentru cineva trebuie recompensate.

Rezultatul unui asemenea model de gândire este dezamăgirea și nefericirea pentru faptul că nu ne primim răsplata.

9. Eroarea lui ”Nu se poate să nu am dreptate”

Considerăm totdeauna că trebuie să avem dreptate. Nu acceptăm că ne-am înșelat, că poate nu am fost suficient de obiectivi. Construim rapid scenarii care nu se poate să nu fie plauzibile pentru că noi nu ne înșelăm niciodată.

De asemenea, a ne demonstra dreptatea este mai important decât ceea ce simt ceilalți.

10. Argumentul emoțional

Acest tip de distorsiune cognitivă ne face să credem că dacă simțim ceva anume legat de o persoană sau o întâmplare, ceea ce simțim reflectă realitatea.

Dar emoțiile noastre nu sunt totdeauna un indicator clar și obiectiv al adevărului.

Simt, deci trebuie să fie adevărat pentru că simt că așa e și eu niciodată nu mă înșel– este un model de gândire eronată.

Cum decurge o ședință de terapie cognitiv comportamentală?

Terapia cognitiv-comportamentală se mai numește și talk therapy sau terapia prin conversație.

Psihoterapeutul oferă suport fără să te judece. Este special antrenat pentru aceasta și aplică diferite tehnici.

Printr-o serie de întrebări, psihoterapeutul se lămurește care este problema. Ulterior, prin dialog, te ajută să identifici emoțiile negative și gândurile care te determină să te comporți nepotrivit.

Scopul este de a-ți schimba perspectiva asupra evenimentelor pentru a putea modifica ulterior gândirea și comportamentul.

Află mai mult ⮕ Putem fi dependenți de tristețe și nefericire?

Tehnici de terapie cognitiv comportamentală

1. Jurnalul

Psihoterapeutul poate încerca tehnica jurnalului. Vei nota ce-ai gândit într-un anumit moment, ce ai simțit referitor la o întâmplare și felul în care ai reacționat.

Jurnalul ajută la identificarea modelului de gândire și a tendințelor emoționale. Poate fi mai ușor să corectezi dacă identifici distorsiunea cognitivă.

2. Identifică distorsiunea cognitivă

Identificarea distorsiunii cognitive este principalul scop al TCC. Poate fi făcută individual sau cu ajutorul psihoterapeutului.

Cu cât devenim mai conștienți de distorsiunea cognitivă de care suferim, cu atât devine mai ușor de corectat.

3. Restructurarea cognitivă

Odată ce ai identificat distorsiunea cognitivă pe care o ai, terapeutul te poate ajuta să explorezi rădăcinile ei, caracterul distructiv și metodele de a o combate.

De exemplu, dacă consideri că trebuie să ai bani ca să fii respectabil, dar reușești cu greu să ai un job bine plătit vei fi nemulțumit și nefericit.

Restructurarea cognitivă se produce dacă reanalizezi ce înseamnă să fii o persoană respectabilă. Poate nu vei mai avea aceeași convingere legată de bani.

4. Expunerea

Terapia prin expunere este utilă în tratamentul anxietății, al fobiilor și atacurilor de panică.

Presupune să planifici confruntarea cu situația care îți provoacă anxietate și poate chiar simptome fizice.

Expunerea în doze mici, repetate, te va duce la observația că, de fapt, nu există consecințe nefaste ale situației respective.

Vei constata că nu există un pericol iminent dacă ai rău de înălțime și urci la etajul 20.

Tehnica este foarte utilă în cazul fobiilor cum sunt claustrofobia, frica de injecții, frica de înălțime, frica de a sta singuri.

5. Relaxarea musculară progresivă

Similar scanării corpului la CT sau ecograf, ne scanăm mental fiecare grupă musculară în parte obținând relaxarea musculară progresivă.

Putem face acest lucru singuri sau ghidați audio de un video YouTuube.

Metoda este deosebit de utilă pentru a ne relaxa și a ne calma, controlându-ne mai bine comportamentul.

6. Respirația relaxantă

Respirația controlată este tot o tehnică de relaxare pe care o putem aplica și singuri ori de câte ori ne simțim în panică sau anxioși.

Concentrându-ne asupra felului în care respirăm poate avea rezultate rapide. În plus, nimeni din jurul nostru nu sesizează ce facem. Tehnica se poate practica oriunde.

Una dintre metode:

  • inspiră numărând până la 4
  • ține repirația numărând până la 4
  • expiră numărând până la 4
  • ține repirația numărând până la 4
  • reia ciclul respirațiilor

Se știe că respirația controlată este o metodă foarte eficientă în oprirea unui atac de panică.

Află mai mult ⮕ Cum oprești rapid un atac de panică?

Beneficiile terapiei cognitiv comportamentale

Scopul terapiei cognitiv comportamentale este de a ne învăța faptul că nu putem controla tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, dar putem controla felul în care interpretăm ceea ce se întâmplă și felul în care reacționăm.

Beneficii:

  • învățăm să recunoaștem gândurile negative și să ne dezvoltăm un raționament sănătos care să ne modifice și comportamentul
  • învățăm să distingem faptele și gândurile iraționale
  • ne dominăm teama de viitor
  • învățăm să stabilim obiective realizabile
  • evităm generalizările și gândirea de tip totul sau nimic
  • învățăm să înfruntăm fricile
  • este o terapie cu rezultate pe multiple tulburări mentale
  • este o terapie de scurtă durată (5-20 ședințe)
  • este posibilă și terapia on line
  • de multe ori poate suplini și înlocui tratamentul medicamentos
  • abilitățile dobândite în cursul terapiei te pot ajuta pe viitor

Află mai mult ⮕ Monofobia sau frica de a sta singuri

Terapia cognitiv comportamentală nu este potrivită pentru oricine

Deși foarte multe persoane beneficiază de pe urma TCC, poate să nu fie potrivită în anumite situații.

Avem varianta de a încerca TCC cu alt psihoterapeut sau de a încerca alt tip de tratament.

Bine de știut
Când începem terapia ar trebui să fim conștienți că:
-schimbările nu se produc rapid (sunt necesare 5-20 ședințe pentru a obține rezultate)
-trebuie să ne și dorim schimbarea
-progresul este gradual

Află mai mult ⮕ Cum stai cu inteligența emoțională?

Cum alegem psihoterapeutul?

Alegerea psihoterapeutului este esențială pentru cum va decurge TCC.

Primul pas este să ne interesăm despre calificarea și atestarea acestuia ca psiholog clinician specializat în terapia cognitiv comportamentală.

Pe pagina Colegiului Psihologilor din România se poate descărca lista psihologilor clinicieni atestați care activează în fiecare oraș.

În ultimii ani a apărut și posiblitatea de a face psihoterapie online. TCC se pretează foarte bine și la această metodă. La o căutare pe net putem găsi ușor psihologi clinicieni care oferă ședințe online.

Recomandarea unei persoane care a practicat acest tip de terapie cu un anumit psihoterapeut este valoroasă. Ne poate ghida alegerea inițială. Dar nu trebuie să uităm faptul că ceea ce funcționează pentru o persoană nu este obligatoriu să dea aceleași rezultate și la altele.

Ce alternative există la terapia cognitiv comportamentală?

Există și alternative la terapia cognitiv comportamentală atunci când acest tip de tratament nu dă rezultate:

  • să căutăm suport din partea unei persoane care are același tip de experiențe și poate fi empatică
  • cărțile care discută despre probleme asemănătoare cu ale noastre și au exemple de rezolvare ale altor persoane
  • metodele complementare de la suplimentele cu sunătoare, la masaj, meditație și yoga
  • medicamentele prescrise de psihiatru care pot face și terapia cognitiv comportamentală mai eficientă

Citește mai departe…

Tratamentul depresiei: metode complementare și alternative
Perfecționism sau anxietate: unde este granița?
Cum recunoști un atac de panică?
Tipuri de depresie: semne caracteristice

Bibliografie

Amorțeala și furnicăturile la mâini sau picioare: cauze posibile

Servus Med
-
0
Amorțeala și furnicăturile la mâini sau picioare: cauze posibile

Amorțeala la mâini și picioare se însoțește de obicei cu furnicături, înțepături, senzație de arsură sau mâncărimi.

Amorțelile pot fi un simptom trecător care nu semnalează o problemă serioasă. Cele mai multe cauze de amorțeală la mâini sau picioare nu sunt îngrijorătoare, dar există și situații în care amorțeala și furnicăturile semnalează o afecțiune care trebuie tratată.

Amorțeala înseamnă pierderea capacității de a percepe senzații și de cele mai multe ori este în legătură cu afectarea unuia sau mai multora dintre nervii periferici care inervează membrele.

În termeni medicali, amorțeala și furnicăturile sunt denumite parestezii. Paresteziile pot fi tranzitorii, trecătoare, fără cauze îngrijorătoare, sau pot fi de durată (cronice) și semnalează o afecțiune ce necesită investigații și tratament.

Amorțeala tranzitorie: cauze posibile

Paresteziile tranzitorii sunt foarte frecvente și de obicei nu au cauze

Cauze posibile:

  • poziția corpului cu compresie și presiune pe un nerv sau pe vasele de sânge
    La schimbarea poziției apar pentru o perioadă amorțeală și furnicături.
  • lovituri care comprimă scurt, dar intens un anumit nerv
    Un exemplu este lovitura cotului cu compresia rapidă a nervului ulnar și urmată de amorțeală și furnicături în antebraț.
  • deshidratarea
  • migrena
  • compresia unui nerv periferic prins într-un proces inflamator, cum este cazul în sindromului de tunel carpian
  • atac de panică
  • sindrom Raynaud
  • întinderi musculare la nivelul gâtului și coloanei vertebrale după accidente de circulație

Află mai mult ⮕ Lipsa vitaminei B12: cauza unor simptome neurologice

Amorțeala permanentă: cauze posibile

Paresteziile permanente sau amorțeala care nu dispare, are cel mai frecvent cauze serioase care duc la afectarea nervilor periferici.

  • diabet – aproximativ 60-70% din persoanele cu diabet suferă de neuropatie diabetică care poate provoca amorțeală, furnicături, senzație de arsură și durere la mâini și picioare.
  • sechele după accident vascular – frecvent este afectată o singură parte a corpului (stânga sau dreapta). În teritoriul afectat apar slăbiciunea musculară, durere, amorțeală, înțepături.
  • scleroza multiplă – este o afecțiune a sistemului nervos central. Sistemul imunitar atacă teaca de mielină care protejează fibrele nervoase. Simptomele neurologice cele mai frecvente sunt: slăbiciunea musculară, amorțeala și furnicăturile, durere neuropatică.
  • boala arterială periferică – inflamația afectează arterele care irigă membrele, în special picioarele.
  • insuficiența renală – urmează ca și complicație a bolii renale cronice și este însoțită de neuropatie. Aproximativ 90% din pacienții dializați acuză parestezii, durere și slăbiciune musculară la membrele inferioare.
  • neuropatia alcoolică – apare după un exces îndelungat al consumului de alcool. Fibrele nervoase sunt afectate și apare durerea însoțită de amorțeală, înțepături și furnicături, cel mai frecvent la picioare.
  • sciatica – apare când este comprimat un nerv la nivelul coloanei lombare și se însoțește de durere pe picior cu senzație de amorțeală și furnicături.

Boli autoimune însoțite de amorțeală și furnicături la membre

În bolile autoimune, sistemul imunitar produce în mod eronat anticorpi care atacă propriile țesuturi și generează inflamație generalizată.

Afecțiuni autoimune în care paresteziile apar mai frecvent:

Află mai mult ⮕ Picioare și mâini reci: cauze la care ne gândim mai rar

Cum scăpăm de amorțeli și furnicături la mâini sau picioare?

Cauzele amorțelii și furnicăturilor resimțite la membre sunt multiple, iar paresteziile nu sunt singurul simptom al afecțiunilor cauzatoare.

Tratamentul nu se adresează direct paresteziilor, ci mecanismului fiecărei boli în parte.

Dacă amorțeala și furnicăturile nu sunt trecătoare și sunt însoțite și de slăbiciune musculară, tremor, amețeală sau vedere dublă, dificultăți la mers, se impune un control medical amănunțit pentru stabilirea cauzei.

Dacă paresteziile se datorează unei afecțiuni a sistemului nervos central, cum sunt scleroza multiplă sau accidentul vascular, tratamentul și kinetoterapia ajută la îmbunătățirea simptomatologiei.

Dacă este vorba despre compresia unui nerv spinal la nivelul coloanei vertebrale lombare, kinetoterapeutul poate stabili un set de exerciții fizice care să ajute la restabilirea mobilității. Uneori este nevoie de intervenție chirurgicală.

Dacă este vorba despre neuropatia diabetică sau cea provocată de consumul de alcool, paresteziile nu vor fi substanțial îmbunătățite cu tratament, dar se poate reduce ritmul apariției altor complicații.

În bolile autoimune, tratamentele actuale îmbunătățesc mult situația și pot contribui și la diminuarea simptomelor neurologice.

Citește mai departe…

Ce sunt bolile autoimune și de ce apar?
Neuropatia diabetică: simptome, analize, tratament
Lombosciatica: Ghid complet

Bibliografie
  • National Institute of Neurological Disorders and Stroke. Paresthesia.
  • National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases. Peripheral neuropathy.
  • Merck Manual Professional Version. Numbness.

Tratamentul depresiei: metode complementare și alternative

Servus Med
-
0
Tratamentul depresiei: metode complementare și alternative

Tratamentul depresiei se bazează pe antidepresive, psihoterapie sau o combinație a acestor metode. Deoarece nu toate persoanele răspund optim la tratamentul clasic sau efectele secundare sunt inacceptabile din cauza co-morbidităților, este firească preocuparea pentru metode complementare și alternative de tratament.

Terapiile complementare sunt cele care se adaugă la tratamentul medicamentos clasic, iar terapiile alternative sunt cele care se folosesc singure, în locul tratamentului clasic.

Vom trece în revistă care sunt metodele complementare și alternative în tratamentul depresiei și ce susținere științifică au. Analiza după care ne ghidăm a fost publicată relativ recent în British Medical Journal.

Tratamentele complementare și alternative ar trebui folosite sub supravegherea unui specialist pentru a preveni interacțiunile adverse cu alte terapii. Consultația unui psihiatru rămâne esențială pentru gestionarea depresiei.

Ce simptome sunt caracteristice depresiei?

Orice om se simte trist și lipsit de motivație din când în când. Dar când aceste sentimente persistă săptămâni sau luni, foarte probabil este vorba despre depresie.

Simptomele cele mai frecvente:

  • tristețe
  • anxietate
  • sentimente de neputință sau de vină
  • pesimism, lipsă de speranță
  • neliniște, iritabilitate
  • pierderea interesului pentru activități care altădată îți plăceau
  • oboseală
  • dificultăți de atenție și concentrare
  • dificultatea de a lua decizii
  • tulburări de somn (insomnie sau somn excesiv)
  • idei de suicid

Simptomele fizice însoțesc simptomele psihice:

  • dureri articulare
  • dureri de spate
  • dureri de membre
  • probleme gastrointestinale
  • modificări ale apetitului

Bine de știut
Simptomele fizice nu trebuie puse din start pe seama depresiei. Cauzele diverselor acuze trebuie investigate și exclusă o cauză organică.

Caracteristic depresiei este că aceste simptome nu au o explicație care poate fi documentată prin analize și investigații, iar răspunsul la diferite tratamente (analgezice, laxative, antispastice etc) este nesatisfăcător.

Află mai mult ⮕ 7 semne fizice de depresie

Cum ținem depresia sub control?

Primul pas este consultația medicului psihiatru care va stabili un tratament antidepresiv potrivit.

În al doilea rând, psihiatrul ne poate sfătui cu privire la oportunitatea psihoterapiei asociate cu tratamentul depresiei.

Tehnicile de psihoterapie sunt diverse. Terapia cognitiv-comportamentală dă rezultate foarte bune. Condiția este să ne interesăm despre competența psihologului căruia ne adresăm. Acesta trebuie să aibă acreditările necesare și să fie atestat ca psiholog clinician.

Tot cu medicul psihiatru ne sfătuim referitor la oportunitatea unei terapii complementare.

Află mai mult ⮕ Tipuri de depresie: semne caracteristice

Care sunt metodele complementare și alternative în tratamentul depresiei?

1. Remediile din plante

Dintre extractele din plante, cu rezultatele cele mai bune este sunătoarea (Hypericum perforatum). Cele mai multe studii clinice consemnează reducerea severității simptomelor depresiei de la cazurile ușoare la cele cu depresie severă.

Unele cercetări consemnează o eficiență a extractelor de sunătoare similară medicamentelor antidepresive, atât în reducerea simptomelor, cât și în prevenirea recăderilor.

Totodată este un număr substanțial mai mic de persoane care raportează efecte secundare semnificative la sunătoare comparativ cu medicația antidepresivă.

Sunt și alte remedii din plante folosite ca adjuvante în tratamentul depresiei: ginseng, busuioc, roinița (Melissa officinalis), Betonica officinalis. Studiile clinice sunt mai puțin concludente pentru aceste plante comparativ cu sunătoarea.

2. Acupunctura

Acupunctura este o metodă tradițională chineză. Se bazează pe teoria că 2 tipuri de energii circulă de-a lungul unor meridiane ale corpului și dezechilibrul acestor energii provoacă afecțiunile.

Prin inserția acelor de acupunctură în anumite puncte se încearcă corecția acestui dezechilibru.

În depresie, acupunctura dă rezultate la anumite persoane. Ipoteza științifică este că după acupunctură se produce o descărcare de endorfine și alți neurotransmițători care ne modifică în bine starea psihică.

3. Exercițiile fizice

Sunt multe studii clinice (peste 1000) care susțin efectul benefic al antrenamentului fizic în depresie. Eficiența este comparabilă cu cea a psihoterapiei.

De asemenea, eficiența în reducerea simptomelor crește cu durata și intensitatea efortului fizic, indiferent de tipul de exerciții fizice practicat.

În depresie este specifică lipsa motivației, chiar și pentru mișcare. Dar dacă privim sportul ca pe o metodă terapeutică și ne propunem măcar o plimbare pe zi în mers rapid, este un prim pas care poate suplimenta efectele pozitive ale tratamentului medicamentos.

Sportul ne crește și stima de sine și sentimentul că avem control asupra propriei noastre stări.

4. Masajul

Simplul masaj al spatelui cu sau fără folosirea uleiurilor aromatice (lavanda, bergamot, ylang-ylang) are efecte benefice imediate asupra stării psihice.

5. Terapii de relaxare

Sub numele de tehnici de relaxare sunt incluse mai multe metode de reducere a senzației de tensiune fizică și psihică. Sunt tehnici care vizează atât corpul, cât și mintea noastră.

Tipuri de terapii de relaxare:

Respirația profundă și controlată: implică tehnici de respirație lentă și conștientă pentru a reduce ritmul cardiac și a calma mintea.

Exemple: Tehnica 4-7-8 (inspiri timp de 4 secunde, ții aerul 7 secunde, expiri 8 secunde). Altă modalitate de respirație controlată este respirația diafragmatică.

Respirația diafragmatică
Relaxează umerii și brațele și inspiră lung, pe nas, 5-8 sec. În inspir să simți mai întâi că se umflă abdomenul și apoi că se ridică și toracele.
Expiră apoi lent pe nas sau pe gură în același număr de secunde ca și inspirul. Amintește-ți să faci asta de câte ori simți stres și anxietate. Respirația diafragmatică poate opri chiar și atacul de panică.

Meditația: ajută la focalizarea minții și eliminarea gândurilor stresante prin practici de mindfulness sau meditație ghidată.

Relaxarea musculară progresivă: implică tensionarea și relaxarea treptată a grupurilor musculare pentru a reduce tensiunea corporală. Se practică pornind de la picioare și avansând până la cap.

Imageria vizuală: vizualizarea unor scenarii plăcute și relaxante pentru a induce o stare de calm.

Exemplu: Imaginația ghidată de un terapeut care descrie peisaje liniștitoare.

Yoga și Tai Chi: combinații de exerciții fizice și tehnici de respirație și meditație pentru echilibrul minte-corp.
Yoga implică poziții fizice (asane), iar Tai Chi include mișcări lente și fluide.

6. Fototerapia

Fototerapia este o formă de tratament care utilizează expunerea controlată la lumină artificială pentru a trata diverse afecțiuni medicale și psihologice. Este o terapie non-invazivă și sigură.

Se utilizează o lampă care emite lumină puternică (10.000 lux), similară cu lumina naturală a soarelui.Tratamentul se face dimineața, timp de 20-30 de minute, pentru a stimula ritmurile biologice naturale.

Fototerapia reduce severitatea simptomelor, mai ales în depresia sezonieră, dar și în alte tipuri de depresie. În același timp, reglează somnul și ritmul somn-veghe.

Rezultatele mai multor cercetări raportează o îmbunătățire a simptomelor cu 40-60% fie utilizând fototerapia singură, fie utilizând medicația antidepresivă singură. Combinarea celor 2 metode terapeutice poate crește substanțial procentul.

Pentru orice persoană cu depresie o plimbare de 30 min în lumina soarelui de dimineață este benefică. Într-o zi cu soare intensitatea luminii atinge 50 000 lux, iar într-una noroasă atinge 10 000 lux.

Află mai mult ⮕ 6 tipuri de hormoni influențați de expunerea la lumină

7. Ecoterapia

Contactul cu natura este benefic depresivilor.

Blue zones (zonele albastre) sau spațiile din natură în care este apa în apropiere (mare, ocean, lac, râu) ne influențează pozitiv sănătatea și au un efect calmant.

Orice activitate pe care o desfășurăm în blue zones reduce stresul și anxietatea și ne crește stima de sine.  Și nu trebuie să așteptăm concediul pentru a ne apropia de o zonă cu apă.

Conceptul de forest bathing (baia de pădure) se referă la practica de a te menține calm și tăcut în mijlocul naturii, la o plimbare în pădure.

Forest bathing este o practică de în care toate simțurile tale percep contactul cu natura și nu se focusează pe altceva. Observarea culorilor, a mirosurilor, a formei frunzelor te ajută să te relaxezi și să te calmezi.

De reținut

Depresia este o afecțiune serioasă în care balanța unor neurotransmițători din creier este dezechilibrată. Simptomele sunt psihice, dar și fizice.

Tratamentul depresiei este bazat pe antidepresive și psihoterapie. Metodele complementare care funcționează pentru unele persoane nu funcționează la altele.

O informare corectă și sfatul unui psihiatru competent ne poate ajuta să facem față depresiei.

Atenția la calitatea somnului și la alimentația sănătoasă nu sunt de neglijat și pot fi considerate, de asemenea, metode complementare în tratamentul depresiei.

Citește mai departe…

Tehnici de relaxare aplicabile oricând și oriunde
Simptomele depresiei grăbesc pierderea memoriei
Depresia: este o problemă de chimie?
Putem fi dependenți de tristețe și nefericire?
Oare am depresie de iarnă?

Bibliografie

Testul imunohistochimic FIT pentru depistarea sângelui în scaun

Servus Med
-
0
Testul imunohistochimic FIT pentru depistarea sângelui în scaun

Testul imunohistochimic FIT detectează prezența anormală a sângelui în materiile fecale chiar dacă sângele nu este vizibil cu ochiul liber. Analiza este utilă și se poate efectua fără să existe simptome digestive, ci numai în scopul screeningului (urmării) active pentru depistarea unui cancer digestiv cum este cancerul de colon.

Testul imunohistochimic FIT poate depista foarte devreme prezența unui cancer colorectal sau a unui polip de dimensiuni mai mari. Dacă rezultatul este pozitiv (există sânge în scaun) atunci se impune efectuarea unei colonoscopii.

Cauze pentru care testul imunohistochimic este pozitiv

Testul FIT este pozitiv dacă se detectează prezența sângelui în scaun. Se poate întâmpla acest lucru în cazul mai multor afecțiuni:

În ce constă testul FIT?

Testul FIT nu necesită o pregătire specială. Totuși sunt necesare unele precauții.

Anunțăm laboratorul că dorim să facem testul imuohistochimic FIT și primim un kit special. Citim instrucțiunile și recoltăm o probă de materii fecale în recipientul special destinat. Putem păstra recipientul în baie, închis corespunzător, până când îl putem returna laboratorului.

Rezultatul poate fi pozitiv dacă există sânge în scaun sau negativ dacă materiile fecale nu conțin sânge.

Nu efectuăm analiza dacă:

  • există sângerare activă din hemoroizi sau o fisură anală
  • există sânge în urină
  • la menstruație și 3 zile după

Află mai mult ⮕ Ce analize depistează cancerul la timp?

Pot efectua un test FIT în locul unei colonoscopii?

Discuția cu medicul de familie este utilă. Acesta poate indica metoda cea mai potrivită în funcție de ceea ce se urmărește.

Dacă nu există simptome și dorim numai screening (urmărire), atunci testul FIT poate fi varianta optimă. Efectuarea colonoscopiei se va impune dacă rezultatul testului FIT este pozitiv

Dacă există simptome (modificări ale tranzitului intestinal, modificări ale aspectului materiilor fecale), colonoscopia va putea să pună și diagnosticul, dar este și o metodă terapeutică uneori. De exemplu, prelevarea unei biopsii sau îndepărtarea unui polip în aceeași ședință de colonoscopie.

Află mai mult ⮕ Când este indicată colonoscopia și cum te pregătești?

Pentru cine este recomandat screeningul cancerului colorectal?

Pentru persoanele fără un risc deosebit de apariție a cancerului colorectal, se recomandă să se efectueze screening de la vârsta de 45 ani, până la 75 ani. Testul FIT este una din analizele utile de screening și se recomandă efectuarea anuală.

Pentru persoanele cu risc crescut pentru cancerul colorectal este recomandată efectuarea testelor de screening de la vârste sub 45 ani.

Au risc crescut de cancer colorectal:

  • persoanele care au în familie cazuri de polipi sau cancer colorectal
  • persoanele care au mai avut polipi sau cancer colorectal
  • boli inflamatorii intestinale (boala Crohn sau colita ulcerohemoragică)
  • istoric de iradiere pe zona abdominală sau pelvină
  • persoane cu sindrom Lynch sau polipoză familială, ambele sindroame fiind genetice.

Află mai mult ⮕ Polipi pe colon: când este risc de cancer?

Testul imunohistochimic FIT împreună cu analiza pentru Helicobacter

Un studiu recent arată că o combinație de 2 teste mai puțin invazive, ambele efectuate dintr-o probă de materii fecale, poate ajuta semnificativ în prevenția și depistarea la timp a tumorilor gastrice.

Cancerul gastric este o formă de cancer cu apariție frecventă la nivel global, iar infecția cu Helicobacter pylori este răspunzătoare pentru 80% din cazurile de cancer gastric.

De aceea, testarea prezenței infecției cu Helicobacter și tratamentul antibiotic pentru eradicare reprezintă o metodă bună de prevenție a cancerului gastric.

Testul imunohistochimic din scaun (FIT) este utilizat pentru a detecta prezența sângelui în materiile fecale atunci când cantitatea de sânge este prea redusă pentru a fi detectată cu ochiul liber.

Un test FIT pozitiv ne poate preveni la timp despre existența unei tumori care provoacă pierderi de sânge.

Combinația celor două analize, testul FIT și analiza prezenței Helicobacter în scaun, este o metodă mai eficientă de prevenire a apariției cancerului gastric și de depistare la timp a tumorilor.

Rezultatul este îmbucurător deoarece cele 2 analize sunt relativ necostisitoare și neinvazive.

Citește mai departe…

Sânge în scaun: 10 cauze digestive de sângerare
Trombocite scăzute: de ce apar ușor vânătăi și sângerări?
Cancer de colon: simptome care te avertizează
Helicobacter pylori: simptome digestive frecvente
Scaun negru sau melena: ce cauze poate avea?

Bibliografie

Efectele băuturilor energizante și ale unor suplimente la copii și tineri

Servus Med
-
0
Efectele băuturilor energizante și ale unor suplimente la copii și tineri

În ciuda avertismentelor despre efectele nocive ale suplimentelor nutritive, un procent mare din populație continuă să le consume fără să se informeze suficient. 

În SUA, 52% din persoane consumă suplimente alimentare, iar dintre aceștia, 9% sunt copii și adolescenți.

Ideea care domină este că, fiind din plante sau fiind vitamine, nu au cum să facă rău. Și că este de preferat să apelăm la plante și vitamine decât la medicamente. Dar oare este corectă gândirea? 

În 2019 o grupă de cercetători de la Harvard a publicat o analiză retrospectivă referitoare la consumul de suplimente nutritive pentru scădere în greutate, dezvoltarea musculaturii, creșterea energiei și stimularea activității sexuale. 

A fost luată în calcul populația între 0-25 ani pe o durată de timp destul de mare: 2004-2015.

Iată cele mai importante observații.

Efectele nocive ale suplimentelor la copii, adolescenți și tineri

S-a constatat că multe din aceste suplimente sunt etichetate incomplet și conțin ingrediente periculoase, inclusiv medicamente precum steroizii sau substanțe precum kava și germander cu efecte toxice hepatice și alte efecte secundare.

Unele suplimente pentru scădere în greutate pot provoca diaree, constipație, deshidratare, scăderea potasiului, acidoza metabolică, aritmii cardiace, accident vascular, insuficiență renală sau insuficiență hepatică.

După consumul de suplimente pentru dezvoltarea musculaturii s-a observat o creștere a riscului de cancer testicular.

Consumul de suplimente pentru stimularea activității sexuale s-a asociat cu modificări ale tensiunii arteriale, hipomanie, insomnie, anxietate, iritabilitate, greață, vărsături, dureri de cap, pierderea cunoștinței și convulsii.

Băuturile energizante sunt un motiv special de îngrijorare deoarece sunt consumate pe scară largă de către copii, adolescenți și tineri și pot afecta sistemul nervos și activitatea cardiacă.

Consumul unora dintre cele 977 de suplimente analizate a dus la spitalizare și chiar deces.

Concluzia este că specialiștii nu recomandă suplimentele nutritive ca pe o modalitate sănătoasă de a slăbi sau de a dezvolta musculatura. Efectele nocive pot fi foarte serioase.

Analiza retrospectivă efectuată de cercetătorii de la Harvard s-a bazat pe date furnizate de FDA – Agenția americană care reglementează medicamentele și alimentele.

În ciuda repetatelor avertismente ale FDA, s-a constatat că piața de suplimente continuă să crească și populația continuă să le consume fără să se informeze suficient.

Află mai mult ⮕ Băuturi zero zahăr: beneficii sau efecte secundare?

Bine de știut despre suplimentele nutritive

Fie că este vorba de vitamine, suplimente prezentate ca fiind pe bază de plante sau alte tipuri de produse din această categorie, este bine să reținem ceea ce este valabil pentru orice persoană, sănătoasă sau cu diferite afecțiuni:

FDA nu avizează niciun supliment nutritiv în ceea ce privește doza, conținutul sau puritatea.

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) solicită ca pe produs să fie specificat că este vorba despre un supliment, doza admisă și mențiunea că nu poate vindeca vreo boală. În schimb, doar producătorii sunt responsabili de siguranța produsului vândut. EFSA poate oferi opinii științifice, dar nu avizează și nu autorizează niciunul din suplimentele nutritive.

Unele suplimente conțin acid aristolochic, nociv pentru rinichi. Alte suplimente sunt recunoscute pentru efectele toxice hepatice. Iar suplimente precum cele pentru slăbit sau dezvoltarea musculaturii, stimularea activității sexuale și băuturile energizante pot avea și consecințe mai grave, până la deces.

S-a constatat că unele suplimente pot conține metale grele (plumb, arsenic, etc) a căror acumulare în organism are efecte pe termen lung.

Cele mai multe din suplimente interacționează cu medicamente pe care le consumăm pentru diferite afecțiuni și le modifică efectul.

Citește mai departe…

Lista cu suplimente din plante toxice hepatice
8 suplimente la care să ai grijă dacă consumi tratament pentru inimă
Ce multivitamine să alegi pentru copii și adolescenți?
Ashwagandha și alte suplimente care pot afecta tiroida
6 suplimente ineficiente pentru scăderea colesterolului, avertizează cardiologii

Bibliografie

Alimentația și hidratarea înainte și după antrenament sportiv

Servus Med
-
0
Alimentația și hidratarea înainte și după antrenament sportiv

Ce mâncăm și când mâncăm influențează performanța unui antrenament sportiv, dar și refacerea și dezvoltarea musculaturii după sport. Hidratarea este, de asemenea, importantă.

Sunt date științifice despre alimentația potrivită a sportivilor. Nu sunt complicate și nici extrem de stricte dacă nu practicăm un sport de performanță.

Cu cât intensitatea antrenamentului sportiv este mai mare, cum este cazul HIIT (high intensity interval training) sau exercițiilor de rezistență practicate în jur de 1 h, cu atât trebuie să acordăm o atenție mai mare alimentației și hidratării.

Ce contează atunci când alegem alimentele pe care să le consumăm înainte și după sport:

  • la carbohidrați trebuie să fim atenți înainte de sport
  • la proteine le acordăm atenție după sport
  • raportul dintre carbohidrați, proteine și lipide este important și înainte și după
  • momentul consumului de alimente
  • calitatea alimentelor (de preferat alimente neprocesate, integrale)
  • hidratarea înainte, în timpul și după sport

Cu aceste criterii în minte, ne putem face un plan care poate deveni în timp o rutină.

Înainte de antrenamentul sportiv

Carbohidrații sunt sursa preferată de energie a organismului. Cercetările arată că performanța sportivă poate fi îmbunătățită atunci când consumăm suficienți carbohidrați înainte.

Glucoza pe care o aduce gustarea de dinainte de antrenament se stochează la nivelul ficatului sub formă de glicogen. Glicogenul va elibera energia de care vom avea nevoie la sală.

În general se consideră că 15-30 g carbohidrați sunt suficiente pentru a avea o performanță sportivă optimă.

Contează ce alimente consumăm înainte de antrenamentul sportiv pentru a ne asigura energia necesară și ulterior refacerea musculaturii, dar și raportul dintre macronutrienți.

Recomandarea standard este pentru un raport carbohidrați/ proteine de 3:1. Practic ar însemna o gustare cu 15 g carbohidrați și 5 g proteine.

Momentul optim să luăm o gustare este cu 1-3 ore înainte de antrenament. Dacă este vorba despre o masă principală este de preferat să consumăm alimentele cu 3-4 ore înainte de sport. Dacă este numai o gustare, putem să o servim cu o oră înainte.

Exemple:

  • o felie de pâine cu humus
  • o felie de pâine cu gem
  • un măr și o lingură de unt de arahide
  • un iaurt grecesc
  • un smoothie cu iaurt și fructe
  • mix de fructe uscate (stafide, prune, merișoare etc) și nuci (migdale, caju etc)
  • o banană

De evitat înainte de antrenament sunt alimentele bogate în fibre și alimentele grase care se digeră mai greu.

Află mai mult ⮕ Rețete de smoothie cu ingrediente antiinflamatoare

După antrenament sportiv

Alimentația după antrenamentul sportiv crește viteza de recuperare a musculaturii și reface rezervele de glicogen. Dacă nu ne alimentăm corect, apar oboseala și iritabilitatea.

O repriză de sport duce la depleția (golirea) depozitelor de energie, pierderea de electroliți prin transpirație, dar și la mici leziuni musculare care ar trebui să se repare în timp cât mai scurt.

Aportul de proteine este cel mai important pentru menținerea și dezvoltarea masei musculare după antrenament.

Recomandările recente sunt pentru un aport de 1,2-2 g de proteine/ kg masă corporală. La 70 kg masă corporală, corespund 84-140 g de proteine.

Se consideră că există o fereastră anabolică de oportunitate în care consumul proteinelor previne distrucția musculară. Momentul optim pentru consumul proteinelor este în prima oră după antrenament.

Unele studii susțin aceleași beneficii dacă aportul de proteine vine în primele 5-6 ore după sport, mai ales atunci când ne-am alimentat corespunzător și înainte.

Societatea pentru Nutriție Sportivă recomandă un raport optim carbohidrați/ proteine de 3:1 sau 4:1 după antrenament.

Dacă antrenamentul este intens sau dorim creșterea masei musculare, putem crește aportul de proteine (raport 2:1).

Depozitele de grăsimi nu se golesc la un antrenament sportiv. Totuși, adaosul de grăsimi sănătoase în alimentația după sport contribuie la o recuperare mai rapidă.

Meniu cu proteine pentru refacere

  • Somon cu cartofi dulci copți în coajă
    Peștele este bogat în proteine și grăsimi omega 3 utile în combaterea inflamației după antrenament. O porție de somon (150-200 g) aduce 30-50 g de proteine. Un cartof dulce copt în coajă aduce 23 g carbohidrați și 3,8 g fibre care ne mențin senzația de sațietate.
  • Piept de pui la grătar cu orez și legume
    O porție de 100 g de piept de pui la grătar, fiert sau la cuptor, aduce aproximativ 30 g de proteine.
    Orezul are avantajul de a furniza fibre, vitamine (în special din grupul B) și minerale.
  • Piept de curcan cu pâine integrală
    O porție de piept de curcan gătit la cuptor (150 g) aduce 40-45 g proteine. Este o carne săracă în grăsimi, bogată în vitamine din complexul B (B3, B6) și minerale precum zinc și seleniu. Este o alegere excelentă pentru creșterea masei musculare.

Alte opțiuni:

  • omletă cu pâine integrală și avocado
  • iaurt grecesc cu fulgi de ovăz, fructe de pădure și miere
  • smoothie cu proteine (laptele, iaurtul și untul de arahide pot reprezenta sursa de proteine care se mixează cu fructe, nuci, semințe și alte ingrediente care ne plac)
  • ton din conservă cu biscuiți din ovăz și salată
  • ouă fierte tari cu pâine integrală și brânză
  • mâncare de fasole sau o salată cu adaos de fasole sau linte
  • lapte cu cacao mai eficient decât sport-drinks în recuperarea după antrenament
  • portocale și kiwi pentru aportul de electroliți și vitamina C

Află mai mult ⮕ Proteine: necesarul zilnic și sursele cele mai indicate

Hidratarea înainte și după antrenament

Prehidratarea, consumul de lichide înainte de un efort fizic preconizat, este prima măsură de evitare a deshidratării.

Este util să consumăm o cantitate de lichide cu câteva ore înaintea efortului fizic pentru a oferi timp ca acestea să se absoarbă. De asemenea, alimentele consumate înainte trebuie să conțină și un aport de sare.

Recomandări generale
Înainte de antrenament: 2-3 căni cu apă
În timpul antrenamentului: 1 cană cu apă la fiecare 20 min
După antrenament: 2-3 căni cu apă pentru fiecare 500 g scădere în greutate
* 1 cană înseamnă 240 ml lichid

În timpul efortului fizic ne deshidratăm. Mai mult de 2% din pierderea în greutate după un antrenament sportiv se datorează deshidratării.

Consumul de lichide care pe lângă apă aduc și electroliți (sodiu, potasiu) și carbohidrați este recomandat pe parcursul antrenamentului.

Deshidratarea care aduce o pierdere mai mare de 2% din greutatea corporală de dinaintea antrenamentului, scade și performanța sportivă.

Nu există o recomandare de hidratare care să se potrivească oricui în timpul unui antrenament, deoarece depinde foarte mult de ritmul de transpirație care este legat de temperatura mediului ambiant și de gradul de efort.

Consumul de apă rece de la robinet (15℃) sau de la frigider (5℃) oprește transpirația. Consumul de apă cu gheață crește si cantitatea de calorii pe care o arde organismul la efort.

După antrenament, orientativ, sunt necesari 1,5 litri de lichide pentru fiecare 1 kg pierdere în greutate. Iar ceea ce mâncăm este bine să fie un pic mai sărat.

Află mai mult ⮕ Băuturile zero zahăr: beneficii sau efecte secundare?

Suplimentele nutritive pentru creșterea performanței sportive și a masei musculare

Mii de suplimente promit creșterea masei musculare și a performanței sportive. Totuși, studiile clinice nu confirmă efectele benefice sau necesitatea consumului.

Niciun supliment nu este avizat de foruri de încredere cum este FDA (Food and Drug Administration) sau Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA). Lipsa unei verificări și avizări similare medicamentelor trebuie să ne facă suspicioși.

Există, de asemenea, suspiciuni întemeiate că aceste suplimente conțin ingrediente nespecificate pe etichetă, cum ar fi steroizii anabolizanți (hormoni).

Mai multe studii clinice au constatat creșterea riscului de cancer testicular cu până la 20% la bărbații care consumă suplimente nutritive pentru creșterea masei musculare.

Suplimentele nutritive din categoriile de mai jos cresc de 3 ori riscul unor evenimente medicale severe comparativ cu suplimentele cu vitamine:
suplimente de slăbit
suplimente pentru creșterea masei musculare
suplimente energizante
suplimente pentru stimularea activității sexuale

Alimentația echilibrată cu respectarea câtorva principii enunțate în acest articol este suficientă pentru ca sportul să ne asigure un corp frumos și sănătos.

Precauții la persoane cu probleme de sănătate

Persoanele cu diabet ar trebui să-și verifice glicemia înainte, în timpul și după antrenamentul fizic. Este posibil să fie nevoie de o gustare la mijlocul intervalului de timp, între două reprize de sport. Totodată, determinarea glicemiei ajută la stabilirea cantității de carbohidrați potrivite.

Persoanele cu afecțiuni renale au adesea indicația restricției aportului de proteine. Dacă suntem în această categorie este bine să ne sfătuim cu medicul despre ce și cât să consumăm după sport.

În sarcină, este recomandabil să consumăm mai multe calorii atât înainte, cât și după antrenament.

Dacă intenționăm să pierdem în greutate făcând mișcare, atunci fastingul înainte de antrenament este indicat deoarece pe lângă depozitele de glicogen, organismul va consuma și din grăsimile depozitate.

Citește mai departe…

6 minerale esențiale pentru organism: de unde le procurăm?
Creșterea masei musculare și riscul de cancer testicular(studiu)
Află dacă ești fit. 8 teste necesare măcar o dată pe an
Cât este normal să crească pulsul la efort?
Vreau să slăbesc: cum calculez balanța energetică?

Bibliografie

Creșterea masei musculare și riscul de cancer testicular (studiu)

Dr. Corina Golovei
-
0
Creșterea masei musculare și riscul de cancer testicular (studiu)

Suplimentele pentru creșterea masei musculare pot crește și riscul de cancer testicular. Este concluzia unui studiu publicat în British Journal of Cancer.

Cancerul testicular cu celule germinale este cea mai frecventă formă de cancer la bărbații cu vârste între 15-39 ani.

Criptorhidia, dezvoltarea anormală a testiculelor și antecedentele familiale sunt cei mai cunoscuți factori de risc pentru apariția acestui tip de cancer.

Bine de știut
Criptorhidia este o afecțiune congenitală. Se caracterizează prin faptul că unul sau ambele testicule nu coboară în scrot în timpul dezvoltării fetale sau la scurt timp după naștere.
Testiculele rămân într-o poziție anormală, cum ar fi în abdomen sau în canalul inghinal.
Această afecțiune afectează aproximativ 3-5% dintre nou-născuții de sex masculin la termen și o proporție mai mare a celor prematuri.

Cercetătorii care au efectuat studiul au observat că acești factori de risc nu sunt suficienți pentru a explica tendința de creștere a incidenței cancerului testicular.

Pe de altă parte, analizând rezultatele altui studiu pe aceeași temă, au observat că 20% din subiecții cu cancer testicular consumau o formă sau alta de supliment nutritiv.

Legătura dintre suplimentele pentru creșterea masei musculare și cancerul testicular

În studiu au fost incluși 356 de bărbați cu cancer testicular (stadii 0-IV) și vârste de la 18-55 ani. De asemenea, a existat și un grup de control cu 513 bărbați.

Participanții au declarat un consum de suplimente pentru creșterea masei musculare cel puțin o dată pe săptămână și pentru mai mult de 4 săptămâni.

Au fost luate în calcul 30 de tipuri diferite de suplimente sub formă de pudră sau tablete. Ingredientele majore: creatina, proteine, androstenediona sau derivate.

Cercetătorii au constatat că utilizarea suplimentelor pentru creșterea masei musculare s-a asociat cu o creștere riscului de cancer testicular.

Substanțele incriminate nu sunt precizate exact. S-a opinat că suplimentele pentru creșterea masei musculare ar putea conține și ingrediente active care nu apar pe listă și care ar putea fi răspunzătoare pentru efecte.

În sprijinul acestei idei vin și rezultatele unui alt studiu internațional pe această temă care a constatat că aproximativ 15% din suplimentele comercializate ca non-hormonale conțin, de fapt, steroizi anabolizanți androgenici, inclusiv prohormoni și nadrolonă care s-a dovedit că provoacă cancer testicular în studiile pe șoareci.

Ca și în studiile precedente, rezultatul cercetării publicate de British Journal of Cancer, arată o creștere cu 20% a probabilității de apariție a cancerului testicular la bărbații care consumă suplimente pentru creșterea masei musculare.

Este important ca cercetările pe această temă să fie extinse pentru ca rezultatul să fie cât mai concludent.

Limitarea sau oprirea consumului de produse pentru creșterea masei musculare ar putea fi unul din factorii importanți în prevenirea cancerului testicular, este concluzia studiului.

Citește mai departe…

Cancer testicular: semne de alarmă la care să fii atent
Durere testiculară: cauze posibile
Analize de screening pentru bărbați
Epididimita: cauze și conduita corectă
Hormonii: ce sunt și cum acționează?

Bibliografie
1...111213...130Pagina 12 din 130
2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă

Cele mai noi

Cele mai citite

Știri

Meniu