Un smoothie cu spanac la micul dejun îți asigură porția de minerale esențiale pentru întreaga zi. Spanacul este bogat în magneziu, mangan, fier și potasiu, dar aduce și vitaminele A, E, C și acid folic.
Combinația spanacului cu fructe este menită să îmbunătățească gustul, dar și să crească absorbția mineralelor esențiale din spanac.
Smoothie cu spanac: ingrediente
2 căni cu frunze de spanac
1 cană cu boabe de struguri fără semințe
1 banană curățată
1 pară curățată și tăiată în bucăți
1 lingură unt de arahide
200 ml suc de portocale
3-4 cuburi de gheață
Smoothie cu spanac: preparare
se pun toate ingredientele într-un blender sau se folosește robotul de bucătărie
se mixează toate ingredientele 15-20 sec până ce amestecul devine cremos
Beneficiile combinației de ingrediente
Spanacul este o sursă vegetală de fier care se absoarbe mai puțin în sânge decât fierul din sursele animale. Combinația spanacului cu fructele și sucul de portocale are tocmai acest scop, de a crește absorbția de fier prin suplimentarea vitaminei C.
În schimb, o porție de 100 g de spanac ne asigură 20% din necesarul zilnic de magneziu și 12% din necesarul de potasiu.
În rețetele de smoothie nu se pierd nici fibrele insolubile pe care le conține spanacul și care contribuie la ameliorarea constipației.
Strugurii nu îmbunătățesc doar gustul rețetei de smoothie pentru că au un conținut important de vitamina K și vitamina C.
Bananele, pe lângă o cantitate importantă de potasiu și magneziu, contribuie la reglarea digestiei prin conținutul important de fibre.
Perele sunt bogate în antioxidanți, incluzând vitamina C. O pară acoperă 13% din necesarul zilnic de vitamina C.
Untul de arahide este sursa de proteine și grăsimi sănătoase din rețeta de smoothie cu spanac și fructe. Consumat la micul dejun, untul de arahide ne oferă și sațietate și rezerva de combustibil pentru activitățile zilei.
Sucul de portocale, preferabil proaspăt stors, vine cu un supliment de vitamina C care va ajuta la absorbția fierului din spanac.
Mâncărimi de piele sau prurit sunt cel mai adesea un semn că pielea este uscată. Mai rar mâncărimile de piele semnalează o alergie, o afectare a circulației sângelui, a fibrelor nervoase sau apariția unei complicații a diabetului.
Alteori pruritul este cauzat de unele medicamente pe care le folosim, cum ar fi: analgezicele, antimalaricele, unele antihipertensive sau chimioterapicele.
Cel mai important este să evităm scărpinatul care provoacă leziuni ale pielii ce se pot infecta ulterior.
Mâncărimi de piele la picioare: cauze
Pielea uscată
Pielea uscată este cea mai frecventă cauză de prurit la membrele inferioare.
Deshidratarea pielii este cauzată de factori diverși care includ: vârsta, climatul, expunerea la diverse substanțe chimice sau prezența unor afecțiuni ale pielii. De exemplu, înotul în apă clorinată deshidratează pielea.
Descuamarea vizibilă a pielii este un semn că pielea este deshidratată.
Pielea uscată poate semnala și prezența dermatitei care se însoțește de iritație, roșeață sau urticarie.
La diabet, problemele dermatologice apar frecvent. Un motiv este pielea uscată, dar și afectarea fibrelor nervoase care se produce în timp datorită hiperglicemiei.
Piciorul diabetic este o complicație ce poate apărea în evoluția dibetului tip 1 sau tip 2. Este legată de afectarea fibrelor nervoase periferice, care inervează membrele inferioare, dar și de fluxul sanguin modificat.
Piciorul diabetic creează probleme cutanate, mâncărimi de piele, ulcere deschise la nivelul pielii și riscul de infecții suprapuse.
În afara problemelor cutanate, sunt și alte semne care anunță complicația:
durere sau crampe la picioare, gambe, coapse, mai ales în timpul efortului fizic
amorțeli
incapacitatea de a percepe bine contactul cu obecte firbinți sau reci
piele uscată și descuamată
căderea părului de pe picioare
infecții fungice (tinea pedis) între degetele de la picioare
foliculita, care apare prin inflamarea foliculului unui fir de păr
Alte afecțiuni care provoacă mâncărimi de piele
Mâncărimile de piele pot fi uneori un semn care ne avertizează despre o altă afecțiune. Dacă mâncărimile nu se ameliorează cu creme emoliente și menținând hidratarea pielii, este bine să ne adresăm medicului pentru a investiga altă cauză.
Tratamentul pruritului depinde de cauză. Dar cum nu ne prezentăm la medic imediat ce apar mâncărimile de piele, câteva remedii sunt utile pentru a îndepărta tendința de a ne scărpina:
aloe vera (gelul stors din frunză sau creme cu aloe vera) aplicată pe zona cu prurit
creme emoliente zilnic, dar mai ales imediat după duș
evitarea băilor fierbinți care deshidratează pielea
comprese reci pe zona pruriginoasă
băi de picioare cu ovăz coloidal, sare Epsom sau bicarbonat
Tratamente
Unele tratamente sunt disponibile fără prescripție medicală:
antihistaminice
creme cu hidrocortizon
creme sau loțiuni cu ceramide care hidratează pielea
Dacă pruritul nu se calmează prin aceste metode, trebuie apelat la medicul dermatolog care poate identifica din ce cauză avem mâncărimi de piele și poate prescrie alte tipuri de tratamente topice sau generale.
Cum prevenim mâncărimile de piele la picioare?
Unele cauze de prurit pot fi evitate, cum este contactul cu alergenii la care știm că suntem sensibili.
Sfaturi practice:
evită săpunuri, deodorante și loțiuni parfumate
verifică dacă există nichel în produsele pe care le cumperi și care vin în contact direct cu pielea
nu folosi creme de protecție solară sau alte tipuri de loțiuni expirate
aplică o cremă emolientă în primele 3 min după duș
poartă pantaloni și șosete care să acopere complet picioarele când lucrezi în grădină
Pruritul intens care nu cedează la aceste măsuri simple sau care se agravează este un semn că trebuie să mergem la dermatolog.
Cancerul de piele poate apărea prin modificarea unei alunițe (nev) pe care o avem mai demult sau poate fi o aluniță nou apărută cu aspect anormal.
Cancerul de piele nu este urmărit prin analize de screening și, de aceea, este important să cunoaștem și să ne analizăm singuri modificarea aspectului alunițelor sau a altor leziuni ale pielii.
Diagnosticul cert este pus de medicul dermatolog în urma unei biopsii.
Carcinomul bazocelular poate fi aplatizat sau în relief, de culoare rozalie, palidă sau de culoarea cărnii. Dimensiunile sunt de la câțiva mm la câțiva cm.
La o inspecție mai atentă, se observă mici vase de sânge pe suprafață. Caracteristic este faptul că adesea este ulcerat și sângerează.
DermNet NZ – carcinom bazocelular
Majoritatea cazurilor de carcinom bazocelular sunt vindecabile, mai ales dacă tumoarea este mică și îndepărtată chirurgical la timp.
Aproximativ 50% din persoanele cu bazaliom vor mai dezvolta o tumoră similară în decurs de 3 ani de la prima. De asemenea, au un risc mai mare de melanom malign..
Carcinom scuamos
Carcinomul scuamos este adesea în relief și cu cruste Poate avea un aspect solzos, dar și cu zone ulcerate. În mijloc este de obicei o depresiune a pielii, mai plată decât restul tumorii.
DermNet NZ – carcinom scuamos
Acest tip de cancer se localizează adesea pe zonele expuse la soare, mai ales la față, buze, urechi, mâini, picioare. Dimensiunea variază de la câțiva mm la câțiva cm.
Carcinomul scuamos este o afecțiune invazivă care depășește stratul superficial al pielii (epiderma). Poate da metastaze și poate avea evoluție fatală.
Melanom malign
Melanomul malign este cea mai gravă formă de cancer de piele în care crește necontrolat un grup de melanocite (celulele care produc pigmentul pielii numit melanină).
În mod normal, melanocitele se găsesc la baza epidermei (primul strat de celule al pielii). Melanina pe care o produc melanocitele are rolul de a proteja celulele pielii de radiația UV.
Proliferarea necanceroasă (benignă) a melanocitelor formează alunițele (nevii pigmentari).
Când alunițele suferă modificări și devin melanom, tumoarea trece de epiderm, infiltrează straturile mai profunde ale pielii și se poate răspândi la distanță (metastaze).
Modificarea aspectului alunițelor se poate urmări cu regulile ABCDE:
A – simetria Cele 2 jumătăți ale unui melanom sunt asimetrice.
B – marginile Melanomul are margini neregulate.
C – culoarea Melanomul are culoare neuniformă, pe suprafața aluniței apar nuanțe diverse de la maro la roșu, negru sau albastru.
D – diametrul Melanomul are un diametru de peste 6 mm
E – evoluția Pe măsură ce evoluează, melanomul își schimbă aspectul, marginile, culoarea. Nu are un aspect uniform și static.
Vederea încețoșată, apariția de pete negre pe fond alb în câmpul vizual, pierderea vederii periferice la un singur ochi, pot fi semnele unui melanom ocular.
Modificări ale unghiilor
Apariția unor linii negre sub unghiile de la mâini sau de la picioare, fără să fie vorba de vreun traumatism, poate semnala prezența unui melanom subunghial.
Acest tip de cancer de piele apare mai frecvent la persoanele de culoare.
De reținut despre cancerul de piele
Multe cancere de piele apar la început ca leziuni minore asemănătoare unei mușcături de insectă sau ca simple iritații ale pielii. Totuși, faptul că nu se vindecă după mai mult de 2 săptămâni trebuie să ne dea de gândit.
Alteori cancerul se dezvoltă pe o aluniță deja existentă. Modificarea aspectului acesteia este sugestivă pentru un posibil cancer de piele.
Alunițele normale nu ne produc în mod normal niciun simptom. Cancerul de piele poate provoca mâncărimi ale pielii, înțepături, amorțeală sau chiar durere.
La fiecare din noi poate evolua diferit o leziune a pielii sau o aluniță. Este important să verificăm cu medicul atunci când ceva ni se pare suspect.
Deosebirea dintre alunițele normale și cancerul de piele (melanom) nu este totdeauna simplă, dar sunt modificări suspecte pe care le putem observa și ne putem adresa medicului dermatolog. Melanomul este cea mai agresivă formă de cancer de piele. Descoperirea la timp a melanomului crește considerabil șansele de succes la tratament.
Alunițele (nevii) sunt grupuri de melanocite (celule care produc pigmentul din piele numit melanină) care cresc adunate într-o anumită porțiune a pielii. Pot fi prezente pe piele încă de la naștere sau apar ulterior ca urmare a modificărilor hormonale sau prin expunerea la razele ultraviolete (UV).
Melanomul este una din formele de cancer de piele care se dezvoltă dintr-un grup de melanocite ce poate părea o aluniță nou formată.
De asemenea, melanomul poate apărea prin transformarea malignă a unei alunițe deja existente pe piele și care a fost benignă până la acel moment.
Regulile ABCDE pentru a deosebi alunițele normale de melanom
Regulile ABCDE sunt un instrument foarte util atunci când vrem să deosebim o aluniță normală de un melanom.
Literele provin de la cuvintele în limba engleză, dar se pot adapta ușor și la limba română pentru a memora semnele melanomului:
A – asimetria Se referă la forma neregulată a aluniței
B – border (marginile) Se referă la limitele sau marginile aluniței care pot fi clare, bine delimitate de restul pielii sau nu.
C – culoarea Se referă la variațiile de culoare ale alunițelor
D – diametrul Diametrul mai mare de 6 mm poate fi un semn de melanom.
E- evoluția Modificările de dimensiune, formă sau culoare pot sugera melanomul
Alunițele atipice, numite și nevi displazici, sunt adesea mai mari în dimensiuni, de formă neregulată, cu margini neclar delimitate și cu o culoare neuniformă.
Alunițele vs melanom: simetria
Alunițele sunt și ele niște tumori, dar sunt benigne față de melanom care este malign (cancer).
Dacă trasăm o linie imaginară prin mijlocul aluniței normale, cele 2 jumătăți obținute sunt aproape simetrice.
DermNet NZ
Melanomul are formă neregulată și cele 2 jumătăți imaginare sunt asimetrice.
DermNet NZ – Melanom
Alunițele vs melanom: marginile
Alunițele normale au margini, în general, bine delimitate și colorație relativ uniformă. Pot fi plate sau în relief.
DermNet NZ
Melanomul are margini neregulate, zdrențuite, crestate. Frecvent, către margini, aspectul este al unei pete care se întinde.
DermNet NZ – Melanom
Alunițe vs melanom: culoarea
Alunițele normale pot fi roz sau închise la culoare, în diferite nuanțe de maro. Caracteristică este culoarea uniformă așa cum este în imaginea următoare.
Pentru melanom este caracteristică neuniformitatea culorii. Aceeași aluniță are în interior zone colorate diferit de la marouri la roșu, negru sau albastru.
DermNet NZ – Melanom
Alunițe vs melanom: diametrul
Alunițele normale pot avea diferite dimensiuni, dar majoritatea au 1-2 mm sau, mai rar, maximum 5 mm.
Alunițele care apar după naștere și devin foarte numeroase (peste 50), chiar dacă sunt normale, trebuie supravegheate atent. Mai ales pentru cele de pe spate și de pe gât ar trebui să consultăm medicul dermatolog pentru că acelea sunt alunițele pe care le supraveghem mai greu.
Nevii care au un diametru de peste 6 mm ridică suspiciunea de melanom malign. De asemenea, este și creșterea în înălțime a nevului este suspectă și poate semnala cancerul de piele.
Nu toate melanoamele au diametru mare. Există și tumori de dimensiuni mai mici și, în aceste cazuri, riscul de metastazare este redus.
Alunițe vs melanom: evoluție
O aluniță normală nu își schimbă aspectul în timp. Unele pot deveni mai închise la culoare odată cu vârsta, dar, de obicei, își păstrează culoarea, dimensiunile și forma.
DermNet NZ
Melanomul se caracterizează prin modificarea aspectului pe măsură ce celulele tumorale se multiplică. Orice modificare de culoare, formă sau dimensiuni trebuie investigată.
DermNet NZ – melanom
Bine de știut
Alunițele sau nevii sunt aglomerări de celule (tumori) ne-canceroase, benigne.
Forma rotundă aspectul și culoarea uniforme, marginile clar delimitate de restul pielii sunt semne de normalitate.
Când aspectul alunițelor se modifică, forma devine neregulată, sângerează sau cresc în dimensiuni și culoarea este neuniformă, este cazul să ne adresăm medicului dermatolog deoarece poate fi vorba despre melanom malign.
Kefir face parte din produsele lactate cu efecte probiotice benefice pentru flora intestinală. O rețetă de smoothie cu kefir la care folosim și fructe sau legume vine cu un plus de fibre alimentare utile ca să avem un tranzit intestinal bun și beneficii metabolice dovedite.
Smoothie cu kefir și mango: ingrediente
Pentru 2 porții de smoothie cu efect probiotic și aproximativ 200 cal/ porție.
Adăugăm toate ingredientele în blender sau în robotul de bucătărie
Mixăm 15-20 secunde, până ce structura este cremoasă
Efecte benefice ale ingredientelor
Kefirul – are mai multe bacterii bune cu efect probiotic decât iaurtul. În afară de avantajele digestive, kefirul conține calciu și vitamina K2, ambele contribuind semnificativ la sănătatea oaselor.
Mango – un fruct tropical delicios, bogat în vitamine și minerale cum ar fi potasiul și vitamina C.
Mango are în structura sa și cele 2 tipuri de fibre alimentare (solubile și insolubile) care contribuie la menținerea unei flore intestinale normale, reduc capacitatea de absorbție a grăsimilor și reduc LDL-colesterol.
Ghimbirul și turmericul – ambele sunt ingrediente cu proprietăți antiinflamatoare.
Semințele de dovleac aduc un aport substanțial de zinc benefic pentru imunitate. Aproximativ 100 g semințe de dovleac aduc 6,6 mg zinc, jumătate din necesarul zilnic.
Mierea are peste 180 de compuși bioactivi utili pentru simptomele colonului iritabil, printre altele.
Diureticele ajută organismul să scape de excesul de apă care se acumulează uneori. Sunt medicamente diuretice utile în afecțiunile renale, insuficiența cardiacă sau hipertensiune. Dar și unele alimente sau mișcarea fizică au efect diuretic.
Diureza exagerată ne poate crea iluzia că am scăzut în greutate, dar nu este o metodă recomandabilă pentru slăbit. Cu urina pierdem și electroliți (sodiu, potasiu, magneziu) și dereglarea balanței acestora ne poate provoca probleme de sănătate.
Dacă observăm constant că reținem prea multă apă, că mâinile și picioarele sunt umflate, cauza trebuie investigată. Dacă organismul nu echilibrează singur situația are un motiv pentru care nu reușește și medicul va identifica acest motiv.
Dacă retenția de apă este ocazională, de exemplu în preajma ciclului menstrual, metodele naturale de eliminare a apei sunt utile.
Alimentele cu efect diuretic incluse în dieta echilibrată, cu fructe și legume, cu reducerea aportului de sare și hidratare adecvată sunt utile și persoanelor cu hipertensiune sau insuficiență cardiacă. Dar asta nu înseamnă că tratamentul prescris de medic poate fi înlocuit.
Nu este recomandabil consumul de suplimente din plante cu efect diuretic. Concentrația acestor plante în suplimentele alimentare este crescută. Studiile clinice sunt insuficiente și efectul este impredictibil. În plus, pot interfera cu tratamentul prescris de medic și pot avea consecințe negative.
Diuretice naturale
1. Fructe și legume cu efecte diuretice
Legumele și fructele cu conținut mai mare de apă stimulează diureza.
De exemplu:
pepene verde
castraveți
struguri
ardei gras
Dar și alte plante sunt diuretice, fără să fie bogate în apă:
Pătrunjel – are efect diuretic, crește volumul de urină, dar unele studii afirmă că reduce și concentrația calciului eliminat reducând astfel riscul de litiază renală.
Ceapa – bogată în antocianine, quercitină și alți micronutrienți benefici. Pe lângă efectul diuretic, ceapa ajută la menținerea glicemiei normale la diabetici (stimulează secreția de insulină), are efect antiinflamator, anti-tumoral și efecte favorabile asupra oaselor la femeile aflate la menopauză.
Usturoi – efect demonstrat de scădere a tensiunii arteriale sistolice și diastolice, pe lângă efectul antiinflamator și de reducere a nivelului de colesterol.
Țelina – sursă excelentă de vitamine și antioxidanți, efect antiinflamator și de prevenție a diabetului
Ghimbir – efect antiinflamator, efect antiemetic, de reducere a nivelului de colesterol și trigliceride.
Consumul constant de cafeină, datorită multitudinii de micronutrienți, s-a dovedit benefic pentru ficat, pentru reducerea riscului de diabet tip 2, sindrom metabolic și obezitate.
Dar consumul recomandat este limitat la 400 mg/ zi, ceea ce poate însemna 3-4 cafele (depide și de concentrația acestora).
Deși observăm efectul diuretic al cafelei, imediat după ce o bem, diureza este moderată. Nu pierdem cantități importante de apă și nu există risc de deshidratare după ce am băut o cafea sau două.
Doar consumul a peste 6 mg/ kg corp cafeină are efect diuretic semnificativ.
Reducând aportul de sare nu vom reține în exces apă în organism.
Consumul de sare recomandat pentru a menține sănătatea inimii nu trebuie să depășească 2300 mg/ zi. Ideal ar fi chiar 1500 mg sodiu/ zi.
Ce înseamnă această cantitate tradusă în lingurițe de sare?
1/4 linguriță de sare = 575 mg sodiu
1/2 linguriță cu sare = 1150 mg sodiu
3/4 linguriță cu sare = 1725 mg sodiu
1 linguriță cu sare = 2300 mg sodiu
Cele mai sărate alimente sunt cele din conserve, sosurile din comerț (sos de soia, teriyaki), măslinele, chipsurile și, în general, alimentele ultraprocesate.
Dacă gătim acasă, aportul de sare este mai ușor de controlat și de redus. Scăzând progresiv cantitatea de sare adăugată ne educăm gustul.
De asemenea, asezonarea felurilor de mâncare cu ierburi aromatice și condimente scade semnificativ nevoia de sare.
Potasiul este un mineral esențial care merge mână în mână cu sodiul. Consumul alimentelor bogate în potasiu are efect opus excesului de sodiu.
Mișcarea este una din modalitățile cele mai naturale de a stimula diureza. Pulsul crește și sângele circulă mai bine, rinichii sunt irigați corespunzător și produc urina.
Exercițiile fizice moderat-intense practicate 30 min pe zi, au și alte beneficii: reduc riscul de diabet tip 2, combat depresia, mențin creierul în formă.
Ulei de dovleac pentru tensiune, prostată, bufeuri sau căderea părului. Ce este dovedit și ce nu?
Uleiul de dovleac este extras din semințe de dovleac. Este bogat în grăsimi polinesaturate ca omega 3 și omega 6. Aduce și beta-carote, vitamina C și potasiu.
Efectele benefice se datorează conținutului de fitosteroli, compuși care intră în competiție cu colesterolul la absorbția din intestin. Efectul este reducerea absorbției colesterolului.
Se folosește la salate sau alte alimente care nu necesită preparare termică deoarece nu este stabil la temperaturi ridicate.
Ulei de dovleac: efecte benefice dovedite prin studii clinice
În cercetare, uleiul de dovleac a fost utilizat ca supliment nutritiv astfel încât dozajul a putut fi standardizat.
S-au folosit:
1000 mg/ zi pentru colesterol crescut și hipertensiune
400 mg/ zi pentru căderea părului
2000 mg/ zi pentru simptomele de menopauză
360 mg/ de 2 ori pe zi pentru prostata mărită și alte probleme urinare
Uleiul de dovleac conține fitosteroli și acizi grași nesaturați care au un rol potențial în reducerea colesterolului din sânge.
De exemplu, un studiu din 2020 a evaluat 120 de participanți cu dislipidemie (colesterol și trigliceride mărite), hipertensiune, diabet și obezitate. La aceștia s-au administrat 1000 mg ulei de dovleac/ zi și în paralel au urmat și o alimentație echilibrată recomandată persoanelor cu boli cardiovasculare.
Rezultatul a fost scăderea LDL-colesterol și a tensiunii arteriale diastolice comparativ cu grupul placebo care nu a primit ulei de dovleac.
Fitosterolii au un efect antiandrogenic. Blochează efectul unor hormoni, inclusiv testosteronul. Din acest motiv s-a pus problema că s-ar putea folosi ulei de dovleac pentru alopecia androgenică specifică pentru bărbați.
De exemplu, un studiu clinic din 2014 a urmărit un grup de bărbați care au primit 400 mg ulei de dovleac/ zi pentru 24 de săptămâni.
Rezultatele au fost îmbucurătoare. S-a observat creșterea cu 40% a numărului de fire de păr comparativ cu grupul de participanți placebo (care au fost urmăriți pentru comparație. fără să primească ulei de dovleac).
Un studiu similar s-a efectuat la femei. S-a comparat uleiul de dovleac cu minoxidil 5% care se administrează de mai mult timp pentru alopecie. S-a observat și în acest caz o creștere semnificativă a numărului de fire de păr nou-apărute în grupul cu ulei de dovleac comparativ cu cel cu minoxidil.
Rezultatele au fost similare. Scade inflamația prostatei și se diminuează simptomele atât în grupul care a primit ulei de dovleac, cât și în cel cu tamsulosin.
Avantajul este că sunt evitate efectele secundare ale tamsulosinului.
Mai trebuie spus că rezultatele cercetătorilor sunt încurajatoare, dar studiile clinice au inclus un număr relativ mic de participanți și necesită confirmare în viitor.
Alopecia areata este o afecțiune autoimună caracterizată prin căderea părului și apariția cheliei foarte devreme și pe o porțiune de scalp bine definită. Termenul alopecia areata înseamnă chelie în pete și este mai evidentă la nivelul scalpului, dar poate afecta și sprâncenele și genele sau alte zone cu păr.
Alopecia areata poate apărea la copii, tineri sau adulți. Foliculii de păr sunt atacați, dar nu sunt distruși și părul poate reapărea în timp.
Genetica joacă un rol important în această afecțiune. De multe ori alopecia areata se rezolvă de la sine, dar poate reapărea.
Alopecia areata: simptome
Persoanele cu alopecia areata sunt în general sănătoase din alte puncte de vedere. Chelia în pete nu este semnul unei alte afecțiuni mai serioase.
Caracteristic pentru alopecia areata:
porțiuni ovale sau rotunde de scalp lipsite de păr
posibil senzație de arsură sau înțepături în zonele lipsite de păr
pielea are aspect normal deși lipsește părul
căderea părului este rapidă, uneori în câteva zile
părul poate să reapară într-o zonă cu chelie, dar să dispară în altă porțiune a scalpului
Uneori alopecia se însoțește de modificări ale unghiilor, mai ales ale unghiilor degetelor mari de la picioare. Acestea pot deveni moi, ușor de rupt, rugoase, cu patul unghial roșiatic.
Cauzele alopeciei areata
Alopecia areata este o afecțiune autoimună ceea ce înseamnă că sistemul imunitar atacă foliculii piloși din motive necunoscute, provocând căderea părului.
Ciclul pe care îl parcurge în mod normal un fir de păr are 4 faze:
anagenă – de creștere
catagenă – de maturitate
telogenă – de repaus, poate dura luni de zile
exogenă – firul de păr cade
Nu toate firele de păr trec simultan prin aceste etape, ceea ce însemnă că atunci când unele sunt în etapele de creștere și maturizare, altele sunt în repaus sau cad.
În acest tip de alopecie în pete, răspunsul inflamator provocat de sistemul imunitar, declanșează trecerea mai rapidă a firelor de păr în etapele telogenă și exogenă.
boli autoimune: tiroidita, lupus, psoriazis, artrita reumatoidă, vitiligo
Vremea rece nu declanșează boala, dar odată apărută este agravată de temperaturile scăzute. Vara părul se reface mai ușor.
Diagnostic
Nu există analize speciale care pun diagnosticul alopeciei areata. Dar medicul poate încerca să identifice prezența simultană a unei alte afecțiuni autoimune.
De asemenea, chelia în pete trebuie diferențiată de:
alopecia androgenică sau chelia tipică pentru bărbați, dar care apare și la femeile la menopauză
efluviul telogen – pierderea generalizată a părului în sarcină, după anumite medicamente, la stres sau afecțiuni cu febră ridicată.
Alopecia areata: tratament
Anul 2022 a adus tratamente noi aprobate pentru tratamentul alopeciei areata, deși afecțiunea nu este încă vindecabilă.
Tratamentul nu este totdeauna recomandabil, mai ales dacă nu alopecia nu-ți creează jenă și anxietate.
Medicul dermatolog poate recomanda:
tratamente topice cu corticosteroizi (betametazona, clobetazol) aplicați pe zonele de chelie
injectare de corticosteroizi în zonele de scalp sau piele afectate pentru a stimula creșterea părului (betametazona, triamcinolon acetonid)
minoxidil – un medicament de aplicat pe zonele afectate și care stimulează creșterea părului în 30% din cazuri; tratamentul este considerat sigur și la copii și adolescenți.
steroizi pe cale orală (prednison); cure de 6 săptămâni pot duce la reapariția părului, dar la întrerupere părul cade din nou
inhibitori de Janus Kinază (JAK): ritlecitinib, baricitinib, ruxolitinib, tofacitinib) sunt tratamente noi care reduc substanțial inflamația și reacția sistemului imunitar.
Măsuri de autoîngrijire
pieptănarea părului cu delicatețe și nu atunci când părul este ud
nu trebuie evitată spălarea părului de frica de a nu pierde mai mult. În caz contrar apare mătreața care poate agrava alopecia.
uscarea părului și a scalpului prin metode naturale
creme de protecție solară aplicate pe zonele de scalp lipsite de păr
protejarea scalpului cu pălărie pe timpul verii
protejarea scalpului pe vreme rece deoarece temperaturile scăzute agravează căderea părului
Câteva studii clinice au concluzionat efectul pozitiv al aromaterapiei cu uleiuri esențiale și masaj al scalpului.
Se folosesc:
ulei de cimbru
ulei de rozmarin
ulei de lavandă
ulei de lemn de cedru
Deși nu reprezintă un tratament, ameliorarea simptomelor și lipsa efectelor secundare au determinat dermatologii să nu contraindice folosirea acestor remedii.
Vitamina D este importantă pentru creșterea părului. Lipsa vitaminei D documentată cu analize face necesară administrarea unui supliment mai ales atunci când există alopecie.
Alimentele bogate în fier și zinc trebuie incluse în alimentație deoarece și deficiențele acestor minerale pot agrava căderea părului.
Este recomandat să evităm super-vitamine și suplimente minune care ar rezolva problema alopeciei deoarece nu există nicio dovadă a eficienței vreunui asemenea produs.
Controlul stresului, relaxarea, odihna contribuie la ameliorarea situației scalpului.
Dermatita seboreică este o erupție cutanată manifestată prin pete roșii cu scuame albicioase și aspect grăsos sau uscat. Erupția apare frecvent în zone de piele cu glande sebacee productive: scalp, față, pe spate, subraț, inghinal.
Dermatita seboreică este considerată o afecțiune inflamatorie cronică a pielii. Și nu este contagioasă.
Cum arată leziunile cutanate în dermatita seboreica?
Dermatita seboreică la copil
∎ pete roz-somon plate sau în relief ∎ localizare pe scalp, dar și la încheietura cotului sau inghinal ∎ nu provoacă neapărat mâncărimi
La copii afecțiunea dispare uneori și fără tratament, până la vârsta de 6 luni
Afectează scalpul, fața, (în jurul nasului, în sprâncene, în spatele urechii) și porțiunea superioară a toracelui.
Ce are specific?
se agravează iarna și se calmează vara după expunere la soare
mâncărimi moderate
pete nu foarte clar delimitate
placarde roz-somon cu scuame alb-gălbui
localizarea la nivelul scalpului numită mătreață
erupții subraț, sub sâni sau inghinal
foliculită (inflamație la nivelul foliculilor piloși) pe obraji sau pe trunchi
Care este cauza dermatitei seboreice?
Cauza dermatitei seboreice este inflamația ce apare în zonele cu erupție. În schimb, cauza inflamației nu este foarte clar lămurită.
Dermatita seboreică nu este o alergie și nu se datorează nici igienei deficitare. Nu este o boală contagioasă.
Factori posibil implicați:
Malassezia
Malassezia este un tip de ciupercă ce trăiește în condiții normale pe piele și nu este patogenă (nu provoacă de obicei îmbolnăvire.
În anumite condiții, care țin de tipul de piele, Malassezia poate provoca reacția inflamatorie deoarece eliberează anumite enzime (lipaze) ce stimulează formarea de acizi grași.
Faptul că dermatita seboreică cedează uneori la medicamente antifungice sugerează că Malassezia ar putea fi de vină.
Vârsta și sexul
Dermatita seboreica este mai frecventă la:
bărbați
copii mici sub 3 luni
adulții între 30-60 ani
Anumite afecțiuni
Dermatita seboreică apare mai frecvent la persoane cu:
Ce altă afecțiune a pielii poate fi dacă nu este dermatita seboreica?
Este bine să cerem sfatul medicului dermatolog înainte de a încerca un tratament. Dermatita seboreică seamănă destul de mult cu psoriazis. Mai ales atunci când leziunile sunt pe scalp.
Diferențele dintre cele două boli pot fi mai bine sesizate de medicul care vede frecvent ambele tipuri de leziuni:
scuamele din psoriazis au o tentă alb-argintie și adesea pielea este uscată și sângerează dacă ne scărpinăm
scuamele din dermatita seboreica sun alb-gălbui, cu aspect grăsos și foarte ușor de îndepărtat de pe piele
ambele afecțiuni se pot însoți de prurit (mâncărimi)
Alte afecțiuni ale pielii care pot fi confundate cu dermatita seboreică: ∎ dermatita atopică – leziunile caracteristice (eczema) afectează în general zonele din spatele genunchilor și la coate
∎ tinea capitis – o afecțiune foarte contagioasă, dar care este însoțită și de căderea părului în zonele afectate; dermatita seboreică nu produce căderea părului
∎ rozaceea – erupția este mai ales pe obraji, în șanțul nazo-labial și la sprâncene și nu are scuame albicioase
∎ lupus eritematos – erupția specifică este pe la nivelul obrajilor, ”în fluture” și sunt și alte simptome însoțitoare (de exemplu, dureri articulare).
Ce tratament există pentru dermatita seboreica la nivelul scalpului?
Medicul poate indica:
∎ șampon cu ketoconazol 2% sau ciclopirox 1% sau seleniu sulfat sau zinc sau gudron sau acid salicilic Șamponul se aplică cel puțin de 2 ori pe săptămână timp de 1 lună; apoi se poate menține la 1 aplicare pe săptămână pentru a împiedica reapariția dermatitei Este important să lăsăm șamponul să acționeze cel puțin 15 min înainte de a-l îndepărta
∎ creme cu corticosteroizi pentru aplicare locală – se pot aplica pentru câteva zile pe zonele cu prurit
∎ creme cu gudron aplicate pe zona afectată și îndepărtate în câteva ore prin spălare cu șampon
∎ inhibitori de calcineurină (tacrolimus)
∎ tratamentele combinate sunt, de obicei, mai eficiente
Ce tratament există pentru leziunile de pe față, ureche, torace și spate?
∎ curățarea tegumentului de 1-2 ori pe zi cu soluții fără săpun ∎ cremă cu ketoconazol sau ciclopirox – o dată pe zi timp de 2-4 săptămâni și repetare la nevoie ∎ creme cu hidrocortizon aplicate de 2 ori/ zi pentru 1-2 săptămâni ∎ inhibitori de calcineurină cu aplicare topică (cremă cu pimecrolim, crema cu tacrolim) pot fi utilizate în locul steroizilor topici
Dermatita seboreică la copii
∎ spălarea regulată a scalpului și îndepărtarea cu grijă a scuamelor ∎ creme cu petroleum, ulei de măsline sau alte uleiuri minerale emoliente (uneori este util de lăsat crema emolientă peste noapte) ∎ antifungice cu aplicare locală (ketoconazol), la indicația medicului
Există tratamente pe bază de plante?
Cel mai utilizat pentru dermatita seboreică este uleiul de arbore de ceai . Potrivit unui studiu ( Journal of the American Academy of Dermatology) care a inclus 126 de persoane ce au utilizat uleiul de arbore de ceai, 41% au avut o îmbunătățire semnificativă a bolii.
Dar studiile sunt insuficiente și ca pentru orice tratament ”natural” trebuie analizat împreună cu medicul oportunitatea și siguranța folosirii lui.
Suc de ceapă sau uleiuri esențiale, masajul scalpului și măștile de păr nu sunt metode miraculoase pentru creșterea părului, dar, aplicate regulat câteva săptămâni la rând, pot avea rezultate benefice. Părul își poate accelera ritmul de creștere, firul devine mai gros, mai rezistent, nedespicat la vârfuri, iar ritmul căderii părului poate fi încetinit.
Rezultatele metodelor naturale pentru creșterea părului diferă de la o persoană la alta și nu apar peste noapte, așa cum se întâmplă cu efectele oricărui remediu natural.
Alimentația sănătoasă fără eliminarea completă a unor grupe de alimente previne deficitele de vitamine care pot duce la căderea părului. Alimentele naturale, neprocesate, aduc cei mai mulți nutrienți utili nu doar pentru păr.
Stresul și lipsa somnului sunt alte cauze recunoscute care influențeaază ritmul de creștere a părului.
1. Suc de ceapă pentru creșterea părului
Sucul de ceapă este un remediu străvechi folosit pentru creșterea părului. Deși nu sunt multe studii clinice care să ateste modul în care acționează sucul de ceapă, se presupune că este eficient din mai multe motive:
bogat în sulfuri – sulful este necesar la producerea keratinei din structura firului de păr
stimulează circulația sângelui la nivelul scalpului
efecte antimicrobiene
efect antioxidant care protejează împotriva căderii părului
Sucul de ceapă se prepară simplu prin zdrobirea cepei într-un blender sau într-un storcător de fructe. Se folosește imediat, iar dacă rămâne se poate păstra câteva zile într-un recipient închis în frigider.
Masajul scalpului cu suc de ceapă poate stimula creșterea părului, îngroșarea firului de păr și, prin efectul antioxidant, poate reduce ritmul de albire a părului.
Contează ce ceapă folosim? În general, ceapa galbenă conține cele mai multe sulfuri, comparativ cu ceapa roșie sau albă ceea ce ar fi un avantaj.
În schimb, ceapa roșie are un conținut mai mare de antioxidanți și ar putea fi utilă în prevenția căderii părului.
Cum se folosește sucul de ceapă?
Sucul de ceapă se aplică direct pe scalp. Se masează pielea capului cu ajutorul degetelor, prin mișcări circulare.
Se acoperă capul cu un prosop și lăsăm sucul de ceapă să acționeze 30 min. Apoi spălăm părul cu șampon pentru îndepărtarea sucului de ceapă.
Limpezirea părului cu apă din abundență poate fi urmată de limpezirea cu o cană cu apă în care am adăugat 1-2 linguri de oțet de mere, pentru a îndepărta complet mirosul.
2. Ulei de rozmarin pentru creșterea părului
Uleiul de rozmarin se extrage din frunze și flori.
Un studiu științific a comparat efectul uleiului de rozmarin cu al tratamentului cu minoxidil 2%, cel mai popular ingredient pentru creșterea părului. Efectele uleiului de rozmarin au fost similare minoxidilului.
Un alt studiu clinic a pus în evidență efectul benefic al uleiului de rozmarin în alopecia androgenică, o formă de cădere a părului care apare și la femei și la bărbați, dar este legată de nivelul hormonilor sexuali masculini.
Uleiul de rozmarin poate stimula creșterea părului, dar poate limita și viteza de albire a acestuia.
Cum se folosește uleiul de rozmarin?
Uleiul de rozmarin se folosește la masajul scalpului, dar nu se aplică pe piele nediluat deoarece poate fi iritant.
Se pot folosi pentru diluție:
șamponul cu care te speli de obicei și în care pui 2-3 picături de ulei esențial de rozmarin la o doză de șampon
ulei de însoțire (ulei de argan, ulei de cocos, ulei de floarea soarelui): se amestecă 20 pic de ulei de rozmarin cu 20 ml ulei de însoțire și se masează scalpu
După masarea scalpului uleiul de rozmarin este lăsat să acționeze câteva minute și apoi se clătește părul.
3. Uleiul de mentă pentru creșterea părului
Uleiul de mentă stimulează circulația sângelui la nivelul scalpului și astfel stimulează și creșterea părului prin creșterea aportului de nutrienți și oxigen.
4. Aloe vera pentru creșterea părului
Aloe vera poate avea efecte benefice asupra părului și scalpului:
are efect antiinflamator la aplicare directă pe scalp, vizibil mai ales în dermatita seboreică
stimulează circulația sângelui la nivelul scalpului
îndepărtează excesul de sebuum și bacteriile
stimulează reînnoirea firelor de păr prin conținutul de vitamine A, vitamina E și vitamina C
influențează foliculii piloși și previne căderea părului prin conținutul de vitamina B12 și acid folic
Se folosește gelul din frunzele de aloe vera. Se îndepărtează coaja care acoperă frunza sau se taie frunza transversal pentru a extrage gelul pe care îl conține.
Gelul de aloe se aplică direct pe scalp, se masează și se ține părul acoperit 30 min pentru a-i oferi timp să acționeze. Masca se poate păstra și pe parcursul nopții și părul se spală a doua zi.
Gelul de aloe se poate încorpora și în ulei de semințe de dovleac sau ulei de vitamina E. Ambele uleiuri conțin fitosteroli și antioxidanți cu efecte benefice asupra părului.
Experții recomandă o mască pe bază de aloe vera o dată pe săptămână.
Urzicile sunt bogate în vitamine și minerale care au efecte benefice asupra părului.
reduc inflamația la nivelul scalpului
stimulează circulația sângelui și foliculii piloși sunt mai bine hrăniți
stimulează creșterea părului
combat mătreața
reduc senzația de mâncărime a pielii capului
Cum se folosesc urzicile?
Se prepară o tinctură de urzică prin macerarea urzicilor în alcool. Cu tinctura se masează pielea capului.
Se poate încorpora tinctură și într-o anumită cantitate de șampon sau ulei (de măsline, de jojoba, de cocos) cu care se prepară o mască de păr. Se menține masca minimum 30 min sau peste noapte.
Minoxidil (rogaina sau alte denumiri comerciale) este substanța de bază din componența unor produse medicale care se aplică direct pe scalp. Se eliberează fără rețetă.
Efectul minoxidilului este de a stimula creșterea părului în anumite tipuri de alopecie, mai ales în alopecia androgenică.
Minoxidil nu influențează viteza de creștere a părului, dar, în timp, firul de păr devine mai gros, mai rezistent și zonele de scalp care au goluri devin mai compact acoperite.
