Caută
Acasă Blog Pagina 49

Dermatita atopică: factori declanșatori care pot fi evitați

Servus Med
-
0
Dermatita atopică: factori declanșatori care pot fi evitați

Dermatita atopica sau eczema este o afecțiune cronică a pielii. Se însoțește de piele uscată și erupție care provoacă prurit sau mâncărimi. Au tendință crescută la dermatită atopică persoanele care au și febra fânului (rinita alergică), astm sau alergii alimentare.

Eczema debutează de obicei în copilărie, afectând aproximativ 20% din copii. Dar poate apărea și la alte vârste.

Cauzele de apariție sunt explicate atât prin factori genetici, cât și de condițiile de mediu
Putem evita unele din aceste cauze?

Ce este dermatita atopică?

Dermatita atopică este cea mai frecventă afecțiune inflamatorie a pielii.

Erupția apare cel mai frecvent pe față, gât, brațe și picioare (în spatele încheieturii de la cot sau genunchi) și se mai numește eczemă.

Provoacă mâncărimi sau prurit, iar pielea este uscată și roșie.

Evoluează frecvent în pusee, cu perioade de erupție și mâncărimi accentuate, pe fondul unei dermatite cronice.

Află mai mult ⮕ Prurit sau mâncărimi de piele: cauze și remedii simple

Ce este atopia?

Atopia este tendința crescută a unei persoane de a face astm, eczemă sau febra fânului. Și este în mare parte o moștenire genetică.

Atopia se caracterizează prin apariția unei reacții exagerate a sistemului imunitar la anumiți factori de mediu.

La persoanele fără atopie, acești factori de mediu nu produc nicio reacție.

Află mai mult ⮕ Alergie la polen: măsuri eficiente ca să reduci simptomele

Există o cauză genetică a dermatitei atopice?

Dermatita atopică este cel mai probabil declanșată de factori de mediu care acționează pe un teren genetic favorabil.

Eczema apare frecvent la mai mulți membri ai unei familii. Și s-a obsevat că la aceștia există o mutație genetică a genei FLG.

Gena FLG dictează formarea unei proteine numită filagrina. Această proteină este o componentă importantă a epidermei (stratul cel mai superficial de celule al pielii).

Epiderma este o barieră importantă a organismului. Datorită ei este evitată deshidratarea, dar suntem protejați și de toxine, bacterii, alergeni ca praf și polen.
Filagrina are un rol important în menținerea acestei bariere.

Aproximativ 20-30% din persoanele cu dermatita atopică au această mutație genetică.

Totuși, în ciuda existenței acestei mutații genetice, sunt copii și adulți la care nu apare eczema. Și alții la care apare, deși nu au mutația genetică.
De aceea, specialiștii consideră că nu doar factorii genetici explică afecțiunea.

Este implicat sistemul imunitar?

Sistemul imunitar se dezvoltă în primele 6 luni de viață. Cele mai importante celule implicate în imunitate sunt limfocitele. Apar 2 tipuri de limfocite T: Th1 și Th2, aflate în echilibru.

La copiii cu dermatita atopică s-a constatat un dezechilibru: predomină limfocitele Th2 și a citokinele produse de acestea.
Astfel se declanșează procesul inflamator.

Inflamația contribuie la pierderea funcției de barieră a pielii:

∎ deshidratare
∎ iritanții pătrund mai ușor (săpunuri, detergenți, solvenți, praf)
∎ alergenii penetrează mai ușor (polen, microbi, antigenele acarienilor)
∎ bacteriile colonizează pielea mai ușor
∎ infecțiile sunt mai greu de tratat

Ce rol au infecțiile?

Infecțiile au rol important în declanșarea și agravarea eczemei.
Bacteriile sau ciupercile contribuie la menținerea unei inflamații cronice.

Ce trebuie să știm despre infecțiile bacteriene?

Persoanele cu dermatită atopică sunt mai sensibile la infecția cu Stafilococ auriu.

Cauza se datorează parțial datorită pielii uscate. Parțial leziunilor de grataj (scărpinat).
Pielea nu-și îndeplinește funcția de barieră.

Bacteriile care cauzează infecții se găsesc în mod normal pe piele. Dar uleiurile din pielea normală le blochează.
În dermatita atopică pielea fiind uscată nu există acest mecanism de apărare.

Antibioticele sunt adesea necesare pentru a trata aceste infecții.

Ce trebuie să știm despre infecțiile virale?

Herpes simplex care produce herpesul oral sau genital pot infecta mai ușor persoanele cu dermatita atopică.

Ce trebuie să știm despre infecțiile cu ciuperci?

Infectează frecvent zonele de piele în care eczema nu este ținută sub control cu tratament.
Se utilizează pentru tratament antifungice topice sau orale.

Află mai mult ⮕ Legătura dintre dermatita atopică și flora intestinală

Care sunt factorii declanșatori declanșatori pentru dermatita atopică?

Indiferent care este cauza dermatitei atopice, s-a observat că există factori de mediu care pot declanșa puseele.

Cunoscând acești factori declanșatori am putea evita măcar o parte din ei.

Ce rol are stresul?

Adulții și copiii cu dermatita atopica pot suferi declanșarea unui puseu ca urmare a stresului mental, fizic sau psihic.

Stresul poate surveni în multe moduri. O simplă răceală poate fi un factor stresant pentru organism.

Stresul social (mutarea într-o locuință nouă, schimbarea școlii, conflictele din familie) pot agrava eczema.

Află mai mult ⮕ Stres: semne, consecințe, control

Ce rol au substanțele iritante?

În contact cu anumite substanțe, eczema se agravează și crește senzația de prurit. Asta nu înseamnă că există o alergie la acele substanțe.

Cel mai frecvent sunt implicate:

∎ săpunul
∎ detergenții de rufe
∎ cosmetice și parfumuri
∎ creme
∎ mediul cu praf
∎ metale: bijuterii, ustensile de lucru

Măsuri utile:

∎ diluarea săpunurilor
∎ reducerea cantității de detergent de rufe și clătire suplimentară
∎ utilizarea mănușilor de protecție la contact cu substanțe care observăm că agravează eczema
∎ limitarea utilizării diferitelor creme, cu excepția celor indicate de medic pentru tratarea eczemei

Află mai mult ⮕ Piele sănătoasă: 10 secrete pentru fiecare decadă de vârstă

Ce rol are climatul?

Clima joacă un rol important în severitatea eczemei.
Climatul rece face dermatita mai greu de tratat.

Temperatura din locuință este important să fie constantă și confortabilă.

Dezumidificatoarele din cameră au un efect pozitiv asupra astmului, dar nu și asupra eczemei.

Transpirația agravează eczema și pruritul. Hainele și cearceafurile din materiale naturale trebuie să fie regula.

Evoluția este mai bună vara. Cauza este efectul pozitiv al luminii ultraviolete.

Un procent redus de persoane cu dermatită prezintă agravarea simptomelor vara. Este vorba despre un tip particular de dermatită numită eczema fotosensibilă.

Dermatita atopică și pielea uscată

Pielea uscată duce la pierderea rolului ei de barieră și la declanșarea inflamației.

Trebuie evitate:

∎ lipsa de protecție a pielii pe vreme rece
∎ spălarea frecventă cu apă prea fierbinte
∎ spălarea pielii cu apă dură
∎ săpunuri și antiseptice
∎ temperaturi ambientale prea ridicate
∎ clorul din piscine

Utilizarea regulată a unui emolient combate uscăciunea pielii.

Citește mai departe…

Dermatita atopică: Tratament
9 sfaturi practice pentru piele uscată
Ce este eczema atopică?
Mâncărimi de piele (prurit): cauze și remedii simple

Bibliografie

Ce este eczema atopică?

Servus Med
-
0
Ce este eczema atopică?

Eczema sau dermatita atopică este o afecțiune de tip alergic ce apare, de obicei, înainea vârstei de 5 ani. Se poate asocia cu infecții ale pielii (bacterii, ciuperci, virusuri). Jumătate din persoanele cu dermatita atopică au și astm bronșic, rinită alergică sau alergii alimentare.

Atopia se referă la o sensibilitate moștenită genetic la diverse antigene pe care le inhalăm; așa apare astmul sau rinita alergică.

Dermatita atopică nu este, totuși, o afecțiune pur alergică.

Simptomul principal este pruritul (mâncărimea pielii). Pielea este adesea uscată. Scărpinatul frecvent face pielea roșie, cu leziuni. Afecțiunea nu este contagioasă, nu se transmite la altă persoană.

Actualmente se consideră că eczema se datorează unei bariere cutanate deficitare care permite pierderea apei din țesut.

Defectul acesta poate fi moștenit genetic, dar se poate datora și unor factori de mediu: săpun, detergenți, praful de casă, polen, unele bacterii.

Cum arată eczema atopică?

Eczema sau rashul cutanat are aspectul de mai jos.

eczema (dermatita atopică)

La copii apare mai frecvent în obraji, pe scalp, în coate și genunchi.

La adulți apare mai frecvent la următoarele articulații: pumn, cot, genunchi, față și gât.

Eczema provoacă, de obicei, mâncărimi, pielea este roșie și devine cu aspect solzos. Scărpinatul agravează aspectul și accentuează și mai mult pruritul.

Factori care agravează eczema:

  • scărpinatul
  • pielea uscată
  • anumite alimente

Reacția la alimente, agravarea eczemei, apare de obicei mai întârziat raportat la consumul de alimente.

De asemenea, rashul cutanat (eczema) poate să fie asemănătoare cu cea din psoriazis sau dermatita de contact.

De aceea, medicul alergolog este cel care poate stabili diagnosticul de alergie alimentară, testând sensibilitatea la diferite alimente.

Află mai mult ⮕ 9 sfaturi practice pentru pielea uscată

Eczema: tratament

Scopul tratamentului este îmbunătățirea calității vieții persoanei cu dermatită atopică și nu vindecarea definitivă.

Desfășurarea normală a tuturor activităților zilnice (școala, serviciu, activitățile sociale și cele familiale) este esențială.

1. Evitarea posibililor factori declanșatori

Alergeni pe care îi inhalăm: acarienii din praful de casă – sunt microscopici, pot popula pernele, covoarele, pilotele; le place mediul cu umiditate crescută.

Alimente: este esențial să observăm dacă eczema se agravează odată cu consumul unui anumit aliment; excluderea acestuia din alimentație ar trebui făcută numai după ce un medic alergolog confirmă acea alergie.

Stresul: diferitele manifestări ale stresului ca sentimentul de furie pot accentua scărpinatul și, automat, și eczema.

Metode de prevenire a eczemei:

  • să purtăm haine confortabile, nu excesiv de strânse pe corp; hainele ar trebui să fie din materiale absorbante și neiritante (bumbac); se evită materialele de lână sau sintetice
  • să spălăm toate hainele noi înainte de a le purta; detergenții trebuie să fie neparfumați, iar clătirea să fie minuțioasă pentru a elimina produsele chimice de curățare
  • să tăiem unghiile scurt pentru a evita leziunile provocate de scărpinat
  • să facem imediat baie după ce am înotat într-un bazin cu apă clorinată; se folosesc săpunuri neiritante și uleiuri de baie neparfumate
  • să fim atenți la evoluția eczemei pentru a putea identifica un eventual factor declanșator
  • să folosim creme de protecție solară adecvate atunci când ne expunem la soare

Află mai mult ⮕ Reușita tratamentului în dermatita atopică

2. Tratament propriu-zis

Tratamentul este similar la copii și adulți. Obligatoriu trebuie stabilit de către medicul dermatolog.
Numai acesta va putea să aleagă produsul corespunzător vârstei și bolilor asociate.

Creme emoliente si hidratante

Pielea uscată ne determină să ne scărpinăm mai tare și eczema se va agrava

Menținerea hidratării pielii este esențială, de aceea, cremele emoliente și hidratante trebuie aplicate imediat după duș/ baie; pielea se tamponează, nu se șterge agresiv după baie și se aplică imediat crema;

Vântul și vremea uscată favorizează deshidratarea pielii; cremele emoliente și hidratante trebuie aplicate ori de câte ori pielea este expusă la asemenea condiții.

Aplicarea frecventă a cremelor emoliente este măsura cea mai importantă în dermatita atopică.

Corticosteroizi topici

Corticosteroizii sunt antiinflamatoare puternice care se pot aplica pe zonele cu eczemă.

Unele produse sunt mai eficiente decât altele, de aceea sfatul medicului alergolog sau dermatolog este util.

Corticosteroizii foarte potenți au și efecte secundare, subțierea pielii fiind unul dintre ele; de aceea acest tip de produse nu se aplică pe față, sub braț sau în zona inghinală.

Imunomodulatoare topice

În cazurile în care corticosteroizii topici nu sunt eficienți, se folosesc imunomodulatoare topice. Acestea nu provoacă subțierea pielii și se pot folosi și pentru eczema facială.

Antihistaminice

Tabletele sau comprimatele antihistaminice folositoare în alergii nu sunt eficiente în dermatita atopică deoarece mecanismul bolii este altul (nu se eliberează histamina).

Antihistaminicele nu reduc senzația de mâncărime, dar prin efectul lor sedativ permit un somn mai odihnitor.

Atenție la efectele secundare resimțite a doua zi: somnolență, uscăciunea mucoaselor, dificultăți la urinat.

Antibiotice

Antibioticele sunt necesare dacă medicul constată faptul că eczema s-a infectat.

Semne de infecție: secreții care se scurg de la nivelul eczemei, cruste.

Vitamine

Există studii clinice care susțin legătura dintre lipsa de Vitamina D și apariția sau agravarea eczemei.

Dacă analizele de sânge indică deficit de Vit. D, acesta trebuie corectat pentru a îmbunătăți evoluția eczemei.

Stresul

Accentuarea stresului este legată de scăderea capacității de refacere a barierei cutanate. Relaxarea, odihna, vacanțele în zone cu clima caldă și uscată au efecte benefice.

Este foarte importantă stabilitatea emoțională, controlul anxietății și depresiei; trebuie apelat la psiholog la nevoie.

Ce este nou în tratamentul dermatitei atopice?

Tratamente topice

  • inhibitori de Janus Kinază (JAK): ruxolitinib este aprobat din 2021 pentru tratamentul pacienților cu vârste peste 12 ani
  • inhibitori de fosfodiesterază 4

Agenți sistemici

Tratamente biologice care sunt în diferite faze ale cercetării: tralokinumab, lebrikizumab, nemolizumab, rituximab ș.a.

Medicul dermatolog poate stabili care este varianta cea mai potrivită de tratament.

Citește mai departe…

Dermatita atopică (eczema): cauze și factori declanșatori
Ruxolitinib (opzelura): tratament pentru vitiligo și dermatita atopică
Tratamentul dermatitei atopice

Bibliografie

Diabetul și bolile de ficat

Servus Med
-
0
Diabetul și bolile de ficat

Diabetul și bolile de ficat se influențează reciproc în evoluție. Diabetul lăsat netratat, crește riscul apariției bolilor hepatice. Bolile hepatice netratate cresc riscul de diabet.

Ficatul este cel mai mare organ intern și este responsabil pentru multe din procesele cu rol vital pentru corpul nostru:

  • filtrează sângele și îndepărtează deșeuri chimice și toxine
  • descompune medicamente și alte tipuri de substanțe
  • produce bila care participă la digestia alimentelor grase
  • ajută sistemul imunitar în lupta cu infecțiile

Ficatul are un rol cheie și în metabolismul glucozei.

Când mâncăm, hormonul numit insulină îndepărtează glucoza în exces din sânge și o stochează la nivelul ficatului. Între mese și noaptea, ficatul eliberează glucoza din aceste depozite pentru a fi folosită ca și combustibil.

Bolile de ficat cele mai frecvente și posibila lor evoluție

Este normal ca ficatul nostru să stocheze grăsimi, dar când mai mult de 5% din greutatea acestuia o reprezintă grăsimile, devine o problemă.

Ficatul gras sau steatoza hepatică este o afecțiune provocată de:

Ficatul gras se complică în 20-30 % din cazuri cu steatohepatita în care este prezentă inflamația la nivelul ficatului, iar funcțiile hepatice sunt deja afectate substanțial.

Evoluția steatohepatitei este către ciroză hepatică în care ficatul este permanent afectat.

Află mai mult ⮕ Steatoza hepatică și steatohepatita

Diabetul poate cauza bolile de ficat

Diabetul crește riscul de apariție a ficatului gras non-alcoolic. Cel puțin jumătate din persoanele cu diabet tip 2 au și ficat gras non-alcoolic.

Dacă persoanele cu diabet tip 2 asociază și obezitate, hipertensiune sau colesterol crescut, riscul de apariție a ficatului gras este cu atât mai mare.

Ficatul gras non-alcoolic nu provoacă mult timp simptome, dar aduce modificări în structura ficatului care se complică progresiv:

  • steatohepatita – țesutul hepatic normal este înlocuit cu țesut fibros
  • ciroza – țesutul fibros tot mai extins afectează funcțiile ficatului care nu se mai pot desfășura normal
  • carcinom hepatocelular – cea mai frecventă formă de cancer hepatic care afectează persoanele cu diabet
  • insuficiența hepatică – ficatul nu mai este funcțional datorită cirozei sau carcinomului hepatocelular

Dacă diabetul nu este bine controlat, existând frecvent valori mari ale glicemiei, progresia bolii hepatice de la ficat gras la insuficiență hepatică este cu atât mai probabilă și mai rapidă.

Află mai mult ⮕ Top 5 dovezi științifice despre diabet de care să ții cont

Bolile hepatice pot cauza diabet

Bolile hepatice cronice în care inflamația este prezentă și țesutul hepatic normal este înlocuit cu țesut fibros, pot cauza diabet prin apariția fenomenului numit rezistență la insulină.

Una din funcțiile importante ale ficatului este metabolizarea glucozei și păstrarea ei în depozite pentru situațiile în care este necesară.

În cazul rezistenței la insulină, celulele ficatului nu răspund corespunzător la insulina care circulă în sânge. Prea puțină glucoză este preluată de ficat pentru a fi metabolizată și stocată și glicemia crește.

Consecința persistenței acestui fenomen este mai întâi prediabetul, în care glicemia depășește limita superioară, dar nu atinge valorile de diabet. Ulterior apare și diabetul tip 2.

Diabetul provocat de afectarea funcției hepatice se mai numește și diabet hepatogen.

Află mai mult ⮕ Ciroza hepatică: de ce apare și cum poate fi evitată?

Bine de știut

Este o strânsă legătură între diabet și bolile de ficat. Legătura este în ambele direcții. Diabetul poate provoca sau agrava o afecțiune hepatică. Iar prezența unei boli hepatice face mai greu de păstrat nivelul normal al glicemiei.

Vârsta, obezitatea, sedentarismul, consumul excesiv de alcool sunt factori de risc ce pot determina evoluția descrisă.

Riscul este mai mare atunci când există deja o hepatită virală tip B sau C.

Măsurile cele mai sigure pentru a preveni o astfel de evoluție țin de stilul de viață și de urmărirea atentă a evoluției celor două tipuri de afecțiuni:

Citește mai departe…

Analize pentru ficat
Hemoglobina glicată optimă ca să eviți complicațiile diabetului
Ce simptome apar când diabetul se complică?
Dieta pentru ficatul gras
De ce este esențial să slăbești dacă ai diabet?

Bibliografie

9 sfaturi practice pentru piele uscată

Servus Med
-
0
9 sfaturi practice pentru piele uscată

Aceeași rutină de îngrijire a pielii folosită pe tot parcursul anului nu este recomandabilă atunci când ai piele uscată. Umiditatea atmosferică influențează pielea. Aerul uscat usucă și pielea, face ridurile fine mult mai vizibile, pielea se descuamează, apar crăpături și chiar sângerare.

Stratul de la suprafața pielii conține celule epiteliale moarte într-o mixtură de uleiuri naturale produse de celulele încă viabile. Aceste uleiuri formează o barieră care împiedică deshidratarea pielii. Totodată micșorează contactul straturilor profunde ale pielii cu substanțele iritante.

Prea multe săpunuri și detergenți, expunerea la diverse chimicale, dar și procesul natural de îmbătrânire a pielii au ca și consecință uscarea pielii.

Pielea uscată apare mai frecvent după 40 ani, dar și atunci când există diabet sau afecțiuni tiroidiene.

Eczema și psoriazis sunt două afecțiuni mai greu de tratat și în care pielea este uscată.

Unele deficiențe de minerale și vitamine pot explica pielea uscată: vitamina D, vitamina A, niacina, zinc și fier.

Pielea uscată este însoțită și de alte simptome:

  • eroziuni
  • mâncărimi (prurit)
  • senzație de arsură sau înțepături
  • piele ridată

Piele uscată: care sunt cauzele cele mai frecvente?

Pielea uscată are uneori cauze evidente, alteori mai puțin:

  • vârsta: pielea devine mai uscată
  • vremea rece
  • dușuri și băi de lungă durată
  • geluri de duș agresive care irită și deshidrtează pielea
  • medicamente: diuretice, statine (pentru colesterol) sau antiacide
  • anumite tratamente, cum sunt cele pentru cancer sau dializa

Află mai mult ⮕ Sindrom Sjogren: lipsa de salivă și de lacrimi

Sfaturi practice de la dermatologi pentru piele uscată

1. La baie și la duș pielea uscată poate fi afectată

Când umiditatea aerului este scăzută și pielea este uscată:

  • închide ușa de la baie ca să se păstreze aburii înăuntru
  • folosește apă călduță, nu fierbinte pentru baie sau duș
  • limitează-ți baia sau dușul la 5-10 min
  • folosește gel de duș sau săpun fără parfum
  • nu folosi buretele sau alte obiecte rugoase pentru a freca pielea
  • nu freca pielea cu prosopul, mai degrabă tamponează

2. Aplică o cremă emolientă imediat după duș

Cremele și loțiunile emoliente acționează bine dacă sunt cantonate în piele. Pentru ca pielea să păstreze cât mai mult din cremele emoliente, trebuie aplicate imediat după duș.

3. Cremele și unguentele sunt preferabile loțiunilor atunci când ai piele uscată

Cremele și unguentele sunt mai eficiente și mai puțin iritante decât loțiunile.

Caută creme și unguente care au mai multe din următoarele ingrediente:

  • ulei de jojoba
  • dimeticona
  • glicerina
  • acid hialuronic
  • acid lactic
  • lanolină
  • uleiuri minerale
  • petrolatum (vaselina)
  • unt de shea
  • uree

Bine de știut
Dacă ai pielea de pe mâini uscată, poartă mereu la tine o cremă hidratantă nu prea grasă, pe care să o aplici pe mâini de fiecare dată când te speli pe mâini.

Cremele emoliente cu pH neutru ajută la menținerea funcției de barieră a pielii. Unguentele au un conținut mai mare de uleiuri și folosirea lor poate fi neplăcută pe parcursul zilei. De aceea, este de preferat să le utilizăm seara, la culcare.

Nu este neobișnuit să încercăm mai multe creme emoliente până ce identificăm una potrivită. Se poate începe cu o cremă emolientă cu 10% uree și ulterior putem testa altceva.

4. Nu folosi produse de îngrijire a pielii care conțin ingredientele:

Aceste ingrediente împiedică pielea să rețină uleiuri naturale.

Află mai mult ⮕ Cum îngrijești pielea după 40 ani?

5. Caută produse de îngrijire a pielii fără parfumuri

Parfumurile sunt substanțe chimice care neutralizează mirosul altor ingrediente. Aceste substanțe chimice irită excesiv pielea uscată, sensibilă și îndepărtează uleiurile naturale.

6. Poartă mănuși

Mâinile sunt primele la care observăm că avem piele uscată.

Este recomandat să purtăm mănuși în anumite situații:

  • urmează să facem activități în care mâinile vor fi ude
  • este frig afară
  • urmează ca mâinile să aibă contact cu substanțe chimice (de exemplu: soluții cu clor)

7. Atenție la alegerea detergentului de rufe

Când ai pielea uscată, chiar și detergentul poate fi iritant. Pentru a evita acest acest lucru folosește detergent hipoalergenic.

8. Hidratează-te și folosește un umidificator

Umidificarea aerului în cameră menține mucoasele și pielea umede. Menținerea umidității la 60% este recomandabilă.

Hidratarea corespunzătoare face mai puțin probabilă deshidratarea pielii.

9. Piele uscată și mâncărimi (prurit)

Pruritul (mâncărimile de piele) oate apărea datorită gradului de uscăciune a pielii, dar poate semnala și unele afecțiuni cum sunt:

Scărpinatul nu calmează decât temporar mâncărimile și poate provoca leziuni ale pielii care ulterior se pot infecta.

Dacă medicul prescrie o cremă cu corticosteroizi pentru calmarea pruritului, aceasta poate fi folosită simultan cu o cremă emolientă pe suprafața cu piele uscată fără să diminueze acțiunea cremei cu corticosteroizi.

Odată stabilită cauza mâncărimilor de piele, se pot folosi creme cu mentol care stimulează fibrele nervoase să transmită o senzație de rece. Nu se aplică cremele cu mentol dacă pielea are eroziuni de la scărpinat.

Cremele cu capsaicină (0,075%) au efect antipruriginos și sunt utile atunci când cauza mâncărimilor de piele este neuropatică (datorată afectării fibrelor nervoase), cum este la diabet.

Citește mai departe…

Prurit (mâncărimi de piele): cauze și remedii simple
Piele sănătoasă: sfaturi practice pentru fiecare vârstă
Toner sau astringent? Ce se potrivește cel mai bine pielii tale?
Retinol. Cum să-l folosești pentru riduri, pete sau acnee?

Bibliografie

Dieta pentru ficatul gras: ce alegem, ce evităm?

Servus Med
-
0
Dieta pentru ficatul gras: ce alegem, ce evităm?

Ficatul gras non-alcoolic reprezintă acumularea de grăsimi la nivelul ficatului fără să fie implicat consumul de alcool. Apare frecvent dacă există obezitate și diabet.

Ficatul gras poate să nu dea niciun simptom. Dar poate evolua spre steatoza hepatică.

Apar inflamație și fibroză la nivelul ficatului. Complicațiile sunt: ciroza, insuficiența hepatică și chiar cancer hepatic.

Nu există un tratament medicamentos pentru ficatul gras non-alcoolic. Numai dieta și mișcarea fizică pot produce reversia ficatului gras în stadii inițiale.

De unde să începi dacă ai ficatul gras?

∎ mergi la un medic specialist gastroenterolog
∎ discută care sunt modalitățile de îmbunătățire a situației
∎ încearcă să reduci greutatea corporală dacă ai obezitate
∎ reducerea nivelului de colesterol și trigliceride
∎ controlează eficient diabetul
∎ evită alcoolul

Dieta pentru ficatul gras: principii de bază

Grăsimi

Sunt 3 tipuri principale de grăsimi: saturate, mononesaturate și polinesaturate. Pe lângă acestea, există grăsimile trans pe care le găsim adesea notate pe eticheta alimentelor ca uleiuri vegetale parțial hidrogenate.

Consumul de grăsimi saturate și grăsimi trans crește și depozitele de grăsimi din ficat. Grăsimile nesaturate au efect pozitiv, prevenind apariția ficatului gras.

Carbohidrați

Există o relație demostrată între adaosul de zaharuri (sucroza, fructoza) și apariția ficatului gras.

Ficatul este principalul organ de metabolizare a fructozei. De fapt, ficatul metabolizează mai multă fructoză decât glucoză.

În acest proces este activată lipogeneza. Adică formarea de lipide (grăsimi) și acumularea lor în ficat.

Evitarea alimentelor și băuturilor cu zahăr adăugat este un principiu de bază în managementul ficatului gras.

Vitamine și minerale

Persoanele cu ficat gras au mai frecvent un nivel scăzut de zinc, cupru, vitamine A,C,D,E și carotenoizi.

∎ În plus, excesul de fier sau seleniu la persoanele cu ficat gras poate agrava boala.

∎ Suplimentarea cu vitamina E este o practică obișnuită pentru persoanele cu ficat gras la care a apărut deja steatoza hepatică.

Nu se administrează vitamina E de la început deoarece se ține cont de efectele secundare ale suplimentării a la long.
Vitamina E este implicată în apariția anumitor tipuri de cancere.

Dietele cu efect benefic și amplu studiate în cazurile de ficat gras sunt dieta mediteraneană și dieta DASH.

Dieta mediteraneană este bazată pe consumul crescut de fructe, legume, cereale integrale, semințe și nuci.
Urmărirea acestui mod de alimentație și adaosul a 3 cafele/zi plus 4 linguri de ulei de măsline este una din metodele acceptate pentru combaterea ficatului gras.

Află mai mult ⮕ Dieta mediteraneană: lista de cumpărături și regulile de bază

Durata dietei

Este bine să ne testăm preferințele în funcție de alimentele recomandate. Și să facem un plan pe termen lung.

Dieta pentru ficatul gras implică schimbarea unui stil de alimentație cu care ne-am obișnuit. Schimbarea definitivă.

Dacă adoptăm regimul sănătos de alimentație pentru perioade scurte, după ce revenim, ficatul gras reapare.

Ce să mănânci dacă ai ficatul gras?

Academia Americană de Nutriție recomandă pentru 1 săptămână:

  • 2-4 porții de fructe
  • 3-5 porții de legume
  • 6 porții de cereale integrale
  • 2-3 porții de carne slabă
  • 2-3 porții de lactate degresate
  • 2 porții de grăsimi sănătoase/ uleiuri vegetale
  • 3-4 porții de nuci și semințe
  • nicio porție de dulciuri

Află mai mult ⮕ Nucile: la ce ajută dacă le consumăm zilnic?

Ce alegem?

Cereale integrale: în special cele cu index glicemic scăzut.
De exemplu: ovăz, orz, bulgur, orez brun, grâu

Leguminoase: fasole, mazăre (preferabil neconservate)

Legume cu amidon: cartofi dulci, napi

Legume fără amidon: brocoli, spanac, ceapă, sparanghel, ciuperci, morcovi, roșii, conopidă

Grăsimi sănătoase: ulei de măsline extravirgin, avocado

Proteine: carne albă de pui sau curcan, ouă, carne slabă de porc, proteine din surse vegetale (năut, linte)

Pește bogat în omega3: somon, ton, sardine

Fructe: afine, aronia, cătina și alte fructe de pădure, kiwi, mere, portocale, lămâi

Lactate degresate: iaurt grecesc parțial degresat, kefir parțial degresat

Ierburi aromatice: busuioc, pătrunjel, rozmarin, cimbru, coriandru

Află mai mult ⮕ Protejarea ficatului prin metode naturale

De ce alegem aceste grupe alimentare?

Cerealele integrale. Sunt bogate în vitamine și minerale, dar conțin și fibre. Mențin senzația de sațietate și permit reducerea porției.

Leguminoase. Sunt foarte bune surse de proteine vegetale. Conțin și carbohidrați complecși care previn fluctuațiile de glicemie. Nu conțin multe grăsimi.

Legumele cu amidon. Sunt carbohidrați complecși. Conțin fitonutrienți, fibre, dar și vitamine. Vitamina C, de exemplu, este un puternic antioxidant.

Legumele fără amidon. Sunt bogate în fibre și sărace în calorii. Ar trebui să fie baza alimentației pentru că aduc nutrienți importanți.
Legume ca ceapa verde, sparanghel, usturoi pot contribui la reducerea trigliceridelor și a glicemiei.

Semințe și nuci. Sunt bogate în omega 3 și contribuie la reducerea trigliceridelor. Au și efect antiinflamator.
Opțiunile trebuie să fie pentru semințe și nuci nesarate, neprajite.

Proteine. Sunt importante pentru funcționarea mușchilor, pentru reparațiile celulare, dar și pentru imunitate.

Persoanele cu ficat gras trebuie să se orienteze spre surse de proteine cu conținut redus de grăsimi saturate. Și cu calorii mai puține.

De exemplu: 100 g de carne de pui aduce cu 150 cal mai puțin decât 100 g carne de vită.

Lactate degresate. Sunt bogate în calciu, vitamina D și probiotice. Probioticele mențin flora intestinală și contribuie la evoluția bună a ficatului gras.
Unele studii au confirmat legătura ficatului gras cu funcționarea deficitară a florei intestinale normale.

Pește gras. Este bogat în omega 3. Poate reduce nivelul de trigliceride și acumularea grăsimilor în ficat.

Fructe. Aduc vitamine, fibre și antioxidanți.
Persoanele care consumă predominant fructe și legume își mențin mult mai ușor greutatea corporală.

Ierburi aromatice. Dau parfumul mâncărurilor, dar sunt bogate și în antioxidanți cu efect antiinflamator.

Află mai mult ⮕ Ficatul gras: se poate vindeca?

Ce evităm?

  • Carbohidrați rafinați. Pâine albă, orez alb, paste din făină albă
  • Îndulcitori de tipul: siropuri bogate în fructoză, zahăr
  • Grăsimi saturate și grăsimi trans. Margarina, produse de patiserie, alimente prăjite, carne roșie cu grăsime, brânză nedegresată, alimente procesate și ambalate
  • Băuturi: sucuri, băuturi pentru sportivi, băuturi carbogazoase
  • Dulciuri: prăjituri, bomboane, gogoși
  • Carne procesată: bacon, cârnați, prosciutto, pate de ficat

Dieta pentru ficat gras: diferă de dieta mediteraneană?

Nu. Este tot dieta mediteraneană care presupune consumul crescut de fructe și legume proaspete, cereale integrale, semințe și nuci.
Este redus consumul de carne și încurajat consumul de pește și hrană marină.

Pe lângă remisia pe cât posibil a ficatului gras, acest tip de regim alimentar are și alte beneficii:

  • controlul mai bun al diabetului
  • reducerea LDL-colesterol
  • reducerea riscului de boli cardiovasculare

Până ce nu scăpăm de kg în plus (dacă sunt), starea ficatului nu se îmbunătățește. De aceea, este importantă și reducerea porției.

Citește mai departe…

Grăsimi alimentare bune și grăsimi de evitat
Arderea grăsimilor sau cum să faci mișcare ca să slăbești?
Regim hepatic pentru ciroză: ce alegem? ce evităm?
Analize pentru ficat

Bibliografie

Ficatul gras: se poate vindeca?

Servus Med
-
0
Ficatul gras: se poate vindeca?

Răspunsul scurt este DA. Ficatul gras non-alcoolic este legat în special de tulburările metabolice și de obezitate. Nu există medicamente care tratează această afecțiune, dar evoluția se îmbunătățește semnificativ la schimbarea stilului de viață.

Între 20-60% din persoanele cu obezitate și indice de masă corporală BMI peste 30, au ficat gras.

În ghidurile de tratament pentru ficatul gras non-alcoolic se precizează că la o scădere în greutate cu 3-5% se reduce cantitatea de grăsime acumulată în ficat.

Dar pentru a îmbunătăți semnificativ progresia bolii este nevoie de mai mult.

Un studiu publicat în revista Gastroenterology a urmărit rezultatele unui program de dietă și antrenament fizic pe care l-au respectat, timp de 1 an, 293 de persoane cu ficat gras.

Toți cei incluși în studiu aveau o boală avansată, în sensul în care deja apăruse steatohepatita caracterizată prin inflamație a țesutului hepatic urmată de fibroză.

Persoanele care au reușit să scadă în greutate cu 10% au prezentat o reversie a bolii în proporție de 90%.

Află mai mult ⮕ Ce este steatohepatita?

Ficatul gras are legătură și cu ceea ce mâncăm nu doar cu dimensiunea porției

Celulele hepatice (hepatocite) au un rol pivotal în desfășurarea reacțiilor complexe ale ficatului: metabolism, detoxifiere, imunitate sau sinteza de proteine.

Un factor cheie este enzima numită adenozin-kinază ADK din interiorul hepatocitelor. O cercetare recentă arată că ADK poate fi implicată în progresia bolii.

ADK hepatocitară favorizează depunerea de grăsime intrahepatic și apariția inflamației. Ambele condiții duc la apariția ficatului gras care ulterior poate evolua spre steatohepatită.

Având în vedere că există dovezi că dieta influențează apariția și progresia bolii, autorii studiului spun că viitoarele cercetări se pot concentra pe componente alimentare ce pot inhiba ADK reducând acumularea grăsimii.

Unul din aceste componente este indolul care se găsește natural în crucifere cum ar fi varza, conopida, kale sau varza de Bruxelles.

Află mai mult ⮕ Grăsimea abdominală: cauze, pericole, soluții eficiente

Dieta pentru ficat gras

Ficatul gras non-alcoolic este rezultatul obezității. Mai ales grăsimea depusă pe abdomen ne avertizează că am putea avea ficat gras.

Bine de știut
Dacă dimensiunea taliei depășește jumătatea înălțimii, deja ai depășit greutatea optimă.

Alimentația bogată în grăsimi saturate și carbohidrați rafinați (în special dulciuri și băuturi îndulcite cu sirop de porumb bogat în fructoză) favorizează creșterea în greutate și apariția ficatului gras.

Cercetătorii au observat că în special consumul de sucuri îndulcite cu sirop de fructoză contribuie la apariția ficatului gras și la evoluția bolii spre fibroză.

Află mai mult ⮕ Cum să consumi dulciuri fără să deranjezi glicemia și caloriile?

Principiile de bază ale regimului alimentar:

• înlocuirea grăsimilor saturate, cât de mult posibil, cu grăsimi sănătoase, mono- și polinesaturate

• alimentație echilibrată, de tip mediteranean, cu multe fructe, legume, pește, nuci, ulei de măsline

• evitarea alcoolului

• protejarea florei intestinale, consumul de alimente prebiotice și probiotice care favorizează diversitatea microbiomului

Flora intestinală joacă un rol important în apariția ficatului gras și evoluția spre steatohepatită.

• dozarea vitaminei D și corecția deficitului atunci când este cazul

S-a constatat că 25% din persoanele cu ficat gras prezintă și lipsă de vitamina D.

• urcă-te pe cântar zilnic

Este mai ușor să menții greutatea dacă te cântărești frecvent pentru că poți lua măsuri la timp. Mai greu dai jos kg în plus când sunt mai multe de 5.

La dietă se adaugă mișcarea. Dacă am merge pe jos 45 min/ zi în pas alert, timp de 5 zile pe săptămână, restricțiile alimentare nu ar mai fi atât de necesare pentru a ne menține greutatea.

Citește mai departe…

Calitatea somnului și ficatul gras
De ce apare ficatul gras și cum putem preveni?
Pot să beau cafea dacă am probleme cu ficatul?
Colesterol și trigliceride crescute: regim alimentar și tratament
Cum scăpăm de burtă la menopauză?

Bibliografie

Tratamentul infecției urinare

Servus Med
-
0
Tratamentul infecției urinare

Tratamentul infecției urinare cu antibiotice nu este necesar totdeauna și nici nu este suficient dacă nu ne hidratăm corespunzător. În același timp, după tratarea unui episod acut de infecție urinară, sunt necesare măsuri preventive ca să împiedicăm reapariția infecției.

Infecția urinară este semnalizată de usturimi la urinat, senzație de arsură și durere. De foarte multe ori infecțiile urinare sunt simple și simptomele dispar cu hidratare corespunzătoare și antiinflamatoare.

Totuși, dacă simptomele nu dispar în 2 zile, pot fi necesare antibiotice. Infecția poate progresa de la vezica urinara la rinichi, ceea ce agravează situația.

Remediile naturale nu mai sunt suficiente în acest caz și continuarea aplicării lor poate crește riscul de complicații.

Tratamentul infecției urinare

Remedii pentru acasă

1. Hidratare suficientă

Hidratare suficientă înseamnă urină mai multă. Simplul fapt că aparatul urinar este ”spălat” cu un flux mai mare de urină, nu va da timp bacteriilor să se dezvolte.

Dacă, de obicei, ne hidratăm suficient cu aproximativ 8 pahare de apă/ zi, în cazul în care infecția urinară a apărut este necesară dublarea cantității de lichide consumate.

Aproximativ 16 pahare de apă vor asigura un flux de urină crescut.
Bacteriile gata formate pot fi îndepărtate, iar diureza crescută nu dă timp altor bacterii să crească.

Hidratarea suficientă este dovedită de cantitatea de urină/ 24 ore și de aspectul galben-pai al acesteia. Cantitatea de pahare de apă recomandată este doar orientativă.

Efectul și scopul hidratării abundente este producția cât mai mare de urină și ”spălarea” tractului urinar.

Este o măsură esențială în tratamentul infecției urinare. Medicii urologi o denumesc ”cura de diureză”. Fără această măsură, celelalte metode de tratament sunt mult mai puțin eficiente.

Află mai mult ⮕ Infecție urinară: Simptome și complicații

2. Suc de merișoare

Sucul de merișoare întră în discuție datorită abilității sale de a împiedica fixarea bacteriilor pe pereții aparatului urinar.

Unii specialiști au dubii referitoare la eficiența sucului de merișoare în tratamentul infecției urinare.

Totuși, un studiu efectuat de Boston University School of Medicine a concluzionat că un pahar de suc de merișoare (aproximativ 240 ml) băut zilnic, timp de 24 de săptămâni, reduce cu 45% incidența reapariției infecției urinare.

Ghidurile europene de tratament al infecției urinare recomandă sucul de merișoare tot pentru prevenirea reapariției infecției urinare.

3. Evitarea băuturilor iritante

Lichidele care pot irita tractul urinar trebuie evitate în timpul infecției urinare: alcool, cofeină, sucuri de citrice.

Trebuie evitate în cursul infecției urinare pentru că accentuează senzația de micțiune frecventă.

4. Căldură locală

Comprese calde sau sticle cu apă caldă plasate pe abdomen ușurează disconfortul generat de infecție.

Se pot folosi compresele reutilizabile cu gel, ținute 15 min în apă fiartă.

5. Medicamente fără prescripție medicală

Sunt medicamente utilizate pentru a diminua disconfortul și durerea provocată de infecția urinară.
Nu tratează cauza infecției urinare, ci doar diminuează simptomele: usturimi la urinare, durere, febră.

În această categorie intră:

  • antiinflamatoare nesteroidiene tip ibuprofen
  • acetaminofen (paracetamol)

Aceste medicamente pot fi procurate fără rețetă, dar nu trebuie consumate fără să cunoaștem efectele lor secundare.

De asemenea, utilizarea lor nu poate înlocui antibioticul atunci când acesta este necesar.

6. Medicamente cu prescripție medicală

Medicul va alege prima linie de tratament pentru infecția urinară la prima manifestare, din următoarele antibiotice: nitrofurantoin, trimetoprim-sulfametoxazol sau fosfomicină.

Nitrofurantoin are o rată de succes a vindecării de 80-90%; acționează pe unele specii de E.Coli, dar nu pe toate; se urmează doza prescrisă de medic pentru 5 zile ( de obicei, 100 mg/zi)

Trimetoprim-sulfametoxazol ( mai cunoscut ca biseptol) are o rată de succes a vindecării de 90-100% și acționează pe microbii care dau de obicei infecții urinare; doza prescrisă de medic va fi urmată pentru 3 zile.

Fosfomicina are o rată de succes de 80-90%, dar acționează pe microbi care de obicei sunt rezistenți la celelalte antibiotice; se administrează o singură doză de 3 g

Dacă există alergii la unul din cele 3 antibiotice, medicul va decide altă alegere

Fluorquinolonele (ciprofloxacin, norfloxacin/ nolicin, etc) pe care obișnuim să ni le auto-administrăm când apar simptome, au efecte secundare cardiace importante. Și nu mai au eficiența pe care o aveau mai demult în tratarea infecției urinare.

Tratamentul infecției urinare

Dacă infecția urinară este recidivată, cu episoade de cistită repetate, tratamentul antibiotic trebuie cât mai scurt posibil pentru a reduce la minim efectele secundare (nu mai mult de 7 zile)

Dacă infecția urinară recidivată nu răspunde la tratamentul cu antibiotice per os, se va apela la un tratament antibiotic pe cale intravenoasă, conform antibiogramei.

Dacă simptomele de infecție urinară persistă după antibiotice, urocultura trebuie repetată și stabilit un alt plan de tratament.

Dacă infecția urinară afectează și rinichii (pielonefrita) medicul poate indica antibiotice intravenos. Se folosesc: Penicilina, Amoxicilina, Augmentin (amoxicilina + acid clavulanic), Cefalosporine, Fluorchinolone.
Ideal, în acest caz, este ca alegerea antibioticului să fie ghidată de antibiogramă.

Pentru persoanele cu un sistem imunitar incompetent durata tratamentului cu antibiotice va fi prelungit până la 21 de zile.

Află mai mult ⮕ Antiseptic urinar la fel de eficient ca antibioticele pentru infecția urinară

Tratamentul infecției urinare

Medicina complementară

Probiotice – nu și-au dovedit eficiența nici în tratarea, nici în prevenirea infecției urinare

Suplimente cu zinc au fost utilizate pentru presupusele lor efecte benefice.
Un studiu clinic publicat în Journal of Urology a concluzionat însă că suplimentele cu zinc, nu doar că nu au adus niciun beneficiu în tratarea infecției urinare, dar au generat complicații genitourinare.

Efectul altor remedii naturale ca usturoi, năsturel, salvia, coada calului nu a fost confirmat de studiile clinice. Nu și-au dovedit niciun beneficiu în tratarea infecției urinare.

Sucul de merișoare și suplimentele cu merișoare sunt indicate celor cu infecție urinară recidivată.

D-manoza

Este un supliment alimentar care conține un zahăr derivat din merișoare și din alte plante. Spre deosebire de alte zaharuri, D-manoza nu este metabolizată în organism, nu determină creșterea glicemiei și se elimină rapid (în 30-60 min).

Efectul D-manozei este de a tapeta tractul urinar și a împiedica atașarea bacteriilor.
Se știe că infecția urinară cu E. Coli recidivează datorită faptului că bacteria se cantonează în interiorul celulelor epiteliale ale tractului urinar; de aici se eliberează repetat atunci când există condiții favorabile (de exemplu, deshidratare).

Nu există dovezi că D-manoza poate trata infecția urinară. Dar, utilizarea ei zilnică s-a dovedit eficientă în prevenirea infecției urinare.

D-manoza poate provoca balonare, diaree sau scaune moi. Ca orice medicament sau supliment alimentar, nu este recomandabil a fi utilizat fără să întrebați medicul care cunoaște toate afecțiunile pe care le aveți.

Citește mai departe…

Pielonefrita: care sunt semnele că infecția a ajuns la rinichi?
Cum prevenim infecția urinară recidivată ?
Cum se transmite infecția urinară?
Infecția urinară la femei: 16 reguli de tratament
Infecția urinară la bărbați

Bibliografie

Complicațiile infecției urinare

Servus Med
-
0
Complicațiile infecției urinare

Infecția urinara este frecventă și poate afecta oricare din porțiunile aparatului urinar: rinichi, vezica urinară sau uretra. Complicațiile infecției urinare apar în lipsa tratamentului sau atunci când coexistă și alte afecțiuni renale, diabet sau imunodeficiență.

Aproximativ 60% din femei fac cel puțin o dată în viață infecție urinară, dar și copiii și bărbații sunt expuși acestei infecții.

Există 2 tipuri de infecții urinare în funcție de localizare:

∎ infecții urinare joase – localizate la nivelul vezicii urinare și uretrei

∎ infecții urinare înalte – care afectează rinichii și ureterele; infecția localizată la rinichi este numită pielonefrită.

Simptomele infecției urinare

Infecția urinară joasă (cistita)

Apare când bacteriile pătrund pe la nivelul uretrei și infecția cuprinde vezica urinară. Simptomele apar în câteva ore:

  • durere sau senzație de arsură și usturime la urinat (disurie)
  • senzație de urinare frecventă
  • micțiuni frecvente noaptea (nicturie)
  • scăpări de urină involuntare (incontinența urinară)
  • eliminarea unor cantități mici de urină, chiar dacă mergem frecvent la baie
  • urină puternic mirositoare
  • urina tulbure (piurie sau eliminare de puroi în urină)
  • hematurie (sânge în urină)
  • durere sau disconfort în etajul abdominal inferior
  • durere pelvina la femei
  • febră ușoară
  • oboseală

Află mai mult ⮕ De ce reapare infecția cu E.coli după ce ne-am tratat?

Infecția urinară înaltă (pielonefrita)

Infecția urinară migrează din vezică spre rinichi și apare pielonefrita. Situația reprezintă o urgență medicală deoarece poate provoca o infecție generalizată (septicemie sau sepsis).

Simptomele pielonefritei sunt:

  • febră mare (peste 38℃ )
  • frisoane
  • greață și vărsături
  • durere de o parte si de alta a coloanei lombare care se extinde în față, către abdomen

Cazuri speciale sunt copiii și vârstnicii, deoarece manifestarea infecției urinare nu este tipică și poate fi mai greu recunoscută.

La nou născuți infecția urinară poate fi semnalată de faptul că urina are un miros neplăcut, iar copilul este mofturos, plânge excesiv și refuză alimentația.

La copii mai mari se observă disuria, urgența la urinat, incontinența urinară (enurezis) sau faptul că pun mâna frecvent sau își scrpină organele genitale.

La vârstnici infecția urinară poate să nu dea niciunul din semnele tipice de la adult.
În schimb poate apărea incontinența urinară și confuzia mentală, semn că bacteriile au ajuns în sânge și este pericol de sepsis.
Mirosul urinei este un semn care apare și ne poate orienta către infecția urinară.

Complicațiile infecției urinare

Complicațiile infecției urinare apar dacă infecția este netratată. Dar și dacă persoana cu infecție urinară are alte boli renale, diabet sau boli cu afectarea imunității.

Complicațiile includ:

  • infecția urinară recidivată, care apare de cel puțin 2 ori în 6 luni sau de 4 ori pe an; este o complicație frecventă la femei
  • strictura uretrală la bărbați care presupune o îngustare a uretrei și infecția urinară repetată
  • naștere prematură sau nou-născut cu greutate mică la naștere dacă infecția urinară apare la gravide
  • afectare renală pe termen lung
  • urosepsis – infecție generalizată care pune viața în pericol

Află mai mult ⮕ Infecție urinară și diabet: semne de alarmă

Complicațiile infecției urinare la copii

La nou născut, infecția urinară are puține semne de alarmă și poate fi remarcată când deja este sepsis.

Apelați de urgență la medic dacă observați semnele unei infecții severe:

  • icter (culoare galbenă la ochi și piele)
  • febră înaltă
  • tonus diminuat
  • vărsături
  • urină tulbure sau cu sânge
  • tulburări de respirație
  • tegumente de culoare albăstruie (cianoză)
  • semne de meningită

Află mai mult ⮕ Infecția urinară la copii și bebeluși: semne de alarmă

Complicații la vârstnici

Semnele infecției urinare pot să nu fie foarte evidente la vârstnici și poate să evolueze neobservată până la sepsis.

Semnele de sepsis:

  • puls rapid (tahicardie)
  • febră sau hipotermie
  • tulburări de respirație
  • transpirații
  • anxietate extremă
  • durere pelvină, durere abdominală, durere de spate
  • simptome asemănătoare demenței (encefalita)

Evoluția poate fi fatală. Semnele trebuie recunoscute pentru a apela rapid la medic.

Citește mai departe…

Infecția urinară: Tratament și remedii eficiente
Pielonefrita: semnele infecției la rinichi
Infecția urinară la bărbați
Este contagioasă infecția urinară?
De ce urinez des noaptea?

Bibliografie
  • –Acute Pyelonephritis. [Updated 2019 Feb 28]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2019
    – Complicated urinary tract infection in adults. Can J Infect Dis Med Microbiol. 2005
    – National Collaborating Centre for Women’s and Children’s Health (UK). Urinary Tract Infection in Children: Diagnosis, Treatment and Long-term Management., 2019

Remedii din plante interzise înainte de operație

Servus Med
-
0
Remedii din plante interzise înainte de operație

Folosirea unor remedii din plante înainte sau după o intervenție chirurgicală ne poate expune la pericole. Așa cum aspirina sau anticoagulantele trebuie întrerupte și înlocuite cu alte tratamente în preajma unei operații, tot așa este și cu unele suplimente, chiar dacă sunt din plante.

Discuția cu medicul anestezist înaintea intervenției chirurgicale ne poate lămuri exact ce este voie să folosim preoperator, ce este bine să întrerupem și cu cât timp înainte.

Din păcate, suntem tentați să nu menționăm suplimentele pe care le consumăm considerând că remediile din plante nu pot avea efecte de care trebuie ținut cont la anestezie și operație.

Adevărul este că unele din cele mai puternice medicamente au la bază substanțe naturale provenite din plante.

Pe de altă parte, nu toți medicii cunosc în amănunt suplimentele nutritive. Este important să fim informați fiind vorba de riscurile noastre la operație.

Remedii din plante care pot cauza sângerare excesivă

Lista suplimentelor din plante care pot exagera sângerarea (hemoragia) cu ocazia unei intervenții chirurgicale include:

  • Gingko Biloba
  • Usturoi
  • Ginseng
  • Ulei de pește (acizii grași omega-3)
  • Ceai verde
  • Angelica polymorpha
  • Spilcuța (Tanacetum parthenium)
  • Palmier pitic (Serenoa repens)
  • Cătina

Aceste suplimente pot accentua și efectul medicamentelor anticoagulante dacă avem în tratament acest tip de tratament.

Află mai mult ⮕ Anticoagulante. Ce medicamente și alimente fluidifică sângele?

Remedii din plante care interacționează cu anestezicele

Suplimente care interacționează cu alte medicamente

  • Echinacea
  • Lemn dulce (Glycyrrhiza glabra)
  • Sunătoare
  • Kava

Remedii din plante (suplimente) care pot fi toxice pentru ficat

Ficatul este un organ esențial în producerea factorilor de coagulare a sângelui. Funcționarea normală a ficatului este în mod deosebit importantă în cazul intervențiilor chirurgicale.

Unele suplimente din plante pot afecta ficatul. Lista include:

Aloe este folosită pentru probleme gastrice, ca laxativ, ca tonic general și pentru efectele anti-aging. S-au raportat creșteri de transaminaze, icter, hepatită acută.

  • Rostopasca (Chelidonium majus )

Folosită în uz extern pentru eczeme sau uz intern pentru sindrom de colon iritabil, litiază biliară. S-au constatat cazuri de colestază cu scăderea secreției de bilă sau blocarea eliminării normale a bilei.

  • Valeriana officinalis

Valeriana este folosită pentru anxietate și insomnie. S-au constatat cazuri de hepatită acută, fibroză hepatică, hepatomegalie (ficat mărit).

  • Serenoa repens (palmier pitic)

Palmierul pitic este folosit pentru a micșora volumul prostatei în adenomul de prostată. S-a consemnat creșterea enzimelor hepatice, dar cu revenire la normal după oprirea tratamentului.

Află mai mult ⮕ Analize pentru ficat

De reținut

Unele remedii naturale ar trebui oprite cu 2-4 săptămâni înaintea unei intervenții chirurgicale deoarece pot accentua hemoragia sau pot interacționa cu anestezice și alte medicamente.

Este important să ne informăm asupra efectelor secundare ale suplimentelor pe care le consumăm și să comunicăm medicului anestezist toate medicamentele pe care le consumăm, dar și suplimentele nutritive.

Remediile din plante incluse în listele de mai sus nu sunt singurele care pot avea efectele menționate, dar sunt dintre cel mai frecvent folosite.

Efectele suplimentelor asupra coagulării sângelui nu sunt nici previzibile, nici cuantificabile, de aceea este necesară întreruperea lor cu un interval de timp suficient înaintea unei operații planificate.

Citește mai departe…

Sunătoarea. La ce ajută și ce precauții sunt necesare?
Salvia. La ce ajută și ce precauții sunt necesare?
Cătina: beneficii dovedite și precauții
Aloe. Cum să o folosești fără riscuri?
Berberina: este un fel de ozempic util la diabet și obezitate?

Bibliografie

CĂTINA: beneficii dovedite și precauții

Servus Med
-
0
CĂTINA: beneficii dovedite și precauții

Cătina (Hippophae rhamnoides) este un arbust cu valoare de plantă medicinală. Se folosesc în acest scop frunzele, semințele sau fructele. Cătina este bogată în vitamine, minerale, antioxidanți și alți compuși bioactivi.

Cătina este un arbust nativ în nord-estul Europei și Asia Centrală. Fructele galben-portocalii se folosesc în alimentație, dar mai ales pentru proprietățile medicinale.

În Grecia antică cătina era utilizată pentru hrana cailor. Caii creșteau în greutate și pielea era mai lucioasă. De aici și denumirea: Hippophae se traduce prin ”cal lucios”.

Cătina este un arbust rezistent la îngheț, până la -40 grade C, dar și la temperaturi ridicate și uscăciune. Arbustul necesită o perioadă de 4 ani de la stadiul de semințe până ce ne putem bucura de fructe.

Fructele excelează prin conținutul în vitamina C (600 mg/ 100g fructe) și vitamina E (160 mg/ 100g fructe). Pulpa și semințele conțin uleiuri esențiale cu proprietăți medicinale.

Cum se pot explica beneficiile cătinei?

Cătina este bogată în vitamina A, B1, B2, C, E, K, P, dar conține și flavonoide cu efect antioxidant. Quercitina este unul din aceste flavonoide.

Efectul antioxidant al cătinei este destul de bine documentat în studii farmacologice.

Acest efect este presupus pozitiv în evoluția unor boli: cancer, boli cardiovasculare, diabet, funcționarea sistemului imunitar, boli hepatice, leziuni provocate de radiații, afecțiuni oculare sau ale pielii.

Află mai mult ⮕ Superalimente care ne ajută să îmbătrânim sănătoși

Cătina: Beneficii presupuse

Studiile clinice desfășurate până în prezent confirmă numai parțial toate efectele benefice presupuse ale cătinei.

Dermatita atopică (eczema)

În compoziția chimică a cătinei intră acizii grași linoleic și alfa-linoleic utili în dermatita atopică.

Utilizarea uleiului de cătină modifică compoziția glicolipidelor de la nivelul celulelor pielii. Uleiul de cătină se obține din semințe sau din pulpa fructului.

Totuși, efectul diminuării simptomelor dermatitei atopice nu a putut fi pus clar în evidență. Sunt necesare studii clinice suplimentare.

Află mai mult ⮕ Cum se tratează dermatita atopică sau eczema?

Ochi uscați

Consumul de acizi grași se asociază cu diminuarea simptomelor de ”ochi uscați”.

Cătina fiind bogată în acid linoleic și alfa-linoleic poate avea efecte benefice la persoanele cu ochii uscați.

Află mai mult ⮕ Ce este sindromul de ochi uscați?

Cătina pentru boli cardiovasculare

Efectul antioxidant al cătinei a fost clar demonstrat în numeroase studii științifice.

Acest efect a fost luat în considerare când s-a examinat efectul cătinei la persoane cu arterioscleroză.

Persoanele cu boală cardiacă ischemică (angina pectorala) au afirmat o reducere a frecvenței de apariție a durerii precordiale.

Efectul a putut fi pus în evidență și prin teste de măsurare a performanței cardiace și EKG.
Sunt necesare însă studii mai ample pentru a trage o concluzie.

Ciroza

Rezultatul studiilor clinice de până acum arată îmbunătățirea funcțiilor ficatului și reducerea enzimelor hepatice (ALT și AST).
Deși efectul este promițător, necesită confirmare.

Află mai mult ⮕ Regim hepatic pentru ciroză: ce alegem? ce evităm?

Răceala

Este una din utilizările cele mai răspândite ale cătinei.
Diverse studii de laborator au confirmat efectul imunomodulator al cătinei.

Totuși, în practică nu este un efect semnificativ statistic al cătinei asupra gravității siptomelor de răceală sau asupra duratei.

Diabet

În studii pe animale și pe oameni, cătina (fructe, ulei de cătină) și-a demonstrat efecte antidiabetice.

S-a constatat reducerea glicemiei și a hemoglobinei glicozilate HbA1.

La copiii cu diabet zaharat tip 1, s-a constatat chiar regenerarea celulelor pancreatice.

Hipertensiune

Cătina poate reduce valorile tensiunii arteriale sistolice și diastolice.

Efectele raportate sunt similare medicamentelor antihipertensive calciu-blocante (nifedipina) și inhibitori de enzimă de conversie (enalapril).

Studiile nu sunt încă suficiente pentru a face recomandări clare.

Află mai mult ⮕ Ceaiuri eficiente pentru hipertensiune

Ulcer peptic

Efectele cătinei în ulcerul peptic s-au confirmat deocamdată doar în studii pe animale.

Scade secreția acidă gastrică, vindecă leziunea gastrică sau duodenală. Poate inhiba chiar și unele tulpini de Helicobacter pylori.

Sunt necesare studii clinice care să confirme aceste efecte la om.

Obezitate

Cătina modulează adiponectina, o proteină produsă de adipocite și care este implicată în apariția obezității.

Efectele benefice posibile ale cătinei: reducerea greutății și a circumferinței taliei.

Cătina: Precauții

∎ nu sunt puse în evidență efecte toxice ale cătinei
∎ cătina poate accentua efectul medicamentelor anticoagulante și antiagregante (posibil risc de sângerare)
∎ cătina poate accentua efectul hipoglicemiant al medicamentelor utilizate pentru diabet zaharat
∎ cătina poate accentua efectul medicamentelor antihipertensive

Citește mai mult…

Aronia: beneficii și idei de preparare
Urzicile: la ce ajută și cum să le folosești?
Măceșele: încearcă-le dacă-ți plac remediile naturale
De ce să consumi fructe și legume violet?
Remedii naturale pentru care sunt dovezi științifice

Bibliografie
1...484950...130Pagina 49 din 130
2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă

Cele mai noi

Cele mai citite

Știri

Meniu