Caută
Acasă Blog Pagina 34

Gonartroza: cauze și tratament pentru dureri de genunchi

Servus Med
-
0
Gonartroza: cauze și tratament pentru dureri de genunchi

Gonartroza sau osteoartrita genunchiului este una din cele mai frecvente cauze ale durerii de genunchi. Caracteristica gonartrozei este distrugerea progresivă a cartilajului articular. Oasele rămân expuse și, la mișcare, se freacă unele de altele provocând apariția inflamației, umflarea genunchiului și durere.

Durerea de genunchi din gonartroză se dezvoltă lent, în 10-15 ani de viață activă. Factorii genetici și cei care țin de stilul de viață (în special obezitate) au un rol în apariția inflamației articulațiilor genunchilor.

Tratamentul poate fi non-invaziv în primele etape de boală. Dar rezolvarea definitivă nu este posibilă încă fără o proteză de genunchi.

Gonartroza: Simptome

Gonartroza se caracterizează prin apariția și agravarea treptată a simptomelor.

Cel mai frecvent se asociază următoarele simptome de gonartroza:

  • durere de genunchi (se agravează după efort)
  • rigiditatea articulației genunchiului, în special dimineața, la trezire
  • reducerea gradului de mobilitate (mișcare dificilă)
  • genunchiul ”pocnește” sau se blochează
  • instabilitatea genunchiului
  • deformarea articulației genunchiului

Pe măsură ce gonartroza progresează, simptomele devin tot mai severe. Durerea de genunchi este constanta, chiar și în repaus.

Apar crepitații: este percepută o senzație de frecare a oaselor. Articulația genunchiului este vizibil deformată.

Osteoartrita genunchiului (gonartroza) afectează mai mult un genunchi decât altul. Dar, cu timpul, ambii genunchi sunt afectați (gonartroza bilaterală)

Află mai mult ⮕ Guta: este carnea de vină pentru durerile articulare?

Cauze de gonartroza

Gonartroza rezultă ca urmare a distrugerii cartilajului, țesutul protector care permite oaselor să gliseze unul pe celălalt.

În final, cartilajul este distrus complet și, la mișcare, oasele se freacă direct unul pe celălalt.

Distrugerea cartilajului în osteoartrită poate fi cauzată de:

  • avansarea în vârstă
  • traumatisme ale genunchiului în antecedente, cu fracturi de rotulă, rupturi de ligamente sau ruptură de menisc; toate aceste evenimente afectează alinierea corectă a oaselor în articulație și cartilajul este afectat la mișcare
  • suprasolicitarea la efort a genunchiului
  • predispoziția genetică
  • obezitatea care mărește stresul provocat articulației; un rol au și citokinele pro-inflamatorii eliberate de țesutul adipos

Află mai mult ⮕ Cum să eviți durerile articulare după 50 ani?

Analize necesare la gonartroză

Medicul ortoped va stabili diagnosticul corect analizând:

-simptomele pe care le descrieți
-caracteristicile durerii de genunchi: durere în partea din față a genunchiului, agravată de perioadele lungi de stat pe scaun sau de urcarea și coborârea scărilor
-gradul de deformare a articulației
-felul în care mergeți
-libertatea de mișcare, gradul de mobilizare a articulației

Analize și investigații utile:

-analize de sânge pentru a exclude alte cauze de durere și pentru a analiza gradul de inflamație (Proteina C Reactivă, VSH, factor reumatoid, hemoleucograma)
-investigații imagistice (radiografia genunchiului, eventual RMN – rezonanța magnetică nucleară)

La final va stabili care componente ale articulației sunt afectate și în ce grad. Și va putea face, astfel, un plan de tratament.

Află mai mult ⮕ Cu ce analize medicale putem depista inflamația?

Tratament gonartroza

Gonartroza nu este o boală vindecabilă. Tratamentul țintește diminuarea simptomelor, în special a durerii de genunchi.

Tratamentul definitiv este chirurgical și constă în montarea unei proteze de genunchi (artroplastia genunchiului).

În funcție de stadiul bolii, medicul ortoped va apela la tratament medicamentos sau va indica intervenția chirurgicală.

Tratament non-invaziv

1. Medicamente per os sau tratament topic

În primele stadii de boală se folosesc antiinflamatoarele nesteroidiene (ibuprofen, diclofenac, naproxen ș.a.) per os sau sub formă de unguente și creme.

Dacă durerea este moderată sau severă se poate apela la analgezice opioide: tramadol

2. Infiltrația intraarticulară

Se folosesc pentru infiltrație corticosteroizi sau acid hialuronic sau combinații cu anestezice.

Riscurile sunt minime și reducerea durerii permite amânarea intervenției chirurgicale.

3. Electrostimularea

Unitățile TENS utilizează curent cu voltaj redus în scopul diminuării durerii. Sunt mici aparate cu baterii conectate la piele, în zona dureroasă, prin intermediul unor electrozi.

Produc impulsuri electrice care se transmit fibrelor nervoase. Scopul este blocarea senzației de durere.

Se mai practică și alte tipuri de electrostimulare, cu scopul menținerii masei musculare care susține genunchiul.

Află mai mult ⮕ Când este timpul pentru proteza de genunchi?

Ce poți face singur?

1. să observi care sunt factorii care declanșează durerea și să-i eviți; de exemplu, urcatul scărilor

2. să menții greutatea optimă sau să urmezi o dietă echilibrată anti-inflamatoare care să ducă la pierderea kilogramelor în plus

Indicele de masă corporală (IMC) ne spune unde ne încadrăm:

Indicele de Masă Corporală normal este între 18,5 – 24,9 kg/m2.
IMC peste 27 te încadrează la supraponderali.
IMC peste 30 te încadrează la obezitate

Reducerea greutății scade intensitatea durerii, dar încetinește și progresia bolii. Este esențială pentru a vă simți mai bine.

Colaborarea cu un nutriționist este utilă, mai ales atunci când vă lipsește voința de a vă schimba stilul de alimentație.

3. Terapia cald-rece

Compresele calde ajută la diminuarea durerii acute. Compresele reci diminuează inflamația și stimulează circulația sângelui la nivelul articulației.

Putem apela la clasicele sticle cu apă încălzită sau ținută la congelator.

Dar există și compresele cu gel special destinate acestui tip de terapie cald-rece. Pentru aplicații calde compresa este menținută în apă fiartă 10-15 minute înainte de aplicare. Pentru rece: se introduce compresa cu gel în congelator pentru 30 min.

4. Genunchiere sau orteze pentru susținerea genunchiului

Mențin stabilitatea genunchiului și contribuie la reducerea durerii. Este bine să ne sfătuim cu medicul ortoped pentru alegerea modelului potrivit.

5. Alegerea pantofilor potriviți și eventual utilizarea talonetelor

6. Mișcarea este esențială pentru a menține mobilitatea articulațiilor afectate de osteoartrită

Se evită sporturile care pot șoca articulația, cum este joggingul. Se preferă înotul sau ciclismul, mersul pe jos.

Află mai mult ⮕ Medicamente antiinflamatoare utile la durerea de genunchi

De reținut

• gonartroza este una din cauzele durerilor de genunchi

• obezitatea este un factor important pentru apariția inflamației articulare

• gonartroza nu este o boală vindecabilă

• tratamentul pentru a scăpa definitiv de durerea de genunchi este proteza de genunchi (artroplastia)

• momentul oportun pentru protezare îl stabilește medicul ortoped

Citește mai departe…

Chist Baker: de ce ai durere în spatele genunchiului?
Gheață sau căldură? Ce să folosești la durere de genunchi?
Pseudoguta, durerea de genunchi și calciul
Infiltrații la genunchi pentru gonartroză
Tratament gută. Remedii pentru durere și inflamație

Bibliografie

Gheața sau căldura? Ce să folosești la durere de genunchi?

Servus Med
-
0
Gheața sau căldura? Ce să folosești la durere de genunchi?

Terapia cald-rece presupune să utilizezi alternativ gheața sau căldura aplicată pe o zonă dureroasă cu scopul reducerii inflamației și a consecințelor acesteia. Opțiunea pentru cald sau rece depinde de cauza durerii de genunchi.

Terapia rece și terapia caldă au efecte opuse, dar complementare asupra musculaturii și articulațiilor.

Temperatura scăzută diminuează edemul și inflamația și reduce imediat durerea acută.

Terapia caldă utilizată după cea rece, încălzește și relaxează articulația și musculatura, îmbunătățind flexibilitatea și capacitatea de mișcare.

Ce efect are terapia rece cu gheața?

Aplicațiile reci (crioterapia, gheața, baia cu apă rece) reduc fluxul de sânge care irigă zona afectată. Efectul este de reducere a inflamației și a senzației de durere.

Se folosesc comprese cu gel termic (ținute la rece în prealabil) sau se poate folosi și ceva improvizat: o sticlă cu apă ținută la congelator sau o pungă de plastic umplută cu cuburi de gheață.

Avantajul compreselor cu gel termic este că se mulează bine pe zona articulației.

Contactul pielii cu gheața nu trebuie să fie direct. Există pericol de degerături ale pielii. Compresa cu gheață se învelește înainte de aplicare într-un prosop sau o cârpă.

Aplicațiile pot fi de 2-3 ori pe zi câte 10 min, maximum 20 min.

Ce efect are terapia cu căldură?

Căldura stimulează circulația sângelui în zona afectată deoarece provoacă vasodilatație. Acest fapt poate ajuta la grăbirea vindecării.

Totuși, dacă durerea de genunchi este provocată de un traumatism recent, excesul de sânge în zona afectată contribuie la accentuarea edemului.

Un alt efect benefic al căldurii locale este îndepărtarea acidului lactic acumulat excesiv în mușchi. Uletrior musculatura se relaxează mai ușor, dispare senzația de disconfort.

Căldura locală este mult mai potrivită în durerile cronice în care există și rigidizarea articulațiilor.

Află mai mult ⮕ Cum să eviți durerile musculare și articulare după 50 ani?

Opțiunea pentru cald sau gheața depinde de cauza durerii de genunchi

Artrita genunchiului

Artrita este cea mai frecventă cauză a durerii de genunchi. Este o boală degenerativă ceea ce înseamnă că s-a produs o degradare progresivă, în timp, a cartilajului articular.

Apare frecvent la vârsta medie sau la seniori. La tineri artrita poate fi cauzată de greutatea excesivă sau de traumatisme.

Persoanele cu artrita genunchiului observă, pe lângă durere de genunchi, rigiditatea articulației, mai ales dimineața.

Când există artrită și durerea persistă de mai mult de 6 săptămâni, efectul mai bun îl are aplicarea de comprese calde.

Se pot folosi: o compresă cu gel ținută câteva minute în apă fiartă, o sticlă cu apă caldă sau un săculeț cu sare încălzită în cuptor.

Protejarea pielii este necesară pentru a evita arsurile. Durata unei ședințe de terapie cu căldură nu trebuie să depășească 20 min.

Dacă există neuropatie diabetică sau alt motiv pentru care sensibilitatea pielii este diminuată și nu percepi corect temperatura obiectelor, atunci precauția pentru arsuri ale pielii nu trebuie scăpată din vedere.

Tot în artrită se mai poate folosi alternativ gheața și căldura locală. Unele persoane afirmă că durerea cedează dacă la diferite momente ale zilei aplică gheață sau căldură.

Află mai mult ⮕ Gonartroza. Cauze și tratament pentru artrita genunchiului

Ruptura de menisc

Cartilajul articulației genunchiului se mai numește și menisc. Meniscul se rupe, de obicei, în urma unui traumatism.

Săritura urmată de o răsucire poate provoca ruptura meniscului.

Consecințele rupturii de menisc:

  • genunchiul se blochează
  • mișcările sunt limitate
  • genunchi umflat
  • senzația că genunchiul scapă de sub control, în afară

Terapia cu gheață este cea mai indicată pentru ruptura de menisc deoarece previne umflarea genunchiului prin reducerea inflamației.

Tendonita sau tendinita

Tendinita apare când tendoanele sunt iritate și inflamate. Cel mai frecvent în urma unui efort fizic excesiv la alergare, ciclism sau sărituri.

Durerea de genunchi în tendinită se instalează gradual. Inițial apare doar la efort. Ulterior durerea se accentuează și este constantă, permanentă, și apare și rigiditatea articulației datorită inflamației și edemului.

Gheața este cea mai indicată dacă durerea se datorează tendinitei.

Modalitățile de aplicare sunt ca și la ruptura de menisc, iar durata aplicării la o ședință nu trebuie să depășească 20 min.

Întinderi sau rupturi musculare sau de ligamente

Întinderea sau ruptura unor mușchi sau ligamente ale genunchiului se produce cel mai frecvent la sport. De obicei, răsucirea bruscă este cauza.

În funcție de severitatea traumatismului pot apărea:

  • durere de genunchi mai ales la îndoire
  • instabilitatea genunchiului
  • vânătaie
  • genunchi umflat

Tratamentul inițial cel mai bun este repausul. Este nevoie de timp pentru refacerea țesuturilor. Repausul poate fi necesar 4-6 săptămâni.

În acest interval de timp, aplicațiile reci cu gheață diminuează durerea și inflamația.

Află mai mult ⮕ Glucozamina și condroitin sulfat: dureri articulare în care sunt utile

Cum să folosești gheața cât mai eficient?

  • 1. aplică gheața imediat

Gheața este maxim eficientă dacă o aplicăm imediat după un traumatism. Reduce edemul și inflamația.

  • 2. masează cu gheață zona afectată

Când aplici gheața, mișcă compresa pe o arie mai mare în jurul articulației afectate, nu o ține într-un singur loc.

  • 3. ține piciorul ridicat

În timp ce aplici gheața stai cu piciorul mai sus. Contribuie la reducerea edemului.

  • 4. uită-te la ceas

Nu aplica gheață mai mult de 10-20 min o dată. Poți provoca degerături sau afectarea fibrelor nervoase.

  • 5. lasă timp între ședințe

Dacă vrei să mai pui gheață, așteaptă cel puțin 30 min sau până ce zona pe care ai aplicat gheață anterior s-a încălzit.

  • 6. nu pune gheața direct pe piele

Protejează compresa cu gheață într-un prosop pentru a evita degerăturile.

Citește mai departe…

Durerea de genunchi. Cauze și variante de tratament
Pseudoguta, durerea de genunchi și calciul
Chist Baker: cauza durerii din spatele genunchiului
Medicamente antiinflamatoare folosite la durere de genunchi
Când este timpul pentru proteza de genunchi?

Bibliografie

Pseudoguta, durerea de genunchi și calciul

Servus Med
-
0
Pseudoguta, durerea de genunchi și calciul

Pseudoguta sau condrocalcinoza este o formă de artrită care afectează cel mai frecvent articulația genunchiului. Pe locul doi ca frecvență sunt articulațiile de la încheietura mâinii și de la degetul mare de la picior. Deoarece și guta provoacă inflamație și durere a degetului mare de la picior, destul de frecvent pseudoguta este greșit diagnosticată ca și gută.

Pseudoguta se referă la depunerea de cristale de pirofosfat de calciu în articulații și apariția de simptome asemănătoare gutei. Evoluția este cu perioade de acutizare a inflamației și perioade de acalmie.

Guta este tot o formă de artrită, dar la nivelul articulațiilor se depun cristale de acid uric prezent în exces în sânge.

Care este cauza apariției depozitelor de calciu intraarticular?

Pseudoguta sau condrocalcinoza se caracterizează prin apariția de cristale de pirofosfat de calciu și depunerea lor la nivelul cartilajului articular.

Odată generate, cristalele de pirofosfat de calciu afectează articulația prin mecanisme multiple.

Pe de o parte, depozitele de pirofosfat de calciu afectează mecanic funcționarea corectă a articulației. Pe de altă parte, se declanșează un proces inflamator local care duce la apariția artritei și sinovitei.

Pseudoguta: simptome

Inflamația afectează în grade diferite articulațiile.

În forma acută de pseudogută este interesată cel mai frecvent o singură articulație care, de obicei, este articulația genunchiului.

Când boala devine cronică, inflamația afectează mai multe articulații și poate exista chiar o formă de boală rapid progresivă în care depunerile de calciu din articulații provoacă distrugerea cartilajului mai multor articulații.

Simptomele pseudogutei în formă acută:

  • dureri articulare apărute brusc
  • inflamație cu edemul articulației
  • tegumente roșii și calde în jurul articulației afectate

Atacurile de pseudogută apar brusc și pot dura de la câteva zile la câteva săptămâni.

Pseudoguta cronică se manifestă cu:

  • dureri și edeme ale articulațiilor
  • rigiditate articulară mai ales dimineața
  • oboseală

Articulațiile afectate mai frecvent de pseudogută:

  • genunchi
  • mână și degete
  • umeri
  • șold și pelvis
  • cot
  • gleznă

Află mai mult ⮕ Durere de genunchi: cauze și variante de tratament

Pseudoguta: factori de risc

Pseudoguta apare mai frecvent la bărbați, odată cu avansarea în vârstă. Anumite condiții metabolice creează factori favorizanți pentru declanșarea pseudogutei:

Persoanele care au și alte tipuri de artrite pot avea mai frecvent și pseudogută:

Traumatismele articulare sau intervențiile chirurgicale asupra unei articulații pot fi un factor declanșator al pseudogutei, mai ales la articulația genunchiului. De exemplu, intervenția chirurgicală asupra meniscului crește riscul de apariție a condrocalcinozei ulterior.

Află mai mult ⮕ Artrite autoimune: dureri articulare și simptome asociate

Diferența guta versus pseudoguta

Guta este o formă de artrită cauzată de excesul de acid uric din sânge care duce ulterior la apariția cristalelor de acid uric intraarticular cu durere și inflamație. În pseudogută, cristalele de pirofosfat de calciu se formează chiar în cartilajul articular.

Guta debutează frecvent cu durere la nivelul degetului mare de la picior (articulația metatarsofalangiană). Și pseudoguta poate debuta cu acest tip de durere ceea ce creează confuzie de diagnostic. Ulterior însă, pentru pseudogută este caracteristică afectarea articulațiilor mari, în special articulația genunchiului și încheietura mâinii.

Durerea la pseudogută este mai intensă și durează mai mult decât la gută.

Atacurile de gută pot fi declanșate de dietă, stres sau anumite medicamente, dar pentru pseudogută nu se pot identifica asemenea factori declanșatori.

Află mai mult ⮕ Atac de gută: tratament și prevenire

Diagnostic

Simptomele ne conduc către medicul reumatolog. Caracteristicile durerii direcționa diagnosticul către gută sau pseudogută.

Puncționarea articulației și extragerea de lichid intraarticular permite analizarea acestui lichid și confirmarea prezenței cristalelor de pirofosfat de calciu.

Investigații imagistice care pot fi utile în clarificarea cauzei: radiografia, computer-tomografia (CT), RMN, ecografia.

Pseudoguta: tratament

Tratamentul pseudogutei urmărește reducerea intensității atacurilor dureroase și reducerea frecvenței lor. Se folosesc:

Scopul folosirii AINS este reducerea durerii și inflamației, dar trebuie ținut cont și de efectele lor secundare.

  • corticosteroizi

Corticosteroizii sunt antiinflamatoare puternice. Medicul poate opta pentru administrarea sub formă de pastile sau pentru injectarea intraarticulară a unui preparat corticosteroid.

  • colchicina

Colchicina este un medicament prescris și la gută și care poate reduce inflamația și intensitatea durerii. Este în mod special eficientă dacă se începe tratamentul în primele 24 de ore de la debutul atacului dureros de pseudogută.

Colchicina administrată în doze mici a la long poate preveni apariția atacurilor de pseudogută.

  • medicamente antireumatice modificatoare ale bolii

În această grupă se încadrează metotrexatul sau hidroxiclorochina folosite, de obicei, în tratarea artritelor autoimune și care au un efect antiinflamator și în pseudoguta cronică.

  • tratamentele biologice

Dintre tratamentele biologice, anakinra sau canakinumab sub formă injectabilă sunt folosite în atacurile de pseudogută.

Află mai mult ⮕ Medicamente antiinflamatoare utile la durere de genunchi

Poate fi prevenită pseudoguta?

Deocamdată nu se cunosc metode de prevenție speciale pentru pseudogută. Corecția și tratarea deficitelor metabolice sau endocrine considerate ca factori de risc poate fi o metodă de a preveni formarea cristalelor de pirofosfat de calciu.

Alimentația nu are un rol în prevenția atacurilor de pseudogută așa cum este în cazul gutei. Dar evitarea apariției lipsei de magneziu sau a excesului de calciu face parte din corecția factorilor de risc ce au un rol în apariția condrocalcinozei.

Pe de altă parte, accentul pus pe o dietă care să conțină mai multe alimente cu rol antiinflamator ar putea fi utilă. Sunt incluse aici:

  • peștele gras
  • fructele
  • legumele
  • condimente ca turmericul
  • uleiul de pește

Este de preferat și evitarea surselor de grăsimi trans (margarina, uleiurile nesaturate vegetale etc), a alimentelor tip fast-food, zahărului sau alcoolului.

Citește mai departe…

Gonartroza: cauze și tratament pentru durere de genunchi
Dieta antiinflamatoare pentru dureri articulare
Ce unguent antiinflamator să alegi pentru durere?
Ce să folosești la durere de genunchi: gheață sau căldură?
Infiltrații la genunchi pentru gonartroză

Bibliografie

Boala Peyronie și disfuncția erectilă

Servus Med
-
0
Boala Peyronie și disfuncția erectilă

Boala Peyronie este o afecțiune în care penisul capătă o curbură anormală datorită formării anormale a unor plăci de țesut cicatriceal ce pot fi simțite sub piele. Simptomele frecvente ale bolii Peyronie sunt erecțiile dureroase, durerea la contact sexual și disfuncția erectilă. Tratamentul include procedee chirurgicale și tratamente nechirurgicale minim-invazive.

Boala Peyronie este o condiție benignă, dar provoacă un stres considerabil cu afectarea stimei de sine și a relațiilor personale.

Afecțiunea poate apărea la orice vârstă, dar mai ales după 50 ani și riscul este mai mare dacă există și diabet, obezitate sau tabagism cronic.

Boala Peyronie: simptome

Principalul simptom al bolii Peyronie este curbarea anormală a penisului, cu pierdere în lungime ( 0,5-1,5 cm) și reducerea diametrului.

Consecințele posibile sunt:

  • contacte sexuale dificile
  • disfuncție erectilă
  • erecții dureroase
  • durere la contact sexual

Simptomele pot progresa rapid sau se dezvoltă într-o perioadă mai îndelungată de timp. Durerea tinde să scadă pe măsură ce boala evoluează.

Plăcile de țesut cicatriceal, fibros, care provoacă simptomele, se dezvoltă în grosimea tunicii albuginea. Tunica albuginea înconjoară și încapsulează corpul cavernos și corpul spongios ale penisului și contribuie la menținerea erecției.

Țesutul cicatriceal se poate forma pe partea superioară a penisului și duce la curbarea în sus în momentul erecției. Dacă țesutul cicatriceal se formează pe partea inferioară și pe laterale, curbarea penisului la erecție va fi în jos.

Țesutul cicatriceal format circular în jurul penisului duce la reducerea diametrului penisului și aspect de clepsidră.

Află mai mult ⮕ Infecții transmise sexual: 30 de întrebări și răspunsuri

Cauzele bolii Peyronie

Se crede că afecțiunea Peyronie este cauzată de traumatisme ușoare, dar repetate, fie la sport, fie în timpul contactelor sexuale. Cu timpul aceste traumatisme duc la apariția țesutului fibros.

Cauza nu este însă complet clarificată pentru că 80% din persoane nu-și amintesc existența vreunui traumatism.

Și factorii genetici joacă un rol. Dacă tata sau fratele au boala Peyronie, riscul de apariție a bolii este mai mare.

S-a observat că boala Peyronie apare mai frecvent la cei care au afecțiuni de țesut conjunctiv cum sunt:

  • boala Dupuytren
  • fasciita plantară
  • sclerodermie

La bărbații cu diabet, riscul de apariție a bolii Peyronie este de 4-5 ori mai mare.

Și bolile autoimune cum este lupusul cresc riscul de boală Peyronie.

Stadiile bolii Peyronie

  • stadiul de boală acută

Organismul răspunde la un traumatism prin inflamație și edem. Ambele irită fibrele nervoase și provoacă durere. Ulterior se formează țesutul cicatriceal, fibros.

  • stadiul cronic

După 6-12 luni, procesul de formare a plăcilor fibroase se oprește, dar placa devine dură și curbura penisului se agravează.

Boala Peyronie: tratament

Tracțiunea peniană

Terapia prin tracțiune peniană este o procedură de fizioterapie care utilizează device-uri speciale pentru a îmbunătăți curbura și lungimea. În funcție de severitatea curburii, tracțiunea se aplică între 30 min- 8 ore/ zi, pentru cel puțin 6 luni.

Tracțiunea peniană este mai eficientă în faza acută a bolii, dar se poate efectua și în faza cronică a bolii, în combinație cu alte proceduri.

Exercițiile practicate cu pompe de vacuum și masajul penian nu au eficiența scontată.

Medicația

Una din metodele de tratament este injectarea unui medicament în țesutul fibros. Se practică serii de injectări la interval de 2-6 săptămâni, asociate sau nu cu tracțiune peniană.

Medicamentele folosite pentru injectare:

  • xiaflex – asociat cu tracțiunea peniană reduce curbura peniană cu 34%
  • verapamil – deși este un medicament utilizat ca antihipertensiv, este folosit off-label pentru boala Peyroni. Injectat în jurul plăcii fibrotice, verapamili încetinește producția de colagen care contribuie la formarea țesutului fibros.
  • interferon alfa 2B – previne progresia plăcii fibroase

Medicamentele folosite pe cale orală pentru disfuncția erectilă (sidenafil sau Viagra și tadalafil sau Cialis) sunt utile și în boala Peyronie.

Terapia extracorporeală cu unde de șoc (ESWT)

ESWT este o metodă de tratament non-invazivă în care unde de șoc acustice sunt îndreptate către zona cu țesut fibros pentru a stimula vindecarea. Se practică ședințe repetate cu scopul de a fragmenta țesutul anormal.

Terapia este eficientă în special în calmarea durerii și mai puțin în corectarea curburii penisului.

Tratament chirurgical

Intervenția chirurgicală este luată în calcul în cazurile în care este imposibil contactul sexual.

Sunt mai multe procedee chirurgicale care se pot discuta cu medicul urolog.

Terapia durerii în boala Peyronie

Terapia durerii în boala Peyronie include:

  • antiinflamatoare nesteroidiene recomandate ocazional, nu a la long
  • terapia cu comprese calde care stimulează circulația sângelui și calmează durerea; același efect au și băile fierbinți.
  • folosirea unui lubrifiant la contactul sexual
  • ajustarea poziției la contact

Terapie de consiliere psihologică

Anxietatea și depresia sunt relativ frecvente și alimentate de problemele de cuplu. Toate aceste efecte negative pot conduce la izolare socială și un sentiment de stigmatizare.

Terapia cognitiv-comportamentală condusă de un psihiatru este recomandabilă, ca și terapia de cuplu.

Managementul stresului și evitarea alcoolului sau a drogurilor care pot accentua disfuncția erectilă sunt alte metode adjuvante de a face față mai bine bolii Peyronie.

Citește mai departe…

Durere testiculară: cauze posibile
Durere pelvină la bărbați
Epididimita: cauze și conduita corectă

Bibliografie

Mușcătura de căpușă: identificare, extragere, semnele bolii Lyme

Servus Med
-
0
Mușcătura de căpușă: identificare, extragere, semnele bolii Lyme

Mușcătura de căpușă ne poate expune la riscul unei infecții dacă insecta e contaminată cu un virus, o bacterie sau un parazit. Cea mai frecventă afecțiune transmisă de căpușă este boala Lyme sau borelioza atunci când infecția se produce cu Borrelia burgdorferi.

Mușcătura de căpușă poate fi mai greu de identificat pentru că saliva insectei are proprietăți imunosupresoare și inhibă reacția de apărare a corpului nostru. Cu alte cuvinte, nu observăm semnele așa de ușor ca la mușcătura de țânțar.

Căpușa poate avea dimensiuni variate, de la cele ale unui capăt de ac de gămălie până la mărimea unui bob de mazăre.

Culoarea este variabilă de la maro închis la roșu-maroniu. După mușcătură, când insecta este implantată în piele, culoarea se modifică.

mușcătura de căpușă simptome

Cum identifici mușcătura de căpușă?

O modalitate de a identifica mușcătura de căpușă este să verifici cu mâinile pielea pentru a simți un mic nodul sau o umflătură, mai ales atunci când ai stat mai mult în aer liber și în zone care ar putea fi contaminate cu insecte.

Zonele de piele unde poți găsi mai frecvent căpușa includ:

  • în jurul urechilor
  • la marginea părului sau în păr
  • sub brațe
  • în ombilic
  • la talie
  • pe picioare, mai ales în spatele genunchilor

Simptomele mușcăturii de căpușă

Dacă insecta nu a fost infectată și nu transmite neapărat o boală, poate să nu provoace niciun simptom. Totuși, unele persoane sunt alergice la mușcătura de căpușă și pot avea semnele specifice unei reacții alergice:

  • roșeață și umflătură la locul mușcăturii
  • senzație de arsură
  • erupție cutanată
  • dificultăți de respirație care necesită intervenție medicală imediată
eritem migrans la mușcătura de căpușă
Eritem migrans dermnetnz.org

Dacă insecta a fost infectată, pot apărea simptomele unei infecții la câteva zile sau chiar săptămâni de la mușcătură.

Eritemul migrans este specific bolii Lyme (borelioza), dar mușcătura de căpușă poate provoca și alte tipuri de erupții cutanate dacă insecta este purtătoarea altei bacterii.

De exemplu, în febra pătată Rocky Mountains apar pete roșii, plate, rotunde, la încheieturile mâinilor, pe antebrațe sau la glezne.

Semne de alarmă pentru care trebuie mers la urgență:

  • durere de cap severă
  • respirație dificilă
  • paralizii
  • palpitații

La cât timp după mușcătură apar simptomele?

O căpușă trebuie să rămână atașată de piele 36-48 ore pentru a transmite boala Lyme. Simptomele boreliozei pot începe la 3-30 zile după mușcătură.

Cum îndepărtezi căpușa?

Căpușa trebuie îndepărtată cât mai curând după mușcătură. Este nevoie de o pensetă și cunoașterea câtorva reguli simple:

  • penseta să fie curată
  • după identificarea căpușei și prinderea în pensetă, extracția se face printr-o mișcare pe verticală, fără să răsucim penseta
  • dacă observăm fragmente din insectă rămase în piele, le extragem în totalitate
  • curățăm zona de piele cu alcool sau cu apă și săpun
  • căpușa se introduce într-o punguță bine închisă și se aruncă la gunoi sau se aruncă direct în toaletă și tragem apa

Nu se pune alcool sau lac de unghii și nici nu se încălzește zona în care se află căpușa înainte de extragere.

Nu este o problemă dacă prindem și zdrobim corpul insectei cu penseta. În ciuda a ceea ce se spune, căpușa nu eliberează mai multe bacterii în corpul nostru atunci când este comprimată cu penseta.

O doză de antibiotic profilactic este recomandată pentru profilaxia bolii Lyme după extragererea căpușei. Se folosesc: doxiciclina, amoxicilina, cefuroxim.

Ce se întâmplă dacă nu identifici mușcătura de căpușă?

Dacă mușcătura rămâne neidentificată și căpușa a fost infectată cu Borrelia burgorferi, în 4-10% din cazuri apare cardita Lyme în care inflamația afectează inima:

Neuroborelioza în care inflamația afectează sistemul nervos central apare în 12% din cazurile de boală Lyme provocată de căpușă. Simptomele includ:

  • durere și amorțeală la mâini, antebrațe, picioare sau gambe
  • pareza facială
  • durere de cap și alte semne de meningită

După luni sau chiar ani de la mușcătură pot apărea durerile articulare, mai ales la articulațiile mari cum sunt genunchii.

Află mai mult ⮕ Meningita: semne de alarmă

Ce analize pot identifica boala Lyme?

Dacă apare eritemul caracteristic bolii Lyme, nu este nevoie de analize. Se începe direct tratamentul.

Dacă infectarea cu Borrelia este în dubiu, se pot face analize de sânge imediat după mușcătură și la câteva săptămâni după aceea.

Analiza de sânge ELISA poate identifica anticorpii față Borrelia. Uneori rezultatul poate fi fals pozitiv și necesită repetarea analizei cu altă metodă de identificare decât ELISA.

Cum prevenim mușcătura de căpușă?

Mersul pe cărare evitând contactul cu iarbă înaltă sau cu arbuștii, reduce riscul contactului cu căpușele. De asemenea, îmbrăcămintea adecvată cu pantaloni și mâneci lungi ne protejează.

Există repelenți pentru căpușe pe bază de dietil-meta-toluamidă care se pot pulveriza pe pielea adultului. Pentru copii trebuie să cerem sfatul medicului pediatru.

Pe haine se poate folosi un spray de protecție cu permetrină sau picaridină, dar nu pe piele.

Cum se transmite boala Lyme?

Boala Lyme provocată de Borrelia burgdorferi se transmite prin mușcătura de căpușă și contactul cu căpușa mai lung de 24 ore (mai frecvent la 36-48 ore).

Nu sunt dovezi științifice că boala se poate transmite ulterior de la om la om prin atingere, sărut sau contact sexual.

Boala Lyme netratată la femeia gravidă poate duce la infectarea placentei. Cu tratament antibiotic adecvat nu sunt riscuri semnificative pentru copil.

Teoretic boala Lyme ar putea fi transmisă la o transfuzie de sânge infectat. De aceea, cei care au borelioză nu trebuie să doneze sânge.

Câinii și pisicile pot face boala Lyme, dar nu sunt dovezi că ar putea-o transmite stăpânului. În schimb, pot aduce căpușa în casă și putem veni astfel în contact cu principalul purtător de Borrelia.

Citește mai departe…

Borelioza: simptome după mușcătura de căpușă și stadiile bolii
Pareza facială: simptome, cauze, analize, tratament
Miocardita: semne, cauze, tratament

Bibliografie

Coșmarurile pot semnala o boală autoimună

Servus Med
-
0
Coșmarurile pot semnala o boală autoimună

Coșmarurile și halucinațiile pot semnala că va debuta o boală autoimună cum este lupusul. Este rezultatul unor cercetări ale Universității Cambridge. Cercetătorii susțin că trebuie luate în considerație aceste semne neuropsihiatrice ca simptome premergătoare unei afecțiuni autoimune sau chiar a unei perioade de recădere a unei boli deja diagnosticate.

Studiul a luat în calcul 676 de persoane cu lupus și 69 de persoane cu alte afecțiuni autoimune cu manifestări reumatice.

Lupusul este o boală autoimună în care inflamația generalizată afectează mai multe organe.

Echipa de cercetători a intervievat participanții despre simptome ale bolilor mentale ca depresia, halucinațiile sau tulburările de echilibru.

Unul din simptomele raportate frecvent a fost o tulburare de somn care s-a manifestat la 3 din 5 pacienți cu mai mult de 1 an înaintea debutului bolii, lupus sau altă afecțiune cu manifestări reumatice. Cel mai frecvent a fost vorba despre coșmaruri, vise cu aparență extrem de reală, și foarte neplăcute implicând un atac, un accident, cădere sau sechestrare.

Autorul principal al studiului, profesor David D Cruz, a precizat că este necesară încurajarea pacienților să-și povestească coșmarurile sau alte simptome neuropsihiatrice pentru că multe anunță fie debutul unei boli autoimune, fie o recădere a bolii care este mai demult cunoscută.

Ce sunt coșmarurile?

Coșmarurile se încadrează la tulburări de somn și constau în vise extrem de neplăcute care pot apărea mai rar (1-2 ori pe săptămână) sau în fiecare noapte.

Coșmarurile apar, de obicei, în a doua parte a somnului REM și sunt vise pe care ni le amintim destul de exact. Afectează calitatea somnului și pot duce la agravarea depresiei și anxietății dacă aceste tulburări deja există.

Apar mai frecvent la persoane cu anxietate generalizată sau în sindromul de stres posttraumatic.

Coșmarurile sunt însoțite de frică, furie, dezgust, tristețe sau rușine și au consecințe ulterioare:

  • oboseală
  • somnolență în cursul zilei
  • dificultăți de concentrare
  • tulburări de comportament

Cauza exactă a coșmarurilor nu este foarte clară. Una din teorii susține existența unui statul de hiperatenție al creierului care se construiește ziua, dar rămâne funcțional și noaptea. Hiperatenția face ca anumite arii ale creierului să fie excesiv de active și atunci când dormim.

Tratamentul include psihoterapie și medicație specifică utilă, de obicei, și în sindromul de stres posttraumatic (olanzepina, risperidona, și altele).

Află mai mult ⮕ Etapele unui somn bun și sfaturi practice ca să nu le ratezi

Ce este lupusul eritematos sistemic?

Lupusul este o afecțiune în care inflamația generalizată duce la afectarea mai multor organe și sisteme: piele, articulații, rinichi, creier, inima sau plămâni.

Cele mai frecvente simptome de lupus:

Simptomele completate de analize de sânge specifice pun diagnosticul de lupus eritematos.

Medicația specifică include: hidroxiclorochina, antiinflamatoare nesteroidiene, corticosteroizi și imunosupresoare.

Boala are o evoluție caracteristică cu perioade de acalmie și ulterior cu recăderi. Sunt importante menținerea unui stil de viață sănătos și respectarea tratamentului pentru a evita pe cât posibil recăderile.

Cercetătorii de la Cambridge au precizat faptul că exista mai demult observația că anumite tulburări de somn și vise ar putea semnala mai devreme o modificare fizică, neurologică sau mentală.

Totuși, acest studiu este primul care confirmă că se poate folosi apariția coșmarurilor pentru monitorizarea unei afecțiuni atât de complexe cum este lupusul. Coșmarurile pot semnala debutul bolii sau recăderea după o perioadă de remisie.

Citește mai departe…

Ce infecții pot declanșa o boală autoimună?
Lupus eritematos sistemic. Ghid complet
De ce visăm, când visăm, ce visăm?
Cum rezolvă somnul de noapte problemele nerezolvate ziua?
Sindromul de oboseală cronică

Bibliografie

Hemoroizi externi sau interni: simptome și remedii pentru acasă

Servus Med
-
0
Hemoroizi externi sau interni: simptome și remedii pentru acasă

Hemoroizi sunt vene dilatate la nivelul anusului și rectului. Sunt similari varicelor de la membrele inferioare. Fie că sunt hemoroizi interni sau externi, cauzele și simptomele sunt asemănătoare.

Constipația, obezitatea, tusea persistentă, dar și anumite obiceiuri alimentare și de viață, pot favoriza apariția hemoroizilor.

Ce semne ne anunță că avem hemoroizi?

Semnele și simptomele care ne avertizează că avem hemoroizi sunt:

  • mici cantități de sânge proaspăt în scaun
  • iritație și mâncărimi în zona anusului
  • durere și disconfort
  • mici umflături în jurul anusului care sunt chiar venele dilatate

Semnele sunt diferite și în funcție de localizare:

• hemoroizi interni

Hemoroizii interni sunt localizați în interiorul rectului. De obicei nu produc simptome și putem să nu știm că există; rar cauzează disconfort.

Constipația sau chiar situațiile cu scaun normal, pot provoca sângerare.

• hemoroizi externi

Hemoroizii externi apar chiar sub piele, în jurul anusului. Când sunt iritați, pot provoca mâncărimi (prurit) și sângerare.

Uneori sângele poate stagna în hemoroizii externi, formează cheaguri (trombi) și apar hemoroizii trombozați; durerea este puternică, apare edem, inflamație și hemoroizii sunt palpabili

Află mai mult ⮕ Sânge în scaun: 10 cauze digestive de sângerare

De ce ar trebui să mergem la doctor pentru hemoroizi?

Sângerarea este semnul care trebuie să ne trimită la medic, mai ales dacă persistă, în ciuda măsurilor aplicate acasă pentru a atenua simptomele hemoroizilor.

Nu este bine să punem orice sângerare rectală pe seama hemoroizilor. Mai ales dacă avem peste 40 ani. Cancerul colorectal, cancerul anal, pot da sângerare în scaun.

Dacă sângerarea se însoțește și de alte modificări de culoare și consistență ale scaunului sau dacă apar și modificări ale tranzitului intestinal (diaree, constipație), este obligatoriu să cerem părerea medicului de familie.

Acesta poate solicita un consult chirurgical și o colonoscopie la un medic gastroenterolog și cauza sângerării poate fi depistată.

Dacă sângerarea este importantă ca și cantitate, însoțită de amețeală, senzație de slăbiciune, atunci solicitarea medicului trebuie făcută urgent.

Înseamnă o cantitate importantă de sânge pierdut și anemie care ne poate pune în pericol.

Află mai mult ⮕ Cancer colorectal: simptome care ne avertizează

De ce apar hemoroizii?

Presiunea crescută la nivelul anusului provoacă dilatarea, umflarea venelor de la acest nivel.

Venele dilatate (hemoroizi) pot fi cauzate de:

  • poziția șezând vreme îndelungată
  • diareea cronică sau constipația
  • obezitatea
  • sarcina
  • dieta săracă în fibre
  • tuse persistentă și îndelungată
  • ridicarea de greutăți în mod regulat (specifică unor meserii)
  • antecedente în familie – alți membri de familie care au avut aceeași afecțiune

Află mai mult ⮕ Constipația cronică: remedii eficiente și prevenire

Cum putem preveni apariția sau reapariția hemoroizilor?

Adesea, hemoroizii dispar singuri în câteva zile. Mai ales atunci când au apărut pe fondul de constipație care a trecut sau ca urmare a unui episod de diaree care a încetat.

Și hemoroizii apăruți în sarcină se pot rezolva de la sine, după naștere.

Câteva măsuri care să reducă presiunea asupra venelor din jurul anusului, pot preveni reapariția hemoroizilor.

Află mai mult ⮕ Durere de rect sau durere anala: cauze și remedii

Hemoroizi: remedii pentru acasă

• creșterea progresivă a cantității de fibre din alimentația zilnică

Se obține consumând: fructe, legume, orez integral, paste și pâine din făină integrală, fasole, linte, mazăre, semințe și nuci, ovăz.

Cantitatea de fibre recomandată zilnic este de 25 g pentru femei și 38 g pentru bărbați.

Exemple:

– 2 linguri de semințe chia aduc 10 g de fibre, 1/3 din cantitatea necesară pe o zi. Adaosul lor la iaurtul de dimineață este un bun început al zilei.

– 40 g semințe de floarea soarelui aduc aproape 4 g fibre. Sunt binevenite în salatele clasice de roșii, castraveți și ceapă.

– 1 lingură de semințe de in măcinate aduc 2,8 g fibre, ceea ce le face foarte indicate în combaterea constipației. Se pare că reduc și nivelul colesterolului și pot combate, într-o oarecare măsură, bufeurile la menopauză.

Fibrele din dietă au mai multe avantaje: reduc LDL-colesterol, combat constipația cronică și ajută la digestie, în general.

• hidratarea adecvată

Criteriul unei bune hidratări este cantitatea de urină pe 24 ore (1500-2000 ml) și aspectul ei (galben pai)

Uzual, se consideră că 8 pahare de apă pe zi asigură hidratarea corespunzătoare. Dar, în realitate, necesarul zilnic de apă este mai mare. Atenție la zilele cu temperaturi ridicate, când se pierd multe lichide prin transpirație și pierderile trebuie compensate.

• nu trebuie amânat momentul în care mergem la toaletă

Materiile fecale se deshidratează pe măsură ce stau în intestin și presiunea la eliminare va fi mai mare.

• greutatea corporală adecvată înălțimii

Obezitatea favorizează apariția de hemoroizi. Pe lângă alte efecte negative pe care le are asupra sănătății.

Reducerea perioadelor de stat pe scaun și mișcarea fizică regulată (mers pe jos, nu neapărat exerciții fizice intense) ajută și la menținerea greutății corporale, dar și la combaterea hemoroizilor.

Află mai mult ⮕ Diverticuloza și diverticulita: care este diferența?

Hemoroizi: remedii pentru durerea acută

Dacă hemoroizii sunt într-o perioadă de reactivare, putem încerca:

• tratamente topice (pentru aplicare locală), cu unguente sau supozitoare; unele dintre ele conțin hidrocortizon, un foarte bun antiinflamator; altele au și substanțe anestezice (lidocaina) care combat durerea.

• analgezice orale de tipul antiinflamatoarelor nesteroidiene (ibuprofen, ketoprofen ș.a.) sau paracetamol.

• aplicații reci în jurul anusului; temperatura scăzută va reduce inflamația

• băi calde de șezut de 10-15 min de 2-3 ori pe zi, după ce inflamația a mai cedat

• menținerea unei igiene perfecte a zonei anale; nu se vor utiliza șervețele umede cu substanțe pe bază de alcool sau parfum

Cu remediile aplicate acasă hemoroizii ar trebui să dispară în aproximativ o săptămână.

Dacă hemoroizii persistă peste acest interval de timp trebuie să ne adresăm medicului.

Acesta ne poate propune:

∎ proceduri minim-invazive: tehnici de coagulare (laser, infraroșu, bipolar), ligaturarea cu benzi de cauciuc a hemoroizilor sau scleroterapia (injectarea unei substanțe chimice în hemoroizi și care îi sclerozează)

∎ proceduri chirurgicale:

– hemoroidectomia: procedeu clasic în care sunt îndepărtați hemoroizii. Aceasta rămâne metoda cea mai eficientă pentru cazurile severe. Se practică în anestezie spinală sau generală

– hemoroidopexia – procedeu care oprește alimentarea cu sânge a venelor hemoroidale; reapariția hemoroizilor după această procedură este mai frecventă decât după cea clasică.

Citește mai departe…

Cum să creștem fibrele din dietă?
Fisuri anale: simptome, cauze, tratament
Constipația la menopauză
Laxative naturale ca să scapi de constipație fără medicamente
Colonoscopie: când este indicată și cum te pregătești?

Bibliografie

Glanda tiroidă: simptome și analize de sânge

Servus Med
-
0
Glanda tiroidă: simptome și analize de sânge

Glanda tiroidă se află chiar la baza gâtului. Ea controlează ritmul în care ne bate inima și cât de repede ardem caloriile. Eliberează în sânge hormonii tiroidieni – substanțele prin care își exercită aceste efecte. Dacă secretă hormoni în exces este vorba de hipertiroidism. Dacă secretă cantități prea mici de hormoni este vorba despre hipotiroidism.

Hipertiroidia este cauzată cel mai frecvent de boala Graves (o boală autoimună în care tiroida este stimulată excesiv și produce cantități mari de hormoni) sau un nodul tiroidian care are o activitate exagerată.

Hipotiroidia este cauzată cel mai frecvent tot de o boală autoimună – tiroidita Hashimoto – în care se produc anticorpi ce determină inflamație și distrug țesutul glandei tiroide.

Glanda tiroidă: simptome de hipotiroidie

Semnele și simptomele secreției scăzute de hormoni tiroidieni depind de cât de severă este această scădere. În general, simptomele se dezvoltă lent, în ani, și pot include:

  • oboseală
  • creșterea sensibilității la frig
  • constipație
  • piele uscată
  • creștere în greutate inexplicabilă sau dificultăți în a da jos kilogramele în plus
  • răgușeală
  • slabiciune musculară
  • creșterea nivelului de colesterol
  • dureri musculare, rigiditate
  • durere, rigiditate, inflamație la nivelul articulațiilor
  • cicluri menstruale neregulate, abundente, prelungite
  • fire de păr subțiate, păr uscat sau căderea părului
  • inima bate mai rar (bradicardie), de obicei în jur de 50/min
  • depresie
  • afectarea memoriei, încetinirea proceselor de gândire
  • gușă

Netratate, aceste simptome se agravează progresiv. De aceea, este bine să ne adresăm medicului când constatăm oboseală fără motiv, piele uscată, fața cu aspect pufos, constipație sau voce răgușită.

Factorii care cresc riscul de a avea hipotiroidie:

  • femei peste 60 ani
  • prezența unei boli autoimune: artrita reumatoidă, lupus, vitiligo, diabet de tip 1, boală celiacă, scleroză multiplă sau altă afecțiune care presupune inflamație cronică
  • membri de familie cu hipotiroidie
  • persoane la care părul a albit foarte devreme, prematur
  • tratamente efectuate cu iod radioactiv sau medicamente anti-tiroidiene
  • iradierea zonei gâtului sau toracelui
  • intervenție chirurgicală la nivelul tiroidei (tiroidectomie parțială)
  • sarcină sau naștere în ultimele 6 luni

Dacă observăm că la simptomele de mai sus, putem adăuga și unii dintre factorii de risc, e un motiv în plus să mergem la medic. Prevenim astfel descoperirea bolii într-o formă mai gravă.

Atenție! S-a observat că vitiligo generalizat este de multe ori însoțit de tiroidita Hashimoto sau boala Graves (hipotiroidie). De aceea, este recomandat controlul funcției tiroidiene la intervale regulate pentru pacienții cu vitiligo.

Află mai mult ⮕ Ce complicații poate să dea hipotiroidia daca nu te tratezi?

Glanda tiroidă: simptome de hipertiroidie

Producția în exces de hormoni tiroidieni poate genera următoarele semne și simptome:

  • pierdere în greutate, fără a urmări acest lucru
  • bătăi cardiace frecvente (tahicardie), de obicei peste 100/min
  • palpitații
  • creșterea apetitului
  • nervozitate, anxietate și iritabilitate
  • tremor- în special tremorul degetelor și al mâinilor
  • transpirație excesivă
  • sensibilitate crescută la căldură
  • modificări ale tranzitului intestinal, în special tranzit accelerat
  • creștere în dimensiuni a tiroidei
  • oboseală, slăbiciune musculară
  • probleme de somn
  • piele subțiată
  • păr friabil (care se rupe ușor)

La persoanele mai în vârstă, simptomele pot fi subtile, ca, de exemplu, doar o creștere a  frecvenței cardiace, intoleranță la căldură, oboseală.

Factori care cresc riscul de hipertiroidie:

  • membri de familie cu această afecțiune
  • sexul feminin
  • alte afecțiuni concomitente, cum sunt: insuficiența corticosuprarenală, diabetul zaharat tip 1, anemia pernicioasă
  • consumul unor medicamente care pot avea acest efect secundar, cum este AMIODARONA prescrisă în fibrilația atrială.

Dacă observăm simptomele și știm că avem și factori de risc, este bine să mergem la medic cât mai repede.

Află mai mult ⮕ Care este tratamentul pentru hipertiroidie?

Ce analize de sânge se folosesc pentru diagnostic?

Analizele de sânge care se folosesc cel mai frecvent pentru a investiga cum funcționează glanda tiroidă includ:

  • TSH – hormonul stimulant al tiroidei – produs de o altă glandă, hipofiza, care controlează funcția tiroidei
  • T4 – tiroxina – hormonul produs de tiroidă

Hipertiroidism: crește nivelul T4 în sânge și scade până la dispariție nivelul TSH în sânge.

Atenție! Rezultatele pot fi false dacă, simultan, consumăm suplimente cu vitamine B.

Hipotiroidism: scade T4 și crește TSH.

Hipotiroidismul subclinic este forma în care TSH este crescut, dar cu T4 normal și este situația în care simptomele nu au apărut încă.

Nivelul TSH în sânge este foarte important pentru a urmări funcția tiroidei, dar și evoluția sub tratament.

Valori normale: TSH 0,4- 5 mIU/l

Citește mai departe…

Analize pentru tiroidă. Ce medicamente modifică valorile TSH, T3 și T4
Cum să menții greutatea dacă ai probleme cu tiroida?
Colesterolul mărit și legătura cu tiroida
Tiroida în sarcină
Tiroida și oboseala exagerată

Bibliografie

Proteinuria: prezența anormală a proteinelor în urină

Servus Med
-
0
Proteinuria: prezența anormală a proteinelor în urină

Proteinuria, eliminarea de proteine prin urină, poate fi provocată de cauze ușor corectabile cum sunt deshidratarea sau exercițiile fizice intense, dar poate fi și semnul unei afecțiuni renale. Aspectul spumos al urinei ne avertizează că există proteinurie, iar analiza urinei confirmă. Prezența proteinelor în urină necesită totdeauna investigații suplimentare care stabilesc cauza pentru a putea trata corect.

Proteinele îndeplinesc numeroase roluri în organism, incluzând:

  • formarea mușchilor și a masei osoase
  • reglarea fluidelor în organism
  • repararea țesuturilor
  • lupta cu infecțiile

Aproape toate reacțiile chimice din organism necesită participarea proteinelor. Pierderea lor prin urină este un simptom alarmant care poate semnifica incapacitatea rinichilor de a le mai conserva atunci când filtrează sângele.

Ce simptome provoacă proteinuria?

Urina cu aspect spumos care persistă timp mai îndelungat, semnalează prezența proteinuriei.

Dacă pierderea de proteine este minimă poate să nu fie prezent niciun simptom. În stadii mai avansate apar simptome care certifică deteriorarea funcției rinichilor:

  • edeme la față, glezne și picioare
  • edeme în jurul ochilor, mai ales dimineața
  • oboseală
  • senzația frecventă de a urina
  • dificultăți respiratorii
  • greață și vomă
  • crampe musculare nocturne
  • urina spumoasă
  • diminuarea volumului de urină eliminată în 24 ore

Toate simptomele enumerate avertizează că există insuficiență renală, o condiție care necesită intervenție medicală imediată.

Cauzele proteinuriei

Proteinuria ușoară poate fi cauzată de febră, deshidratare, stres, efort fizic intens sau expunere la temperaturi scăzute. De asemenea, poate apărea la persoane care consumă zilnic aspirină.

Alteori cauzele proteinuriei sunt afecțiuni complexe.

Afecțiuni renale

Unele afecțiuni multisistemice implică și afectare renală și apariția proteinuriei:

  • șoc cu hipotensiune
  • insuficiența cardiacă congestivă
  • hipertensiunea
  • sindrom Goodpasture – boală autoimună care afectează plămânii și rinichii
  • sindrom Fanconi – afecțiune genetică în care sunt afectați nefronii (unitățile funcționale ale rinichilor).
  • lupus
  • poliartrita reumatoidă
  • preeclampsia – complicație de sarcină în care crește tensiunea arterială

Proteinuria prin supraproducție

În anumite afecțiuni există o supraproducție de proteine care depășește capacitatea rinichilor de a filtra sângele:

  • mielom multiplu – un tip rar de cancer în care se acumulează în exces proteine cu lanțuri ușoare.
  • rabdomioliza – distrugerea anormală a țesutului muscular cu eliberarea în exces a unei proteine numită mioglobină

Medicamente care pot provoca proteinurie

  • antibiotice
  • aspirina consumată zilnic
  • blocanți ai receptorilor de angiotensină – medicamente antihipertensive de tipul candesartan, valsartan și altele cu aceeași terminație (-sartan)
  • chimioterapice folosite în tratamentul cancerului
  • antiinflamatoare nesteroidiene
  • droguri ilicite (heroina, metadona, metamfetamine)

Află mai mult ⮕ Sănătatea rinichilor se menține cu câteva obiceiuri bune

Ce analiză detectează proteinuria?

Sumarul de urină este analiza care detectează proteinuria. Proba de urină se recoltează la prima oră a dimineții.

Dacă este stabilită prezența proteinuriei în sumarul de urină, medicul poate solicita determinarea proteinelor din urina adunată în 24 ore. Valorile mai mari de 150 mg de proteine/ zi pierdute prin urină necesită investigarea cauzei.

Valori excesive de 3-3,5 g de proteine pierdute în urina de 24 ore sugerează prezența unui sindrom nefrotic, o afecțiune destul de rară în care proteinuria este caracteristică.

La persoanele cu diabet, medicul verifică regulat prezența proteinelor în urină. Prezența proteinuriei (albuminuriei) semnifică deteriorarea funcției renale specifică la diabetul de tip 1 sau tip 2.

Ulterior stabilirii existenței proteinuriei, se fac analize și investigații mai complexe pentru stabilirea afectării funcției renale și a cauzei de proteinurie.

Află mai mult ⮕ Analize pentru rinichi

Albuminuria este același lucru cu proteinuria?

Albumina este proteina care predomină în compoziția sângelui. Deci și între proteinele care ajung în urină tot albumina predomină.

Albuminuria este, din acest motiv, echivalentă cu proteinuria. Albuminuria crescută are aceeași semnificație și aceleași cauze ca și proteinuria.

Cum se tratează proteinuria?

Proteinuria este un simptom. Nu proteinuria trebuie tratată, ci afecțiunea care o produce.

De exemplu, dacă este vorba despre boala renală cronică apărută la o persoană cu diabet, se pune accentul pe tratamentul diabetului și un control mai bun al glicemiei pentru a împiedica deteriorarea progresivă a funcției renale.

Medicamentele antihipertensive din clasa inhibitorilor de enzimă de conversie (enalapril, captopril etc) pot reduce pierderea de proteine. Același efect par să aibă și statinele, medicamente folosite pentru scăderea colesterolului.

Sfaturile privind un stil de viață sănătos nu mai pot fi trecute cu vederea odată cu apariția proteinuriei pentru că evoluția poate duce la insuficiența renală.

Află mai mult ⮕ Nefropatia diabetică: simptome, analize, tratament

Complicațiile proteinuriei

Proteinuria este un semnal că organismul este mai expus complicațiilor care includ:

Poți scăpa de proteinurie consumând mai multe lichide?

Nu. Hidratarea este vitală pentru a păstra funcția renală, dar nu duce la dispariția proteinuriei.

Trebuie scoase proteinele din alimentație dacă există proteinurie?

Nu. Proteinuria nu poate fi tratată prin dietă. Tratamentul bolii de bază reduce și pierderea de proteine prin urină.

Un stil de viață sănătos este necesar în completarea tratamentelor medicamentoase pentru bolile de bază. Principalele măsuri includ:

  • limitarea aportului de sare
  • aport mai mare de fibre care ajută la reglarea glicemiei și a colesterolului
  • antrenamentul fizic regulat, cel puțin 2 h pe săptămână
  • verificarea regulată a glicemiei și hemoglobinei glicate
  • întreruperea fumatului
  • evitarea antiinflamatoarelor nesteroidiene

Citește mai departe…

Insuficiența renală și pericolul ca rinichii să nu mai funcționeze
Câtă apă să bei în mod normal și câtă după efort fizic?
Sindromul CKM care afectează inima, rinichii și metabolismul
Hipertensiunea arterială renală
7 semne că ai probleme cu rinichii

Bibliografie

Boala Lyme. Ghid vizual mușcătura de capușă

Servus Med
-
0
Boala Lyme. Ghid vizual mușcătura de capușă

Ce este boala Lyme?

muscatura de căpușă

Boala Lyme sau borelioza este o afecțiune provocată de o bacterie: Borrelia burgdorferi. Boala apare la persoane care au fost mușcate de o căpușă infectată cu Borrelia.

Nu orice căpușă provoacă boala, ci doar cele infectate.

Boala Lyme nu se poate transmite sexual sau prin sărut sau dacă bem apă din același pahar cu cineva care are această afecțiune.

Borelioza nu se poate transmite de la animalul de companie infectat. Dar căpușa poate migra de la animal la stăpân provocând infecția.

Boala Lyme: simptomul cel mai frecvent

lyme

Această roșeață circulară se numește erythema migrans și apare la 7-14 zile de la mușcătura de căpușă. Dar există și excepții de la regulă, roșeața apărând mai devreme sau mai târziu.

Erytema migrans sau eritem în ochi de bou, apare la 90% din persoanele cu boala Lyme.

Boala Lyme: simptome de răceală

Alte simptome de borelioză care apar frecvent sunt: febra, dureri musculare, dureri articulare, oboseala, frisoane, dureri de cap, ganglioni inflamați.

Aceste simptome sunt asemănătoare cu ale oricărei infecții virale, dar la borelioză dispar și reapar de mai multe ori.

Complicații

boala lyme

Dacă boala nu este tratată la timp, va afecta articulațiile, inima și sistemul nervos.

La săptămâni sau luni de la mușcătură pot apărea: durere și slăbiciune în mâini sau picioare, erupții cutanate în diferite zone ale corpului, dureri articulare, durere de cap, pareză facială, tulburări de memorie, tahicardie. Este tipică inflamația și durerea de genunchi.

Cum se pune diagnostic de boală Lyme?

Eritemul cutanat în ”ochi de bou” este specific boreliozei, dar sunt cazuri în care nu apare.

Diagnosticul se pune corelând simptomele cu analiza de sânge care depistează anticorpii anti-borelia. În primele săptămâni după infectare testul poate ieși negativ, nefiind suficient timp pentru apariția anticorpilor.

Boala Lyme: Tratament

Borelioza se tratează cu antibiotice. Cu cât mai repede după mușcătură, cu atât mai bine.

Se folosesc doxiciclina, cefuroxim, amoxicilina per os pentru 14 zile. Medicul decide dacă este bine să prelungească terapia câteva săptămâni. Dacă apare artrita sau simptomele neurologice se administrează ceftriaxon intravenos.

La copii se folosesc aceleași antibiotice. La gravide nu se folosește doxiciclina care poate afecta dezvoltarea fătului.

Ce este boala Lyme cronica?

Borelioza cronică se mai numeste sindromul post-tratament al bolii Lyme. Simptomele continuă să apară deși tratamentul s-a încheiat. Cel mai frecvent apar: tulburări de somn, tulburări de memorie, depresie, dureri musculare și articulare, oboseala.

Specialiștii consideră că fenomenul apare la persoanele predispuse genetic la boli autoimune.

Cum prevenim borelioza?

boala lyme

Prevenim, de fapt, muscatura de capușă, nu borelioza.

Măsuri utile: evitarea zonelor cu iarbă mai ales între lunile mai – iunie. Haine cu mâneci lungi și pantaloni dacă urmează să mergem în zone cu risc de existență a căpușilor.

Repelentul anti-căpușă care conține permetrin NU se aplică niciodată direct pe piele, ci doar pe haine. Inspectarea pielii după ce venim de afară pentru a depista și a extrage căpușa. La fel procedăm și cu animalul de companie.

Cum se extrage o căpușă?

boala lyme

Căpușa trebuie extrasă în totalitate, așa cum este figurat. Se folosește o pensetă. Este importantă extragerea capului insectei. Se extrage cu o mișcare lentă, verticală, fără să răsucim penseta. Apoi se spală zona cu apă și săpun.

Citește mai departe…

Borelioza: simptome după mușcătura de căpușă
Pareza facială
Meningita: semne de alarmă

Bibliografie
1...333435...130Pagina 34 din 130
2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă

Cele mai noi

Cele mai citite

Știri

Meniu