Caută
Acasă Blog Pagina 6

Vaccin HPV la adult. Cum te protejezi de cancer de col uterin?

Servus Med
-
0
Vaccin HPV la adult. Cum te protejezi de cancer de col uterin?

Vaccin HPV nu înseamnă tratament pentru HPV. Infecția cu HPV (Papiloma virus) nu este tratabilă cu medicamente.

Infecția cu HPV 6 și 11 este responsabilă de 90% din cazurile de veruci anogenitale. Tulpinile HPV 16 și 18 produc 70% din cancerele care au legătură cu infecția cu Papiloma (cancer de col uterin, cancer anal ș.a.)

Rolul vaccinului HPV este de a preveni infecția. Este un vaccin profilactic.

Vaccinul HPV este maxim eficient când este administrat înainte de infectarea cu Papilloma.

Papiloma Virus se răspândește direct în timpul contactului sexual vaginal, anal sau oral. Răspândirea necesită un contact intim piele la piele sau piele la mucoase.

Virusul poate fi prezent în organism cu mult înainte de a observa semne și simptome.

HPV poate fi transmis chiar dacă persoana infectată nu are simptome.

Ce este vaccinul HPV?

Vaccinul HPV este un vaccin profilactic.
Este maxim eficient dacă se administrează înainte de infectarea cu Papilloma Virus.

Nu vindecă infecția cu HPV și nici afecțiunile care apar ca urmare a HPV (leziuni precanceroase sau cancer).

Ce tip de vaccin HPV este utilizat în prezent?

În prezent cel mai mult se utilizează vaccinul Gardasil-9, eficient împotriva a 9 tulpini diferite de HPV.

Vaccinul cu 9 tulpini HPV este eficient față de tulpinile 6, 11, 16, 18, 31, 33, 45, 52, 58

În Europa mai sunt aprobate:

–Cervarix – vaccin bivalent cu tipurile 16 și 18
–Gardasil – vaccin tetravalent cu tipurile 6, 11, 16, 18
–Silgard – vaccin tetravalent cu tipurile 6, 11, 16, 18

Vaccinul HPV cu 9 tulpini are eficiență și eficacitate crescută față de cel cu 4 tulpini.

De ce ar trebui să te vaccinezi?

Principalul motiv pentru care este recomandată vaccinarea este protecția față de tulpinile de HPV care provoacă veruci ano-genitale sau cancer.

Protecția este de lungă durată, fiind estimată la aproximativ 10 ani.

Află mai mult ⮕ Ce infecții se transmit sexual?

Vaccin HPV: când se administrează pentru eficiență maximă?

Vaccinul este recomandat pentru fete și băieți la vârsta de 11-12 ani. Acest interval este extins de specialiști chiar între 9-15 ani.

Numărul dozelor administrate depinde de vârsta la care s-a început vaccinarea.

∎ Dacă prima doză s-a administrat く15 ani, vaccinul HPV va avea 2 doze (la distanță de 6-12 luni una de alta).

∎ Dacă prima doză s-a administrat la ≥ 15 ani, vaccinul HPV va avea 3 doze (la 0, 1-2 luni și la 6 luni distanță).

Ce se recomandă în cazul în care nu ai primit vaccin în copilărie sau înaintea primului contact sexual?

Vaccinul este recomandabil a se administra până la vârsta de 26 ani, chiar dacă eficiența lui este mai redusă.

Administrarea vaccinului se poate face atât la femei, cât și la bărbați care nu au primit vaccinul în copilărie.

Află mai mult ⮕ Infecția cu HPV: contaminare, simptome, imagini

Mai este util vaccinul HPV după vârsta de 26 ani?

Da. Perioada de administrare este extinsă de la 26-45 ani, conform ultimelor recomandări (2020).

Dar trebuie ținut cont de următoarele observații:

∎ persoanele cu relații monogame de lungă durată este puțin probabil să se infecteze

∎ persoanele cu multipli parteneri sexuali este foarte probabil că au venit deja în contact cu Papilloma Virus; la aceștia eficiența vaccinului va fi mai redusă. Dar nu este contraindicat

∎ persoanele cu câțiva parteneri sexuali și care se presupune că vor fi în contact cu un nou partener ar fi mai bine să se vaccineze

Medicul poate să ofere sfatul potrivit în funcție de fiecare caz.

Ce trebuie să faci dacă deja ai avut un vaccin HPV?

Dacă s-a completat vaccinarea cu unul din vaccinurile mai vechi care acopereau 2 sau 4 tulpini HPV nu există recomandări speciale pentru revaccinare.

Faptul că nu există recomandare, nu înseamnă că este contraindicată vaccinarea cu vaccinul cu 9 tulpini.

Medicul vă poate sfătui dacă este utilă revaccinarea.

Pot primi vaccin HPV persoanele cu HIV sau cu imunosupresie de alt tip?

Da. Este recomandată schema cu 3 administrări.

Pot primi vaccin femeile care alăptează sau care sunt însărcinate?

Se poate administra vaccinul HPV la persoanele care alăptează. Nu este recomandat vaccinul femeilor însărcinate.

Putem verifica după vaccinare dacă am devenit imuni la HPV?

Nu. Încă nu este stabilit un test de anticorpi și un titru care să certifice imunizarea.

Citește mai departe…

Cancer de col uterin: semne care te avertizează
Virusul HPV și sarcina
Prevenirea cancerului prin tratarea la timp a unor infecții

Bibliografie
  • Europeam Medicines Agency. Human papillomavirus vaccines – Cervarix, Gardasil, Gardasil 9, Silgard
    JAMA Clinical Guidelines Synopsis. Human Papillomavirus Vaccination for Adults
    Updated Recommendations of the Advisory Committee
    on Immunization Practices (ACIP). 2020
    Medscape. HPV Vaccine for Adults: Who Needs It? Who Doesn’t?. 2020
    ECDC SCIENTIFIC ADVICE. Guidance on HPV vaccination in EU countries

Infecția urinară la bărbați

Servus Med
-
0
Infecția urinară la bărbați

Infecția urinară la bărbați nu este la fel de frecventă ca la femei, dar simptomele sunt asemănătoare: senzație de arsură și durere la urinat, micțiuni frecvente, oboseală și febră. Urocultura este analiza care arată ce bacterii sunt de vină pentru infecție și la ce antibiotice sunt sensibile.

Infecția urinară la bărbați poate afecta orice segment al tractului urinar: rinichi, uretere, vezică urinară sau uretra. Ureterele sunt canalele prin care urina ajunge de la rinichi la vezică, iar uretra este conductul prin care urina ajunge din vezică la exterior.

Deoarece uretra bărbatului este mult mai lungă decât a femeii, infectarea vezicii urinare se întâmplă mai rar.

Infecția urinară la bărbați: simptome

Uneori, la debutul infecției, simptomele pot să nu apară. Când infecția avansează apar:

  • disurie: arsuri și durere la urinat
  • urina cu aspect tulbure și urât mirositoare
  • febră, frison, oboseală
  • urgență la urinat
  • durere de spate
  • hematurie: urina cu sânge

Fără tratament, infecția urinară la bărbați se poate complica și poate conduce la:

  • pielonefrita: infecția afectează rinichii
  • sepsis sau septicemie: infecția afectează întregul organism

Află mai mult ⮕ Pielonefrita: semnele infecției la rinichi

Tipuri de infecție urinară la bărbați

Infecția urinară poate afecta oricare dintre organele aparatului urinar al bărbatului:

  • vezica urinară – rezervorul în care este păstrată urina eliminată din rinichi
  • rinichii – organele care produc urina
  • ureterele – care conduc urina între rinichi și vezică
  • uretra – conductul prin care urina se golește din vezică la exterior

Infectarea vezicii urinare (cistita) și a uretrei (uretrita) sunt denumite infecții urinare joase. Cel mai des infectarea se produce cu bacterii intestinale care migrează în tractul urinar, dar și bacteriile care provoacă infecții transmise pe cale sexuală (gonoreea, chlamidia) pot provoca infecție urinară joasă.

Infectarea rinichilor și a ureterelor (pielonefrita) este denumită infecție urinară înaltă. De regulă, bacteriile care au provocat o infecție urinară joasă (cistită, uretrită) pot migra prin uretere către rinichi. Pielonefrita este o infecție gravă care poate evolua către sepsis – răspândirea infecției în tot organismul pe cale sanguină.

Infecția urinară la bărbați: cauze

Infecțiile urinare joase sunt provocate frecvent de bacterii care migrează din tractul intestinal către uretră și apoi intră în vezica urinară.

Bacteriile contractate în urma unui contact sexual cu o persoană bolnavă de gonoree sau infecție cu Chlamidia, pot duce la o infecție urinară la bărbați tineri sau care au contacte sexuale multiple și neprotejate de utilizarea unui prezervativ.

Din vezica urinară, infecția se poate propaga către rinichi și situația se complică cu pielonefrită.

Condiții în care infecția urinară la bărbați apare mai frecvent:

Prezența calculilor în vezica urinară (litiaza vezicală) poate fi însoțită de o infecție urinară.

Infecțiile urinare repetate nu sunt de dorit deoarece pot duce în timp la apariția stricturii de uretră. Strictura este o îngustare a canalului numit uretră, prin care urina este condusă din vezica urinară la exterior.

Rezolvarea stricturii de uretră este posibilă doar prin tratament chirurgical.

Află mai mult ⮕ Litiaza vezicală (pietre în vezica urinară): cauze și soluții

Cum se stabilește diagnosticul de infecție urinară?

Diagnosticul de infecție urinară se stabilește ducând la laborator o probă de urină recoltată de preferat dimineața.

Sumarul de urină este analiza la care se pot afla caracteristicile generale ale urinei. Dacă în urină apar eritrocite (globule roșii) sau urina este cu sânge (hematurie), este obligatorie o programare la medicul urolog pentru a lămuri cauza.

Celelalte investigații pe care medicul le va face au acest scop, de a stabili ce anume a dus la apariția infecției urinare.

Pot fi necesare:

  • ecografia
  • computer tomografia (CT)
  • proceduri diagnostice: cistoscopia și tușeul rectal

Infecția urinară la bărbați: tratament

Infecția urinară la bărbați necesită antibiotice și hidratare abundentă pentru a se vindeca. Antibioticele potrivite se aleg de către medicul urolog după efectuarea unei uroculturi.

Antibioticele folosite cel mai frecvent:

  • nitrofurantoin
  • fosfomicină
  • trimetoprim-sulfametoxazol
  • ciprofloxacina
  • levofloxacina

Tratamentele simptomatice diminuează intensitatea simptomelor (paracetamol, antiinflamatoare ca ibuprofen).

Suplimentele nutritive pe bază de merișoare sau alte tipuri de suplimente, precum și sucul de merișoare, pot, eventual, contribui la scăderea riscului de apariție a infecției urinare, dar nu vindecă infecția.

În paralel, trebuie lămurită și tratată cauza. Fie este vorba de litiaza vezicală, cancer vezical, de prostata mărită sau de o infecție cu transmitere sexuală. Tratamentul cauzei va îndepărta pericolul reapariției infecției urinare.

Află mai mult ⮕ Infecție urinară: tratament și remedii eficiente

Bine de știut

Infecția urinară la bărbați apare mai rar decât la femei dar simptomele sunt asemănătoare: durere și usturime la urinat, micțiuni frecvente și urina cu aspect tulbure și urât mirositoare.

Analiza care arată ce fel de bacterie a cauzat infecția se numește urocultură. Rezultatul uroculturii este însoțit de o antibiogramă care arată la ce antibiotice este sensibilă bacteria.

Tratamentul cu antibiotice nu este la fel de eficient dacă nu respectăm cura de diureză: ingerarea unei cantități de apă mai mare decât în mod obișnuit. Urina produsă în cantitate mai mare va drena la exterior și bacteriile care au provocat infecția.

Deoarece infecția urinară la bărbați nu este frecventă, pe lângă tratarea ei trebuie identificată și cauza.

Infecțiile urinare repetate pot duce la strictură de uretră, o complicație mai greu de tratat.

Citește mai departe…

De ce urinez des noaptea?
Prostatita: simptome și tratamentul corect
Durerea pelvină la bărbați: cauze și soluții

Bibliografie

Prostatita: simptome si tratamentul corect

Servus Med
-
0
Prostatita: simptome si tratamentul corect

Prostatita reprezintă inflamația prostatei – o glandă prezentă la bărbați și situată în vecinătatea vezicii urinare. Spre deosebire de adenomul de prostată sau cancerul de prostată care apare, de obicei, la bărbatul mai în vârstă, prostatita afectează bărbații între 30-50 ani.

Prostatita – care sunt semnele?

  • durere și senzație de arsură la urinat (disurie)
  • dificultăți la urinat
  • micțiuni frecvente, în special noaptea (nicturie)
  • necesitate urgentă de a urina
  • urină tulbure
  • sânge în urină (hematurie)
  • durere în partea inferioară a abdomenului, inghinal sau durere lombară
  • durere în zona dintre scrot și rect (perineu)
  • durere sau disconfort la nivelul penisului sau testiculelor
  • ejaculare dureroasă, durere pelvină după contact sexual, probleme sexuale (disfuncție erectilă) – în special în prostatita cronică
  • febră (în prostatita acută)
  • retenție acută de urină (imposibilitatea de a urina)

Prostatita: cauze

Există o clasificare a sindromului numit prostatită, care ține seama și de cauze.

I. Prostatita acută bacteriană

Simptomele prostatitei acute apar brusc și sunt severe.

Prostatita acută este cauzată totdeauna de o infecție. Germenii cel mai frecvent implicați sunt: E.coli, Klebsiella, Proteus, Enterococcus faecalis, Pseudomonas.

Prostatita acută necesită tratament imediat.

II. Prostatita cronică bacteriană

Prostatita cronică bacteriană este cel mai frecvent tip de prostatită. Simptomele apar și dispar. Principalul simptom este durerea pelvină.

De obicei sunt prezente repetate infecții urinare în antecedente.

Microbii implicați frecvent sunt aceeași cu cei din prostatita acută, dar și alții – Chlamidia transmisă sexual fiind între ei. Totuși mecanismul exact prin care apare inflamația cronică a prostatei nu este deplin elucidat.

Află mai mult ⮕ Infecția cu Chlamidia: contaminare, simptome, tratament

III. Sindromul de durere pelvină cronică

Cauza nu este o bacterie, dar nici nu se poate identifica exact cauza. Simptomele apar și dispar, fiind mai mult sau mai puțin severe.

Prostatita cronică este o mare provocare pentru medicul urolog: necesită diagnostic meticulos și tratamentul poate fi dificil.

IV: Prostatita inflamatorie asimptomatică

Nu cauzează simptome. Este descoperită întâmplător, cu ocazia altor investigații.

Nu necesită tratament decât dacă, simultan, este și o creștere a antigenului prostatic (PSA).

Dacă observăm simptomele unei prostatite, medicul urolog este cel care elucidează diagnosticul și conduce tratamentul.

Află mai mult ⮕ Prostata marita: cauze, simptome, tratament

Prostatita acută: tratament

Prostatita acută este o infecție serioasă care provoacă febră, durere pelvină și stare generală proastă. Poate evolua spre sepsis (septicemie – infecție generalizată în întregul organism) punând viața în pericol.

Tratamentul este cu antibiotice administrate empiric (adică fără a aștepta reultatul unor culturi). Urologul alege antibioticul conform cu experiența în tratarea acestei afecțiuni.

Dacă simptomele nu sunt severe, se apelează la fluorquinolone (levofloxacin, ciprofloxacin), administrate per os. Tratamentul oral va fi indicat pentru cel puțin 4 săptămâni.

Se folosesc și medicamente asociate:

  • alfa-blocante care ajută la relaxarea fibrelor musculare ale vezicii urinare, la nivelul la care prostata se deschide în vezică
  • antiinflamatoare nesteroidiene

Antibioticele din clasa fluorquinolonelor (levofloxacin, ciprofloxacin) sunt cele recomandate cel mai frecvent.

Recomandarea actuală este pentru minimum 4 săptămâni de tratament.

Dacă microbii identificați sunt rezistenți la aceste antibiotice, se apelează la trimetoprim-sulfametoxazol (biseptol) și durata tratamentului crește la 3 luni.

Află mai mult ⮕ Infecția urinară la bărbați

Sindromul de durere pelvină cronică – tratament

Durerea pelvină este dificil de tratat, deoarece simptomele sunt complexe

Este util de stabilit în ce măsură persoana cu durere pelvină cronică asociază și:

Tratamentul potrivit este multimodal, adică se apelează la mai mult de 1 metodă terapeutică și implică mai multe specialități

Studiile de până acum nu au putut confirma o legătură a prostatitei cu infertilitatea cuplului.

În schimb, 30-70% dintre bărbații cu disfuncție erectilă suferă de sindrom de durere pelvină cronică. Ejacularea precoce apare la 70% dintre cei cu durere pelvină cronică.

Din păcate, tratarea prostatitei nu s-a dovedit eficientă în combaterea disfuncției sexuale, cel puțin până acum. Persoanele cu această problemă pot spera doar la o îmbunătățire parțială a simptomelor.

Citește mai mult…

Durere pelvină la bărbați: cauze și soluții
Cum reacționează prostata dacă faci sport?
Epididimita: cauze și conduita corectă
Infecții transmise sexual: 30 de întrebări și răspunsuri corecte
Igiena după contact sexual. Reguli de bază

Bibliografie
  • Curr. Urol. Rep – Management of chronic prostatitis, 2018
  • European Urology Supplements – Prostatitis and its management, 2017
  • Biomedicine & Pharmacotherapy – Comprehensive overview in prostatitis, 2017
  • NIDDK Staff. Prostatitis: Inflammation of the Prostate. What is prostatitis? U.S. Department of Health and Human Services. The National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Disease.

Acalazia poate fi cauza arsurilor gastrice și a dificultății la înghițire

Servus Med
-
0
Acalazia poate fi cauza arsurilor gastrice și a dificultății la înghițire

Acalazia poate fi motivul pentru care apar tulburări de înghițire, durere în piept sau senzație de arsuri gastrice. Este o afecțiune rară ( 1 la 10 000 de persoane) care apare în egală măsură la femei și bărbați, mai ales între 25-60 ani.

Cauza simptomelor este o tulburare de motilitate (mișcare) a musculaturii esofagului și incapacitatea de relaxare a sfincterului (inelului) aflat la intrarea esofagului în stomac. Alimentele nu se deplasează cu ușurință de-a lungul esofagului, iar la intrarea în stomac întâlnesc sfincterul aflat în tensiune exagerată. Astfel se explică tulburările de înghițire (disfagia).

Cauza exactă a acalaziei nu este pe deplin lămurită, iar tratamentul se face numai în centre specializate cu experiență în rezolvarea acestei tulburări.

Acalazia: simptome

Mișcările peristaltice ritmice ale esofagului sunt afectate în acalazie, dar și sfincterul aflat la intrarea esofagului în stomac. Tensiunea crescută a acestui sfincter, incapacitatea de relaxare corespunzătoare, explică cea mai mare parte a simptomelor.

Simptomele acalaziei includ:

Ce legătură are acalazia cu sistemul imunitar?

Cercetările sugerează că acalazia ar putea fi o boală autoimună.

Un studiu european a analizat ADN-ul persoanelor cu acalazie și l-a comparat cu al celor sănătoși. A descoperit 33 de mici modificări genetice (numite polimorfisme) legate de această boală.

Toate aceste modificări se află într-o zonă a ADN-ului (pe cromozomul 6) care este implicată și în alte boli autoimune, cum ar fi:

Datele întăresc ideea că sistemul imunitar ar putea ataca din greșeală propriile celule nervoase care controlează esofagul, ducând la apariția acalaziei.

Un alt studiu clinic care a investigat asocierea acalaziei cu boli autoimune a făcut câteva observații interesante.

Comparativ cu pacienții cu reflux gastroesofagian de alte cauze, cei cu acalazie:

  • au avut de 3,8 ori mai multe șanse să aibă o boală autoimună
  • de 3 ori mai multe șanse să aibă probleme cu tiroida
  • de 3 ori mai multe șanse să sufere de o boală inflamatorie cronică

Alte ipoteze despre cauzele acalaziei

Afectarea nervilor sau modificări structurale ale esofagului pot duce la probleme de motilitate, care afectează digestia și confortul la înghițire.

Tulburările de motilitate esofagiană sunt mai frecvente în anumite condiții medicale.

Cercetările arată că persoanele cu leziuni ale măduvei spinării (paraplegie sau tetraplegie) au un risc crescut de tulburări ale motilității esofagului.

Un studiu a analizat:

  • 25 de pacienți cu leziuni medulare
  • 14 persoane sănătoase

Rezultate:

  • 84% dintre pacienții cu leziuni medulare aveau cel puțin o problemă de motilitate esofagiană.
  • doar 7% dintre persoanele sănătoase aveau astfel de probleme.

Printre tulburările observate:

  • acalazie tip II și III (forme de blocaj la nivelul esofagului)
  • obstrucție la joncțiunea dintre esofag și stomac
  • esofag cu contracții exagerate
  • probleme de peristaltism (mișcările de împingere a alimentelor) – frecvente și variate

Alte cazuri în care apar tulburări de motilitate esofagiană:

  • la persoane cu anorexie nervoasă
  • după tratamentul varicelor esofagiene (care apar în cazurile de ciroză) prin scleroterapie endoscopică – unde pot apărea probleme precum un sfincter esofagian inferior slăbit și contracții slabe ale esofagului.

Acalazia: diagnostic

Manometria esofagiană (testul de bază)
Acest test măsoară cum se mișcă musculatura esofagului. În cazul acalaziei, se observă:

  • Relaxare incompletă la înghițire a sfincterului esofagian inferior dintre esofag și stomac
  • Presiune ridicată în acest sfincter, chiar și în repaus
  • Lipsa mișcărilor normale ale esofagului care împing mâncarea spre stomac (peristaltism)

Aceste date ajută medicul să clasifice tipul de acalazie (conform Clasificării Chicago) și să aleagă cel mai potrivit tratament.

Testul cu bariu
Este o radiografie specială în care pacientul bea un lichid alb numit bariu, care „colorează” esofagul pe imaginea radiologică.

În acalazie, apar două semne tipice:

  • Imaginea în „cioc de pasăre” la capătul esofagului
  • Dilaterea (lărgirea) esofagului, deasupra zonei blocate

Monitorizarea pH-ului esofagian (pe 24 de ore sau mai mult)
Se face pentru a exclude boala de reflux și pentru a vedea dacă un eventual reflux este provocat de tratamentele pentru acalazie.

Endoscopie digestivă superioară (esofagogastroduodenoscopie)
Se introduce un tub subțire cu o cameră pentru a vedea interiorul esofagului și stomacului. Ajută la excluderea cancerului în zona unde se întâlnesc esofagul și stomacul (joncțiunea esogastrică).

Ecografie endoscopică (numai dacă se suspectează o tumoare)
O investigație mai detaliată, făcută cu ajutorul endoscopului, care poate detecta formațiuni sau tumori ascunse în pereții esofagului.

Acalazia: variante de tratament

Există mai multe opțiuni moderne pentru tratarea acalaziei, iar alegerea corectă depinde de fiecare pacient în parte. Consultația și tratamentul se face în centre specializate în afecțiuni gastroenterologice și cu experiență în tratarea acalaziei.

Ghidul publicat de Colegiul American de Gastroenterologie indică metodele de tratament.

Tratament inițial (la alegere, în funcție de caz):

  • Terapie medicamentoasă
  • Dilatare pneumatică (lărgirea sfincterului esofagian cu ajutorul unui balon)
  • Miotomie chirurgicală (secționarea mușchiului care nu se relaxează)
  • Miotomie endoscopică orală (POEM) – o procedură modernă, minim invazivă, realizată cu ajutorul unui endoscop introdus pe cale orală

Terapia cu botox (toxina botulinică)

Pentru pacienții vârstnici sau fragili, care nu pot suporta dilatarea sau operația, există o opțiune mai blândă: injectarea endoscopică de toxină botulinică (Botox) direct în mușchiul sfincterului esofagian inferior.

Toxina botulinică blochează eliberarea unei substanțe numite acetilcolină, care este responsabilă pentru contracția mușchilor. Prin blocarea ei, mușchiul se relaxează, ceea ce permite alimentelor să treacă mai ușor în stomac.

Această procedură este minim invazivă, se face cu ajutorul unui endoscop și este utilă în special pentru calmarea simptomelor acalaziei la pacienții care nu pot fi supuși altor tratamente mai agresive

Terapie medicamentoasă
Este recomandată pacienților care nu pot sau nu doresc să facă intervenții și nu răspund la botox.

Se folosesc:

  • Nitrați
  • Blocante ale canalelor de calciu – medicamente care relaxează esofagul

Citește mai departe…

Disfagia (tulburările de înghițire): cauze posibile, simptome, tratament
Spasmul esofagian: poate fi cauza durerilor în piept
Durerea în piept care vine și pleacă: este inima de vină?
Esofagita: de ce apar arsuri gastrice și nod în gât?

Bibliografie

Calmarea hemoroizilor cu remedii naturale

Servus Med
-
0
Calmarea hemoroizilor cu remedii naturale

Hemoroizii apar atunci când venele din jurul anusului și rectului se inflamează, ceea ce duce la iritație, mâncărime, sângerare și durere. Calmarea hemoroizilor, a inflamației care provoacă durere și disconfort, poate fi încercată prin metode naturale asociate cu tratament local.

Sunt două tipuri de hemoroizi: interni și externi.

Hemoroizii interni sunt vene dilatate în interiorul canalului anal și, frecvent, sunt nedureroși, dar pot provoca sângerare.

Hemoroizii externi sunt vene dilatate în afara sfincterului anal care creează grade diferite de disconfort și durere.

Cauza hemoroizilor este uneori neclară, dar, de cele mai multe ori, apar la persoane cu constipație sau diaree.

Tratamentul hemoroizilor este, cel mai adesea, conservator, cu aplicarea unor măsuri locale și modificări ale stilului de alimentație.

Alimentația bogată în fibre, hidratarea și antrenamentul fizic constant sunt măsuri de bază. Menținerea unei greutăți corporale adecvată înălțimii ne ajută să evităm apariția hemoroizilor.

Sângerarea este semnalul că trebuie să ne adresăm medicului care uneori apelează la proceduri chirurgicale pentru a rezolva hemoroizii.

Alimentația cu fibre

Fibrele ajută la formarea unui scaun mai moale și mai ușor de eliminat.
Acest lucru previne constipația și efortul intens la toaletă — factori care pot declanșa sau agrava hemoroizii.

Studiile arată că suplimentarea cu fibre poate reduce sângerarea provocată de hemoroizi cu până la 50%.

Adăugarea mai multor alimente bogate în fibre în alimentația ta poate fi un element esențial în gestionarea acestei afecțiuni.

Află mai mult ⮕ Dieta pentru constipație: ce alegem? ce evităm?

Stai confortabil

Felul în care stai jos influențează direct cât de bine te recuperezi după un episod de hemoroizi.

Un sfat simplu, dar eficient: folosește o pernă moale sau o pernă specială în formă de colac. Acestea reduc presiunea asupra zonei anale și previn întinderea țesuturilor afectate.

Statul pe o suprafață dură pune presiune pe mușchii fesieri și poate întinde zona afectată, agravând hemoroizii.
La fel, statul prea mult timp pe toaletă este dăunător – sângele se acumulează în zona respectivă, iar venele se pot umfla și mai mult.

Schimbă poziția pe toaletă – poate face o mare diferență

Încearcă să-ți ridici picioarele folosind un mic scăunel atunci când stai pe toaletă.

Aducerea genunchilor deasupra nivelului șoldurilor modifică unghiul rectului și permite eliminarea mai ușoară a scaunului.

Constipație? Încearcă soluții naturale și eficiente!

Evitarea constipației este poate cea mai importantă măsură pentru evitarea apariției hemoroizilor și, ulterior, pentru a reduce agravarea disconfortului.

O dietă bogată în fibre este una dintre cele mai bune soluții pe termen lung pentru a preveni constipația.

Sucul de prune – ideal pentru efect rapid.
Prunele sunt bogate în fibre și conțin sorbitol, un zahăr natural cu efect laxativ.
O cană de suc de prune pe zi poate face minuni, chiar și în cazurile de constipație severă.

Evită cafeaua, alcoolul și băuturile cu cofeină – acestea pot deshidrata și usca scaunul, agravând problema.

Hidratează-te corespunzător!
Bea multă apă, mai ales dacă bei suc de prune sau iei laxative.
Ținta: cel puțin 8 pahare de apă pe zi (aproximativ 2 litri).

Află mai mult ⮕ Constipația cronică: remedii eficiente și prevenire

Calmează hemoroizii cu o compresă rece

Hemoroizii sunt vene inflamate care ies la suprafața pielii, iar o metodă eficientă de a reduce inflamația este aplicarea unei comprese cu gheață – exact ca în cazul unei entorse.

Învelește punga cu gheață într-un prosop curat (niciodată direct pe piele!) și aplic-o în zona afectată pentru maximum 15 minute.
Dacă nu ai o compresă, poți folosi o pungă de mazăre congelată învelită într-un prosop.

E normal să simți pielea puțin amorțită, dar dacă începe să te înțepe sau simți o senzație dureroasă, îndepărtează imediat compresa.
Evită să o ții prea mult în același loc – poate provoca degerături și iritații ale pielii.

Pe lângă compresele reci, două lucruri esențiale care te pot ajuta:

  • ușurează eliminarea scaunului (prin dietă bogată în fibre și hidratare)
  • menține igiena locală cât mai bună

Află mai mult ⮕ Laxative naturale ca să scapi de constipație fără medicamente

Baia de șezut – un remediu simplu pentru hemoroizi

Baia de șezut este o metodă blândă și eficientă pentru calmarea simptomelor cauzate de hemoroizi.

Se poate folosi o mini-cadă din plastic care se pune peste colacul toaletei și se umple cu apă caldă (nu fierbinte). Poți adăuga și puțină sare Epsom, hamamelis sau bicarbonat de sodiu.

Cum se procedează corect:

  1. Umple cada cu apă caldă.
  2. Stai în ea timp de 15-20 de minute.
  3. La final, tamponează zona anală cu un prosop moale (nu freca!).
  4. Spală bine baia de șezut după fiecare utilizare – poți folosi o soluție cu clor (2 linguri la 2 litri de apă), apoi clătește bine.

Aloe vera pentru calmare naturală a hemoroizilor

Aloe vera este cunoscută pentru efectele ei calmante asupra pielii. Poate fi aplicată direct pe zona afectată de hemoroizi pentru a reduce mâncărimea, iritația sau senzația de arsură.

Ce trebuie să știi:

  • este, în general, bine tolerată.
  • poate oferi o senzație răcoritoare și calmantă.
  • rareori, poate provoca reacții precum usturime, mâncărime sau eczeme.

Se poate folosi planta ca atare (din frunzele ei curge un gel gros) sau un gel de aloe preparat.

Uleiul de cocos pentru calmarea hemoroizilor

Un studiu din 2020 a analizat efectul uleiului de cocos aplicat local pentru ameliorarea simptomelor hemoroizilor ușori la femeile însărcinate.

Rezultatele au arătat că aplicarea uleiului de cocos de două ori pe zi timp de două săptămâni a dus la o ameliorare mai bună a simptomelor decât doar schimbările de stil de viață.

Poate fi o opțiune naturală de încercat, dar discută întotdeauna cu medicul înainte de a începe un nou tratament, mai ales în timpul sarcinii.

Alege haine lejere pentru confortul zonei intime

Purtarea unor haine confortabile și din materiale care lasă pielea să respire — cum ar fi lenjeria de bumbac în locul celei din poliester — poate face o mare diferență când ai hemoroizi.

  • ajută la prevenirea acumulării de umezeală și transpirație.
  • menținerea uscată a zonei perianale reduce riscul de mâncărime și iritații.

Evită hainele foarte strâmte și alege materiale naturale, mai ales în zilele calde sau când faci efort fizic.

Află mai mult ⮕ Constipația la menopauză

Medicamente fără rețetă pentru calmarea hemoroizilor

Există multe tratamente locale (creme, unguente, supozitoare) disponibile în farmacii, fără rețetă, care pot ajuta la calmarea temporară a simptomelor hemoroizilor.

Ce pot conține acestea:

  • Astringente (ex: hamamelis) – reduc inflamația și usucă zona
  • Protectoare (ex: oxid de zinc) – formează o barieră calmantă
  • Decongestionante (ex: fenilefrină) – reduc inflamația
  • Corticosteroizi – scad inflamația
  • Anestezice locale – ameliorează durerea și mâncărimea

Tratamentul cu Detralex capsule este eficient, dar este necesar sfatul medicului înainte de a-l folosi.

Citește mai departe…

Hemoroizi interni și externi: simptome și remedii pentru acasă
Durere de rect sau durere anală: cauze și remedii
Fisuri anale: semne, cauze, tratament
Psyllium: la ce ajută și cum se folosește?
Constipația cronică: 2 soluții recomandate de gastroenterologi

Bibliografie

Incontinența urinară : cauze și soluții pentru pierdere de urină

Servus Med
-
0
Incontinența urinară : cauze și soluții pentru pierdere de urină

Incontinența urinară nu este o boală, este un simptom care afectează mult calitatea vieții. Reprezintă pierderea neintenționată a urinei din vezică.

Ambele sexe pot suferi de incontinență, dar mai frecvent femeile. În funcție de cauza incontinenței, există și soluții care pot rezolva problema, de aceea o discuție cu medicul urolog nu trebuie amânată.

Incontinența urinară: cauze

Unele situații generează incontinență temporară:

  • infecții urinare
  • constipația
  • unele medicamente: diuretice, antidepresive, antihistaminice

Afecțiuni care generează incontinență de lungă durată:

  • diabet
  • accident vascular
  • scleroza multiplă
  • creșterea în dimensiuni a prostatei sau intervenții chirurgicale de prostată
  • nașterile sau menopauza

Află mai mult ⮕ Infecție urinară și diabet: semne de alarmă

Incontinența urinară: tipuri

Sunt 4 mari tipuri de incontinență: de stres, imperioasă (de urgență), mixtă și prin supraplin.

1. Incontinența de stres

Pierderea de urină are loc când crește presiunea intraabdominală: strănut, râs, tuse, urcatul scărilor, aplecare, sport, contact sexual, ridicarea de greutăți. Cauza este faptul că musculatura vezicală și a sfincterelor nu se mai contractă eficient.

Nașterile la femei sau intervențiile chirurgicale de prostată la bărbați pot crea această problemă.

Alte cauze: tusea cronică, obezitatea, intervenții chirurgicale în zona pelvină

Află mai mult ⮕ Tuse seacă: 10 remedii naturale pentru acasă

2. Incontinența imperioasă (de urgență)

Necesitatea de a urina apare urgent, este urmată de pierderea controlului muscular și pierderea urinei. Ulterior, necesitatea de a merge la baie este frecventă; apare și noaptea.

Cauza este contracția anormală a vezicii; musculatura vezicii se contractă și urina este eliminată.

Cauza poate fi intervenția chirurgicală pe abdomen (inclusiv cezariana și operațiile la nivelul prostatei), obezitatea, cancer de vezică sau prostată, infecția urinară sau vârsta înaintată.

Află mai mult ⮕ Adenom de prostată sau cancer de prostată: cum ne dăm seama?

3. Incontinența urinară mixtă

Incontinența mixtă este o combinație a incontinenței de stres cu incontinența de urgență Pierderea de urină apare fie de urgență, fie ca urmare a efortului, strănutului sau tusei.

4. Incontinența prin supraplin

  • vezica nu se golește complet la urinat
  • senzația de a urina nu apare la timp
  • vezica se umple excesiv și se golește prin supraplin
  • cauza poate fi blocarea uretrei, afectarea fibrelor nervoase ale vezicii, slăbirea musculaturii vezicale sau unele medicamente

Incontinența urinară: soluții

Indiferent de cauza incontinenței, majoritatea cazurilor sunt rezolvabile. De aceea, trebuie apelat la medic.

Evitarea anumitor alimente:

  • alcool
  • îndulcitori artificiali
  • cafeina
  • ciocolata
  • miere
  • alimente picante
  • suc de citrice sau roșii

Menținerea greutății optime

Scăderea în greutate îmbunătățește continența urinară.

Antrenarea vezicii urinare

Exercițiile Kegel care antrenează musculatura pelvină

Este metoda cea mai utilă în incontinența urinară. Aproximativ 38% din femeile cu incontinență de stres care reușesc să practice exercițiile Kegel timp de 3 luni scapă de incontinență.

Practicarea metodei ”dublei micțiuni”: golirea vezicii de 2 ori la interval de câteva minute; scopul este golirea cât mai completă a vezicii

Utilizarea toaletei imediat ce apare senzația de urinat

Program de mers la toaletă regulat, la un interval de timp fix; acest interval de timp poate fi progresiv crescut

Antrenarea vezicii trecând prin următoarele etape:

  • rămâi în repaus când apare senzația urgentă de a urina
  • încearcă să reduci senzația de urgență contractând musculatura pelvină și prin distragerea atenției
  • după ce ai controlat urgența, mergi încet către baie încercând să te abții
  • progresiv intervalul în care reușești să te abții poate fi crescut la 30-60 min
  • continuarea acestor exerciții poate conduce la controlul incontinenței pentru 3-4 ore

Variante de tratament

Medicamente care pot reduce incontinența urinară

–pentru incontinența de stres FDA nu a aprobat încă niciun medicament; totuși, utilizarea unui antidepresiv numit duloxetina (Cymbalta) s-a dovedit că reduce incontinența de stres.

–pentru incontinența imperioasă (de urgență) se utilizează medicamente sub formă de tablete, gel topic sau plasture transdermic; medicul urolog va stabili ceea ce este potrivit fiecărui caz în parte

Stimularea electrică a musculaturii pelvine la femeile care nu pot contracta voluntar musculatura pelvină

Injectarea de Botox la nivelul musculaturii vezicii urinare utilă în incontinența imperioasă (de urgență) atunci când celelalte metode nu dau rezultate

Dispozitive implantabile chirurgical (bandeleta) sau alte proceduri chirurgicale specifice urologiei.

Citește mai departe…

Exercițiile Kegel pentru antrenarea vezicii: Cum să le practici?
Nicturia: de ce urinez des noaptea?
Infecția urinară la femei: 16 reguli de tratament

Bibliografie

OZEMPIC (semaglutide): este medicament de slăbit?

Servus Med
-
0
OZEMPIC (semaglutide): este medicament de slăbit?

Ozempic este un medicament antidiabetic care are semaglutide ca substanță de bază și este indicat pentru controul glicemiei și reducerea riscului cardiovascular la persoanele cu diabet zaharat tip 2. Unii medici îl indică off-label (în afara recomandărilor producătorului) și pentru scăderea în greutate. Ce trebuie să știm înainte de a folosi Ozempic?

Ozempic face parte din clasa de medicamente antidiabetice numită GLP-1.

Ozempic (semaglutide) este indicat persoanelor cu diabet tip 2 alături de dietă și exercițiile fizice, cu scopul menținerii glicemiei la valori normale.

De asemenea, s-a dovedit eficient în prevenirea evenimentelor cardiovasculare majore: accident vascular sau infarct miocardic la persoanele cu diabet tip 2.

Bine de știut: Ozempic nu este insulină.

Semaglutide (Ozempic) stimulează pancreasul să producă insulină. Previne eliberarea unei cantități prea mari de glucoză din ficat. Deci, în principal reduce nivelul glicemiei.

Secundar, încetinește deplasarea alimentelor din stomac reducând apetitul. Așa se explică scăderea în greutate.

Bine de știut: Semaglutide (Ozempic) este un medicament care a provocat tumori tiroidiene în studiile pe animale. La om încă nu poate fi confirmat acest efect secundar, dar este interzis persoanelor cu antecedente familiale de cancer tiroidian și alte neoplazii endocrine.

Este Ozempic medicament de slăbit?

Ozempic este medicament antidiabetic destinat scăderii glicemiei. Secundar ajută și la scăderea în greutate.

Este util mai ales celor cu diabet tip 2 și obezitate pentru că reduce apetitul și preferința pentru alimente grase.

La persoanele cu diabet tip 2 efectul scăderii în greutate este important deoarece și glicemia va fi mai bine ținută sub control.

Bine de știut:
Ozempic nu tratează diabetul tip 1.

Ozempic pentru pesoane cu obezitate, dar fără diabet

Programul STEP (Semaglutide Treatment Effect in People with Obesity) a inclus persoane cu obezitate, dar fără diabet pentru a studia efectul semaglutide.

Participanții la studiu au primit o dată pe săptămână 2,4mg semaglutide.

Rezultatele au arătat o scădere în greutate cu 14,9% față de greutatea de la pornire după 68 de săptămâni de tratament.

Bine de știut:
Tratamentul cu semaglutide a fost însoțit și de modificări ale stilului de viață.

Concluzia studiului a fost că pentru persoanele supraponderale sau cu obezitate se poate obține scăderea în greutate cu ajutorul semaglutide și al modificărilor stilului de viață.

Ozempic este avantajos și prin administrarea săptămânală și nu zilnică. Iar efectele adverse au fost relativ ușor de suportat: greață, constipație, diaree.

Află mai mult ⮕ Este util oțetul de mere în dietele de slăbit?

Alte medicamente antidiabetice utile la scădere în greutate

Metformin este un alt medicament antidiabetic utilizat pentru scăderea glicemiei.

Un studiu similar celui pentru semaglutide a investigat efectul Metformin asupra greutății la persoane cu obezitate, dar fără diabet.

Rezultat: după 6 luni de tratament scăderea în greutate obținută a fost de 5,8 kg la persoanele incluse în studiu.

Ca și Ozempic, Metformin nu este aprobat ca medicament de slăbit, dar uneori medicul îl recomandă în acest scop.

Află mai mult ⮕ Metformin: Beneficii și Riscuri

Ozempic: Efecte secundare

Medicul este cel cu care trebuie să ne sfătuim despre oportunitatea tratamentului cu semaglutide. Este un medicament injectabil subcutanat care are și efecte secundare pe care trebuie să le cunoaștem.

Efecte secundare digestive

Alte efecte secundare

  • hipoglicemie
  • retinopatia diabetică
  • creștere a enzimelor digestive: amilaza, lipaza

Bine de știut:
Crește riscul efectelor secundare renale dacă pe lângă tratamentul cu semaglutide avem și tratament cu: enalapril, ramipril, ibuprofen, spironolactonă.

Efecte secundare severe

  • alterarea stării psihice și gânduri suicidare
  • tumori tiroidiene
  • cancer tiroidian
  • probleme renale cu edeme, scăderea cantității de urină, oboseală
  • colecistită și litiază biliară
  • senzație de leșin și cădere (hipotensiune ortostatică)

Citește mai departe…

Hormonii vinovați pentru creștere în greutate
Ce este berberina?
Ozempic (semaglutide) – util și pentru dependența de alcool
Analize utile când ții regim de slăbit și este ineficient
Obezitatea: ce efecte are asupra creierului?

Bibliografie

Femeia peste 50 ani: 3 schimbări de dietă obligatorii

Servus Med
-
0
Femeia peste 50 ani: 3 schimbări de dietă obligatorii

La orice vârstă este important ce mancam, dar la femeia peste 50 ani alegerile influențează semnificativ sănătatea. Menopauza cu schimbările hormonale, dar și activitatea fizică mai redusă expun la unele riscuri.

Femeia peste 50 ani: Vitamina B12

Vitamina B12 este esențială pentru formarea globulelor roșii (eritrocite), dar și pentru funcționarea creierului.

Numai că, odată cu vârsta, absorbim mai puțini nutrienți din alimentele pe care le consumăm. Iar vitamina B12 este unul din acești nutrienți.

Necesarul de vitamina B12 recomandat pentru femeia peste 50 ani este de 2,4 micrograme/ zi.

Este destul de dificil să ne dăm seama că avem lipsa de vitamina B12 pentru că simptomele seamănă cu ale multor afecțiuni.

Simptome ușoare: oboseala, dureri de cap, scădere în greutate

Simptome severe: tulburări de echilibru, slăbiciune musculară, tulburări cognitive, modificări de comportament, depresie

Lipsa vitaminei B12 poate fi responsabilă și de apariția demenței, cu pierderi de memorie și declin al fucțiilor cerebrale.

Alimentele care conțin B12 în cantități mari sunt: ouă, lapte, pește.

Sunt mai expuse riscului de a avea lipsa de B12 femeile cu regim vegan, dar și cele care au tratament cu metformin sau medicamente ce combat refluxul gastroesofagian.

Ce alegem?

Există alimente care al căror aport de B12 poate fi mult peste doza zilnică recomandată. Și chiar dacă absorbția este mai redusă la peste 50 ani, organismul va reuși să-și asigure aportul.

Ficat: o sursă incredibilă de vitamina B12 – 3000% din doza zilnică la o porție de 100g ficat de miel sau vită

Sardine: aduc 554% din doza zilnică la o porție de 150g

Alte tipuri de pește util: păstrăv, ton, somon

Carne de vită: o friptură de 200g aduce 467% din doza zilnică de B12

Lapte: o cană de lapte (240ml) aduce 46% din necesarul zilnic de B12; dar o cană de iaurt acoperă 23%.

Laptele de soia este și el o sursă bună de B12 dacă produsul are pe etichetă faptul că este îmbogățit cu această vitamină.

Ouă: 2 ouă (100g) acoperă și ele 45% din necesarul zilnic.

Află mai mult ⮕ Lipsa de vitamina B12: cauze, semne, corecție

Femeia peste 50 ani: Calciu

Una din 3 femei peste 50 ani are risc de fracturi osoase datorită osteoporozei.

Osteoporoza afectează și bărbații, dar într-o proporție mai redusă. Recent specialiștii au atras atenția că riscul de osteoporoză este mai mare pentru bărbații care au avut litiază renală (pietre la rinichi). La aceștia se impune testul DEXA de depistare a gradului de osteoporoză.

La peste 50 ani, femeia are nevoie de 1200 mg calciu/ zi.

Sursele cele mai importante sunt lactatele. La 300-400 ml de iaurt consumat aducem cam 30% din doza necesară zilnic. Iar o cană mare de lapte (270ml) aduce 21%.

Dar legumele cu frunze verze închis (brocoli, kale sau varza chinezească). Și peștele cu tot cu oase, cu ar fi sardinele și somonul.

Absorbția calciului depinde de nivelul de vitamina D. Dar și de tipul de aliment.

De exemplu: absorbția calciului din lapte și produse lactate este de 30% din cantitatea de calciu conținută de acestea. În timp ce absorbția calciului din spanac este de numai 5%.

Din plantele cu frunze verde închis cum este brocoli, absorbția este similară celei din lactate.

Află mai mult ⮕ Lipsa de vitamina D: cum ne dăm seama?

Femeia peste 50 ani: Proteine

Cu cât suntem mai inactive, cu atât scade masa musculară. Iar cu avansarea în vârstă suntem tot mai tentate să devenim inactive.

Până spre 80 ani, femeia poate pierde mai mult de jumătate din masa musculară.

Orientativ, necesarul de proteine recomandat de specialiști pentru o zi este de 1,5g pentru fiecare kg greutate.

Dacă ai 70kg, necesarul este de 63g proteine zilnic.

Sursa proteinelor este totdeauna mai importantă decât cantitatea.

Dacă deja ai adoptat dieta mediteraneană bazată preponderent pe legume și fructe, atunci ai câteva alegeri inteligente. Sunt bogate în proteine: năut, quinoa, linte, fasole, semințe și nuci.

Citește mai departe…

Cum să slăbești după 40 ani?
Cum scăpăm de burtă la menopauză?
Post 3 zile pe săptămână: o dietă de slăbit eficientă

Bibliografie

Cum scapam de burta la menopauza?

Servus Med
-
0
Cum scapam de burta la menopauza?

Grasimea acumulată la nivelul abdomenului sau ”burta” este unul din simptomele care deranjează cel mai mult la menopauză. Când ne îngrășăm, burta este primul semn pe care îl observăm și adesea și motivul pentru care decidem să ținem dietă. Ce este inevitabil și ce putem preveni din consecințele menopauzei?

Statistic, creștem aproximativ 1,5 kg/ an în decada 50-60 ani. Și fenomenul creșterii în greutate poate debuta mai devreme de 50 ani dacă menopauza debutează mai devreme.

Obezitatea are consecințe multiple, dar bolile cardiovasculare și cancerul sunt primele de care trebuie să ne temem.

De ce facem burta la menopauză și ce modificări sunt inevitabile?

”Burta” sau grăsimea abdominală nu crește doar pentru că știe că suntem menopauză. Kilogramele în plus înseamnă grăsime depusă în jurul tuturor organelor nu doar pe burtă.

Estrogenii sunt hormonii a căror secreție scade la menopauză. Tot estrogenii sunt cei care dictează depunerea rezervelor de grăsime mai ales gluteal și femural (pe fund și pe coapse).

Dacă secreția de estrogeni scade spre dispariție, ajunge dominantă producția de hormoni androgeni. Hormonii androgeni sunt specific masculini, dar se produc în cantitate mai mică și la femei.

Androgenii devin dominanți la menopauză și dictează depunerea grăsimii în exces mai ales pe burta. Este ceea ce în termeni de specialitate se numește obezitate centrală în care grăsimea se depune predominant în axul central al corpului, mai ales abdominal.

Și apetitul se modifică la menopauză.

Hipotalamusul este structura cerebrală de care depinde controlul apetitului. Iar estrogenii acționează, atunci când sunt prezenți, inhibând apetitul.

Scăderea nivelului de estrogeni la menopauză are efect invers. Ne este mai foame și ne trebuie mai multă voință pentru a ne controla porțiile de mâncare.

Menopauza vine și cu alte simptome care contribuie la creșterea în greutate:

Toate aceste simptome ne fac să ne simțim mai obosite și să fim mai puțin active.

Modificările inevitabile la menopauză ajung să aibă consecințe mai serioase decât grăsimea pe burta dacă nu luăm măsuri la timp.

Crește rezistența la insulină și riscul de diabet tip 2, crește riscul de osteoporoză și boli cardiovasculare. În plus, cel puțin 13 tipuri diferite de cancer sunt legate de prezența obezității.

Află mai mult ⮕ Analize și investigații recomandate la menopauză

Când devine clar că trebuie să luăm măsuri?

Dacă suntem informate, putem lua măsuri înainte de apariția obezității.

Calcului indicelui de masă corporală (BMI) ne spune unde ne aflăm:

  • BMI între 25-29 înseamnă că suntem supraponderale
  • BMI peste 30 înseamnă deja obezitate

Mai simplă și mai eficientă ca avertizor este dimensiunea taliei:

  • între 80-88 cm înseamnă risc crescut de îmbolnăvire
  • peste 88 cm înseamnă risc foarte crescut de infarct miocardic și diabet tip 2

Află mai mult ⮕ Ce spune dimensiunea taliei despre sănătatea ta?

Cum scăpăm de burta la menopauză?

Tratamentul hormonal care vizează toate simptomele menopauzei ne ajută să ne menținem și greutatea optimă. Specialiștii spun că tratamentul hormonal ar trebui început încă din perioada premenopauzei pentru a fi maxim eficient.

Din cauza controverselor legate de acest tip de tratament, în mare parte nejustificate, decizia începerii tratamentului trebuie luată împreună cu medicul ginecolog.

În rest, singurele metode dovedit eficiente până în prezent sunt nutriția adecvată și mișcarea fizică.

Atitudinea cu care întâmpinăm menopauza nu este lipsită de importanță. Viața la menopauză poate însemna un timp dedicat propriilor interese, un timp de reflecție asupra drumului parcurs și de instituire a unui stil de viață de care nu prea am avut timp să ne preocupăm.

Copiii au crescut, îndatoririle familiale s-au redus substanțial, este timp să fim informate și să nu ne dăm bătute la gândul că degradarea fizică este inevitabilă.

Este cert că evenimentele cardiovasculare, hipertensiunea, creșterea colesterolului, cancerul mamar, osteoporoza și incontinența urinară depind substanțial de greutate, nutriție și activitatea fizică.

Ce spun studiile clinice?

Studiul Framingham dedicat nutriției a concluzionat că femeile cu un aport caloric crescut, bogat în grăsimi, sărac în fibre și micronutrienți, cu consum asociat de alcool, au un risc de sindrom metabolic și obezitate abdominală de 3-4 ori mai mare decât media populației.

Pe de altă parte, o dietă cu restricție la calorii, cu eliminarea fast-food și băuturilor carbogazoase, cu accent pe consumul de pește, fructe și legume ne protejează de grăsimea abdominală și consecințele ei.

Masa musculară scade la menopauză. Necesarul de calorii este mai mic. Deci, în ciuda apetitului crescut, trebuie să nu pierdem din vedere că reducerea caloriilor zilnice este esențială.

Tot dovezile științifice susțin și recomandarea de antrenament fizic.

Combinația celor două metode, dieta hipocalorică și sportul sunt eficiente în reducerea grăsimii și conduc chiar la creșterea masei osoase, pe lângă alte beneficii.

Aproximativ 30 min/ zi de mișcare fizică reprezintă cheia sănătății odată cu avansarea în vârstă.

Deși este util să începi antrenamentul fizic indiferent de vârstă, este mult mai simplu să creezi un obicei la vârste mai tinere. Obișnuința mișcării zilnice ne menține flexibile și apte pentru a ne desfășura activitățile zilnice mult timp.

Citește mai departe…

Dieta la menopauză. 5 alimente cu loc special în farfurie
Menopauza și ficatul gras
Beneficiile vitaminei D la menopauză
Post 3 zile pe săptămână: o dietă de slăbit eficientă
Grăsimea abdominală: cauze, pericole, soluții eficiente

Bibliografie

Post 3 zile pe săptămână este o dietă de slăbit eficientă

Servus Med
-
0
Post 3 zile pe săptămână este o dietă de slăbit eficientă

Dieta 4:3 este o formă de post intermitent care a fost recent analizată într-un studiu publicat în Annals of Internal Medicine. Această abordare implică trei zile pe săptămână de restricție calorică severă (consumând aproximativ 400–700 kcal), urmate de patru zile de alimentație fără restricții calorice, dar cu accent pe alegeri sănătoase.

În ultimii câțiva ani, postul intermitent a devenit un model alimentar popular pentru a ajuta la scăderea în greutate.

Există diferite metode pentru postul intermitent, inclusiv cele în care postiți anumite ore într-o zi, iar altele în care postiți un număr de zile întregi în timpul săptămânii.

Noul studiu a constatat că postul intermitent 4:3 poate fi mai eficient pentru a ajuta la scăderea în greutate timp de 12 luni comparativ cu o dietă care urmează o restricție calorică zilnică.

Post 3 zile pe săptămână: ce arată dovezile științifice?

Studiul a implicat 125 de adulți supraponderali sau obezi, împărțiți în două grupuri:

•⁠ ⁠Grupul cu restricție calorică: a redus aportul caloric zilnic cu 34,3%.
•⁠ ⁠Grupul cu post intermitent 4:3: a urmat regimul descris mai sus, fără restricții calorice în zilele de alimentație normală.

După 12 luni, ambele grupuri au înregistrat pierderi în greutate, însă:

•⁠ ⁠Grupul cu post intermitent 4:3 a pierdut în medie 7,6% din greutatea corporală.
•⁠ ⁠Grupul cu restricție calorică a pierdut în medie 5% din greutatea corporală.

Toți participanții au beneficiat de abonamente gratuite la sală și au fost încurajați să facă exerciții fizice timp de cel puțin 300 de minute pe săptămână.

Dieta 4:3 – avantaje și precauții

Dieta 4:3 are și alte beneficii în afara scăderii în greutate:

  • Reducerea tensiunii arteriale și a nivelurilor de colesterol total și LDL.
  • Îmbunătățirea controlului glicemiei, inclusiv scăderea hemoglobinei glicate HbA1c.
  • Rată mai mică de abandon: 19% în grupul 4:3 versus 30% în grupul RCZ .​
  • Adoptarea dietei 4:3 poate fi mai ușoară pentru unii datorită flexibilității în zilele de alimentație liberă.
  • Nu este recomandată pentru persoane cu diabet, tulburări de alimentație, femei însărcinate sau care alăptează, fără consult medical prealabil.
  • Necesită monitorizare: Este esențială supravegherea medicală pentru a evita deficiențele nutriționale sau alte efecte adverse.

În concluzie, dieta 4:3 reprezintă o alternativă bazată pe dovezi pentru pierderea în greutate și îmbunătățirea markerilor metabolici, oferind o opțiune viabilă pentru cei care întâmpină dificultăți cu restricția calorică zilnică.​

Plan simplificat pentru dieta 4:3 (post intermitent)

Bazat pe principiile postului intermitent și dovezile actuale, dieta presupune:

  • 3 zile de post intermitent (consum de ~500–700 kcal)
  • 4 zile de alimentație echilibrată, fără restricții calorice severe, dar cu alegeri sănătoase
ZiuaTipObiectiv caloric
LuniPost (low-cal)~600 kcal
MarțiNormal1800–2200 kcal (adaptabil)
MiercuriPost (low-cal)~600 kcal
JoiNormalfără restricții
VineriPost (low-cal)~600 kcal
SâmbătăNormalfără restricții
DuminicăNormalfără restricții

Exemplu pentru o zi de post (~600 kcal)

  • Mic dejun (200 kcal):
  • 1 ou fiert + 1 felie de pâine integrală
  • ceai verde sau cafea neîndulcită
  • Prânz (250 kcal):
  • Supă de legume (fără cartofi) + 1 felie de avocado
  • Salată verde cu oțet balsamic și 1 lingură ulei de măsline
  • Cină (150 kcal):
  • 100 g piept de pui la grătar + broccoli pregătit la abur

Exemplu pentru 1 zi de alimentație normală

  • Mic dejun:
  • Iaurt grecesc 2% cu fructe de pădure și semințe de in
  • ceai verde sau cafea fără zahăr
  • Prânz:
  • Quinoa cu năut, legume coapte, ulei de măsline și lămâie
  • Salată de rucola

Recomandări cheie:

  • hidratează-te: apă, ceaiuri fără cofeină, cafea neîndulcită
  • evită sucurile, alimentele ultra-procesate și gustările de tip fast food
  • în zilele de post, menține activitatea fizică ușoară (plimbări, yoga)
  • ascultă-ți corpul: dacă simți amețeală sau foame extremă, ajustează planul

Dieta 4:3 (post intermitent) pentru vegetarieni

Zile de post (~600 kcal, vegetarian)

  • Mic dejun (~150 kcal)
  • 1 felie de pâine integrală + ½ avocado
  • Ceai verde sau cafea fără zahăr
  • Prânz (~250 kcal)
  • Supă cremă de linte fără smântână + 1 linguriță ulei de măsline
  • Salată de varză cu oțet de mere și semințe de dovleac
  • Cină (~200 kcal)
  • 100 g tofu + legume la aburi (broccoli, dovlecel)
  • Sos de iaurt vegetal cu usturoi (opțional)

Zile cu alimentație normală

  • Mic dejun
  • Smoothie cu lapte vegetal, semințe de chia, fructe de pădure
  • Nuci și scorțișoară
  • Prânz
  • bol cu: quinoa, năut copt, sfeclă coaptă, baby spanac, tahini
  • Apă cu lămâie

Sfaturi utile:

  • Hidratează-te constant: apă, ceaiuri din plante, apă infuzată
  • Gătește cu ulei de măsline, avocado sau cocos (moderat)
  • Suplimentează cu B12, vitamina D și omega-3 vegetal (la nevoie)
  • Menține mișcarea ușoară în zilele de post: mers pe jos, stretching

Dieta 4:3 (post intermitent) cu carne

Zile de post

  • Mic dejun (~150 kcal)
  • 2 ouă fierte
  • 1 roșie + frunze de spanac
  • Ceai verde sau cafea fără zahăr
  • Prânz (~250 kcal)
  • 100 g piept de pui la grătar
  • Salată mare cu verdețuri, castravete, oțet balsamic
  • 1 linguriță ulei de măsline
  • Cină (~200 kcal)
  • Supă clară de legume + 1 felie mică de pâine integrală
  • ½ avocado sau 1 ou fiert

Zile cu alimentație normală

  • Mic dejun
  • Omletă din 2 ouă cu ardei, ceapă, ciuperci
  • 1 felie pâine integrală
  • Cafea/ceai
  • Gustare
  • Iaurt grecesc cu 1 lingură semințe de in și fructe de pădure
  • Prânz
  • 120–150 g piept de curcan/pui/pește
  • Cartof dulce sau orez brun
  • Salată de legume crude cu ulei de măsline
  • Gustare
  • 1 ou fiert sau 1 felie de brânză + 1 măr
  • Cină
  • Tocăniță de curcan cu legume
  • Quinoa sau fasole verde
  • Iaurt sau chefir mic

Sfaturi utile:

  • Alege cărnuri slabe (pui, curcan, pește alb, somon ocazional)
  • Evită prăjelile și mezelurile
  • Hidratează-te constant
  • Suplimentează vitamina D și omega-3 (mai ales dacă consumi rar pește)
  • Menține activitatea fizică ușoară în zilele de post

De reținut

Postul intermitent 4:3 presupune alternarea a patru zile de alimentație normală cu trei zile neconsecutive de restricție calorică severă (aproximativ 80% reducere a caloriilor)

Spre deosebire de alte forme de post intermitent, această metodă oferă flexibilitate în zilele de alimentație normală, fără a impune restricții stricte.

Experții sugerează că flexibilitatea oferită de această metodă poate contribui la o mai bună aderență pe termen lung. Faptul că nu este necesară o restricție calorică zilnică strictă poate reduce stresul asociat cu dietele tradiționale și încurajează menținerea pe termen lung a regimului alimentar.

Citește mai departe…

Dieta 16:8 sau fasting intermitent: planul exact ca să slăbești sănătos
Analize utile când ții regim de slăbit și este ineficient
Cum să slăbești rapid vara?
Grăsimea abdominală: cauze, pericole, soluții eficiente
Post intermitent: cum obții beneficii maxime pentru sănătate?

Bibliografie
1...567...130Pagina 6 din 130
2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă

Cele mai noi

Cele mai citite

Știri

Meniu