Caută
Acasă Blog Pagina 35

Hepatita A și hepatita B: simptome, contaminare, prevenire

Servus Med
-
0
Hepatita A și hepatita B: simptome, contaminare, prevenire

Hepatita A și hepatita B sunt afecțiuni virale cu simptome identice, dar cu modalități diferite prin care ne putem infecta și cu evoluție total diferită.

Hepatita A este o boală contagioasă produsă de virusul hepatic A. Cel mai frecvent transmisă prin mâncarea sau apa contaminate. De obicei se vindecă fără tratament și nu afectează ficatul pe termen lung.

Hepatita B este infecția provocată de virusul hepatic B. Multe persoane se vindecă complet după tratament. În unele cazuri însă, infecția devine cronică, adică durează mai mult de 6 luni. La aceștia există risc de insuficiență hepatică, cancer hepatic sau ciroză.

1. Hepatita A și hepatita b: simptome specifice

Hepatita A: simptomele apar la câteva săptămâni de la achiziționarea virusului. Unele persoane nu au simptome.

Hepatita B: simptomele apar după 1-4 luni de la infectare. Unele persoane, de obicei copiii, pot să nu aibă simptome.

Hepatita A și hepatita B pot da aceleași simptome în faza inițială:

  • oboseală
  • greță, vărsături
  • dureri abdominale
  • lipsa apetitului
  • febră nu foarte mare
  • urină închisă la culoare
  • dureri articulare
  • icter
  • prurit intens

Ghidându-ne după simptome nu putem spune dacă este hepatita A sau hepatita B. Diagnosticul celor două forme de hepatită se pune dintr-o probă de sânge.

Află mai mult ⮕ Bilirubina crescută și icter: ce boli semnalează?

2. Hepatita A sau Hepatita B? Cum ne îmbolnăvim?

Cele două forme de hepatită NU se transmit prin tuse sau strănut.

Hepatita A se transmite prin:

  • mâncare contaminată manipulată de persoane infectate și care nu se spală pe mâini
  • apa contaminată
  • mâini nespălate
  • consum de scoici nepreparate termic și provenite din apă în care se deversează materii fecale
  • contactul apropiat cu o persoană bolnavă, dar fără simptome
  • relații sexuale cu persoane infectate, relații homosexuale
  • risc crescut pentru lucrătorii în centre de îngrijire a copiilor
  • risc crescut în caz de consum de droguri ilegale, nu neapărat injectabile
  • călătorii în regiuni cu condiții de igienă precară ( ex. America Centrală sau de Sud, Nepal, India, Pakistan, Orientul Mijlociu)

Hepatita B se transmite prin:

  • contact cu sânge infectat ( ace, seringi, transfuzie, utilizarea drogurilor ilegale injectabile, tatuaje/ piercing)
  • contact cu sperma sau orice alt fluid al corpului,infectate
  • contact sexual neprotejat, relații homosexuale
  • copil născut de o mamă cu hepatita B
  • traiul în comun cu cineva care are hepatită B cronică
  • meserii care implică manipularea de sânge uman
  • călătorii în regiuni cu rată mare a infecțiilor: Asia, insule din Pacific, Africa, Europa de Est

Informații de încredere despre riscul de îmbolnăvire la călătoria în diverse țări găsiți la Travel Health Pro

Află mai mult ⮕ Transaminazele TGO și TGP: ce ne spun despre ficat?

Cum prevenim îmbolnăvirea?

Vaccinarea pentru hepatita A sau hepatita B previne îmbolnăvirea.

Hepatita A

Vaccinul previne infectarea. Se administrează în 2 prize, la distanță de 6 luni.

Vaccinul este recomandat pentru:

  • copii de 1 an
  • copii de 6-11 luni care călătoresc internațional
  • lucrători în laboratoare unde pot veni în contact cu virusul A
  • bărbați homosexuali
  • persoane care călătoresc/ lucrează în zone cu risc
  • persoane care folosesc droguri ilegale, nu neapărat injectabile
  • persoane care primesc tratamente cu concentrate de factori de coagulare
  • persoane cu boli hepatice cronice (alcoolici, persoane cu hepatita B sau C)

    Durata protecției pe care o asigură vaccinul nu a putut fi estimată exact, dar este apreciată aproximativ la 20 ani.

    Află mai mult ⮕ Regim hepatic: ce alegem? ce evităm?

    Hepatita B

    Vaccinul se administrează în 3 sau 4 prize, în decurs de 6 luni.

    Este administrat de rutină copiilor după naștere, prin programul de vaccinare. Imunizarea ar trebui verificată când copilul împlinește 1 an.

    Vaccinul asigură protecție pentru aproximativ 30 ani dacă vaccinarea s-a făcut după vârsta de 6 luni.

    Pentru vaccinarea făcută înainte de 6 luni perioada de imunizare este de 5-10 ani.

    Bine de știut
    Nu putem să ne îmbolnăvim de hepatită de la vaccin

    Este recomandabilă administrarea vaccinului în 24 de ore de la contactul infectant, dacă nu a existat vaccinare anterioară.

    Persoanele deja infectate nu au niciun beneficiu la administrarea vaccinului.

    Vaccinul anti-hepatita B este recomandat în mod special pentru:

    • nou-născuți
    • copii și adolescenți care nu au fost vaccinați la naștere
    • persoane care locuiesc cu altele infectate
    • lucrătorii din sănătate sau care vin în contact cu sângele
    • oricine are o boală transisibilă sexual, inclusiv HIV
    • bărbați homosexuali
    • persoane cu parteneri sexuali multipli
    • persoane care consumă droguri ilegale injectabile și folosesc seringi și ace repetat/ în comun cu alții
    • persoane cu boli cronice hepatice
    • persoane cu boală cronică renală
    • persoane care călătoresc în zone cu risc mare de infectare

    Hepatita B rămâne o cauză majoră de apariție a cirozei hepatice și a cancerului hepatic.

    Citește mai departe…

    Ciroza hepatică: de ce apare și cum poate fi evitată?
    Analize pentru ficat
    Ce este ascita?
    Hepatita autoimună
    Protejarea ficatului prin metode naturale

    Bibliografie

    Semne că ai deficit de magneziu

    Servus Med
    -
    0
    Semne că ai deficit de magneziu

    Deficit de magneziu sau hipomagneziemie apare când nivelul magneziului în sânge este sub valorile normale. Magneziul este unul din mineralele esențiale din organism implicat în reglarea multor funcții, de la ritmul cardiac, la tensiunea arterială și funcționarea creierului sau metabolism.

    Ne procurăm magneziu din alimente, ca și în cazul altor minerale esențiale, cum sunt calciul, clorul sau sodiul.

    Rinichii sunt responsabili de menținerea unei concentrații adecvate de magneziu în sânge, crescând sau scăzând cantitatea de magneziu eliminată prin urină.

    Deficitul sau excesul unuia din mineralele esențiale antrenează, de regulă, dezechilibre ale altor minerale din organism. De exemplu, scăderea nivelului de magneziu din sânge poate genera hipocalcemie (scăderea calciului) și hipopotasemie (scăderea potasiului).

    deficit de magneziu

    La ce este util magneziul?

    Magneziul se absoarbe din stomac și intestine împreună cu alte minerale esențiale, cum sunt: calciu, potasiu sau sodiu.

    Menținerea unui nivel normal al magneziului în sânge joacă un rol vital în reglarea multor funcții:

    • dezvoltarea oaselor
    • glicemia
    • tensiunea arterială
    • ritmul cardiac
    • funcțiile creierului
    • metabolism

    Reglarea (scăderea sau creșterea) nivelului de magneziu din sânge depinde de sănătatea rinichilor. Cu urina se elimină mai mult sau mai puțin magneziu, în funcție de necesități.

    Află mai mult ⮕ Lipsa magneziului în diabetul tip 2

    Semne că există deficit de magneziu

    Lipsa de magneziu este dificil de diagnosticat numai pe baza simptomelor, deoarece multe dintre acestea pot indica o altă afecțiune. Cel mai corect este ca atunci când există suspiciunea unui deficit de magneziu să fie confirmată printr-o analiză de sânge.

    Semnele lipsei de magneziu includ:

    • oboseala
    • spasme musculare
    • rigiditate
    • senzație de slăbiciune
    • apetit scăzut
    • greață

    Agravarea deficitului de magneziu poate provoca:

    • senzație de amorțeală și înțepături la mâini și picioare
    • crampe musculare frecvente
    • nistagmus (mișcări oculare anormale)
    • modificări de comportament
    • aritmie cardiacă
    • convulsii
    • comă

    Află mai mult ⮕ Cum te ajută magneziul dacă ai insomnie?

    Când este mare riscul apariției unui deficit de magneziu?

    Dacă ne hrănim echilibrat, este puțin probabilă apariția deficitului de magneziu.

    Riscul apariției unui deficit de magneziu este mai mare dacă aportul alimentar și absorbția magneziului din intestin este redusă, dar și atunci când rinichii excretă o cantitate prea mare de magneziu.

    Cauzele cele mai frecvente includ:

    Consumul cronic de alcool – se asociază cu nutriție inadecvată, probleme digestive și renale care pot conduce la deficitul de magneziu și al altor minerale esențiale

    Boala celiacă – provocată de reacția sistemului imunitar la glutenul din alimente

    Fibroza chistică– o afecțiune genetică caracterizată prin producția excesivă de mucus în intestin și blocarea absorbției unor minerale esențiale

    Diareea – se pierd cantități importante de minerale esențiale.

    Diabet – cantitatea mai mare de urină eliminată atunci când glicemia este crescută, antrenează și eliminarea magneziului.

    Boli inflamatorii intestinale (boala Crohn, colita ulcerativă) – absorbția mineralelor și vitaminelor este deficitară.

    Tratamente cronice – administrarea de diuretice sau antiacide din categoria inhibitorilor de pompă (omeprazol, lansoprazol etc) pot duce la deficit de magneziu.

    Afecțiuni renale (acidoza tubulară renală) – este deficitară reglarea eliminării magneziului la nivelul rinichilor.

    Bypass gastric – intervenția chirurgicală de micșorare a stomacului practicată în tratamentul obezității.

    Pancreatita – inflamația pancreasului antrenează și dezechilibre minerale.

    Află mai mult ⮕ Omeprazol și alte antiacide care pot reduce absorbția fierului

    Afecțiuni care pot fi declanșate sau agravate de lipsa de magneziu

    Unele studii clinice au concluzionat că deficitul de magneziu poate declanșa sau poate agrava afecțiuni ca:

    Află mai mult ⮕ Remedii alternative pentru migrenă

    Cum corectezi deficitul de magneziu?

    Necesarul zilnic de magneziu:

    • bărbați: 400-420 mg/ zi
    • femei: 310-320 mg/ zi

    Alimentele sunt prima sursă recomandată pentru a corecta deficitul de magneziu. În general, legumele cu frunze verzi, nuci, semințe, fasole uscată, cereale integrale, conțin cel mai mult magneziu.

    Cele mai bune surse alimentare de magneziu, în ordine descrescătoare a conținutului de magneziu:

    • semințe de dovleac
    • migdale
    • spanac
    • caju
    • alune
    • cereale
    • fasole
    • edamame
    • ciocolata neagră
    • unt de arahide
    • avocado
    • cartofi copți, cu coajă
    • orez brun
    • ovăz
    • banane
    • cacao
    • somon
    • lapte
    • stafide
    • piept de pui
    • carne de vită
    • broccoli

    Dacă prin dietă nu se reușește corecția deficitului de magneziu, atunci apelăm la suplimente. Există mai multe forme de magneziu: oxid de magneziu, citrat de magneziu, magneziu lactat și altele.

    Suplimentele cu magneziu sunt, în general, bine tolerate. Principalul dezavantaj este că pot provoca diaree.

    Persoanele cu probleme renale și un volum mai mic de urină eliminată în 24 ore pot ajunge la concentrații prea mari de magneziu în sânge prin consumul de suplimente, cu efecte secundare mai numeroase.

    Atingerea unor nivele toxice de magneziu poate crea probleme renale sau le poate agrava pe cele existente, dar și alte simptome cum sunt diareea, scăderea tensiunii arteriale sau tulburările de ritm cardiac.

    Citește mai departe…

    Lipsa de magneziu versus excesul de magneziu
    Crampe musculare la picioare: remedii simple fără medicamente
    Semințe de dovleac. La ce ajută ca remedii naturale?
    Magneziul: beneficii, surse, interacțiuni cu medicamentele
    Constipația cronică: 2 soluții noi recomandate de gastroenterologi

    Bibliografie

    Hernie hiatală: cauză de arsuri gastrice si reflux

    Servus Med
    -
    0
    Hernie hiatală: cauză de arsuri gastrice si reflux

    Hernie hiatală sau hernia stomacului apare mai frecvent după 50 ani. Aproximativ 90% din persoane nu au niciun simptom. Cei la care hernia hiatală se manifestă provoacă senzație de arsuri gastrice, disconfort abdominal, balonare, regurgitare. Simptomele se pot agrava în timp.

    Hernie hiatală apare când partea superioară a stomacului este împinsă, printr-un orificiu al diafragmului, în torace.

    Diafragmul este mușchiul care separă cavitatea toracică de cavitatea abdominală. Orificiul din diafragm prin care alunecă stomacul se numește hiatus esofagian. Este situat în zona în care esofagul se conectează cu stomacul, numită joncțiune gastroesofagiană.

    Hernia hiatală poate apărea la orice vârstă, dar este mai frecventă la persoane peste 50 ani, precum și la obezi sau fumători.

    Ce simptome apar în hernie hiatală?

    Foarte multe persoane cu hernie hiatală pot să nu dezvolte niciun simptom.

    Dacă simptomele apar, pot include:

    • pirozis
    • eructații
    • sughiț
    • senzație de gust acru în gură
    • greață și vărsături

    Hernia hiatală poate progresa, o porțiune tot mai mare din stomac migrând în torace. Uneori stomacul nu mai reușește să revină în abdomen și se produce încarcerarea herniei.

    Medicul trebuie solicitat de urgență dacă apar:

    • durere toracică după alimentație
    • durere abdominală și distensia abdomenului
    • tulburări de înghițire
    • dificultăți de respirație
    • vărsături cu sânge
    • scaune negre

    Află mai mult ⮕ Sânge în scaun: 10 cauze digestive de sângerări

    Ce cauze are hernia hiatala?

    Cea mai frecventă cauză a herniei hiatale este creșterea presiunii în cavitatea abdominală.

    Principalele organe din abdomen sunt:
    -partea inferioară a esofagului
    -stomac
    -ficat
    -vezica biliară
    -pancreas
    -splina
    -rinichi
    -vezica urinară

    Creșterea presiunii poate fi provocată de:

    • tuse cronică
    • vărsături
    • ridicarea de greutăți
    • obezitate (riscul de hernie hiatală este dublu)
    • constipație cu eliminare dificilă a materiilor fecale
    • sarcina
    • acumulare de fluide în exces în anumite compartimente abdominale (ascita)

    Află mai mult ⮕ Esofagita de reflux: Simptome și Tratament

    Analize pentru diagnostic

    ∎ Radiografia cu bariu

    Se pot vedea problemele esofagului (dacă există tulburări de înghițire) și ale stomacului (ulcere sau tumori).

    Se poate pune în evidență cât de mare este hernia, dacă stomacul este migrat în torace și eventual răsucit.

    ∎ Endoscopia digestivă superioară sau gastroscopia
    Permite vizualizarea directă a esofagului și stomacului

    ∎ Testul de pH care poate măsura aciditatea la nivelul esofagului

    ∎ Manometria esofagiană
    Se măsoară capacitatea de contracție a musculaturii esofagului

    Află mai mult ⮕ Reflux gastroesofagian și arsuri la stomac: cauze și complicații

    Hernie hiatală: Tratament

    Dacă nu generează simptome, hernia hiatală nu necesită tratament.

    Dacă apar simptome de reflux gastroesofagian, se începe cu măsuri ce țin de stilul de viață și de alimentație:

    ∎ scădere în greutate
    ∎ reducerea porțiilor de mâncare
    ∎ evitarea anumitor alimente acidifiante: roșii citrice
    ∎ limitarea alimentelor grase sau prăjite, a băuturilor cu cafeină sau carbogazoase, oțet, muștar, ketchup
    ∎ ultima masă cu 3-4 ore înainte de culcare
    ∎ evitarea poziției culcat imediat după masă
    ∎ o pernă în plus la culcare pentru a împiedica refluxul
    ∎ oprirea fumatului
    ∎ evitarea hainelor strâmte

    Dacă aceste măsuri nu sunt suficiente se apelează la:

    ∎ antiacide sau blocanți de receptori H2
    ∎ inhibitori de pompă protonică (omeprazol, esomeprazol, pantoprazol ș.a.)

    Află mai mult ⮕ Reflux gastroesofagian: ce modificări obligatorii ale stilului de viață trebuie să faci?

    Când este necesară operația?

    ∎ hernie hiatală care provoacă reflux gastroesofagian cronic și care nu mai răspunde la măsurile enumerate mai sus

    ∎ hernie hiatală în care stomacul a migrat în torace și este răsucit (volvulus) sau aprovizionarea cu sânge a stomacului este afectată

    Intervenția chirurgicală se poate face și laparoscopic, nu doar clasic.
    Avantajele intervenției laparoscopice sunt: incizii mai mici, risc mai redus de infecție, recuperare mai rapidă după operație.

    Citește mai mult…

    Balonare: cauze, prevenire, remedii
    Spasm esofagian: poate fi cauza durerilor în piept
    Alimente bune pentru arsuri gastrice
    Disfagie sau dificultăți la înghițire
    Senzația de nod în gât

    Bibliografie

    Herpes oral: transmitere, tratament, prevenire

    Servus Med
    -
    0
    Herpes oral: transmitere, tratament, prevenire

    Herpes oral sau herpesul care apare pe buze este o infecție provocată de virusul herpes simplex tip 1 și care provoacă o erupție cu vezicule în jurul gurii sau pe gingii. Majoritatea persoanelor se contaminează până la vârsta de 20 ani și ulterior infecția recidivează.

    Infecția cu Herpes simplex este contagioasă.

    Există 2 tipuri de virus Herpes simplex (HSV):

    • HVS tip 1 provoacă herpesul oral
    • HVS tip 2 provoacă herpesul genital

    Virusurile HSV nu sunt aceleași cu cel care provoacă zona zoster sau herpes zoster.

    HSV-1 se transmite prin contact direct cu cineva care are deja infecția cu vezicule deschise: sărut, contact cu saliva, folosirea în comun a periuței de dinți, rujului etc

    După infectare, virusul intră într-o fază dormantă: există, dar nu provoacă simptome. Când se întrunesc factori favorizanți virusul se reactivează și apar veziculele specifice.

    Herpes oral: simptome

    Semne care te anunță că urmează să apară veziculele:

    • mâncărimi de buze sau în jurul gurii
    • senzație de arsură pe buze sau în jurul gurii
    • furnicături pe buze sau în jurul gurii

    Ulterior apar simptome asemănătoare gripei:

    Apar și veziculele pline cu lichid care ulterior se golesc și în zilele 4-6 încep să formeze o crustă.

    De ce se reactivează periodic infecția?

    Există câțiva factori de risc cunoscuți la care infecția se reactivează și reapar veziculele:

    • febră recent
    • stres emoțional
    • menstruația
    • expunere prelungită la soare
    • intervenții chirurgicale

    Reactivarea infecției este mai frecventă în primul an de la infecția inițială. Ulterior, pe măsură ce organismul dezvoltă anticorpi, recăderile devin mai rare.

    Pot exista complicații ale infecției cu Herpes simplex 1?

    Dacă veziculele apar în apropierea ochilor și infecția se extinde la acest nivel poate fi urmată de pierderea vederii.

    Contaminarea degetelor de la mână prin atingerea veziculelor poate duce ulterior la apariția negilor dureroși.

    In cazuri rare, poate apărea encefalita prin extinderea infecției la nivelul creierului.

    Dacă simptomele persistă mai mult de 2 săptămâni sau dacă există imunodepresie datorată altor afecțiuni, trebuie contactat medicul.

    Complicațiile foarte severe sunt rare, dar există.

    Află mai mult ⮕ Infecții transmise sexual: 30 de întrebări și răspunsuri

    Tratament

    Infecția odată contractată rămâne pentru totdeauna. Practic nu există tratament curativ.

    În schimb, medicamentele antivirale orale și topice ne ajută să trecem mai ușor peste perioadele de reactivare.

    Formele ușoare care se limitează la vezicule apărute pe buze nu necesită tratament. Veziculele se pot acoperi cu un plasture hidrocoloid.

    Cremele care conțin medicamente antivirale scurtează evoluția dacă sunt aplicate de la primele semne de avertizare (mâncărimi, senzație de arsură).

    Tratamentele topice cu efecte dovedite sunt următoarele:

    • crema cu decosanol 10% (Abreva) – este singura aprobată de FDA (Food and Drug Administration); scurtează durata evoluției ci aproximativ 1 zi; necesită aplicare de 5x/ zi

    • crema cu penciclovir 1% ( Denavir) – se aplică imediat ce simțim că urmează să erupă herpesul; necesită aplicare la fiecare 2 ore

    • crema cu acyclovir 5% (Zovirax) – se aplică de 5x / zi pentru a obține efectul scontat.

    Variantele naturiste de tratament sunt iluzorii. Nu vindecă boala. Și puține din ele scurtează boala.

    În formele severe de infecție se apelează și la antivirale pe cale orală: acyclovir, valaciclovir, famciclovir.

    Herpes oral: prevenire

    • controlul stresului
    • folosirea cremelor de protecție solară pe zonele pe care apare, de obicei, erupția
    • igiena zonei cu vezicule
    • comprese reci
    • lavaj cu apă sărată

    Citește mai departe…

    Afte bucale: cum scapi de ele?
    Adaptarea generală la stres
    Stresul și acneea

    Bibliografie

    Câte trepte să urci zilnic pentru o inimă sănătoasă?

    Servus Med
    -
    0
    Câte trepte să urci zilnic pentru o inimă sănătoasă?

    Contează câte trepte ai urcat azi. Urcatul scărilor este o modalitate foarte accesibilă și complet necostisitoare de a face mișcare, dar și de a menține sănătatea inimii pe termen lung. O analiză comparativă a nouă studii clinice pe această temă au fost prezentate de Societatea Europeană de Cardiologie la Conferința pentru Cardiologie preventivă și rezultatele sunt importante pentru viața de zi cu zi.

    Cele 9 studii clinice analizate au inclus aproape o jumătate de milion de persoane, cu vârste între 35 și 84 de ani.

    Analiza rezultatelor acestor studii a dus la concluzia că urcatul scărilor scade riscul de deces prin afecțiuni cardiovasculare cu 39%. Între afecțiunile cardiovasculare sunt incluse: infarctul, insuficiența cardiacă și accidentul vascular.

    În plus, riscul unui deces prematur de orice cauză scade cu 24% la cei care fac efortul regulat de a urca trepte față de cei care nu fac mișcare.

    Urcatul și coborâtul scărilor nu necesită echipament special, nici abonament la sală. Este suficient să stai la bloc sau într-o casă cu scări.

    Cum explică cercetătorii beneficiile urcatului scărilor?

    În ultimele decade, în afara regimului alimentar nesănătos, a crescut foarte mult și comportamentul sedentar. Datorită confortului domestic oferit de tehnologie prin utilizarea diferitelor echipamente casnice la treburile uzuale, dar și a computerului la locul de muncă, petrecem jumătate din zi stând pe scaun.

    Afecțiunile cardiovasculare pot fi prevenite prin metode simple cum sunt exercițiile fizice. Și totuși, la nivel mondial, numai 1 din 4 persoane reușesc să facă suficientă mișcare încât să prevină bolile de inimă.

    Cercetătorii au câteva explicații pentru beneficiile practicii regulate a urcatului de trepte:

    • scade riscul de sindrom metabolic ce reunește obezitatea, hipertensiunea, creșterea glicemiei, trigliceridelor și colesterolului
    • crește numărul de calorii consumate și ajută la scăderea în greutate
      Cu aproximație, numărul de calorii consumate la urcarea scărilor este de 4 ori mai mare decât numărul de calorii consumate cu mersul pe jos.
    • urcând trepte îmbunătățim și respirația și, ulterior, oxigenarea tuturor celulelor

    Câte trepte ar trebui să urcăm pentru a obține toate beneficiile studiilor clinice?

    Cercetătorii admit că a fost dificil să cuantifice de câte trepte este nevoie pentru a obține toate beneficiile urcatului scărilor. În cele 9 studii analizate participanții au avut de urcat un număr diferit de trepte.

    Cert este că dacă urcăm mai multe trepte zilnic, beneficiile sunt mai sigure. De asemenea, 60 de trepte urcate zilnic este limita bine de atins, dar pe care dacă o depășim nu avem beneficii suplimentare.

    Putem alege să atingem progresiv limita celor 60 de trepte. De exemplu, putem renunța la lift cu 2 etaje mai jos decât cel la care avem apartamentul și progresiv să renunțăm la lift. Apoi, când suntem mai antrenați, putem încerca să urcăm câte 2 trepte odată pentru a crește intensitatea efortului.

    Nu este nevoie să parcurgem scările în viteză și nici să transpirăm când urcăm, spune unul din autorii studiului. Este suficient să urcăm în pas obișnuit pentru a ne proteja inima și vasele de sânge pe termen lung.

    Citește mai departe…

    Cum îți dai seama de sănătatea inimii tale?
    Cele 4 exerciții fizice bine de făcut săptămânal
    Mersul pe jos: 5 beneficii majore pentru inimă

    Bibliografie

    Excesul de calciu în urină. Măsuri obligatorii pentru evitarea litiazei

    Servus Med
    -
    0
    Excesul de calciu în urină. Măsuri obligatorii pentru evitarea litiazei

    Exces de calciu in urina sau hipercalciurie este cea mai frecventă cauză de litiază renală. Aproximativ 80% din calculii renali conțin calciu și 1/3 dintre persoanele testate au exces de calciu în urină. O altă consecință a hipercalciuriei este demineralizarea oaselor și osteoporoza.

    Osteoporoza apare prin pierderea masei osoase ceea ce face ca oasele să devină tot mai subțiri și mai puțin rezistente.

    Osteoporoza poate să nu provoace niciun simptom până la apariția unei fracturi. Toate oasele pot suferi fracturi, dar coloana vertebrală și șoldul sunt cel mai frecvent afectate.

    Ce înseamnă exces de calciu in urina?

    Calciu se determină din urina recoltată în 24 ore.

    Exces de calciu în urină înseamnă:

    • peste 250 mg Ca în urină la femei
    • peste 275-300 mg Ca în urină la bărbați

    Ce simptome poate da excesul de calciu sau hipercalciuria?

    La adult, excesul de calciu în urină poate genera:

    • litiaza renală (apare colica renală)
    • osteoporoza

    Află mai mult ⮕ Colica renală: cum scăpăm de pietre la rinichi?

    La copii, formarea cristalelor de calciu în urină lezează epiteliul urinar și poate provoca simptome:

    • disurie (durere la urinat)
    • durere abdominală
    • iritabilitate (copii sub 1 an)
    • urinare frecventă
    • infecții urinare frecvente
    • reflux vezico-ureteral

    Află mai mult ⮕ Reflux vezico-ureteral la copii: cum ne dăm seama?

    Ce trebuie să aflăm de la medic?

    1. Dacă avem risc crescut de litiază renală

    Este important să știm dacă avem risc crescut de litiază pentru că măsurile de prevenire sunt de aplicat cu strictețe în aceste cazuri.

    Risc crescut:

    – dacă litiaza renală a apărut încă din copilărie sau adolescență

    – dacă avem rude de gradul I cu pietre la rinichi

    – dacă alta dintre afecțiunile noastre favorizează apariția pietrelor la rinichi

    De exemplu: hiperparatiroidism, sindrom metabolic, rinichi polichistic, excesul de vitamina D, afecțiuni gastrointestinale (boala Crohn, rezecții intestinale- îndepărtarea unei porțiuni de intestin ș.a.) sau o intervenție chirurgicală pentru tratamentul obezității.

    – dacă există anomalii anatomice care favorizează formarea calculilor (ureterocel, rinichi în potcoavă, diverticuli sau chisturi etc)

    – dacă există o cauză genetică pentru care repetăm frecvent litiaza (cistinuria, hiperoxaluria, ș.a.)

    Află mai mult ⮕ Vitamina D: Beneficii, Efecte secundare, Interacțiuni

    2. Ce fel de calcul renal este?

    Analiza compoziției calculilor renali este obligatorie atunci când facem prima dată pietre sau când litiaza renală reapare la scurt timp după ce am eliminat sau au fost extrase pietrele.

    Medicul ne poate sfătui cum să filtrăm urina eliminată pentru a identifica pietrele mici și unde trebuie să le ducem pentru analiză.

    Această analiză va arăta compoziția lor bazată pe calciu (oxalat de calciu, fosfat de calciu etc) dacă avem exces de calciu în urină.

    Află mai mult ⮕ Litiaza renală: cauze, semne, tipuri de calculi

    3. Există sau nu o cauză pentru exces de calciu în urină

    Excesul de calciu urinar poate să nu aibă o cauză identificabilă, dar în 97% din cazuri cauza poate fi stabilită.

    Cauzele cele mai frecvente sunt:

    • hiperparatiroidism
    • acidoza tubulară renală (afecțiune care poate fi congenitală la copii sau care apare la uneori la adulții cu diabet, lupus eritematos sau siclemie
    • imobilizare prelungită la pat
    • intoxicație cu Vitamina D
    • cancere metastazate (în special metastaze osoase)
    • leucemie, limfom
    • mielom multiplu
    • exces de glucocorticoizi

    În sarcină apare hipercalciuria pe parcursul tuturor celor 3 trimestre. Cresc de asemenea, oxalatul urinar și magneziul. Dar, totuși, riscul de a face litiază renală nu este crescut la gravide.

    Hiperparatiroidismul și cancerul sunt cauzele cele mai frecvente pentru care poate crește calciul în sânge și în urină. Consulturile medicale trebuie să lămurească dacă există aceste cauze.

    Află mai mult ⮕ Glandele paratiroide și litiaza renală: ce legătură există?

    Cum reducem eliminarea de calciu in urina?

    Pentru a reduce cantitatea de calciu urinar, dieta trebuie să urmărească unele principii:

    1. reducerea consumului de calciu la 600-800 mg/zi, dar nu eliminare completă a alimentelor cu calciu.

    Alimente bogate în calciu:

    • iaurt 240 ml = 415 mg Ca
    • lapte 240 g = 291 mg Ca
    • sardine 120 g = 300 mg Ca
    • somon 120 g = 259 mg Ca
    • brânză cedar 1 felie = 204 mg Ca
    • crema de brânză 240 g = 136 mg Ca

    Pentru comparație, o felie de pâine din făină integrală, conține 30 mg Ca.

    2. limitarea aportului de oxalați: ceai,nuci, ciocolată, vegetale cu frunze verzi (ex. spanac) ș.a.

    3. evitarea purinelor din sursă animală

    O porție de 75 g proteine animale crește calciul urinar cu 100 mg/zi.

    Află mai mult ⮕ 10 Alimente bogate în proteine în afară de carne

    4. reducerea consumului de sare la minimum posibil (sub 5g sare/zi sau 2g sodiu/zi)

    5. dieta bogată în fibre

    Fibrele alimentare (ovăz, cereale integrale, legume, fructe), scad cu 20-30% absorbția calciului intestinal și pot reduce hipercalciuria.

    Sunt necesare minim 25 g fibre/zi pentru a obține acest efect.

    Dacă măsurile de dietă nu sunt suficiente, se poate apela și la un tratament medicamentos de reducere a calciului urinar. Medicul va alege diuretice tiazidice sau alte tipuri de preparate.

    Pentru copii trebuie consultat un dietetician care să stabilească un regim alimentar fără riscuri. Se va testa dacă o dietă cu aport de calciu mai redus are ca efect scăderea calciului urinar.

    Află mai mult ⮕ Alimente bogate în fibre: Ce alegem?

    6. hidratare suficientă, preferabil cu apă, astfel încât volumul de urină să fie cel puțin 2l/zi

    7. limitarea consumului de cafea și alcool

    Cafeaua în cantități foarte mari ( 28-30 g cofeină) și excesele de alcool pot provoca hipercalciurie

    De reținut:

    • ne gândim la exces de calciu în urină când apare litiaza renală, mai ales recidivată
    • hiperparatiroidismul este cauza frecventă la adulți
    • la copii semnele că există microcristale de calciu în urină sunt diferite de adult
    • calculul renal eliminat sau extras trebuie analizat din punct de vedere al compoziției
    • măsurile care țin de dietă sunt foarte utile

    Citește mai departe…

    Litiaza renală: 10 metode de prevenire eficientă
    Hiperparatiroidism: efectele excesului de parathormon
    Hipercalcemia: creșterea nivelului de calciu în sânge
    ABC-ul vitaminelor în bolile de rinichi
    Acid uric crescut: semne, depistare, tratament

    Bibliografie

    Cafeina poate cauza pierderea calciului din oase?

    Servus Med
    -
    0
    Cafeina poate cauza pierderea calciului din oase?

    Pierderea calciului din oase duce la scăderea densității osoase și apariția osteoporozei. Există unele ipoteze că un consum excesiv de cafeina ar putea avea acest efect. Este adevărat?

    Cercetătorii Universității South Australia au investigat efectul cafeinei asupra modului în care rinichiul reglează calciul din organism.

    Cafeina este cel mai utilizat drog de recreere, aproximativ 80% din adulți consumând cel puțin o dată pe zi o băutură cu cafeină, fie că este vorba de cafea, fie de alte tipuri de băuturi cu cafeină.

    Este un stimulant obișnuit pe care îl consumă adulții, cei care lucrează în ture de noapte sau nu. Dar și adolescenții și tinerii care folosesc băuturi energizante.

    Cafeina are avantajele ei, ne menține mai prezenți, mai focusați pe activitățile pe care le desfășurăm. Vine și cu un aport impresionant de peste 1000 de micronutrienți utili.

    Află mai mult ⮕ 5-6 prune uscate/ zi pot avea efect benefic asupra oaselor

    Ce a concluzionat studiul despre cafeină și sănătatea oaselor?

    Studiul dublu-orb a inclus participanți care au consumat în timp scurt (6 ore) o cantitate mare de cafeină (800mg).

    Cantitatea de 800 mg corespunde la aproximativ 8 cafele, în timp ce consumul mediu obișnuit este de 200 mg.

    Efectul celor 800g de cafea a fost creșterea eliminării urinare de calciu cu 77% peste nivelul de bază.

    Concluzia cercetătorilor a fost că există riscul ca pierderea de calciu în timp scurt să nu poată fi echilibrată altfel decât pe seama oaselor.

    Osteoporoza este o afecțiune debilitantă care se însoțește de durere și pierderea densității osoase cu creșterea riscului de fracturi.

    Categoriile de vârstă în mod deosebil vulnerabile sunt:

    • femeile la menopauză care au oricum un risc mai mare de osteoporoză
    • adolescenții, deoarece aceasta este perioada în crește densitatea osoasă

    Află mai mult ⮕ 11 metode simple pentru prevenirea osteoporozei

    Când este bine să bei cafeaua ca să eviți pierderea de energie de la mijlocul zilei?

    Bine de știut
    Este bine să bei cafeaua la 90-120 min după ce te-ai trezit.

    Unul din motivele pentru care devenim somnoroși este faptul că în sânge se acumulează o substanță numită adenozină.

    Cu cât trec mai multe ore de la trezire, cu atât se acumulează mai multă adenozină. Nivelul cel mai scăzut de adenozină este dimineața, la trezire.

    Cafeina blochează efectul adenozinei fixându-se pe receptorii celulari care sunt, de obicei, ocupați de adenozină.

    Dacă consumăm o cantitate mare de cafea la prima oră, receptorii adenozinei vor fi ocupați de cafeină. Iar la ora prânzului când efectul cafeinei trece și eliberează receptorii, adenozina este deja în cantitate suficientă cât să ocupe receptorii și să ne facă somnoroși.

    Pentru a împiedica acest efect la ora prânzului și adenozina să nu aibă receptori liberi să se fixeze, este bine să întârzii consumul primei cafele cu 90-120 min după trezire.

    Dimineața oricum suntem mai alerți, mai prezenți, și nu este imposibil de amânat plăcerea cafelei.

    De asemenea, pentru a nu strica somnul de noapte, cafeina nu mai trebuie consumată după ora 3 p.m.

    Citește mai departe…

    Pot să beau cafea dacă am probleme cu ficatul?
    5 obiceiuri de dimineață ca să fii în formă toată ziua
    Cum să alungi oboseala fără cafea?
    Dacă ești pasăre de noapte ai risc mai mare pentru anumite boli

    Bibliografie

    Hormonii tiroidieni și metabolismul

    Servus Med
    -
    0
    Hormonii tiroidieni și metabolismul

    Hormonii sunt substanțe chimice pe care le producem noi înșine și care ne influențează creierul și corpul din etapa de embrion și până la capăt. Hormonii tiroidieni și hormonul de creștere nu sunt singurii hormoni, dar sunt cei mai importanți pentru metabolism.

    Dar ce este metabolismul? Pe înțelesul tuturor, metabolismul este energia utilizată de toate celulele noastre pentru creșterea țesuturilor, pentru reparațiile celulare necesare sau pentru a menține funcțiile corpului zi de zi. Mai exact, metabolismul este rata de consum a acestei energii.

    Cea mai mare parte din necesarul de energie o consumă creierul pentru a gândi.

    Dacă stai în pat toată ziua și nu faci nimic decât să te gândești, consumi aproximativ 75% din necesarul metabolic al organismului. Creierul este un mare consumator de energie.

    Mereu se discută despre metabolismul leneș din cauza căruia nu reușim să ne menținem greutatea optimă. Sau despre metabolismul accelerat al celor care pot mânca oricât fără să se îngrașe, deși și-ar dori acest lucru.

    Hormonii tiroidieni și hormonul de creștere sunt esențiali pentru metabolism, pentru câtă grăsime depunem sau cât se dezvoltă musculatura.

    Bine de știut
    Musculatura consumă mai multe calorii decât grăsimea (țesut adipos). Cu cât dezvoltăm musculatura, cu atât consumul de calorii va fi mai mare. Cu cât dezvoltăm musculatura, cu atât metabolismul va fi stimulat.

    Cum se produc hormonii tiroidieni și hormonul de creștere?

    Hormonii tiroidieni și hormonul de creștere sunt importanți chiar dacă nu te interesează musculatura și depozitele de grăsime. Sunt importanți pentru reparațiile celulare, pentru funcțiile creierului (funcțiile cognitive) și abilitatea de a gândi clar pe măsură ce îmbătrânești.

    Sunt neuroni în creierul nostru, în regiunea numită hipotalamus, care eliberează hormoni numiți hormoni eliberatori (releasing hormones). Aceștia semnalizează glanda hipofiză să secrete hormoni stimulanți (stimulating hormones). Iar hormonii stimulanți stimulează glandele să producă hormonii specifici.

    Așa se întâmplă și cu hormonii tiroidieni. Creierul stimulează glanda hipofiză, iar aceasta stimulează tiroida să producă hormonii tiroidieni.

    Hormonul de creștere este produs chiar de glanda hipofiză la comanda creierului.

    Pare complicat și pare că nu putem face nimic pentru ca aceste reacții să se desfășoare normal. Dar, de fapt, putem.

    Stilul de viață care include somnul, echilibrul psihic, interacțiunile sociale și mișcarea, ca și alimentația sunt metodele sigure ca metabolismul nostru să meargă strună și hormonii să se producă exact când și cât trebuie.

    Ceea ce ține de noi, putem să facem.

    Află mai mult ⮕ Cum să-ți menții greutatea dacă ai probleme cu tiroida?

    Hormonii tiroidieni stimulează metabolismul

    Hormonii tiroidieni sunt T3 și T4 pe care îi putem observa în analizele de sânge.

    Cel mai important rol îl are T3 care stimulează metabolismul acționând asupra mușchilor, oaselor, cartilajelor și ficatului.

    Rolul T3 este de a stimula preluarea grăsimilor, descompunerea lor în acizi grași și conversia lor în ATP – forma de energie pe care celulele o cunosc și o utilizează.

    Tot în același mod acționează T3 și asupra carbohidraților pe care îi consumăm.

    Așa se explică de ce persoanele cu exces de hormoni tiroidieni sunt persoane slabe, iar cele cu hipotiroidism au probleme cu greutatea excesivă.

    Bine de știut
    Efectul principal al hormonilor tiroidieni este asupra metabolismului.

    Elemente esențiale pentru producția de hormoni tiroidieni

    Alimentația este primul element la care trebuie să fim atenți. Sunt 3 elemente esențiale necesare producției de hormoni tiroidieni: iodul, L-tirozina și seleniul.

    Iodul

    Este obligatoriu necesar pentru producția de hormoni tiroidieni. De aceea, aproape toate țările lumii furnizează sare iodată.

    De unde mai putem lua iodul?

    • alge marine (kelp, kombu)
    • pește și scoici (cod, ton în conservă, stridii)
    • ouă
    • ficat de vită
    • carne de pui

    L-Tirozina

    L-tirozina este unul dintre aminoacizii esențiali pe care organismul nu-i poate produce și trebuie adus prin alimentație.

    Iodul se combină cu L-Tirozina pentru a produce hormonii tiroidieni T3 și T4. Este nevoie de suficient iod, dar și de L-Tirozină.

    Surse de L-tyrozină: semințe de susan, brânza, soia, carnea de vită, porc, oaie sau pui.

    Află mai mult ⮕ Dieta pentru tiroidă: ce alegem? ce evităm?

    Seleniul

    Seleniul este al treilea element esențial pentru producția de hormoni tiroidieni. Fără el, interacțiunea dintre iod și L-Tirozină nu este optimă.

    Nu avem nevoie de cantități mari de seleniu. Îl găsim în diverse alimente și nu este nevoie de suplimente nutritive ca să ne asigurăm necesarul.

    Nucile braziliene sunt sursa cea mai bogată în seleniu. O singură nucă aduce 96 micrograme de seleniu, iar necesarul zilnic este de numai 55 micrograme la adult.

    Și celelalte tipuri de nuci conțin seleniu, doar că în cantități cu mult mai mici.

    Alte surse: carne de vită, sardine, ton, orez brun, pâine integrală.

    Află mai mult ⮕ Seleniul: previne bolile care apar odată cu vârsta?

    Bine de știut
    Dacă ne hrănim echilibrat, fără excluderea vreunei grupe alimentare și folosim și sare iodată, aducem toți cei 3 compuși esențiali pentru producția de hormoni tiroidieni.

    Hormonul de creștere stimulează metabolismul

    Hormonul de creștere are roluri similare hormonilor tiroidieni. Stimulează metabolismul, reparațiile țesuturilor, creșterea țesuturilor și acționează asupra musculaturii și oaselor în paralel cu hormonii tiroidieni.

    La pubertate, glanda hipofiză produce cantități mari de hormon de creștere. Corpul crește în înălțime și nu numai.

    Pe măsură ce îmbătrânim producem tot mai puțin hormon de creștere. De aceea leziunile din cauze diverse se vindecă tot mai greu, de exemplu.

    Cum putem stimula natural hormonul de creștere?

    Prima condiție pentru ca hormonul de creștere să se secrete regulat și în cantitățile optime este să ne culcăm la timp (ora 10-11 p.m.).

    Hormonul de creștere este produs în timpul somnului profund din prima parte a nopții.

    A doua condiție este să nu consumăm alimente în ultimele 2h înainte de culcare. Hormonul de creștere se secretă în cantități mai reduse dacă glicemia este mare.

    A treia condiție este antrenamentul fizic. Aproximativ 10 min de încălzire urmată de maximum 60 min de exerciții fizice intense (rezistență, ridicare de greutăți, exerciții cu propria greutate) este durata optimă pentru a maximiza producția de hormon de creștere în noaptea următoare.

    Citește mai departe…

    6 tipuri de hormoni reglați prin simpla expunere la lumina naturală
    Hormonii vinovați pentru creșterea în greutate
    Hipertiroidia
    Hipotiroidia (tiroida leneșă)
    Ginseng indian (Ashvagandha) și alte suplimente care pot afecta tiroida

    Bibliografie
    • U.S. Department of Health and Human Services. Iodine Fact Sheet for Health Professionals. https://ods.od.nih.gov/factsheets/Iodine-HealthProfessional/ 
    • Endocrine Effects of Repeated Hot Thermal Stress and Cold Water Immersion in Young Adult Men. Am J Mens Health. 2021
    • Sheehan MT. Biochemical testing of the thyroid: TSH is the best and, oftentimes, only test needed – A review for primary care. Clin Med Res. 2016
    • Biomedical and Pharmacology J. Regular Physical Exercise Increase Of Growth Hormone (GH) And Insulin-Like Growth Factor-1 (IGF-1) Activity in Elderly Improve the Aging Process and Quality of Life: A Mini Review. 2022

    Hormoni: ce sunt și cum acționează?

    Servus Med
    -
    0
    Hormoni: ce sunt și cum acționează?

    Glandele endocrine, dar și alte organe și țesuturi eliberează hormoni. Hormonii sunt mesagerii chimici care coordonează diferite funcții din organism și joacă un rol central în ceea ce privește starea noastră de bine influențând totul, de la metabolism și până la dispoziția psihică.

    Prin intermediul hormonilor, sistemul nervos și sistemul endocrin își transmit comenzile. De când ne trezim și până ce adormim din nou, hormonii se produc într-o anumită secvență legată de ritmul circadian (ceasul biologic).

    De exemplu, la prima oră a dimineții, crește secreția de cortizol și adrenalină care ne revigorează, ne pune în starea de maximă concentrare, pentru a face față la provocările zilei. Seara, se eliberează melatonina care ne ajută să adormim.

    Deși inima noastră bate de 100 000 de ori pe zi și respirăm de 1 milion de ori pe an, nu ne gândim prea des cum e posibil acest lucru.

    Durerea este semnalul prin care corpul nostru anunță că ceva nu este în regulă și că ar trebui să-i acordăm atenție.

    Sunt foarte multe situații în care organismul știe singur să-și facă reparațiile: face cheag când avem o rană, se luptă cu virusuri/bacterii prin sistemul imunitar, ș.a.

    Aceste acțiuni ale corpului nostru necesită o coordonare care este realizată de sistemul nervos și principalul său subordonat, sistemul endocrin.

    hormoni: ce sunt și cum acționează?

    Hormoni: ce sunt și cum acționează?

    Hormonii sunt substanțe chimice produse de glandele endocrine. Sângele îi transportă, prin vasele de sânge, către ”celulele țintă”.

    ”Celulele țintă” sunt celule ale diferitelor organe. Ele au pe suprafața lor o proteină numită receptor.

    Acel receptor recunoaște hormonul și îi îndeplinește comanda transmisă. Dacă celula nu are acel receptor specific unui anumit homon, nu va putea îndeplini comanda, nu va putea răspunde la semnalul hormonului.

    Deci, hormonii sunt substanțe chimice produse de anumite celule și special destinate să acționeze pe alte celule. Denumirea lor vine de la cuvântul hormao, din greaca veche și înseamnă ”a excita”, ”a pune în mișcare”.

    Sunt descriși aproximativ 50 de hormoni diferiți pe care îi produce corpul nostru.

    Ei sunt principalii mesageri ai sistemului nervos și sistemului endocrin. Ei dictează reacțiile noastre rapide (frecvența bătăilor inimii, nivelul glicemiei din sânge ș.a), dar și reacțiile care necesită timp (creșterea, dezvoltarea, reproducerea ș.a).

    Sunt două categorii mari de hormoni:

    • Steroizi: testosteron, estrogeni, progesteron, cortizon, 1,25-dihidroxicolecalciferol (o rudă a vitaminei D). Structura acestor hormoni este de lipide – și de aceea, caracteristica lor chimică de bază, este că nu se dizolvă în apă.
    • Non-steroizi: insulina, hormonul de creștere, hormonii tiroidieni. Structura lor este de proteine (lanțuri formate din aminoacizi) și sunt solubili în apă.

    Află mai mult ⮕ Sistemul nervos și sistemul endocrin: cum se ajută reciproc?

    De ce este important că hormonii au structură de lipide sau de proteine?

    Structura hormonilor este importantă pentru locul unde vor acționa și pentru viteza cu care acționează.

    Peretele celulei (membrana) este constituit în principal din lipide. De fapt, arată ca un sandwich care are lipide pe post de felii de pâine; la mijloc sunt proteine;  glucide sau glicoproteine (glucide+proteine împreună) sunt cele care nu au un loc clar în sandwich-ul nostru și se așează de-a curmezișul, traversând membrana.

    Datorită acestei structuri membrana unei celule se mai numește ”bistrat lipidic”. Și tot datorită ei:

    • hormonii care au structură de lipide traversează ușor membrana și pătrund ușor în celulă
    • hormonii care au structură de proteine nu pot pătrunde ușor în celulă; necesită unele modificări.

    Află mai mult ⮕ Cum stimulezi metabolismul prin hormonii tiroidieni și hormonul de creștere?

    Cum acționează hormonii?

    ”Celula țintă” trebuie să înțeleagă mesajul pe care îl transmite hormonul pentru a ști ce are de făcut.

    Comunicarea acestui mesaj se face printr-un ”limbaj chimic”. ”Cuvintele” sunt reacții chimice.

    Se parcurg următoarele etape:

    1.hormonul ajuns la ”celula țintă”, se atașează de un receptor de pe membrana celulei

    2.receptorul își modifică structura (adică aspectul și înfățișarea) ca urmare a contactului cu hormonul

    3.modificarea aspectului receptorului de pe membrană este sesizată de către întreaga celulă

    4.rezultatul este executarea de către celulă a comenzii aduse de către hormon: se declanșează un lanț de reacții chimice care pune în practică comanda venită de la sistemul nervos sau sistemul endocrin

    Exemplu: ADRENALINA

    • este eliberată de anumiți neuroni (celule ale sistemului nervos), dar și de glandele corticosuprarenale (componente ale sistemului endocrin)
    • este transportată în sânge către diferite ”celule țintă”
    • dacă privim o celulă a mușchiului cardiac în contact cu adrenalina: adrenalina se fixează pe receptorul de pe membrană ⇒ celula observă și înțelege mesajul transmis de adrenalină ⇒  se declanșează cascada de reacții care determină celula să se contracte ⇒ per total inima se va contracta de mai multe ori pe minut decât o făcea fără adrenalină ⇒ pulsul crește

    Dar dacă adrenalina acționează asupra altei celule decât cea a mușchiului cardiac, efectul e diferit. Efectul depinde de specializarea pe care o are celula respectivă.

    Așa cum angajații unei companii sunt specializați în diferite activități și celulele noastre se pricep să facă lucruri diferite. Comanda managerului (sistemul nervos) este îndeplinită diferit. Doar cel care a dat comanda știe ce efect vrea să obțină de la fiecare ”angajat”.

    Află mai mult ⮕ Dacă ești pasăre de noapte ai risc mai mare pentru anumite boli

    Țesuturi și organe care produc hormoni

    Glandele endocrine sunt specializate în producția de hormoni și eliberarea lor direct în sânge.

    Sistemul endocrin este compus din:

    Se mai produc hormoni și în alte tipuri de țesuturi, cum ar fi: țesutul adipos, rinichii, ficatul, intestinul sau placenta.

    Ce afecțiuni provoacă tulburările hormonale?

    Cele mai frecvente afecțiuni datorate dezechilibrelor hormonale includ:

    Dezechilibrele hormonale se pot datora unor afecțiuni autoimune, tumorilor, traumatismelor sau mutațiilor genetice.

    Citește mai departe…

    6 tipuri de hormoni stimulați de expunerea la lumină
    Hipofiza: anatomie, fiziologie, bolile specifice
    Ceasul biologic. Cum îl reglezi ca să nu te îmbolnăvești?
    Glanda tiroidă: anatomie, funcționare, boli specifice
    Ciclul menstrual: tot ceea ce trebuie să știi

    Bibliografie

    Sănătatea rinichilor se menține cu câteva obiceiuri bune

    Servus Med
    -
    0
    Sănătatea rinichilor se menține cu câteva obiceiuri bune

    Sănătatea rinichilor este esențială. Filtrarea sângelui și producția de urină duc la îndepărtarea deșeurilor și reținerea nutrienților esențiali. Rinichii îndeplinesc aceste funcții filtrând aproape 200 litri de sânge pe zi.

    Avem doi rinichi, aflați profund în abdomen, de o parte și de alta a coloanei vertebrale. Rinichiul drept este în apropierea ficatului, iar cel stâng în apropierea splinei. Rinichii sunt conectați prin uretere la vezica urinară în care drenează urina pe care o produc.

    Deși funcția rinichilor este esențială, nu totdeauna este evident că nu se desfășoară corect. Simptomele tipice unei afecțiuni renale apar destul de târziu, cu excepția unei infecții urinare sau a prezenței pietrelor la rinichi care dau simptome mai zgomotoase.

    O modalitate de a verifica funcționarea corectă a rinichilor este efectuarea regulată a analizelor specifice. Creatinina, dar și alte analize și investigații ne orientează cum stăm cu sănătatea rinichilor.

    Obiceiuri bune care mențin sănătatea rinichilor

    Hidratarea

    Hidratarea este prima și cea mai importantă măsură pentru sănătatea rinichilor. Iar apa este cel mai indicat lichid.

    Dacă nu sunt restricții medicale privind cantitatea de lichide permisă într-o zi, atunci ar trebui să consumăm peste 2 l de apă zilnic, pe lângă lichidele incluse în alimente cum sunt supele, ciorbele, fructele etc.

    Cel mai bun indiciu că ne-am hidratat suficient este cantitatea și culoarea urinei. Dacă zilnic producem aproximativ 1,5 l urină de culoare galben deschis, hidratarea este corespunzătoare.

    Află mai mult ⮕ Câtă apă trebuie să bem după efort fizic?

    Alege alimente cu efecte benefice rinichilor

    Alimentele bogate în fitonutrienți cu efect diuretic, antioxidant sau antiinflamator sunt benefice rinichilor.

    Pepenele roșu hidratează excelent și stimulează formarea unei cantități mai mari de urină care trece prin tot sistemul urinar și duce la exterior deșeuri și toxine. Tot pepenele roșu conține cantități importante de săruri de potasiu care reglează aciditatea urinei și previn formarea calculilor.

    Sucul și semințele de rodie au, de asemenea, un conținut ridicat de potasiu eficient în îndepărtarea riscului de pietre la rinichi.

    Sfecla roșie și sucul de sfeclă conțin betaină care crește aciditatea urinei și previne formarea calculilor de fosfat de calciu sau struvit.

    Află mai mult ⮕ Sfecla roșie: beneficii, vitamine, calorii

    Evită suplimentele alimentare

    Evitarea suplimentelor alimentare de orice fel, mai ales cele care conțin extract de salcie, scoarță de salcie, lemn dulce, unele plante chinezești sau vitamina C.

    Excesul de vitamina C din suplimente poate determina apariția pietrelor la rinichi.

    Explicația este următoarea: vitamina C absorbită în sânge ajunge la ficat unde este convertită în oxalat. Rezultă un exces de oxalat care favorizează apariția calculilor de oxalat de calciu.

    Nu se produce același fenomen cu vitamina C din fructe și legume, de aceea este de preferat să apelăm la sursele naturale pentru a ne asigura vitamina C.

    Evită excesul de sare

    O alimentație cu sodiu puțin înseamnă aproximativ 2000-2300 mg/ zi sau o linguriță de sare.

    Excesul de sodiu duce la formarea calculilor renali pentru că în urma reacțiilor chimice se elimină mai mult calciu prin urină.

    Alimentele procesate cum sunt cârnații, baconul, alimentele conservate sau murate au cantități crescute de sodiu.

    Excesul de sare contribuie și la creșterea tensiunii arteriale peste valorile normale. Hipertensiunea afecteaz cu timpul capacitatea rinichilor de a filtra sângele și a-l curăța de deșeuri.

    Află mai mult ⮕ Sarea de Himalaya: plusuri, minusuri, la ce este utilă?

    Consumă citrice

    Alimentația bogată în proteine favorizează apariția calculilor renali deoarece scade excreția de citrat și este astfel favorizată aglomerarea cristalelor de calciu și oxalat.

    Lămâile, portocalele, roșiile, pepenii, sunt modalități bune pentru a menține un nivel crescut de citrat în sânge. Citratul se leagă de calciul din urină și previne astfel formarea calculilor renali de calciu.

    În același timp, citratul poate dizolva microcristalele înainte de a apuca să formeze pietrele.

    Pe acest mecanism se bazează și recomandarea de a consuma oțet de mere relativ regulat atunci când ai litiază renală, cu scopul de a dizolva microcristalele.

    Fie că stoarcem lămâie în apa de băut sau adăugăm suficiente roșii la salată, ambele sunt idei bune pentru menținerea citratului la un nivel protectiv.

    Află mai mult ⮕ Glandele paratiroide și litiaza renală: ce legătură există?

    Procură-ți suficient calciu din alimente

    Calculii renali de oxalat de calciu se formează când în urină există mai mult calciu și oxalat decât poate urina să dilueze. Când acest lucru se întâmplă, cristalele se aglomerează și apar calculii de oxalat de calciu.

    În același timp, dacă urina este săracă în citrat, se creează condiții optime pentru formarea pietrelor (litiaza renală).

    Totuși, deși alimentele bogate în oxalat pot fi evitate, nu este recomandabilă evitarea alimentelor cu calciu. Calciul este un mineral esențial de care depinde sănătatea oaselor, a musculaturii și reglarea tensiunii arteriale.

    Necesarul de calciu zilnic este de 1000-1200 mg/ zi, iar acest necesar este asigurat prin 3 porții de lactate zilnic.

    Pentru prevenția eficientă a formării calculilor, calciul trebuie să provină din alimente.

    Află mai mult ⮕ 10 metode de prevenire a litiazei renale

    Sănătatea rinichilor nu necesită detoxifiere

    Din timp în timp apar diverse mode. Detoxifierea rinichilor prin consumul de sucuri naturale, ceaiuri sau produse pe bază de resveratrol, ginseng sau ghimbir este una din aceste mode.

    În general, rinichii nu necesită nicio detoxifiere, așa cum nici ficatul nu necesită. Ca să funcționeze corect este suficient să ne hidratăm corect și să consumăm suficiente fructe și legume.

    Orientativ, bărbații ar trebui să consume 13 pahare de apă pe zi, iar femeile 9 pahare cu apă. Pe lângă asta, 5 fructe sau legume pe zi, asigură aportul de vitamine și minerale.

    Nu există dovezi științifice că un regim bazat pe sucuri din fructe și legume, ceaiuri sau suplimente ar aduce vreun beneficiu sănătății rinichilor. Sucurile naturale sunt utile pentru a suplimenta hrana obișnuită, dar nu pentru a o înlocui.

    Adepții teoriei detoxifierii rinichilor presupun că ar putea preveni formarea calculilor renali care apar în rinichi prin aglomerarea cristalelor de calciu, acid uric, oxalați și alți compuși chimici.

    Hidratarea și evitarea alimentelor bogate în acid oxalic (ciocolata, cartofi dulci, spanac, migdale, caju ș.a.) sunt metode de prevenire a litiazei pentru care există suficiente argumente științifice.

    Citește mai departe…

    Diuretice naturale pentru eliminarea apei din organism
    Excesul de vitamina C poate provoca pietre la rinichi?
    Excesul de calciu din urină
    ABC-ul vitaminelor în bolile de rinichi
    7 semne că ai probleme de rinichi

    Bibliografie
    1...343536...130Pagina 35 din 130
    2,364FaniÎmi place
    2,456CititoriConectați-vă
    23,182CititoriConectați-vă

    Cele mai noi

    Cele mai citite

    Știri

    Meniu