Caută
Acasă Blog Pagina 26

Glicemie mare: ce valori pun diagnostic de diabet?

Servus Med
-
0
Glicemie mare: ce valori pun diagnostic de diabet?

Glicemia este analiza care reflectă nivelul glucozei în sânge. Glicemie mare sau hiperglicemia poate apărea la persoane cu diabet zaharat cunoscut, dar și în caz de prediabet. Valorile glicemiei trebuie ținute sub control, chiar dacă nu există simptome provocate de glicemia mare.

Glucoza din sânge este rezultată din carbohidrații conținuți în alimente.

În mod normal, organismul reglează nivelul glicemiei cu ajutorul insulinei produsă de pancreas.

Glucoza este necesară ca și combustibil tuturor celulelor, dar excesul de glucoză în sânge, mai ales dacă este de durată, are efecte nefaste.

În cazul diabetului zaharat tip 1 pancreasul nu produce suficientă insulină sau nu produce deloc.

În diabetul tip 2, fie este produsă prea puțină insulină, fie organismul nu o utilizează corespunzător. Este valabil și în cazul diabetului gestațional care apare în sarcină.

Nivelul glicemiei este fluctuant în cursul zilei. Adică, determinarea valorilor glicemiei de mai multe ori într-o zi va conduce la valori diferite.

Asta pentru că, glicemia depinde direct de ceea ce mâncăm, de dimensiunea porțiilor și de cât efort fizic facem.

Monitorizarea valorilor glicemiei este cheia pentru evitarea complicațiilor grave ale diabetului.

Află mai mult ⮕ Diabet zaharat: Tipuri, Simptome, Complicații

Glicemie normală sau Glicemie mare?

Nu există doar o singură valoare considerată normală de către specialiști. Sunt stabilite niveluri diferite ale glicemiei normale pentru persoanele sănătoase, cele cu prediabet sau cu diabet.

De asemenea glicemia diferă în funcție de momentul când o măsurăm: înainte sau după masă.

Care sunt valorile glicemiei când totul este normal?

Pentru majoritatea persoanelor sănătoase, nivelul normal al glicemiei este:

∎ Pe nemâncate: glicemia între 72-99 mg/dl
∎ La 2h după masă: glicemia până la 140 mg/ dl

Care sunt valorile glicemiei la care medicul pune diagnosticul de prediabet?

Persoanele cu diabet de tip 2 au un istoric de aproximativ 10 ani de prediabet înainte. Datorită acestei perioade îndelungate de prediabet, există șansa de a evita diabetul dacă se intervine corect.

Dacă aducem glicemia la valori normale în perioada de prediabet, scade cu 56% riscul de a face diabet tip 2.

Glicemia în caz de prediabet:

∎ Pe nemâncate: glicemia între 100-125 mg/ dl
∎ La 2h după masă: glicemia între 140-199 mg/ dl

Află mai mult ⮕ Top 5 dovezi științifice despre diabet de care să ții cont

Care sunt valorile glicemiei la care medicul pune diagnosticul de diabet?

∎ Pe nemâncate: glicemia mai mare de 126 mg/ dl
∎ La 2h după masă: glicemia mai mare de 200 mg/ dl

Ce este Hemoglobina glicată HbA1?

HbA1 nu măsoară direct glicemia. Analiza arată valorile medii pe care le-a avut glicemia ta în ultimele 2-3 luni.

∎ Dacă nu ai probleme cu glicemia: HbA1 va fi sub 6%
∎ Dacă ai prediabet: HbA1 va fi 6-6,4%
∎ Dacă ai diabet: HbA1 va fi peste 6,5%

Află mai mult ⮕ Hemoglobina glicată optimă ca să eviți complicațiile

De ce este important să evităm o glicemie mare?

Glicemia mare pe termen lung generează complicații grave:
∎ boală renală
∎ neuropatie diabetică prin afectarea fibrelor nervoase
∎ afectarea vederii
∎ boli cardiovasculare
∎ accident vascular

Ce simptome apar la glicemie mare?

Prediabetul nu dă simptome. Eventual putem observa zone de piele mai închisă la culoare pe gât, coate sau genunchi.

Dacă s-a declanșat diabetul de tip 2, vom observa:
∎ sete accentuată
∎ consum exagerat de lichide
∎ micțiuni frecvente
∎ foame exagerată

Citește mai departe…

Prediabet: cum știi dacă vei avea diabet?
5 idei false despre diabet
Ce lichide poți consuma dacă ai diabet?
Glicemia mare: 6 cauze surprinzătoare pe care probabil nu le știi
6 medicamente vinovate pentru glicemia mare

Bibliografie
  • -Diabetes. co.uk .Blood Sugar Level Ranges
    -MedlinePlus. Managing your blood sugar: MedlinePlus Medical Encyclopedia. 2018.
    -Centers for Disease Control and Prevention Family Health History and Diabetes | CDC, 2017.

Ganglioni inflamați: ce cauze pot avea și cum le deosebim

Servus Med
-
0
Ganglioni inflamați: ce cauze pot avea și cum le deosebim

Sunt peste 600 de ganglioni limfatici în corpul uman. Fac parte din sistemul imunitar și participă direct la apărarea noastră față de infecții. Ganglioni inflamati apar în afecțiuni acute, tratabile, dar și în cancere.

Celulele sistemului imunitar care sunt ”parcate” în aceste stații ganglionare sunt gata oricând să atace bacteriile, virusurile sau alte componente străine care invadează organismul.

Ganglionii inflamați, măriți, palpabili, pot însemna doar că ei își joacă rolul normal în cadrul sistemului imunitar. Anunță totodată că există o problemă, dar nu neapărat că problema este nerezolvabilă.

Ca orice structură a corpului uman și ganglionii se pot îmbolnăvi: infecții, cancer, traumatisme.

Principalele grupe de ganglioni

  • la nivelul cefei (ganglioni occipitali)
  • în fața urechii (g. preauriculari)
  • în spatele urechii (g.postauriculari)
  • sub mandibulă (g.submandibulari)
  • sub bărbie (submentali)
  • în partea anterioară a gâtului (g.cervicali anteriori)
  • în partea posterioară a gâtului (g.cervicali posteriori)
  • deasupra claviculei (supraclaviculari)
  • în spatele genunchiului (g.popliteali)
  • subraț (g.axilari)
  • în zona inghinală (g.inghinali)
ganglioni inflamati

Ganglioni inflamați: simptome

Cum ne dăm seama că ganglionii au o problemă? Sunt câteva semne după care ne putem orienta:

  • roșeață în zona unde este situat ganglionul
  • sensibilitate sau durere a zonei
  • piele caldă la palpare
  • ganglionul este mărit, poate fi simțit sub piele, dar este ușor de mișcat și mobilizat în sus și în jos
  • ganglionul poate fi palpat ca un nodul dur și care face corp comun cu țesuturile din jur, nu este ușor de mobilizat sub piele, este fixat
  • febră
  • pierdere în greutate fără să ținem un regim de slăbit
  • oboseală
  • transpirații nocturne

Află mai mult ⮕ 7 cauze de oboseală care trebuie tratate

Ganglioni inflamați: cauze

Categoria I de cauze

De cele mai multe ori cauza pentru care avem ganglioni inflamați (adenopatie) este una benignă, ușor de identificat și tratabilă.

Cele mai frecvente cauze de acest gen sunt:

La copii, ganglionii măriți apar cel mai frecvent în contextul unei infecții.

Află mai mult ⮕ Mononucleoza sau boala sărutului: ce semne sunt?

Categoria a-II-a de cauze

Mai rar, ganglionii inflamați semnalează o afecțiune mai severă:

Creșterea ganglionilor sunt frecvent semnul care trimite persoanele cu tumori la un consult medical.

Cancerul se poate dezvolta fie chiar la nivelul ganglionilor, din celulele sistemului imunitar.

Fie este un cancer în alt organ și care s-a extins la alte organe prin intermediul rețelei de vase limfatice și ganglioni. Este ceea ce numim metastază, adică o tumoare la distanță de cea inițială.

Ganglionii în leucemie vs ganglionii în infecții

Ganglionii cresc în dimensiuni la 20% din persoanele cu leucemie chiar înainte de a se diagnostica boala.

Dar în majoritatea cazurilor, creșterea în dimensiuni a ganglionilor înseamnă o simplă infecție sau o alergie.

Există diferențe între cele 2 tipuri de ganglioni care ne pot ajuta să ne orientăm înainte de a ajunge la medic.

  • ganglionii măriți mai mult de 2 săptămâni

Creșterea ganglionilor provocată de o infecție durează în mod normal 2-3 săptămâni sau până ce infecția este rezolvată.

Dacă sub tratament antibiotic dimensiunile ganglionilor nu se reduc, medicul trebuie anunțat.

  • ganglioni inflamați, dar nedureroși

Ganglionii măriți, dureroși sunt mai des semn de infecție.

În leucemii și limfoame ganglionii cresc în dimensiuni, dar pot fi nedureroși.

  • ganglionii continuă să crească

În inflamații, ganglionii se măresc la 1-2 cm diametru, dar dimensiunile se reduc când infecția cedează.

În leucemii și limfoame, ganglionii depășesc 1-2 cm chiar înainte de a-i observa pentru că sunt nedureroși.

  • ganglionii sunt duri la palpare

În leucemii și limfoame, ganglionii se simt duri la palpare și nu se deplasează atunci când sunt împinși, se fixează de țesuturile din jur.

Ganglionii normali au o structură ușor elastică și sunt deplasabili.

  • există și alte simptome în afară de ganglionii măriți

Ganglionii inflamați în leucemie nu sunt singurul semn. Mai pot apărea: transpirații nocturne, febra persistentă sau scăderea inexplicabilă în greutate.

Află mai mult ⮕ Leucemie: Simptome și Complicații

Ganglioni inflamați: diagnostic

Medicul va stabili un plan de investigații luând în considerare:

  • semnele de inflamație acută: roșeață, căldură locală, durere și creșterea în dimensiuni a ganglionului
  • simptomele care însoțesc creșterea în dimensiuni a ganglionilor

Va putea aprecia astfel dacă posibila cauză aparține primei categorii de cauze, mai frecvente. Sau dacă trebuie să solicite investigații mai complexe bănuind a doua categorie de cauze.

În funcție de ceea ce suspicionează medicul va solicita:

  • hemoleucograma completă
  • alte analize din setul de bază care apreciază funcția mai multor organe
  • investigații imagistice
  • biopsie

Află mai mult ⮕ VSH: este util pentru depistarea cancerului?

Ganglioni inflamați: tratament

Tratamentul depinde de cauza care a provocat creșterea ganglionilor.

Dacă este vorba despre o infecție bacteriană, medicul va apela la antibioterapie.
Pentru infecțiile virale antibioticele nu sunt eficiente.

Dacă este vorba despre o tumoare, medicul va face un plan terapeutic pe care este bine să-l urmăm.

De reținut:

∎ ganglionii inflamați pot semnala o infecție într-o anumită zonă a corpului

∎ nu trebuie să ne panicăm dacă palpăm un ganglion deoarece în cele mai multe cazuri este o cauză benignă

∎ dar nici nu trebuie să așteptăm să treacă de la sine fără să lămurim cauza împreună cu medicul

∎ ganglionii inflamați, măriți încât pot fi palpați, dar care sunt aderenți de țesuturile din jur semnalează cel mai frecvent un cancer și trebuie să ne trimită urgent la doctor.

Citește mai departe…

Limfomul – cauză de ganglioni inflamați: ce simptome sunt?
Hiperhidroza (transpirația excesivă): cauzele cele mai frecvente
Ce analize depistează cancerul la timp?
Limfom non-Hodgkin
Cancerul limfatic: simptome, analize, tratament

Bibliografie

Dureri cervicale: cauze și semne care ne trimit la doctor

Dr. Corina Golovei
-
0
Dureri cervicale: cauze și semne care ne trimit la doctor

Dureri cervicale, amorțeala mâinilor, stări de amețeală pot fi provocate de probleme cu coloana cervicală, porțiunea coloanei vertebrale de la nivelul gâtului.

În zona gâtului se găsește coloana cervicală care poate provoca durerea. Dar și mușchi, tendoane, vase sanguine și limfatice, ganglioni, tiroida și glandele paratiroide, laringe (parte din sistemul respirator) și esofag (parte a sistemului digestiv).

Traumatisme, poziția incorectă sau modificările degenerative articulare pot provoca dureri de cauză musculo-scheletală sau prin compresia nervilor.

Alte cauze de dureri cervicale sunt inflamația, infecțiile sau cancerul.

Dureri cervicale: cauze și semne însoțitoare

Semnele însoțitoare ale durerilor cervicale pot orienta către cauze.

Cauze musculo-scheletale

Întinderile muculare și ligamentare provocate de traumatisme, hiperextensie sau flexie exagerată sunt însoțite de mici rupturi ale fibrelor musculare.

Durerea poate apărea imediat după traumatism sau la câteva zile după.

∎ durere cervicală moderată sau severă
∎ spasm muscular la nivelul gâtului și umerilor
∎ mobilitate redusă
∎ incapacitatea de a mișca gâtul, rigiditate
∎ durere de cap, în special occipital

Spondiloza cervicală este cauzată de modificări degenerative ale articulațiilor și cartilajelor (osteoartrita) de la nivelul coloanei cervicale.

∎ dureri cervicale moderate sau severe
∎ durerea diminuează, de obicei, în repaus
∎ durere de cap
∎ senzație de crepitații (senzația că pocnește ceva) la întoarcerea capului

Cu timpul apar și așa-numitele ”ciocuri”, excrescențe osoase care ocupă spațiul și provoacă compresia nervilor spinali ce pornesc din coloana cervicală. Vor apărea în plus:

∎ amorțeală, senzație de furnicături și de curent electric la nivelul umerilor și mâinilor

Spondiloza se agravează cu vârsta, dar poate apărea și la vârste medii, fiind agravată de:

  • job care implică mișcări repetitive ale gâtului sau ridicarea de greutăți
  • fumat
  • depresie sau anxietate
  • obezitate

Discopatia cervicală

Durerea este cauzată de modificarea structurii unuia sau mai multor discuri intervertebrale la nivelul coloanei cervicale.

Simptome care avertizează că s-a întâmplat acest lucru:

∎ durere surdă sau cu senzație de arsură la nivel cervical
∎ durere care se agravează dacă se păstrează mult timp aceeași poziție (citit, scris, computer)
∎ durere și amorțeală la nivelul umerilor și membrelor superioare
∎ dureri de cap
∎ senzație de ”nisip” la rotirea gâtului
∎ senzație de slăbiciune, de lipsă de putere a membrelor superioare
∎ spasm muscular

Află mai mult ⮕ Spondiloza cervicală: Simptome și Tratament

Afectarea nervilor spinali sau a măduvei spinării

Radiculopatia cervicală

Radiculopatie se referă la afectarea rădăcinilor nervilor spinali. Modificările vertebrelor coloanei cervicale duc la compresie asupra nervilor ce pornesc din coloană. Ce are specific durerea?

∎ durere și senzație de arsură la nivelul gâtului, brațelor și umerilor sau între omoplați
∎ uneori durerea apare la nivelul toracelui sau sânilor
∎ durerea este însoțită de furnicături , amorțeală și slăbiciune la nivelul membrelor superioare

Află mai mult ⮕ Amețeala : 10 Remedii pentru acasă

Infecții

Meningita

Este provocată de infecția cu meningococ și determină inflamația meningelor – straturi fine de țesut care îmbracă creierul

∎ durere de cap severă
∎ rigiditatea gâtului
∎ febră
∎ vedere dublă
∎ sensibilitate la lumină
∎ confuzie
∎ greață, vomă
∎ amețeala
∎ erupție cutanată
∎ convulsii

Meningita este o afecțiune care poate avea evoluție fatală. Semnele trebuie recunoscute rapid pentru a apela la medic urgent.

Află mai mult ⮕ Meningita: Simptome și semne de alarmă

Infecții ale coloanei cervicale

Bacterii, ciuperci sau tuberculoza pot genera infecția coloanei vertebrale cervicale.

∎ durere cervicală
∎ rigiditatea gâtului
∎ febră, frisoane
∎ transpirații nocturne

Cancer

Tumori la nivelul structurilor gâtului sau cancere din alte zone ale corpului care dau metastaze cervicale, pot fi cauza durerilor cervicale.

Semne de alarmă care ne trimit la doctor

Trebuie să căutăm ajutor medical imediat dacă apar:

∎ durere puternică de cap și amețeală
∎ amorțeală, furnicături, slăbiciune la nivelul membrelor
∎ tulburări de vedere
∎ tulburări de echilibru
∎ incontinență urinară și de materii fecale
∎ febră, frisoane
∎ scădere în greutate

Află mai mult ⮕ Durere de cap: Când este o urgență?

Dureri cervicale: Tratament

Cele mai multe cauze de dureri cervicale răspund la:

∎ repaus

∎ aplicații cald-rece

∎ infiltrații cu corticosteroizi

∎ antiinflamatoare și analgezice (paracetamol, ibuprofen, diclofenac ș.a)

∎ unguente, geluri sau plasturi cu antiinflamatoare și analgetice

∎ relaxante musculare

Mai rar este nevoie de intervenție chirurgicală.

Citește mai departe…

Spondiloza cervicală: Ce tratament există?
Amețeli de cauză cervicală
Durerea de omoplat: poate fi o urgență?
Spondiloza cervicală: ghid complet
Ce este nevralgia occipitală?

Bibliografie
  • -National Institute of Neurological Disorders and Stroke. Meningitis and Encephalitis Fact Sheet. Updated August 13, 2019.
    -ScienceDirect. Discogenic Pain: Treatment of Lumbar Discogenic Pain. 2009.
    -American Academy of Orthopaedic Surgeons. Cervical spondylosis (Arthritis of the Neck). Updated August 2015.
    -Cleveland Clinic. Think You Might Have Whiplash? Know the Symptoms. Updated January 2, 2017.

Murăturile: 7 beneficii și cum să le obții pe toate?

Servus Med
-
0
Murăturile: 7 beneficii și cum să le obții pe toate?

Murăturile fac parte din alimentația tradițională a românilor, iar în ultimii ani popularitatea lor a crescut pentru că reprezintă un mod natural de a ne menține sănătatea digestiei și a sistemului imunitar.

Alimentele fermentate sunt o rezervă de probiotice pe care ni le putem procura fără să trecem pe la farmacie.

Probioticele sunt microorganisme, bacterii și fungi, care se multiplică în procesul de fermentație.

Ulterior, când consumăm murăturile, probioticele contribuie la refacerea florei intestinale (microbiom). Flora intestinală deține rolul principal în digestia alimentelor, absorbția lor, sinteza de vitamine și reglarea imunității.

Ce este fermentația?

Fermentația este un procedeu străvechi de conservare a alimentelor și băuturilor și nu doar murăturile pot fi păstrate fermentate.

În timpul fermentației, bacterii și fungi (ciuperci) convertesc compușii organici ca zaharurile în alcool sau acizi.

Sunt 2 metode principale de fermentație:

  • naturală, în care microorganisme din mediu inițiază fementația (laptele bătut, varza murată, castraveții covăsiți etc)
  • prin adăugarea unui starter, o cultură de microorganisme care să inițieze fermentarea (iaurt, kefir etc).

Află mai mult ⮕ De ce 9 din 10 copii au deficiențe ale florei intestinale?

La ce ajută murăturile și alte alimente fermentate?

Surse de bacterii bune

Majoritatea alimentelor fermentate aduc în intestin bacterii cu efect probiotic. Microbiomul sau populația de bacterii bune din intestin se diversifică și devine mai eficientă.

Unele bacterii ajută la digerarea alimentelor, altele distrug celulele defecte, iar altele produc vitamine.

Multe din bacteriile aduse de alimentele fermentate au aceleași roluri ca și bacteriile prezente în mod normal în intestin.

Mai ușor de digerat

Bacteriile pe care le conțin murăturile și alte alimente fermentate, descompun o parte din compușii chimici alimentari. Alimentele devin astfel mai ușor de digerat.

De exemplu, fermentația descompune lactoza din lapte în zaharuri simple (glucoză, galactoză). De aceea, persoanele cu intoleranță la lactoză nu suportă laptele, dar pot consuma iaurt, brânză și kefir.

Crește disponibilitatea unor nutrienți

Murăturile și alte alimente fermentate ajută intestinul să absoarbă mai mulți nutrienți.

Varza murată crește disponibilitatea pentru absorbția mineralelor din alimente. Totodată glicemia este mai ușor de menținut la valori normale.

Acidul fitic prezent în unele legume poate inhiba absorbția unor nutrienți ca fierul și zincul. Alimentele fermentate îndepărtează acești anti-nutrienți cum este acidul fitic.

Totodată, crescând populația de bacterii intestinale ne creștem capacitatea de producție a unor vitamine, cum este vitamina K.

Pot contribui la dispoziția psihică

Anumite bacterii probiotice, cum sunt Lactobacillis helveticus sau Bifidobacteria longum, care se găsesc în alimentele fermentate, contribuie la îmbunătățirea simptomelor de anxietate și depresie.

Pot fi utile pentru sănătatea inimii

Includerea alimentelor fermentate într-o dietă echilibrată, care include toate grupele alimentare, ar putea reduce riscul de boli cardiovasculare îmbunătățind nivelul colesterolului și tensiunea arterială.

Murăturile fiind conservate în saramură, conținutul de sare ar putea fi excesiv. De aceea, înainte de a le consuma este bine să le clătim ușor în apă rece.

Benefice pentru apărarea imunitară

Intestinul este un ecosistem în care celulele și-au dezvoltat în timp anumite particularități imunologice ca o consecință a expunerii la diverși agenți patogeni.

Diferite clase de celule au roluri importante în contracararea infecțiilor și în menținerea unei anumite toleranțe imunologice a organismului la antigenele pe care le ingerăm.

Totodată, celulele intestinale cu rol imunitar sunt influențate de microbii care formează flora intestinală și de alimentele consumate. Toți cei 3 parteneri interacționează pentru a menține un răspuns cât mai potrivit al sistemului imunitar.

Ajută la scăderea în greutate

Unele studii clinice sugerează efectul benefic al bacteriilor intestinale la scăderea în greutate și, mai ales, la reducerea grăsimii abdominale.

Află mai mult ⮕ Probiotice naturale vs prebiotice. Din ce alimente le procurăm?

Cum alegem murăturile dacă le luăm din magazin sau cum să le preparăm acasă?

Murăturile preparate în oțet sunt gustoase, dar nu sunt varianta optimă pentru flora intestinală.

Oțetul omoară bacteriile care se formează în procesul de fermentație și care ne-ar fi utile la sănătatea digestiei.

Conservarea cu oțet sterilizează practic conserva și de aceea, conservele preparate în oțet nu se găsesc la frigider.

Murăturile preparate doar în apă cu sare trec prin procesul de fermentație naturală care implică prezența bacteriilor. Acestea se multiplică și formează rezerva de probiotice utile organismului.

Dacă după fermentare conserva se pasteurizează, din nou se pierd bacteriile bune.

În concluzie, murăturile la care se folosește oțet la preparare sau care sunt sterilizate prin pasteurizare nu sunt varianta optimă dacă urmărim să ne îmbunătățim flora intestinală.

Citește mai departe…

Flora intestinală. Cum ne influențează și cum o influențăm noi?
8 alimente cu efect antiinflamator și antitumoral
Legătura depresiei cu flora intestinală
Riscul de cancer și alimentația. Află ce greșeli să nu faci
Smoothie cu kefir și mango ideal pentru flora intestinală

Bibliografie

Dureri abdominale. Cauze și semne de alarmă

Dr. Corina Golovei
-
0
Dureri abdominale. Cauze și semne de alarmă

Dureri abdominale – descrise ca dureri de stomac, dureri de burta sau durere de colon – sunt provocate de obicei, de organele tractului gastrointestinal. Durerile abdominale pot fi resimțite mai sever, sub formă de crampe abdominale (colica abdominală) sau poate fi un simplu disconfort care apare numai din când în când.

Care poate fi cauza durerilor abdominale? Când trebuie să mergem la medic de urgență?

Dureri abdominale in partea superioară

Durile abdominale în partea superioară, imediat sub nivelul coastelor, pot sugera probleme legate de esofag, stomac sau intestinul subțire.

Indigestia cauzată de vreun aliment sau enteroviroza sunt cauzele cele mai frecvente.

Următoarele cauze, în ordinea frecvenței, ar putea fi:

Ulcer peptic

Ulcer este termenul care descrie apariția unei leziuni, a unei ulcerații la nivelul mucoasei gastrice sau duodenale. Duodenul este prima porțiune a intestinului subțire.

Cauzele apariției ulcerului sunt fie infecția cu Helicobacter, fie utilizarea îndelungată a antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) pentru diferite dureri și inflamații.

Semne de ulcer: dureri abdominare, senzație că ne ”roade” stomacul, senzație de arsuri, greață, balonare și gaze abdominale în exces

Gastrita

Gastrita este inflamația mucoasei gastrice, stratul intern de celule care tapetează stomacul.

Gastrita are o varietate de cauze, de la consumul cronic de alcool, la antiinflamatoare sau infecția cu Helicobacter pylori.

Semne de gastrită: dureri de stomac intense, arsuri gastrice, balonare, senzație rapidă de sațietate, lipsa poftei de mâncare, greață, vomă.

Află mai mult ⮕ Durere de stomac: este ulcer sau gastrită?

Gastropareza

Este termenul care descrie golirea lentă a stomacului către intestinul subțire. Se întâmplă frecvent la persoanele cu diabet.

Semne: crampe abdominale, greață, senzație de plenitudine gastrică, vărsături după alimentație

Esofagita

Esofagita reprezintă iritația și inflamația mucoasei esofagului.

Cauze posibile de esofagită:
∎ infecții (cu Candida sau Herpes simplex)
∎ anumite medicamente (clindamicina, aspirina ș.a.)
∎ alergii (esofagita eozinofilică)

Semne de esofagită: pirozis (senzație de arsuri în piept), dureri abdominale în etajul superior, durere și dificultăți la înghițire (disfagie)

Boala de reflux gastroesofagian

Afecțiunea este provocată de refluarea acidului gastric în esofag provocând senzația de arsuri pe piept sau în gât.

Semne de reflux: pirozis (arsuri pe piept), regurgitare, tulburări de înghițire, tuse, răgușeală.

Află mai mult ⮕ Răgușeala care nu trece: când să mergi la medic?

Litiaza biliară

Pietrele din vezica biliară se formează prin cristalizarea sărurilor biliare. Pietrele pot bloca eliminarea bilei provocând durere abdominală predominant în partea dreaptă.

Colecistita acută se poate complica cu pancreatită și durerea abdominală este accentuată.

Pancreatita

Pancreatita reprezintă inflamația apărută la nivelul pancreasului, o glandă situată în vecinătatea stomacului.
Pancreasul produce pe de o parte enzime care participă la digestie. Pe de altă parte, pancreasul produce insulina care reglează glicemia.

Durerea abdominală este simptomul cel mai sever al pancreatitei. Și are anumite caracteristici:

∎ durere în etajul abdominal superior (durere în bară)
∎ durerea iradiază și în spate
∎ durere abdominală care se agravează după mâncare
∎ febră
∎ greață, vomă
∎ tahicardie (puls rapid)

Boala celiacă

Boala celiacă este o afecțiune autoimună în care consumul de alimente cu gluten declanșează reacția sistemului imunitar.

La contactul cu glutenul (proteina din grâu, orz și secară) se declanșează o cascadă de reacții ale sistemului imunitar care va provoca simptomele bolii.

Organul care reacționează este intestinul subțire. În timp apar tulburări ale absorbției substanțelor nutritive din alimente.

Află mai mult ⮕ Boala celiacă: Simptome și complicații

Intoleranța la lactoză

Persoanele cu intoleranță la lactoză nu posedă enzima ce degradează anumite zaharuri din produsele lactate.

Semne: diaree, balonare, durere abdominală apărute după consumul de lapte și brânză.

Află mai mult ⮕ Intoleranță la lactoză sau alergie la lapte? cum faci diferența?

Dureri abdominale in partea inferioara

Durerile abdominale sub nivelul ombilicului sunt provocate mai frecvent de problemele de colon și rect.

Constipația

Este provocată cel mai frecvent de dieta săracă în fibre și lipsa hidratării corespunzătoare.

Constipația poate genera dureri abdominale, balonare și producție de gaze în exces.

Diverticuloza

Diverticuloza și diverticulita sunt afecțiuni ale colonului.
Diverticulii sunt mici ”buzunare” formate în lungul tractului digestiv, în special de-a lungul colonului. Prezența lor justifică diagnosticul de diverticuloză.

Când diverticulii se inflamează sau/și se infectează, afecțiunea se numește diverticulită 

Semne: disconfort abdominal, durere abdominală severă, tulburări de tranzit intestinal (constipație sau diaree), febră.

Află mai mult ⮕ Diverticuloza și diverticulita: semne, analize, tratament

Apendicita

Apendicita este provocată de inflamația apendicelui, un organ de forma unui mic tub, atașat intestinului gros. Foarte des tratamentul este chirurgical.

Semne de apendicită: durere abdominală, predominant în partea dreaptă, greață, vărsături și febră.

Durere abdominală superioară și inferioară

Unele probleme digestive pot genera dureri în tot abdomenul.

Boli inflamatorii intestinale

Boala Crohn și colita ulcerativă sunt bolile inflamatorii intestinale cu simptome digestive și non-digestive.

Semne de boală Crohn: dureri abdominale sub formă de crampe, dureri articulare, erupții cutanate

Semne de colită ulcerativă: dureri abdominale sub formă de crampe, diaree și scaune cu sânge, mucus în materii fecale, febră și pierderea apetitului.

Află mai mult ⮕ Diferența boala Crohn vs colita ulcerativă

Sindrom de colon iritabil

Sindromul de colon iritabil este o afecțiune digestivă frecventă.

Semne: durere sub formă de crampe la nivelul stomacului sau abdomenului, balonare, diaree și constipație.

Află mai mult ⮕ Colon iritabil: Simptome și complicații

Cancer/ Tumori benigne voluminoase

Tumorile benigne voluminoase (de exemplu chisturile ovariene de mari dimensiuni) pot da compresie pe organele învecinate și dureri abdominale.

Unele tumori maligne pot da dureri abdominale: cancer ovarian, cancer de pancreas, cancer gastric, cancer de colon, cancer hepatic.

Semne care pot sugera prezența unei tumori maligne: scădere neintenționată în greutate, oboseală excesivă, modificări ale tranzitului intestinal, prezența de sânge în scaun sau în urină

Află mai mult ⮕ 10 cauze pentru care poți avea sânge în scaun

Când trebuie să mergem urgent la medic?

Semne de urgență:
∎ durere de stomac severă, apărută brusc
∎ durere toracică
∎ vărsături cu sânge și materii fecale de culoare neagră, intens mirositoare
∎ durere și inflamație în jurul herniei ombilicale
∎ amețeală și senzație de leșin

Citește mai departe…

Cancer de colon: simptome care ne averizează la timp
Cancer de ovar: 6 simptome surprinzătoare
Balonare: cauze, prevenire, remedii
Cum scapi rapid de diaree?
Ceaiuri din plante pentru stimularea digestiei

Bibliografie

Creierul și intestinul cooperează. Legătura depresiei cu flora intestinală

Servus Med
-
0
Creierul și intestinul cooperează. Legătura depresiei cu flora intestinală

Creierul și intestinul cooperează. Există o legătură a depresiei cu flora intestinală (microbiom intestinal) pentru care sunt tot mai multe argumente științifice. Intestinul nostru conține milioane de bacterii și, în același timp, are conexiuni cu milioane de celule nervoase. Scopul principal al cooperării florei intestinale cu celulele nervoase este digestia, dar colateral este influențat felul în care ne simțim. Cu alte cuvinte, dacă suntem fericiți, anxioși sau deprimați, flora intestinală are un rol.

Ideea că bacteriile bune ale florei intestinale ne pot influența sănătatea mintală, inclusiv afecțiuni cum este depresia, este susținută de multe dovezi științifice.

În același timp comunicarea pe această axă creier-intestin este bidirecțională. Sistemul nervos influențează și el flora intestinală și digestia.

De exemplu, pentru anxietate, depresie și afecțiunile din spectru autist, este clar stabilită legătura cu afecțiunile digestive funcționale cum este colonul iritabil.

Serotonina – un mesager chimic prin care creierul și intestinul cooperează

Bacteriile care compun flora intestinală au un rol mult mai extins decât acela de a ajuta la digestia alimentelor. Ele pot influența felul în care gândim și ne simțim sau modul în care facem față la stres.

Serotonina este un mesager chimic de care depinde dispoziția noastră psihică. Acest compus chimic este produs și depozitat în proporție de 90% la nivelul intestinului și 10% în creier.

Serotonina este implicată în funcționarea sistemului nervos și în apariția bolilor neurologice și psihiatrice. În același timp, serotonina joacă un rol crucial în funcționarea intestinului.

Microbiomul intestinal influențează astfel semnalele pe care și le trimit creierul și intestinul, intervin în modificarea tipului de răspuns al creierului la stimulii neuroendocrini și imunologici și explică afecțiunile concomitente digestive și mentale.

Află mai mult ⮕ Depresia: este doar o problemă de chimie?

Flora intestinală și inflamația

Flora intestinală influențează inflamația indiferent unde se manifestă aceasta în corpul nostru. Inflamația, la rândul ei, este legată de apariția a numeroase afecțiuni, inclusiv depresia.

Câteva studii clinice din 2020 au constatat că prezența anumitor tipuri de bacterii în flora intestinală este asociată cu creșterea markerilor inflamatori.

Inflamația este urmată de producerea unor substanțe numite citokine care influențează starea noastră mentală, inclusiv dispoziția psihică.

Află mai mult ⮕ Ce analize medicale depistează inflamația?

Între depresie și flora intestinală există o legătură

De fiecare dată când ne gândim la sănătatea mentală luăm în calcul genetica și stresul. Dar nu sunt singurii factori care ne afectează.

Flora intestinală ar trebui luată în considerare. Microorganismele care o compun ar putea influența starea noastră psihică și modul în care reacționăm la stres.

Studiile clinice pun în evidență o legătură a microbiomului intestinal cu anxietatea. De exemplu, persoanele cu anxietate socială au anumite tipuri de bacterii în compoziția florei intestinale, diferite de persoanele care nu au această tulburare.

Totodată, s-a constatat că un microbiom echilibrat ajută nu doar la digestie, ci ne poate crește rezistența la stres. Persoanele cu o floră intestinală echilibrată au un răspuns emoțional mai bun în situațiile stresante și sunt mai calme.

Sunt tot mai multe dovezi legate și de capacitatea bacteriilor bune de a influența funcțiile cognitive, cum ar fi memoria. Unul din mecanismele luate în calcul este capacitatea bacteriilor intestinale de a se implica în producerea de hormoni și neurotransmițători ce influențează activitatea creierului.

Alegerile noastre influențează creierul și intestinul deopotrivă

Flora intestinală este influențată de numeroși factori. Unii țin de alimentație, alții nu.

Alimentația

Ceea ce mâncăm contează cel mai mult pentru a avea o floră intestinală diversă și pentru favorizarea bacteriilor bune care ne populează intestinul.

Alimentele dense nutritiv ca fructele, legumele, cerealele integrale, dar și alimentele fermentate, favorizează înmulțirea bacteriilor bune de care avem nevoie.

Alimentele procesate, cu exces de zahăr sau sare, au efectul opus. Strică echilibrul florei intestinale.

Anumiți nutrienți participă într-un fel sau altul la reacțiile chimice de producere a serotoninei:

Pe conexiunea creierului cu intestinul se bazează și psihiatria nutrițională care aplică principii de alimentație sănătoasă în tratarea diferitelor afecțiuni psihiatrice.

Stresul

Stresul este un fenomen care implică corpul uman și mintea deopotrivă. În consecință, poate afecta atât sănătatea mintală, cât și procesele fiziologice complexe ale organismului.

Stresul poate influența, de asemenea, evoluția afecțiunilor de altă natură pe care le are o persoană și modul în care aceasta răspunde la un tratament sau altul.

Modul în care răspundem la stres ne deosebește. Ceea ce pentru unii este stresant, pentru alții poate fi ușor de depășit fizic, emoțional și psihic.

În același timp, s-a constatat că stresul conduce și la reducerea semnificativă a diversității bacteriilor bune care ne populează intestinul.

Controlând stresul favorizăm funcționarea optimă a axei creier-intestin.

Alte alegeri care afectează comunicarea creierului cu intestinul sunt excesul de alcool, fumatul sau unele medicamente (mai ales antibiotice).

Citește mai departe…

Tipuri de depresie: semne caracteristice
Simptomele depresiei grăbesc pierderea memoriei
Stresul și durerea de stomac
Flora intestinală: cum ne influențează și cum o influențăm?
Flora intestinală influențează succesul tratamentului pentru cancer

Bibliografie

Boala celiacă: simptome și complicații

Servus Med
-
0
Boala celiacă: simptome și complicații

Boala celiacă (sprue celiac sau celiachie) este o afecțiune autoimună în care alimentele ce conțin gluten declanșează o reacție de apărare nejustificată a sistemului imunitar.

Glutenul este o proteină prezentă în produsele pe bază de grâu, orz și secară.

Limfocitele (un tip de globule albe) reacționează la contactul cu glutenul și produc autoanticorpi care atacă mucoasa intestinului subțire.

Boala celiacă poate produce simptome digestive, dar nu numai. Se manifestă diferit de la o persoană la alta. Simptomele diferă și în funcție de vârstă. Din acest motiv diagnosticul este, de multe ori, întârziat.

Boala celiacă: simptome la adult

Simptomele de celiachie diferă de la persoană la persoană. Aproape jumătate din persoanele cu această afecțiune au simptome care nu țin de sfera digestivă.

Diareea cronică apare mai ales la cei nou diagnosticați. Scaunele sunt apoase și urât mirositoare. Dar nu este neobișnuită nici constipația.

Cele mai frecvente simptome sunt:

∎ dureri abdominale și balonare
∎ diaree
∎ constipație
∎ greață și vărsături
∎ scădere în greutate
∎ oboseala
∎ arsuri gastrice
∎ flatulență
∎ anemie feriprivă
∎ dureri articulare
∎ dermatita
∎ ulcerații la nivelul mucoasei bucale
∎ neuropatie periferică
∎ anxietate
∎ depresie
∎ ciclu menstrual neregulat
∎ infertilitate

Află mai mult ⮕ Durerile abdominale – cauze și semne de alarmă

Boala celiacă: simptome la copii

∎ dureri abdominale și balonare
∎ diaree
∎ constipație
∎ greață și vărsături
∎ scădere în greutate
∎ oboseala
∎ scaun de culoare deschisă, puternic mirositoare, grăsos
∎ iritabilitate
∎ afectarea smalțului dentar, carii multiple
∎ întârziere de creștere în înălțime
∎ pubertate întârziată
∎ ADHD – hiperactivitate și deficit de atenție

Toate rudele persoanele cu celiachie trebuie testate. Este vorba despre rudele de gradul I: părinți, frați, copii.
Testarea este recomandată chiar dacă nu există simptome.

Boala celiacă: comălicații

Complicațiile bolii apar atunci când nu este diagnosticată sau este diagnosticată cu întârziere.

Diagnosticul celiachiei și instituirea dietei fără gluten permite evitarea complicațiilor.

∎ Malnutriția – intestinul nu absoarbe suficienți nutrienți datorită inflamației mucoasei intestinale. Urmările sunt anemia și scăderea în greutate.

∎ Osteoporoza – pierderea masei osoase.

Oasele devin puțin rezistente, cu risc de fracturi. Suplimentarea cu calciu și vitamina D în primul an de dietă fără gluten are efecte benefice.

Necesitatea suplimentării se stabilește după analiza DEXA pentru osteoporoză.

∎ Tulburări endocrine
Boala celiacă afectează funcționarea sistemului endocrin.
S-a observat că unele persoane cu celiachie au simultan afecțiuni tiroidiene sau diabet zaharat tip 1.

Femeile cu celiachie au mai frecvent pubertate întârziată, menopauza precoce, infertilitate sau pierderi de sarcina.
La bărbați: infertilitate și impotență.

∎ Riscul de cancer
Boala celiacă favorizează apariția unor tipuri de cancere. Dar vestea bună este că, după instituirea dietei fără gluten, acest risc scade.

Limfom non-hodgkin – este un tip de cancer al sistemului limfatic ce apare mai frecvent la persoanele cu celiachie.

Alte forme de cancer care apar mai frecvent: cancer esofagian sau de intestin subțire, melanom, cancer de pancreas.

Surprinzător, cancerul de colon nu apare mai frecvent la persoanele cu boala celiacă decât în populația generală.
Iar cancerul de sân apare mai rar la femeile cu celiachie.

Află mai mult ⮕ Limfom non-Hodgkin: cauze, simptome, tratament

Alte complicații ale bolii celiace

∎ Probleme dermatologice
Dermatita herpetiformă este erupția cutanată cu prurit ce apare la ingestia alimentelor cu gluten.
Mai frecvent erupția apare pe coate, genunchi, pe ceafă sau lombar.

Apar și alte afecțiuni dermatologice: psoriazis, eczema sau alopecia areata.

∎ Probleme osoase și articulare
La persoanele cu celiachie apar mai frecvent: osteoporoza, dureri articulare, poliartrita reumatoidă și fibromialgie.

∎ Probleme neurologice
Oboseala este extremă. Afectează desfășurarea activităților zilnice.
Insomnia este frecventă.

Cefaleea de tip migrenă este diagnosticată mai înainte de a afla de celiachie. Poate dispărea după adoptarea regimului fără gluten.

Neuropatia periferică se manifestă prin amorțeli și înțepături ale extremităților.
Frecvent apare și sindromul picioarelor neliniștite.

∎ Probleme psihiatrice
Iritabilitatea apare la scurt timp după ingestia unui aliment contaminat cu glute. Uneori este singurul semn observat la copii.
Dar se pot instala și anxietatea și depresia dacă boala nu este recunoscută la timp.

Află mai mult ⮕ Ce este sindromul picioarelor neliniștite?

De reținut


Boala celiacă este o afecțiune pentru care trebuie respectată dieta fără gluten toată viața.

Faptul că recunoaștem unele din simptome nu înseamnă că avem neapărat celiachie, ci doar că trebuie să ne testăm.

Medicul trebuie consultat dacă un copil are diaree sau disconfort digestiv de mai mult de 2 săptămâni.

Nu este recomandabil să adoptăm dieta fără gluten fără ca boala să fie confirmată

Citește mai departe…

Ce trebuie să știm înainte de a elimina glutenul?
Vitamine care-ți lipsesc când consumi produse fără gluten
Ce infecții pot declanșa o boală autoimună?
Virusul Epstein-Barr și bolile autoimune asociate
Dureri abdominale: cauze și semne de alarmă

Bibliografie

Hrișca: beneficii la care nu te gândești și idei de rețete rapide

Servus Med
-
0
Hrișca: beneficii la care nu te gândești și idei de rețete rapide

Hrișca este o alternativă la cereale și nu conține gluten. Ceea ce consumăm sunt semințele unei plante înrudită cu rubarbărul și care este inclusă la capitolul pseudocereale, ca și quinoa și amarant.

Hrișca are un profil nutrițional impresionant fiind bogată în proteine, fibre insolubile, minerale ca zincul, cuprul și manganul din care ne sunt necesare zilnic doze mici.

Rețetele cu hrișcă sunt potrivite celor care au adoptat dieta vegetariană sau vegană, dar și tuturor celor hotărâți să se alimenteze echilibrat și sănătos, în stil mediteranean-like, pentru beneficiile pe termen lung asupra sănătății.

Nefiind o cereală, nu conține gluten și poate fi inclusă în alimentația persoanelor cu boala celiacă sau cu sensibilitate la gluten.

Hrișca: ce nutrienți câștigi?

Hrișca are carbohidrați mulți (34 g / cană de hrișcă crudă), dar majoritar sunt fibre nu zaharuri.

Conținutul de grăsimi din hrișcă este extrem de redus.

Hrișca este o sursă de proteine care depășește de departe alte surse similare. De exemplu, o cană de hrișcă gătită aduce 5,7 proteine, de 2 ori mai mult decât terciul de ovăz.

Are toți aminoacizii esențiali pe care organismul nostru nu știe să-i fabrice și trebuie să-i aducă prin alimentație. De aceea, este o excelentă sursă de proteine pentru vegetarieni.

Hrișca este sursă de vitamine B în special niacina și vitamina B2.

Dintre minerale, este de reținut aportul de magneziu, fosfor, zinc și mangan.

Hrișca: 5 beneficii la care nu te gândești

Ajută la menținerea normală a glicemiei. Un studiu comparativ a arătat la cei cu consum regulat de hrișcă o glicemie a jeun (pe nemâncate) cu 17% mai mică decât la persoanele care nu consumă deloc hrișcă.

Ajută la scăderea colesterolului. Consumul de hrișcă timp de 27 de săptămâni a influențat valorile colesterolului și trigliceridelor într-unul din studiile clinice. Colesterolul s-a redus cu 0,5 mmol/ l și trigliceridele cu 0,25 mmol/ l. Reducerea poate părea nesemnificativă, dar dacă pe lângă hrișcă ne axăm și pe alte alimente cu efecte similare de corecție a profilului lipidic, putem face hrana noastră prietenoasă pentru sănătatea inimii.

Ajută la colon iritabil. Hrișca gătită face parte din alimentele low-FODMAP, cele care nu produc fermentație în exces și care sunt utile în regimul alimentar al colonului iritabil.

Ajută la prevenirea diverticulitei. Hrișca aduce în special fibre insolubile care nu se dizolvă în apă, rămân intacte în timp ce se deplasează de-a lungul intestinului. De aceea, hrișca ajută la combaterea constipației și reduce riscul de inflamație și diverticulită la persoanele care au divericuli intestinali.

Utilă în boala celiacă sau sensibilitatea la gluten. Nefiind o cereală, hrișca este produs fără gluten. Făina din hrișcă se folosește pentru diferite preparate utile celor cu celiachie sau doar cu intoleranță la gluten.

Cum se folosește hrișca?

Hrișca crudă se fierbe. Se pune în apa clocotită și se fierbe 15 min, raportul de hrișcă:apă fiind de 1:2. Coaja semințelor se detașează la fiert.

O altă variantă este să o coacem în cuptor. Se spală semințele de hrișcă și se așează pe hârtie de copt în tava de la aragaz, într-un singur strat. Se coc la 170 grade pentru 25 min.

La coacere, culoarea devine mai închisă, aroma mai intensă și semințele își păstrează forma.

După răcire se pot păstra în recipiente de sticlă pentru a fi utilizate ulterior. Ca și hrișca crudă, cea coaptă trebuie fiartă înainte de a o folosi la rețete.

Ce este cașaua? În terminologia englezească, termenul cașă (Kasha) se folosește pentru hrișca coaptă. În Rusia, unde se consumă frecvent hrișcă, prin cașă se înțelege terciul de hrișcă.

Idei de rețete cu hrișcă

Hrișca este extrem de versatilă putând fi folosită ca garnitură în loc de orez, cartofi sau paste.

Deoarece nu conține gluten, făina de hrișcă se folosește la prepararea de biscuiți, prăjituri, brioșe, muffins și alte produse similare necesare persoanelor cu celiachie sau care vor să evite glutenul.

În Japonia făina de hrișcă se folosește pentru a prepara soba nuddles care sunt tăițeii japonezi.

Iată și câteva idei de rețete cu hrișcă.

Salata cu hrișcă, orez și fructe uscate (Ottolenghi)

Se fierb separat și se lasă la răcit:

  • 130 g orez brun
  • 150 g orez basmati
  • 125 g hrișcă

Într-o tigaie se pun 130 ml de ulei de măsline și coaja rasă de la o lămâie. Se încinge un pic uleiul și se ia de pe foc. Se toarnă peste amestecul de orez și hrișcă împreună cu 2 linguri de suc de lămâie.

Ulterior se adaugă și celelalte ingrediente:

  • 5 cepe verzi tăiate fin în rondele
  • 100 g cireșe uscate (variantă: merișoare uscate, stafide)
  • 75 g alune prățite și mărunțite
  • 1 cățel de usturoi zdrobit
  • ierburi aromatice crude și tocate mare: pătrunjel, busuioc, tarhon
  • sare

Salata de hrișcă verde și legume coapte (Sabina Rusnac)

Ingrediente:

  • 1 cană de hrișcă verde (fiartă 15 min)
  • 4-5 ardei capia
  • 2 morcovi rondele
  • 1 ceapă mare tăiată inele
  • 30 g semințe de dovleac
  • 100 g brânză feta
  • suc de la 1/2 lămâie
  • 4 linguri ulei de măsline
  • sare, piper, boia de ardei
  • cremă de oțet balsamic

Legumele se dau la cuptor pentru 25 min, după ce le-am stropit în prealabil cu ulei de măsline.

Semințele de dovleac se pot pune ca atare sau muiate în prealabil în puțină apă să se hidrateze înainte.

Salata se asamblează ulterior din hrișcă și legumele coapte asezonate cu sare, piper, boia și sucul de lămâie. Se adaugă și semințele de dovleac. Se ornează cu bucățelele de brânză feta și se adaugă opțional crema de oțet balsamic.

Citește mai departe…

Dresing de salată: 3 rețete pe care trebuie să le încerci
Salată de sfeclă roșie cu varză, mere și nuci
Bulgur: ce este și cum îl gătim?
Cereale integrale: 6 beneficii și 9 variante de ales
Năut: beneficii și idei de preparare

Bibliografie

Cereale integrale: 6 beneficii și 9 variante de ales

Servus Med
-
0
Cereale integrale: 6 beneficii și 9 variante de ales

Regimul alimentar care include cereale integrale are multiple beneficii, dar cel mai convingător argument este comparația cu cerealele procesate pe care le alegem de obicei. În pâinea sau pastele din grâu rafinat, mineralele esențiale – calciu, magneziu, potasiu și fosfor – sunt în cantități cu 72% mai mici decât în produsele de panificație din cereale integrale.

Nici celelalte minerale care ne sunt necesare în cantități mai mici – fier, zinc, cupru – nu stau mai bine. Cantitatea acestor minerale este cu 64% mai redusă în cerealele rafinate comparativ cu cele integrale.

Diferența vine din faptul că nefiind prelucrate, cerealele integrale păstrează toate straturile bobului, de la tărâțe, la germeni și endospermă. Aceste straturi conțin vitamine, minerale, proteine, fibre și grăsimi sănătoase.

Cerealele integrale: beneficii

Un regim alimentar care include cereale integrale are multiple beneficii.

Ajută la menținerea greutății. Tărâțele și fibrele prelungesc sentimentul de sațietate. Studiile arată că ne menținem mai ușor greutatea optimă și depunem mai puțină grăsime abdominală.

Ajută flora intestinală. Grâul și porumbul integrale au oligozaharide cu efect prebiotic și care modifică benefic compoziția și activitatea microflorei intestinale. Consumul de cereale integrale reglează tranzitul intestinal și îmbunătățește digestia.

Scad nivelul colesterolului în sânge. Fibrele alimentare scad nivelul colesterolului total și al LDL-colesterolului. Iar dintre toate cerealele integrale, cel mai eficient este ovăzul.

Previn diabetul tip 2. Un consum regulat de cereale integrale previne apariția diabetului prin 2 mecanisme:

  • scade riscul de obezitate care se știe că favorizează diabetul
  • reduce nivelul glicemiei și îmbunătățește răspunsul organismului la acțiunea insulinei produsă de pancreas

Previn bolile cardiace și accidentul vascular. Multiple studii clinice arată un impact semnificativ al alimentației pe bază de cereale integrale asupra riscului de apariție a bolilor cardiovasculare. De aceea, dieta DASH special concepută pentru hipertensivi sau dieta Mediteraneană considerată cel mai sănătos regim alimentar, includ cerealele integrale.

Reduc riscul de cancer. O analiză sistematică a mai multor studii clinice efectuată în 2020 arată că cei care consumă regulat cereale integrale au o rată mai scăzută a cancerului de colon, gastric, de pancreas și de esofag.

Află mai mult ⮕ Alimente bogate în fibre: care sunt cele mai indicate?

Variante de cereale integrale din care poți alege

Dacă-ți propui să incluzi cereale integrale și la alte mese decât micul dejun, iată câteva variante din care să alegi:

Făina integrală și pâinea sau pastele din făină integrală. Poți opta să înlocuiești 1/4 sau 1/2 din făina albă pe care o folosești acum la gătit, cu făină integrală.

Mălai. Făina de mălai este bogată în proteine, conține mai multe fibre decât orezul, aduce cantități importante de mangan și magneziu și este fără gluten. Persoanele cu diabet trebuie să fie atente la porție deoarece mălaiul are indice glicemic mare.

Orez brun. Are conținut ridicat de fibre, vitamine B, antioxidanți și minerale (fier, magneziu, potasiu și zinc). Este recomandat și persoanelor cu diabet deoarece indicele glicemic este mediu.

Bulgur. Este de fapt grâu fiert parțial, uscat și spart ulterior. Bulgurul este bogat în vitamine B și seleniu.

Quinoa. Este o pseudocereală cu un excepțional profil nutrițional având cel mai mare conținut de proteine din toate cerealele. Quinoa este favorabilă digestiei prin conținutul de fibre, reduce inflamația prin antioxidanții pe care îi conține și este utilă și persoanelor cu boală celiacă fiind lipsită de gluten.

Orzul și ovăzul, două cereale cu conținut mare de beta-glucan, un tip de fibră alimentară utilă mai ales la scăderea colesterolului.

Amarant este tot o pseudocereală ca și quinoa, dar este considerată la cereale integrale datorită profilului nutrițional asemănător. Excelează prin conținutul de magneziu, vitamina B6 și proteinele de calitate (aduc toți cei 9 aminoacizi esențiali, ca și quinoa). Necesită mai multă apă la preparare decât celelalte cereale integrale.

Hrișca este o sursă de vitamine B, magneziu și zinc. Este utilă în mod special persoanelor cu colon iritabil, dar și celor cu diabet. Un studiu comparativ a arătat la cei cu consum regulat de hrișcă o glicemie a jeun cu 17% mai mică decât la persoanele care nu consumă deloc hrișcă.

Citește mai departe…

Alimente prebiotice și probiotice pentru flora intestinală
Quinoa: beneficii și idei de rețete
Probiotice după antibiotice: precauții necesare înainte de consum
Năut: beneficii și idei de preparare
5 alimente care scad colesterolul

Bibliografie

Conservele de pește pot înlocui peștele proaspăt în alimentație?

Servus Med
-
0
Conservele de pește pot înlocui peștele proaspăt în alimentație?

Știm că este sănătos să mâncăm pește cel puțin de 2 ori pe săptămână, respectiv minimum 140 g de pește. Conservele de pește sunt o variantă mai ieftină și mai la îndemână pentru consum. Putem înlocui peștele proaspăt sau congelat cu conservele de pește și să obținem totuși aceleași beneficii pentru sănătate?

Peștele face parte din alimentele sănătoase pentru conținutul de proteine de calitate, grăsimi omega 3, dar și seleniu, vitamina B12 sau vitamina D.

Dacă încercăm să mâncăm sănătos și echilibrat, este firesc să introducem și peștele în meniu, cel puțin 2 porții/ săptămână. Este una din modalitățile de a reduce consumul de carne și neajunsurile provocate de excesul de produse procesate (mezeluri, bacon etc).

Cercetările arată că un consum ridicat de pește (2 porții/ săptămână) se asociază cu reducerea riscului de boli cardiovasculare și cu scăderea riscului de boală renală cronică la persoanele cu diabet.

Ce rezultă când comparăm peștele proaspăt cu cel din conservă?

Peștele conservat este o sursă de proteine mai ieftină decât altele

Din punct de vedere al macronutrienților (proteine, grăsimi), nu este mare diferență între cantitatea de proteine și de grăsimi adusă de peștele proaspăt sau de cel conservat în apă cu sare. Avantajul peștelui conservat este prețul considerabil mai mic.

Comparativ, 100 g de ton în conservă aduce:

  • 109 kcal
  • 24,9 g proteine
  • 1 g grăsimi
  • 69 micrograme seleniu
  • 0,733 g sare

în timp ce 100 g ton proaspăt aduce:

  • 136 kcal
  • 32,3 g proteine
  • 0,8 g grăsimi
  • 92 micrograme seleniu
  • 0,158 g sare

Conținutul de sare este semnificativ mai mare la peștele conservat. Sunt de ales conservele care au mai puțin de 400 mg de sare/ 100 g pește conservat.

Conținutul de grăsimi crește la peștele conservat în ulei față de peștele proaspăt sau cel conservat în apă cu sare.

Aportul de grăsimi bune omega-3

Aportul de omega-3 este principalul motiv pentru care peștele în general este considerat un aliment benefic pentru inimă și nu numai. Studiile clinice susțin efectul benefic al grăsimilor omega-3 din alimente în ameliorarea simptomelor de depresie și încetinirea declinului cognitiv provocat de avansarea în vârstă.

Peștele conservat aduce omega-3 în cantități similare cu peștele proaspăt. În funcție de specia de pește conservat, conținutul de omega 3 poate fi mai mic sau mai mare.

Află mai mult ⮕ 7 tipuri de pește bogat în omega 3

Calciu

Peștele conservat întreg, cu oase, poate constitui o sursă bună de calciu. De exemplu, o conservă cu somon cu oase (95 g) furnizează calciu similar cu 200 ml de lapte.

Spre deosebire de peștele proaspăt la care ne străduim să îndepărtăm oasele, peștele din conservă se poate consuma cu tot cu schelet.

Află mai mult ⮕ 10 surse de calciu în afară de lactate

Conținutul de mercur

Mercurul este un metal greu prezent în carnea de pește din apa contaminată.

Expunerea la mercur poate să afecteze sănătatea, inclusiv sistemul nervos central.

Orice pește conține urme de mercur. Pentru majoritatea oamenilor, mercurul pe care îl consumăm cu peștele nu pune probleme.

Cantitatea de mercur pe care o ingerăm depinde mult de specia de pește. De exemplu, tonul, fiind un pește mare care se hrănește cu alți pești ce sunt deja contaminați cu mercur, poate fi mai contaminat decât alte tipuri de pește.

Specialiștii recomandă să nu depășim 300 g/ săptămână ton specia albacore, recunoscută pentru conținutul ridicat de mercur. Tonul light poate fi consumat fără restricții din acest punct de vedere.

Copiilor până la 10 ani și femeilor gravide li se recomandă să evite peștele ton care poate fi contaminat.

La conservele de ton, pe de altă parte, se folosește frecvent ton de mici dimensiuni, mai puțin contaminat. Și conservele pot conține mai puțin mercur decât tonul proaspăt sau înghețat.

De reținut

Peștele este una din componentele de bază ale alimentației sănătoase. Dieta mediteraneană bazată pe consumul de fructe de mare și pește, fructe, legume, nuci și cereale integrale este recunoscută ca dieta numărul 1 în ceea ce privesc beneficiile asupra sănătății.

Ideea este să consumăm 2 porții de pește/ săptămână (140 g) indiferent că este vorba de pește proaspăt, congelat sau din conservă.

Aportul de proteine și omega 3 este similar, dar trebuie să fim atenți la cantitatea de sare care este mai mare în conservele de pește. Mai ales persoanele cu hipertensiune arterială trebuie să se preocupe de aportul zilnic de sare care duce la creșterea tensiunii.

Peștele poate face parte și din schemele de alimentație pentru scăderea în greutate pentru că aportul de grăsimi este mic, iar grăsimile furnizate sunt de bună calitate.

În ceea ce privește riscul de intoxicație cu mercur, acesta ține de tipul de pește și nu de faptul că peștele este conservat sau proaspăt.

Peștele proaspăt de crescătorie nu este neapărat o variantă mai bună decât peștele conservat pentru că, de obicei, hrănirea peștilor în crescătorii nu este 100% naturală.

Dacă nu trăim la malul mării și peștele proaspăt pe care-l consumăm este de fapt pește pe gheață, poate că o conservă de pește este o variantă mai bună de ales.

Citește mai departe…

Dieta pesco-mediteraneană: cum să obții beneficii maxime prin alimentație?
Omega 3: surse naturale și beneficii pentru sănătate
Sănătatea vederii: 25 de alimente utile
5 alimente care scad colesterolul
Dieta pentru ficatul gras: ce alegem? ce evităm?

Bibliografie
1...252627...130Pagina 26 din 130
2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă

Cele mai noi

Cele mai citite

Știri

Meniu