Caută
Acasă Blog Pagina 47

Mersul pe jos: 5 beneficii majore pentru inimă

Servus Med
-
0
Mersul pe jos: 5 beneficii majore pentru inimă

Mersul pe jos este unul din modurile de a face mișcare care pot preveni apariția sau agravarea afecțiunilor inimii și ale vaselor de sânge. Tot mersul pe jos este și tipul de exercițiu fizic aerobic cel mai accesibil la fiecare vârstă și în orice moment al zilei.

Inima este organul cel mai important care pompează minut de minut sânge oxigenat către toate celulele corpului nostru. Funcționarea optimă a inimii ține departe riscul îmbolnăvirii altor organe.

Recomandarea celor 150 min de antrenament fizic moderat-intens pe care ar trebui să le bifăm săptămânal este minimum necesar pentru a ne menține în formă performanța inimii. Cu 30 min de mers pe jos zilnic reușim să atingem măcar acest minim.

Exercițiile aerobice, cum este și mersul pe jos, accelerează bătăile cordului și frecvența respirațiilor. Ambele efecte sunt utile pentru a crește capacitatea inimii la efort.

Este demonstrat că persoanele inactive au un risc crescut de îmbolnăvire și o durată mai scurtă a vieții comparativ cu cele active.

Mersul pe jos ajută la scăderea tensiunii arteriale

Menținerea unei tensiuni arteriale normale înseamnă reducerea substanțială a riscului de boli cardiovasculare.

O cercetare care a inclus un grup de adulți hipertensivi și sedentari a demonstrat că mersul pe jos contribuie semnificativ la reducerea tensiunii arteriale. Tensiunea sistolică a scăzut cu 4 mmHg, iar tensiunea diastolică cu 1,8 mmHg după 6 luni în care subiecții studiului au practicat 300 min de mers pe jos săptămânal.

Află mai mult ⮕ Tensiunea arterială ușor mărită. Primele măsuri recomandate

Scad colesterolul și trigliceridele

Colesterolul și trigliceridele sunt analizele care ne arată ce risc avem ca vasele de sânge să se îngusteze și apoi să se blocheze prin formarea de plăci de colesterol (ateroame).

Ateroscleroza poate să nu dea nicun simptom până la infarctul miocardic sau accidentul vascular.

Mai multe studii clinice au concluzionat că mersul pe jos practicat regulat ajută la scăderea nivelului de colesterol și trigliceride reducând riscul de arterioscleroză și evenimente cardiace majore.

Află mai mult Ateroscleroza. Ghid complet

Mersul pe jos contribuie la menținerea greutății corporale

Mersul pe jos în ritm rapid ajută la reducerea dimensiunilor taliei (grăsimea abdominală) și a indicelui de masă corporală. Iar dacă nu ai kg în plus, tot mersul pe jos te ajută să-ți menții greutatea.

Nu poți scăpa de greutatea suplimentară doar cu mersul pe jos. Dar adăugat la modificarea regimului alimentar, antrenamentul aerobic contribuie substanțial la menținerea greutății.

Musculatura este cel mai mare consumator de calorii. Este logic, deci, că antrenamentul pentru creșterea masei musculare va contribui la numărul de calorii pe care le ardem.

Află mai mult ⮕ Arderea grăsimilor sau cum să faci mișcare ca să slăbești?

Îmbunătățirea circulației sângelui și reducerea inflamației

Dacă mergem pe jos în ritm rapid, inima bate mai accelerat și sângele circulă mai ușor către toate organele corpului. Fluxul sanguin și oxigenarea devin mai bune.

În plus, contracțiile musculare ale membrelor inferioare ajută la întoarcerea sângelui către inimă.

Inflamația este parte a sistemului normal de apărare al organismului și este benefică până la un punct. Persistența inflamației timp îndelungat sau apariția inflamației în țesuturi sănătoase are consecințe negative și duce la îmbolnăvire.

Cercetările arată că exercițiile aerobice reduc markerii inflamatori din sânge certificând faptul că inflamația scade.

Află mai mult ⮕ Ce analize medicale depistează inflamația?

Reducerea stresului

Stresul de scurtă durată poate fi util pentru că ne ajută să lucrăm mai motivați și să fim mai performanți.

Dar stresul cronic, prelungit, provocat de dificultățile financiare, neînțelegerile în familie, problemele de la serviciu, provoacă iritabilitate, anxietate și insomnie. Fenomenele psihice sunt urmate ulterior de simptome fizice și abandonarea unui mod de viață sănătos:

  • crește tensiunea arterială
  • durere de stomac
  • lipsa de energie
  • dureri musculare
  • crește riscul de a mânca excesiv și a nu mai putea controla greutatea

Stresul emoțional prelungit crește riscul apariției unui eveniment cardiovascular major cum sunt infarctul miocardic sau accidentul vascular.

Antrenamentul aerobic, așa cum este și mersul pe jos, stimulează eliberarea endorfinelor care ne ajută să ne simțim mai bine mental și psihic. Indirect, sporește și sănătatea inimii.

Află mai mult ⮕ Stresul și apărarea imunitară

Cum să incluzi mersul pe jos în activitatea zilnică?

Cu cât mergem pe jos mai mult, cu atât crește rezistența inimii. Progresiv inima se adaptează să pompeze sânge cu o frecvență mai mare timp mai îndelungat.

Contabilizarea pașilor zilnici este un bun început pentru a ne autoîncuraja să ne antrenăm în continuare.

Putem începe cu 10-15 min de mers pe jos zilnic, în pasul obișnuit și să creștem apoi progresiv și ritmul și durata antrenamentului.

Metode ca să creștem durata mersului pe jos:

  • să parcăm mașina cât mai departe de locul de muncă
  • să mergem pe jos împreună cu un prieten
  • să începem ziua cu 10 min de mers pe jos, să adăugăm o pauză de 10 min la prânz în care să mergem și o altă repriză de 10 min după masa de seară
  • să schimbăm regulat zonele în care mergem pe jos pentru a nu deveni plictisitor
  • să setăm alarme la intervale regulate pentru a ne reaminti de mersul pe jos
  • încălțămintea să fie comodă și îmbrăcămintea adecvată temperaturii de afară

Cu cât ritmul inimii este mai accelerat în timp ce mergem pe jos, cu atât beneficiile vin mai curând.

Dacă deja avem o afecțiune cardiacă este recomandabil să ne sfătuim cu medicul cardiolog despre intensitatea permisă pentru efortul fizic pe care-l facem.

Citește mai departe…

Cele 4 exerciții fizice bine de făcut săptămânal
Află dacă ești fit: 8 teste utile
Cât este normal să crească pulsul la efort?
Ce spune dimensiunea taliei despre sănătatea ta?
Hipertensiunea. Cum te afectează dacă nu o tratezi?

Bibliografie

Durere în piept care vine și pleacă: este inima de vină?

Servus Med
-
0
Durere în piept care vine și pleacă: este inima de vină?

Durere în piept sau durerea toracică poate să țină de la câteva minute la câteva zile. Cauza poate fi inima, dar nu totdeauna. Având în vedere că una dintre cauze este infarctul miocardic și viața poate fi pusă în pericol, durerea în piept nu trebuie neglijată.

Nu putem interpreta corect durerea în piept fără sfatul unui medic, de aceea este bine să apelăm la acesta. Chiar dacă ne informăm despre corpul nostru și despre afecțiuni, nu este bine să ne autodiagnosticăm.

Informându-ne, însă, suntem mai avizați și mai conștienți faptul că sănătatea este de preț.

Când poate apărea durere în piept fără să fie infarct?

Sunt multe situații în care durerea toracică apare și dispare. Chiar și în cazul infarctului miocardic, durerea se poate atenua și apoi, reapare.

Iată câteva dintre aceste situații:

Probleme digestive

  • refluxul gastroesofagian creează senzație de arsură în piept
  • litiaza vezicii biliare (”pietre la fiere”) poate genera durere care se resimte și toracic, care apare brusc, dispare și reapare
  • ulcerul este altă cauză de durere care apare și dispare

Chiar dacă durerea în piept cauzată de problemele gastrointestinale nu este o urgență, este bine să lămurim la medic cauza simptomelor.

Colecistita cronică provocată de litiază și netratată este una dintre cauzele cele mai importante de pancreatită, o boală cu mortalitate mare.

Refluxul gastroesofagian provoacă disconfort permanent și poate avea complicații nedorite.

Află mai mult ⮕ Spasmul esofagian: când apare si de ce provoacă durere in piept

Dureri musculare

Durerea toracică este mai probabil să fie din cauza mușchilor dacă:

  • se diminuează după masajul zonei dureroase
  • se agravează la inspir profund
  • este similară unei dureri musculare pe care am resimțit-o și în trecut

Atacul de panică

Este o altă cauză de durere în piept fără ca inima să fie de vină. Dar apariția acestei dureri sporește anxietatea persoanei cu atac de panică. Îi creează senzația că este în pericol de moarte iminentă.

În acest caz durerea poate dispărea la câteva inspiruri profunde. Dacă nu dispare, este greu de spus că nu e vorba despre infarct miocardic. Trebuie apelat la medic urgent.

Află mai mult ⮕ Cum oprești un atac de panică?

Durere in piept poate însemna o urgență, fără ca inima să fie de vină

Probleme respiratorii

Durerea toracică însoțită de probleme respiratorii trebuie luată totdeauna în serios.

Infecțiile respiratorii, mai ales cele însoțite de tuse, pot provoca durere toracică.

Pleurezia reprezintă inflamația pleurei care învelește plămânii la exterior și poate fi urmarea unei pneumonii severe. Poate fi însoțită de acumularea de lichid. Poate provoca durere în piept care vine și pleacă.

Embolia pulmonară reprezintă blocarea vaselor de sânge care alimentează plămânii; apare atunci când un cheag de sânge se desprinde de la locul la care s-a format (cel mai frecvent o venă de la membrele inferioare) și migrează către plămâni.

Embolia pulmonară este o cauză gravă de durere în piept și dificultăți de respirație și reprezintă o urgență medicală.

Află mai mult ⮕ Cheag de sânge sau tromboză: semne de alarmă

Cum știm dacă durerea în piept este provocată de inimă?

Durerea toracică este mai probabil să fie legată de o problemă cardiacă dacă:

  • există și factori de risc pentru boli de inimă
  • există deja un diagnostic de boală coronariană sau angină pectorală
  • durerea este însoțită de dificultăți de respirație
  • durerea NU trece dacă luăm calmante obișnuite sau masăm zona
  • durerea se tot accentuează în timp

Durerea în piept este mai probabil să nu fie legată de inimă dacă:

  • se atenuează sau dispare la masaj sau analgetice obișnuite
  • este asemănătoare cu o durere pe care am mai avut-o și știm că nu se datora inimii

Urgența este semnalată de:

  • intensitatea durerii, senzație de durere puternică în mijlocul pieptului
  • accentuarea progresivă a durerii
  • simptome însoțitoare: amețeală, tulburări respiratorii
  • durata mai mare de câteva minute

Durerea toracică este mereu de luat în seamă, la noi și la cei din jur. Cauza ei trebuie lămurită curând după ce a apărut pentru a nu fi în pericol.

Citește mai departe…

Atac de panică vs atac de cord: cum facem deosebirea?
Preinfarct sau infarct miocardic silențios: cum ne dăm seama?
Infarctul miocardic la femei: semne particulare
Angina pectorală: ce pericole semnalează durerea în piept?

Bibliografie

Vezica hiperactivă

Servus Med
-
0
Vezica hiperactivă

Vezica hiperactivă este o afecțiune în care necesitatea urgentă de a urina este simptomul cel mai supărător. Cauzele includ traumatismele abdominale, sarcinile multiple, infecții, afectarea fibrelor nervoase care inervează vezica urinară, anumite medicamente și lichide pe care le consumăm.

Vezica urinară hiperactivă crește considerabil stresul și scade calitatea vieții. Deși apare mai frecvent odată cu înaintarea în vârstă, nu trebuie considerată ca parte a procesului de îmbătrânire și lăsată netratată.

Medicul urolog trebuie contactat atunci când observăm semnele vezicii hiperactive:

  • necesitatea urgentă de a urina
  • micțiuni frecvente ziua
  • incontinență urinară
  • nicturia (micțiuni frecvente noaptea)

Chiar dacă și cu tratament vezica hiperactivă persistă uneori, simptomele sunt mult diminuate.

Care sunt cauzele principale ale vezicii hiperactive?

Afectarea fibrelor nervoase care inervează vezica urinară duce la apariția simptomelor vezicii hiperactive.

Situațiile cele mai frecvente în care fibrele nervoase sunt afectate:

  • sarcini multiple care duc la slăbirea musculaturii pelvine
  • cauze neurologice: hernia de disc, radioterapia, boala Parkinson, scleroza multiplă, accidentul vascular
  • diuretice, alcool, cofeină
  • obezitatea – există presiune crescută asupra vezicii urinare
  • deficitul de hormoni estrogeni după instalarea menopauzei

Vezica hiperactivă: simptome

Vezica hiperactivă este o colecție de simptome:

  • urgența la urinat

Necesitatea urgentă de a urina (imperiozitate micțională) este simptomul principal al vezicii. Musculatura vezicii urinare se contractă involuntar și apare incapacitatea de a reține urina.

Persoanele cu vezică hiperactivă încearcă să compenseze apariția imperiozității micționale mergând la baie mult mai frecvent. Situația este extrem de neplăcută la serviciu sau în diverse contexte sociale.

  • nicturia

Când necesitatea urgentă de a urina se întâmplă în cursul nopții, este denumită nicturie. Persoanele cu vezică hiperactivă se trezesc din somn brusc, o dată sau de mai multe ori pe noapte, pentru a merge la baie.

Întreruperea repetată a somnului generează oboseala de a doua zi și incapacitate de concentrare.

  • micțiuni frecvente

Frecvența micțiunilor în vezica hiperactivă este mai mare decât normalul, tipic de peste 7 ori/ zi.

Dacă nu există un factor stimulator al diurezei, cum ar fi un consum mai mare de apă, diuretice sau cafea, micțiunile frecvente semnalează vezica hiperactivă.

  • poliuria

Termenul de poliurie înseamnă micțiuni frecvente, dar și cantitate mare de urină pe 24 ore.

În vezica hiperactivă, poliuria poate duce la deshidratare și consum excesiv de lichide.

Poliurie înseamnă eliminarea a peste 40 ml/ kgc/ zi volum de urină. La o persoană de 70 kg, de exemplu, poliuria înseamnă eliminarea a peste 2,8 l urină/ zi. Simptomul apare și în alte afecțiuni:

  • incontinența urinară

Incontinența reprezintă pierderea involuntară a urinei din vezica urinară și este provocată de contracția involuntară a musculaturii vezicale.

Află mai mult ⮕ Incontinența urinară: cauze și soluții pentru pierdere de urină

Diagnostic

Medicul urolog pune diagnosticul și conduce tratamentul vezicii hiperactive. Investigațiile necesare includ:

  • urocultura pentru a exclude o infecție urinară ce poate provoca micțiuni frecvente
  • teste de urodinamică prin care se apreciază câtă urină râmâne la final în vezică
  • ecografia și computer-tomografia care vizualizează vezica urinară
  • cistoscopia prin care se analizează aspectul vezicii urinare la interior

Află mai mult ⮕ Ce este cistoscopia?

Vezica hiperactivă: tratament

Tratamentul vezicii hiperactive include:

  • restricția de lichide
  • evitarea unor alimente și băuturi
  • antrenarea vezicii urinare
  • antrenarea musculaturii pelvine (exercițiile Kegel)
  • medicamente
  • procedee minim invazive
  • proceduri chirurgicale

Restricția de lichide

Restricția de lichide este utilă cu 2-3 ore înainte de culcare sau când știm că vom fi în afara casei (la serviciu, la cumpărături etc).

Unele alimente și băuturi au efect diuretic și ar trebui evitate pe cât posibil:

  • cafea, ceai, băuturi cu cofeină
  • alcool, inclusiv bere și vin
  • băuturi carbogazoase
  • îndulcitori artificiali
  • băuturi pe bază de citrice
  • roșii și suc de roșii
  • ciocolată

Bine de știut
Consumul excesiv de sare crește frecvența și volumul urinei atât ziua, cât și noaptea.

Antrenarea vezicii urinare

Antrenarea vezicii urinare are scopul de a crește durata de timp dintre două micțiuni și de a crește capacitatea vezicală.

Medicul urolog va explica etapele ce trebuie parcurse pentru antrenarea vezicii:

  • vezica se golește complet imediat la trezire
  • mergeți la toaletă la intervale de timp fixe, stabilite dinainte
  • asigurați-vă că goliți complet vezica
  • când considerați că vezica este complet goală, așteptați câteva minute și reîncercați să goliți vezica
  • dacă necesitatea de a urina apare în afara programului stabilit cu medicul, se folosesc tehnici prin care să poată fi amânat cât mai mult momentul golirii vezicii (exerciții de respirație profundă, relaxarea musculară progresivă, tehnici folosite în genera pentru diminuarea stresului)
  • este util un jurnal în care să fie consemnat numărul minutelor cu care ați reușit să întârziați vizita la toaletă

Antrenarea musculaturii pelvine

Musculatura pelvină este vinovată parțial pentru simptomele vezicii hiperactive.

Exercițiile Kegel ajută la antrenarea musculaturii pelvine, dar trebuie practicate de 3 ori pe zi, iar rezultatele trebuie așteptate 6-12 săptămâni.

Află mai mult ⮕ Exercițiile Kegel: tehnica exactă

Medicamente

Simptomele vezicii urinare se datorează disfuncției mușchiului detrusor al vezicii care este excesiv de sensibil chiar și la cantități mici de lichide prezente în vezică.

Medicamentele folosite au scopul de a împiedica spasmul mușchiului detrusor.

De exemplu: solifenacin, tolterodin, vibegron, mirabegron ș.a.

Proceduri minim invazive și intervenții chirurgicale

  • injectarea de botox la nivelul mușchiului detrusor al vezicii urinare care poate întrerupe contracțiile involuntare ale vezicii pentru mai mult de 9 luni.
  • neuromodulare sacrală

Neuromodularea constă în implantarea unui dispozitiv electric la nivel lombar, în vecinătatea nervului sacral. Acest dispozitiv poate descărca mici impulsuri electrice către fibrele nervoase cu scopul de a controla vezica, intestinul și musculatura pelvină.
Rezultatele sunt pozitive în peste 80% din cazuri.

  • procedee chirurgicale cu scopul de a crește capacitatea vezicii urinare.

Citește mai departe…

Vezica urinară: anatomie, fiziologie, boli
Nicturia: de ce urinez des noaptea?
Adenom de prostată sau cancer de prostată: cum îți dai seama?
Infecție urinară. Ghid complet
Infecție urinară și diabet

Bibliografie

Tahicardie sau puls accelerat

Servus Med
-
0
Tahicardie sau puls accelerat

Tahicardie este termenul medical pentru frecvență cardiacă crescută și puls accelerat. Sunt multe tipuri de tahicardii, de la cele normale (creșterea frecvenței cardiace la efort) până la cele care pot provoca deces. Ritmul cardiac rapid poate fi regulat, ritmic sau neregulat (aritmie).

Ritmul cardiac normal se încadrează între 60-100 bătăi/ minut. Când inima bate mai frecvent de 100/ minut este tahicardie..

Frecvența bătăilor cardiace este comandată de nodul sinusal.
Nodul sinusal este o formațiune din peretele mușchiului cardiac ce emite impulsuri electrice.

Cu cât nodul sinusal emite mai multe impulsuri electrice, cu atât ritmul inimii este mai rapid.

Deoarece inima bate prea rapid, nu este suficient timp să primească sângele adus prin venele mari și nici să trimită suficient sânge în artere. La un ritm cardiac exagerat de mare, toate celulele pot avea de suferit deoarece nu sunt suficient alimentate cu oxigen.

Tahicardie cu ritm cardiac regulat, ritmic

Dacă ritmul cardiac este rapid, dar ritmic și regulat vorbim de tahicardie sinusală.
Tahicardia sinusală generează și puls mare.

Pulsul reprezintă perceperea bătăilor cardiace la nivelul unei artere periferice. Ne putem simți singuri pulsul la încheietura mâinii sau la gât.

Tahicardia sinusală apare cel mai frecvent la efort și atunci când facem sport.
Poate apărea puls rapid și în anumite afecțiuni: embolia pulmonară, insuficiența cardiacă sau hipertiroidism. Alteori nu se cunoaște cauza.

Tahicardie cu ritm cardiac neregulat, aritmic

Dacă ritmul cardiac este rapid și neregulat este vorba despre o aritmie. Tahicadiile însoțite de aritmie se datorează totdeauna unei afecțiuni. Nu pot apărea în condiții normale.

Sunt două tipuri de tahicardii cu ritm cardiac neregulat:

∎ Tahicardia supraventriculară

Aritmia are originea în atrii. Frecvent apare brusc și se termină brusc.
Tahicardia supraventriculară (TSV) poate fi percepută: palpitații, anxietate, amețeală, tulburări de respirație.

TSV poate apărea la persoane tinere aparent sănătoase. Cauza trebuie identificată.

TSV se poate trata eficient. Uneori poate fi complet vindecată printr-o procedură numită ablație cardiacă.
De aceea, oricine are TSV trebuie să apeleze la medicul cardiolog.

La vârstnici, cea mai frecventă TSV este fibrilația atrială.

∎ Tahicardia ventriculară și fibrilația ventriculară

Ambele aritmii au originea în ventriculii cardiaci. Sunt tahicardii periculoase deoarece pot pune viața în pericol. Apar atunci când cordul este bolnav și există insuficiență cardiacă sau boli coronariene.

Cea mai periculoasă este fibrilația ventriculară la care ritmul cardiac devine complet haotic. Inima nu se mai contractă pentru a pompa sângele vital. Decesul poate surveni în câteva minute prin stop cardiac.

Tahicardia ventriculară este potențial periculoasă, dar inima continuă să se contracte totuși.
Poate fi percepută: palpitații, amețeală, pierderea stării de conștiență.
Poate degenera în fibrilație ventriculară cu stop cardiac.

Mai rar aceste aritmii apar la persoane tinere, aparent sănătoase. Au un substrat anormal de fiecare dată când apar. Consultul cardiologic este obligatoriu pentru a lămuri cauza.

Simptomele tahicardiei

Uneori nu există simptome, alteori tahicardia este semnalată de:

  • dificultăți la respirație
  • durere în piept
  • palpitații
  • amețeală
  • senzație de leșin și cădere

Fără identificarea cauzei și tratament, tahicardia poate duce la apariția cheagurilor sanguine (trombi), accident vascular și chiar stop cardiac.

Cauze de tahicardie

Cauzele tahicardiei includ:

  • stres
  • prea multă cafea sau alcool consumate
  • fumat
  • probleme cardiace: cardiomiopatie, infarct miocardic ș.a.
  • reducerea diametrului arterelor coronare (ateroscleroza)
  • efecte secundare la medicamente

Hipertensiunea, obezitatea sau problemele tiroidei ne expun mai des riscului de tahicardie.

Află mai mult ⮕ Palpitații: semne de urgență cardiacă

Analize și investigații

Pentru a stabili diagnosticul de tahicardie, medicul folosește rezultatele câtorva investigații:

  • electrocardiograma
  • monitorizarea Holter
  • testul la efort
  • ecocardiografia

Tahicardie: tratament

În funcție de tipul de tahicardie, medicul poate apela la diverse măsuri terapeutice, de la recomandări pentru modificarea stilului de viață, la medicamente sau proceduri minim-invazive.

Se folosesc medicamente antiaritmice, cum sunt beta-blocantele sau calciu-blocantele. Când este vorba despre ritmul cardiac neregulat, cum este în fibrilația atrială, medicamentele anticoagulante sunt esențiale în prevenirea accidentului vascular cerebral.

Procedurile intervenționale care urmăresc întreruperea transmiterii anormale a impulsurilor electrice ce comandă contracțiile inimii sunt:

  • cardioversia
  • ablația
  • defibrilatorul implantabil

Prevenirea tahicardiei

Când suferim de tahicardie, ne ajută câteva schimbări ale stilului de viață:

  • oprirea fumatului
  • alimentația sănătoasă
  • menținerea greutății corporale corespunzătoare înălțimii
  • limitarea consumului de alcool și cafea
  • controlul stresului

Pe lângă acestea, tratamentul corect al hipertensiunii și reducerea nivelului de colesterol reduc riscul de aritmie.

Citește mai departe…

De ce vremea rece agravează problemele cardiace?
Tahicardia posturală, cauza amețelii la ridicare de pe scaun
Cum să folosim stresul în favoarea noastră?
Cât este normal să crească pulsul la efort?
Cum să folosești cofeina fără să-ți strici somnul?

Bibliografie

Palpitații. Este urgență când inima bate neregulat?

Servus Med
-
0
Palpitații. Este urgență când inima bate neregulat?

Palpitații simțim când inima bate neregulat. Dar nu totdeauna și nu toți percepem bătăile neregulate ale inimii. Uneori resimțim palpitațiile doar ca pe niște bătăi mai puternice, cu durata de câteva secunde sau minute. Senzația este percepută în piept sau la nivelul gâtului.

Palpitațiile sunt a doua cauză, după durerea în piept, pentru care majoritatea persoanelor merg la cardiolog.

Cauzele cardiace sunt cele mai îngrijorătoare motive de palpitații, dar poate fi vorba și de afecțiuni psihiatrice, efecte adverse la medicamente sau abuzul de nicotină și cafea.

Și consumul de droguri (cocaina, metamfetamine, marijuana, ecstasy) poate cauza tulburări de ritm cardiac și palpitații.

Palpitațiile care apar atunci când există deja o afecțiune cardiovasculară sau cele care apar în somn au foarte probabil o cauză cardiacă și trebuie investigate.

Care sunt cauzele pentru care simțim palpitații?

Stilul de viață

  • efort fizic exagerat
  • somn insuficient
  • exces de băuturi alcoolice
  • exces de cafeină: ceai, cafea, băuturi energizante
  • fumat
  • alimente excesiv de condimentate
  • droguri ilegale: cocaină, heroină, canabis, ecstasy

În aceste situații, palpitațiile vor dispărea de la sine, la întreruperea factorului declanșator.

Factori emoționali și psihologici

În aceste situații, exercițiile de respirație și ”trucurile” prin care se depășește atacul de panică sunt utile. Palpitațiile vor dispărea.

Află mai mult ⮕ Ce înseamnă puls normal?

Medicamente pe care le avem în tratamentul cronic

  • spray-uri de inhalat pentru astm (salbutamol, ipratropium bromide)
  • antihipertensive (hidralazina, minoxidil ș.a) – verificați prospectul  înainte de a lua decizia întreruperii tratamentului de tensiune!!!
  • antihistaminice – folosite de obicei, în alergii
  • antibiotice – claritromicina, eritromicina
  • antidepresive – citalopram, escitalopram
  • antifungice – de exemplu Itraconazo

Nu opriți tratamentul înainte de a vă consulta cu medicul de familie! Poate fi periculos, cum este în cazul antihipertensivelor. Accidentul vascular este unul dintre pericolele ce apare dacă tensiunea crește brusc.

Modificări hormonale

  • ciclul menstrual
  • sarcina
  • menopauza
  • hipertiroidie – tiroida produce prea mulți hormoni
  • glicemia scăzută – situație care apare uneori la diabetici

Află mai mult ⮕ Hipertiroidie: Simptome, analize, tratament

Afecțiuni ale inimii, cu tulburări de ritm cardiac

  • fibrilația atrială – inima bate complet neregulat și aceste bătăi pot fi percepute ca palpitații
  • alte tulburări de ritm: flutter atrial, tahicardia supraventriculară, tahicardia ventriculară; acestea sunt tulburări de ritm care pot pune viața în pericol
  • insuficiența cardiacă – funcția de pompă a inimii nu mai este la capacitatea maximă
  • cardiomiopatia hipertrofică – atunci când mușchiul inimii este îngroșat și mai puțin elastic

Alte probleme la care trebuie să ne gândim în caz de palpitații

Află mai mult ⮕ Ai palpitații? Poate fi stomacul de vină

Când trebuie să ne adresăm medicului de familie?

  • dacă durează de mult timp și situația nu se îmbunătățește
  • dacă avem o boală cardiacă de care știm
  • dacă suntem îngrijorați din cauza palpitațiilor

Medicul de familie va solicita analize de sânge și electrocardiogramă și va stabili un plan de urmat.

Când trebuie să sunăm la 112?

Ar trebui să apelăm la serviciul de urgență dacă palpitațiile se însoțesc cu unul sau mai multe din următoarele semne:

  • dificultăți la respirație
  • durere sau greutate în piept
  • amețeală sau senzația de cap tulbure
  • sincopa – cădere din picioare cu pierdere scurtă a stării de conștiență

Sunt simptome care pot anunța un infarct miocardic, iar rapiditatea cu care ajungem la medic contează în acest caz.

Află mai mult ⮕ Infarctul miocardic la femei: semne particulare

Ce tratament poate indica medicul pentru palpitații?

Dacă se constată existența unei aritmii cardiace medicul poate recomanda:

  • antiaritmice

Antiaritmicele, cum sunt propafenona, sotalol și altele, ajută inima să bată regulat.

  • betablocante

Betablocantele împiedică anumiți hormoni, cum este adrenalina, să grăbească ritmul inimii.

  • calciu-blocante

Blocantele de calciu controlează tensiunea arterială.

  • anticoagulante

Anticoagulantele sunt de obicei necesare atunci când există o aritmie cardiacă și pericolul formării de cheaguri sanguine este mai mare.

  • ablația cu radiofrecvență

Ablația este o procedură în care se folosește o cantitate mică de energie pentru a distruge o porțiune de țesut cardiac ce funcționează deficitar și provoacă aritmia.

  • defibrilator implantat

Implantarea sub piele a unui mic dispozitiv defibrilator va regla bătăile inimii doar atunci când există aritmie, iar în restul timpului inima bate în ritmul ei fără ca aparatul să intervină.

Medicul cardiolog va constata dacă sunt necesare aceste intervenții, iar dacă inima nu este cauza palpitațiilor va aprecia dacă nu este o altă cauză. Tratarea anxietății, eliminarea unor medicamente sau reducerea dozelor, eliminarea stimulentelor (nicotina, drogurile ilicite) poate duce la dispariția palpitațiilor.

Citește mai departe…

Tahicardie: de ce am puls mare?
Simptome de stres care te avertizează să iei măsuri
Antioxidanții: cum ne protejează de cancer și boli de inimă?
Durere în piept care vine și pleacă: este inima de vină?
Ateroscleroza. Ghid complet

Bibliografie

Hortensii (Hydrangea): varietăți, plantare și îngrijire

Servus Med
-
0
Hortensii (Hydrangea): varietăți, plantare și îngrijire

Bine ai venit în Gradină! Cum ți-am mai spus nu ești în grădina unui profesionist, ci doar a unui amator pasionat. Grădina este relativ mică, urbană și cu poveste. Astăzi despre hortensii. Ce varietăți sunt, cum se plantează și cum se îngrijesc?

Hortensiile le-am moștenit de la proprietarul vechi al casei și grădinii, gata plantate. Nu m-am interesat prea mult de ele, pentru că erau puse într-o margine. Și nu de acolo vroiam să încep reorganizarea grădinii.

Dar, la cum au rezistat la indiferența mea, aș putea spune că sunt niște plante cu personalitate, hotărâte să supraviețuiască și să înflorească până ce binevoiești să le bagi în seamă.

Ce genuri de hortensii ( Hydrangea ) sunt?

Este important genul de hortensii din 2 motive:
-pentru că unele se plantează la umbră, iar altele la soare
-pentru că unele înfloresc pe tulpini de anul trecut, iar altele pe tulpini noi

Dacă știm varietatea de Hydrangea, știm unde să plantăm și cum trebuie tăiate pentru a înflori abundent.

Nu este mult de reținut: 2 se plantează la soare și 3 la umbră. Totul este să fii atent la etichetă când alegi și la stabilirea locului în grădină.

Se plantează la soare Hydrangea paniculata și Hydrangea arborescens. Tot acestea înfloresc pe tulpinile nou apărute în primăvară.

1.Hydrangea arborescens varietatea ”Annabelle”

Preferata multor grădinari. Florile încep să se deschidă la începutul verii, sunt de culoare lime care ulterior devine un alb strălucitor. Buchetele înflorite pot atinge 30 cm diametru. Continuă să înflorească pentru 2 luni.

Luminează zona de grădină unde este plantată și tolerează temperaturile de la noi. Iarna îi cad frunzele. Și de acest lucru trebuie ținut cont când planifici locul ei de plantare.

Din păcate comercianții nu o promovează prea mult și este mai greu de găsit.

2. Hydrangea paniculata varietatea ”Limelight”

Caracteristica paniculatei sunt florile ei conice, mari, spectaculoase.

Hydrangea paniculata Limelight

Inițial florile ei sunt colorate lime, de aici și denumirea. Ulterior devin albe, în mijlocul verii, și crem către toamnă.

Hydrangea paniculata Limelight

Dar să trecem mai departe:

Se plantează la umbră sau într-o zonă de grădină unde lumina ajunge doar o parte din zi: Hydrangea macrophila, Hydrangea serrata și Hydrangea quercifolia (cu frunza asemănătoare stejarului și care capătă un colorit deosebit toamna).

Tot aceste 3 genuri de hortensii înfloresc pe tulpini din anul trecut și trebuie avut grijă la tăierea de primăvară.

hortensii ( hydrangea): H.macrophilla
Hydrangea macrophylla Altona

3. H. macrophylla

Este cea mai răspândită la noi. Își schimbă culoarea dacă solul este acid (pH sub 6). Culoarea roz intens a florilor devine violet-albăstruie.
O altă modalitate de obține culoarea albastră este utilizarea unui compost bogat în sulfat de aluminiu.

Sunt multe variante de schimbare a culorii care circulă pe internet. Prin adaos de zaț de cafea, de sare Epson, acid citric sau coajă de lămâie. Problema este că trebuie mult timp practicată metoda pentru a obține schimbarea culorii. Și s-ar putea să afecteze planta între timp.

Părerea unor specialiști este că nu atât solul acid contează, cât prezența ionilor de aluminiu în sol. Compostul ales poate să ne ajute în acest sens.

Dar, cel mai simplu, este să achiziționăm de la început o hortensie cu floarea albastră. Este mai ușor de menținut decât de produs.

Dacă totuși decidem să facem experimente, este preferabil să încercăm cu o hortensie în ghiveci.

Hortensii ( hydrangea ): H. serrata
Hydrangea serrata Beni-Gaku

4. H.serrata

H.serrata își poate schimba culoarea în aceleași condiții ca și macrophylla spun unii grădinari. Alții nu sunt de acord, considerând că macrophilla este singura care face acest lucru.

Hydrangea quercifolia Snowflake

5. H. quercifolia

Are frunza asemănătoare stejarului și coloritul de toamnă al frunzelor o poate face vedeta grădinii.

Hydrangea quercifolia Snowflake

Unde plantăm hortensii?

Dacă ai fost atent la genurile de hortensii, treaba e clară:

H. arborescens și H. paniculata se plantează la soare.

H. macrophylla, H. serrata și H. quercifolia se plantează la umbră.

În zona noastră climatică nu este o mare greșeală nici dacă plantăm la soare varietățile de umbră. Se întristează puțin plantele la ora amiezii, dar își revin imediat ce coboară temperatura.

Se pot planta oricând, cu excepția perioadelor de îngheț. Dacă avem în ghiveci o varietate de hortensie înflorită este bine să așteptăm dispariția florilor înainte de a o transplanta în grădină.

Hortensii ( hydrangea ) pot fi păstrate și în ghivece de mari dimensiuni, dar iarna trebuie protejate. Nu rezistă dacă temperatura coboară sub -5 gr.C așa cum rezistă dacă sunt plantate direct în grădină.

Hortensii ( hydrangea )

Cu ce plante se potrivesc cu hortensiile?

Când asociem plante trebuie să ne asigurăm că au aceleași necesități de lumină și de apă.

Hortensiile nu sunt neapărat pretențioase, dar tufele se dezvoltă bogat și pot lua mult din lumina necesară altor flori.
De aceea, este ideal să le plantăm grupat, într-o margine de grădină, pentru a delimita o cameră a grădinii sau a obține un gard verde.

Cum îngrijim hortensiile?

Se folosește îngrășământ, de preferat fertilizator cu eliberare lentă ( NPK în raport 10:30:10). Fertilizarea se face în martie și ,apoi, încă o doză la sfârșitul lui iulie sau început de august.

Atenție, fertilizator prea mult înseamnă frunze multe, dar flori puține.

Preferă sol umed, dar bine drenat.

Florile nu se îndepărtează la sfârșitul perioadei de înflorire, ci la tăierea de primăvară. Capătă o culoare bej-maronie și aspectul este atractiv când sunt înghețate.

Dacă totuși deranjează aspectul florilor poate fi îndepărtată doar inflorescența urmând ca tăierea să se facă primăvara.

Cum și când se taie hortensiile pentru a înflori bogat?

Tăierea se face primăvara devreme.

Cum se taie H, Arborescens și H. paniculata?

Hortensiile care înfloresc pe tulpini nou apărute, nu pe cele din anii trecuți, vor fi tăiate scurt; de la bază se lasă un nod, și se face tăierea.

Cum se taie H. macrophylla, H. serrata și H. quercifolia?

Hortensiile care înfloresc pe tulpinile lemnoase din anul trecut vor fi tăiate astfel: se îndepărtează floare uscată și maxim încă un nod sub ea.

Dacă tăiem prea mult vom îndepărta chiar mugurii din care urmează să apară flori. 95% din eșecurile înfloririi se datorează tăierii greșite.

Găsești exemplificarea modului de tăiere pe canalul de YouTude Garden Answer: Pruning and Fertilizing My Hydrangea

Găsești amănunte despre varietățile de hortensii prezentate în articol, dar și despre altele pe siteul gardenia.net. Un site excelent mai ales dacă ești începător.

Foto: Gardenia Creating Gardens, Endless Summer Hydrangea, și arhiva proprie

Citește mai departe…

5 plante de umbră perene care pot înlocui iarba
Gard viu: 10 arbuști ornamentali care cresc repede
Cum să conectezi perfect peisajul de grădină și casa?
6 plante aromatice la ghiveci utile tot anul în bucătărie
Sunătoarea: la ce ajută și ce precauții sunt necesare?

Colesterol mărit și legătura cu tiroida

Servus Med
-
0
Colesterol mărit și legătura cu tiroida

Legătura între colesterol mărit și afecțiunile tiroidei este studiată și cunoscută. Tratamentul pentru tiroida poate fi cheia pentru a aduce valorile colesterolului la normal.

Colesterolul este o substanță prezentă în toate celulele organismului. Este utilizat, în principal, pentru a produce hormoni. Dar și acizii biliari care digeră grăsimile la nivelul intestinului.

Când crește nivelul de colesterol din sânge există tendința de a se depune sub formă de plăci pe pereții vaselor de sânge. Crește astfel riscul de boli cardiovasculare.

Colesterolul circulă în sânge legat de proteine. Acest cuplu colesterol-proteină se numește lipoproteină.

Principalele lipoproteine sunt:

HDL (high density lipoprotein). Este considerat colesterolul ”bun”. Valori mai mari ale HDL sunt considerate bune.

LDL (low density lipoprotein). Este considerat ”colesterol rău”. Cu cât sunt valori mai crescute ale LDL, cu atât crește riscul cardiac.

Ce înseamnă colesterol mărit?

LDL-colesterol
mai puțin de 100 mg/dl = optim
100 – 129 mg/dl = aproape de optim
130 – 159 mg/dl = borderline (la limită)
160 – 189 mg/dl = crescut
190 mg/dl și peste această valoare = foarte crescut

Află mai mult ⮕ Profil lipidic: care sunt valorile bune pentru colesterol și trigliceride?

Ce rol are glanda tiroidă?

Tiroida are roluri esențiale în organism. Hormonii tiroidieni influențează:
∎ dezvoltarea creierului la copii
∎ creșterea și dezvoltarea normală
∎ temperatura corpului
∎ metabolismul
∎ dispoziția psihică
funcționarea inimii, creierului, mușchilor și altor organe

Când tiroida nu produce suficienți hormoni apare hipotiroidia.
Când sunt produși hormoni tiroidieni în exces apare hipertiroidia.

Află mai mult ⮕ Glanda tiroidă și menopauza: ce legătură există?

Care este legătura colesterol mărit – afecțiuni tiroidiene?

Unul din rolurile hormonilor tiroidieni este și acela de a participa la reglarea metabolismului lipidelor (cum este și colesterolul).

Hormonii tiroidieni ajută ficatul să proceseze și să îndepărteze excesul de colesterol din organism.

Dacă tiroida nu produce hormoni suficienți (hipotiroidie), ficatul nu poate procesa toată cantitatea de colesterol.

Rezultatul este că la persoanele cu hipotiroidie poate apărea creșterea valorilor LDL-colesterol și ale colesterolului total.

Potrivit studiilor aproximativ 13% din persoanele cu colesterol marit, au și hipotiroidie.

De aceea, specialiștii recomandă efectuarea analizelor de tiroidă tuturor celor cu valori crescute ale colesterolului.

Dacă se pune mai întâi diagnosticul de hipotiroidie, trebuie controlat și nivelul de colesterol.

Bine de știut
Chiar dacă hormonii tiroidieni sunt doar puțin scăzuți (hipotiroidism subclinic), poate apărea creșterea colesterolului.
De asemenea, chiar dacă T3 și T4 sunt la valori normale și este crescut numai TSH, poate apărea colesterol marit.

Află mai mult ⮕ Analizele de tiroidă: ce medicamente modifică valorile T3, T4, TSH?

Hipotiroidie și colesterol marit

Când constatăm că avem valori mari ale colesterolului, trebuie să fim atenți la semnele de hipotiroidie.

Simptome care pot însemna că există hipotiroidie:

  • constipație
  • depresie
  • piele și păr uscat
  • oboseală
  • cicluri menstruale neregulate
  • sensibilitate crescută la frig
  • puls scăzut (bradicardie)
  • creștere în greutate
  • dureri musculare și articulare

Hipotiroidia poate apărea și dacă tiroida a fost îndepărtată chirurgical sau există tiroidita Hashimoto.

Constatarea că există hipotiroidie trebuie să fie urmată de determinarea nivelului de colesterol din sânge.

Află mai mult ⮕ Hipotiroidie: simptome și complicații

Complicații posibile

Combinația hipotiroidie și colesterol marit crește riscul de boli cardiovasculare. Persoanele care au această asociere au risc crescut de arterioscleroză, boli coronariene, accident vascular sau alte boli vasculare.

Chiar și la persoanele cu hipotiroidism subclinic, crește riscul de boli cardiovasculare prin creșterea nivelului de colesterol.

Află mai mult ⮕ Hipotiroidismul subclinic: cum influențează somnul valoarea TSH?

Hipertiroidia și colesterolul

Hormonii tiroidieni crescuți (hipertiroidia) au efect invers. Pot provoca scăderea exagerată a colesterolului.

Tratamentul corect pentru hipertiroidie va conduce și la normalizarea nivelului de colesterol.

La ce să fim atenți?

Analizele de tiroidă și profilul lipidic sunt valorile la care trebuie să fim atenți.

Tratamentul cu levotiroxina pentru hipotiroidie are efecte pozitive și asupra valorilor colesterolului.

Medicul va decide dacă este nevoie să asocieze și alte măsuri de scădere a colesterolului
∎ tratamentul cu statine: rosuvastatina, atorvastatina, simvastatina ș.a.
∎ scădere în greutate
∎ exerciții fizice regulate
∎ modificări ale dietei cu reducerea grăsimilor saturate și creșterea cantității de fibre alimentare.

Citește mai departe…

Valorile colesterolului: sfaturi practice ca să le reduci
6 suplimente ineficiente pentru scăderea colesterolului, avertizează cardiologii
Când sunt necesare statinele pentru scăderea colesterolului?

Bibliografie

Diabetul și problemele tiroidei: hipertiroidie sau hipotiroidie

Servus Med
-
0
Diabetul și problemele tiroidei: hipertiroidie sau hipotiroidie

Hipertiroidie este situația în care tiroida produce prea mulți hormoni tiroidieni. Hipotiroidia este opusul, tiroida nu produce suficienți hormoni. Ambele dereglări ale tiroidei se pot însoți de glicemie mare și diabet. Cum evitam hipertiroidia când avem diabet? Dar hipotiroidia? Cum evităm diabetul dacă avem afecțiuni tiroidiene?

Riscul unei afecțiuni tiroidiene este crescut dacă avem diabet tip 1, diabet tip 2, rezistență la insulină sau sindrom metabolic.

Pe de altă parte, riscul de diabet tip 2 crește dacă avem o afecțiune tiroidiană.

Asocierea afecțiunilor tiroidiene cu diabetul este și mai frecventă la persoanele cu obezitate.

Hipertiroidie sau hipotiroidie și variațiile glicemiei

Hormonii tiroidieni joacă un rol important în reglarea metabolismului. De aceea, nu este întâmplător că modificările hormonilor tiroidieni afectează glicemia.

Hipertiroidie înseamnă hormoni tiroidieni în exces. Hipotiroidie apare când se produce o cantitate prea mică de hormoni tiroidieni.

Hipotiroidia și hipertiroidia pot determina creșteri ușoare ale nivelului glicemiei.

Dacă nu ai și diabet, insulina va reuși să regleze nivelul glicemiei perturbat de boala tiroidiană.

În schimb, glicemia crescută a la long datorită afecțiunii tiroidiene poate duce în timp la sindrom metabolic și diabet tip 2.

Află mai mult ⮕ Hipertiroidia: simptome, analize, tratament

Hipertiroidie sau hipotiroidie și nivelul insulinei

Diabetul zaharat poate afecta funcționarea tiroidei.

Insulina imită acțiunea hormonilor tiroidieni în anumite țesuturi. Tiroida este ”păcălită” și va secreta mai puțini hormoni tiroidieni.

În alte țesuturi, insulina are un efect contrar acțiunii hormonilor tiroidieni. Ceea ce va face ca tiroida să-și crească secreția.

Excesul sau deficitul de insulină modifică producția de hormoni tiroidieni și activitatea tiroidei.

Sub alt aspect:

Hipertiroidia crește rata metabolismului ceea ce face ca metabolizarea și eliminarea insulinei să crească. Persoanele cu diabet tip 1 și hipertiroidie sunt nevoite să ia doze mai mari de insulină.

Hipotiroidia are efect contrar, încetinește metabolismul. În consecință, și insulina persistă mai mult timp în organism și creează riscul hipoglicemiei.

Medicul diabetolog va ține cont de asocierea bolii tiroidiene cu diabetul zaharat și va ajusta dozele de insulină corespunzător.

Află mai mult ⮕ Hipotiroidia sau tiroida leneșă

Alte conexiuni ale bolilor tiroidiene cu diabetul

⧫ Diabetul de tip 1 este o boală autoimună.

Prezența unei afecțiuni autoimune crește riscul de a dezvolta și a doua afecțiune autoimună, cum ar fi tiroidita.

⧫ Diabetul de tip 2 în care există rezistența la insulină, crește riscul de apariție a nodulilor tiroidieni.

Ce este de făcut?

Dacă deja există diagnosticată una din afecțiuni, boala tiroidiană sau diabetul, menținerea unei greutăți corporale normale este cea mai eficientă strategie de prevenție a celei de-a doua afecțiuni.

Controlul nivelului de hormoni tiroidieni și al glicemiei poate preveni diabetul dacă avem o boală tiroidiană.

Menținerea nivelului glicemiei poate preveni boala tiroidiană dacă avem diabet.

Dacă există rezistență la insulină, boala tiroidiană poate provoca fluctuații mari ale glicemiei.

Stilul de viață, dieta și medicația corectă pot preveni complicațiile pe termen lung atât ale diabetului, cât și ale bolii tiroidiene.

Citește mai departe…

Diabet: tipuri, simptome, complicații
Cel mai bun moment pentru măsurarea glicemiei
Glicemia mare dimineața: cum o corectezi fără medicamente?
Ce este rezistența la insulină?
Cum să menții greutatea dacă ai probleme cu tiroida?

Bibliografie

Îngrijirea pielii după 40 ani

Servus Med
-
0
Îngrijirea pielii după 40 ani

Când vine vorba despre îngrijirea pielii suntem asaltate de creme, loțiuni sau măști, toate cu promisiunea de a încetini apariția ridurilor. Este tot mai dificil să alegem produsele optime care să mențină tinerețea și frumusețea pielii.

În realitate nu ar trebui să fie mai complicat decât alegerea pastei de dinți. Îngrijirea pielii, ca și spălatul pe dinți, înseamnă, după 40-50 ani, o activitate de rutină. Cu cât găsim o formulă mai simplă, cu atât o vom putea aplica regulat, zilnic, ca și spălatul pe dinți.

Când ne gândim la îmbătrânirea pielii ne referim cel mai des la riduri și liniile fine de la colțurile ochilor, petele maronii (hiperpigmentarea), cearcănele și vasele de sânge sparte și vizibile sub piele.

Dar nu trebuie uitat că pielea îmbătrânește la fel și în celelalte zone ale corpului. De exemplu, gâtul ridat devine o problemă la vârsta a treia când nu mai poți face prea multe dacă nu ai început la timp îngrijirea pielii.

La ce vârstă ar trebui să ne stabilim o rutină de îngrijire?

Samantha Stein, medic dermatolog la Cleveland Clinic, spune că niciodată nu este prea devreme ca să-ți creezi o rutină anti-aging de îngrijire a pielii. Cu cât începi mai devreme, când pielea nu a început să îmbătrânească, cu atât este mai bine.

Unele semne de îmbătrânire sunt cel puțin parțial reversibile. Nu este nepotrivit să începi ritualul de îngrijire a pielii la 30, 40 sau 50 ani.

Află mai mult ⮕ Pungile sub ochi: 7 remedii simple

Care sunt ingredientele pe care trebuie să le cauți în produsele de îngrijire a pielii?

Câteva ingrediente au beneficii dovedite științific pentru a ne menține tonusul și aspectul pielii:

  • cleanser sau un produs de curățare a pielii
  • vitamina C
  • retinol
  • emolient
  • protecție solară

Cleanser pentru curățarea pielii

Cel puțin o dată pe zi ar trebui curățată pielea. Ideal, dimineața și seara.

Asta nu înseamnă să folosești produse de exfoliere cu efect abraziv. Acestea pot irita pielea și pot afecta funcția ei de barieră care împiedică pătrunderea microbilor.

Soluția de curățare sau cleaner trebuie să îndepărteze impuritățile, excesul de sebum și machiajul fără să perturbe bariera cutanată.

Află mai mult ⮕ Toner sau astringent: ce ți se potrivește?

Vitamina C

Vitamina C este un antioxidant puternic care ajută și producția proprie de colagen.

Așa cum și alimentele cu puternic efect antioxidant îndepărtează radicalii liberi ce ne afectează celulele și vitamina C poate accentua acest efect dacă o aplicăm pe piele.

Stresul oxidativ sau excesul de radicali liberi de oxigen afectează și pielea, nu doar celelalte celule ale organismului. Efectele devin vizibile încet, încet după 40 ani prin apariția ridurilor, a zonelor de piele hiperpigmentată sau piele rugoasă.

Contracarând radicalii liberi, vitamina C face pielea mai strălucitoare și mai fină contribuind la atenuarea ridurilor.

În plus, vitamina C ajută la producția de colagen. Colagenul este proteina care asigură structura și tonusul pielii, la fel cum face și la nivelul musculaturii și oaselor.

Cu trecerea anilor, corpul nostru produce mai puțin colagen. Faptul acesta este evident și la nivelul pielii care devine mai puțin tonică și ridată.

Produsele de îngrijire recomandate de dermatologi sunt serurile concentrate cu vitamina C pentru un maxim de efect. O putem găsi cu denumirea de acid ascorbic sau L-acid ascorbic.

Află mai mult ⮕ Pete maronii pe față: ce ingrediente să conțină crema zilnică?

Retinol

Retinolul este un ingredient cheie. Denumirea vine de la retinoid sau vitamina A.

Retinolul stimulează exfolierea pielii, crește ritmul de înnoire celulară și de aceea apar celule noi care dau pielii un aspect mai sănătos și mai strălucitor. În plus, ajută la tratamentul și la prevenirea acneei pentru că deblochează porii și comedoanele (punctele albe și punctele negre).

Un alt efect al retinolului este încetinirea degradării colagenului din piele. Scade astfel și ritmul de apariție a ridurilor fine de la coada ochiului sau din alte zone ale feței.

Efectele retinolului devin vizibile după aproximativ 3 luni de utilizare regulată.

Din aceeași familie cu retinolul pe care-l putem găsi în creme de față sunt și retinoizii. Retinoizii se eliberează doar cu prescripție medicală și fac parte din tratamentele cele mai eficiente pentru acnee.

Află mai mult ⮕ Retinol: cum să-l folosești pentru riduri, pete sau acnee?

Emolient

Pielea hidratată este o piele sănătoasă cu aspect mai tânăr. Pe de altă parte, pe măsură ce trec anii, pielea noastră produce uleiuri mai puține.

Cremele emoliente ajută la înlocuirea uleiurilor și dau și un aspect mai plin feței reducând liniile fine ale ridurilor.

Unele creme emoliente mai conțin și din celelalte ingrediente utile, cum ar fi vitamina C sau retinol.

Dacă utilizezi o cremă emolientă cu retinol nu mai este nevoie să utilizezi separat serul cu retinol.

Află mai mult ⮕ Cum să scapi de punctele de grăsime?

Protecția solară

Cremele de protecție solară nu sunt pe ultimul loc în îngrijirea pielii, ci dimpotrivă. Radiațiile UVA îmbătrânesc pielea, iar UVB produc arsuri.

Chiar dacă soarele nu este așa de intens încât să producă arsuri, totuși emite razele UVA. Acestea ne pot afecta chiar dacă nu stăm afară, dar stăm în bătaia soarelui prin geam sau prin parbriz.

Factorul de protecție solară SPF nu se referă decât la protecția față de UVB. Trebuie să verifici să fie specificată pe cremă și protecția UVA, separat de factorul SPF.

Dacă vrei să reduci numărul de produse cosmetice pe care le utilizezi, alege o cremă emolientă care asigură și protecție UVA și UVB.

Află mai mult ⮕ Cum alegi crema cu factor de protecție SPF?

Care este ritualul cel mai simplu de îngrijire a pielii?

Ritualul de dimineață:

  • curățarea feței cu un cleanser
  • aplică serul cu vitamina C
  • aplică emolientul
  • aplică crema de protecție solară dacă nu este conținută în emolient

Ritualul de seară:

  • curăță fața ușor cu cleanser
  • aplică retinol
  • aplică emolient

În fine, cu îngrijirea pielii, nu te comporta ca la un sprint, ci ca la un maraton. Efectul anilor asupra pielii nu poate dispărea peste noapte.

Când introducem un produs nou de îngrijire, prima impresie este că pielea arată mai rău, spune același medic dermatolog. Este normal să fie așa, pielea se curăță mai întâi și apoi vor începe reparațiile.

Se recomandă să oferim minimum 3 luni unui produs cosmetic pentru a-și arăta calitățile.

În afară de ritualul de îngrijire, dacă ai împlinit 40 ani ar trebui să începi să fii mai atentă la:

Citește mai departe…

Piele sănătoasă: 10 secrete pentru fiecare decadă de vârstă
Cum întârzii apariția ridurilor cât mai mult timp?
9 sfaturi practice pentru piele uscată
4 tipuri de coșuri și cum se tratează
Punctele negre de pe nas

Bibliografie

Dieta fără gluten: este utilă la psoriazis?

Servus Med
-
0
Dieta fără gluten: este utilă la psoriazis?

Boala celiaca și psoriazisul sunt boli autoimune. Unele studii clinice au constatat o posibilă conexiune între cele două afecțiuni. În boala celiacă reacția sistemului imunitar afectează intestinul subțire. În psoriazis, pielea este cea mai afectată. Poți reduce riscul de recădere al psoriazisului dacă urmezi dieta fără gluten?

În bolile autoimune, sistemul imunitar atacă țesuturi ale propriului organism pe care le consideră în mod eronat străine. Efectul acestui atac cu autoanticorpi este apariția inflamatiei.

În cazul bolii celiace inflamația afectează mucoasa intestinului subțire și absorbția nutrienților din alimente la acest nivel.

În psoriazis inflamația se manifestă la nivelul pielii și declanșează producția excesivă de keratinocite și apariția leziunilor specifice.

Moștenirea genetică joacă un rol important și, de multe ori, apar mai multe boli autoimune la aceeași persoană.

Află mai mult ⮕ Boli autoimune: care sunt și de ce apar?

Boala celiacă și dieta fără gluten

Sub denumirea de gluten sunt incluse mai multe tipuri de proteine prezente în diverse tipuri de cereale, mai ales în grâu, orz și secară.

În pâine, de exemplu, glutenul aduce consistența moale, masticabilă.

Datorită acestei proprietăți, glutenul este adăugat și în unele alimente procesate pentru a îmbunătăți textura. Sunt incluse aici: biscuiții, produsele de patiserie, pastele, noodles și altele.

Glutenul declanșează reacția imunitară în boala celiacă și dermatita herpetiformă care însoțește frecvent celiachia.

De aceea, persoanele cu boala celiacă beneficiază de pe urma excluderii glutenului din alimentație.

Află mai mult ⮕ Ce trebuie să știm înainte de a trece la dieta fără gluten?

Ce este psoriazisul?

Psoriazisul este o afecțiune autoimună în care există o producție exagerată de keratinocite, celule din epiderm. În mod normal aceste celule se reînoiesc la 28-30 de zile, dar în psoriazis multiplicarea lor este rapidă și se reînoiesc la 3-5 zile.

Din acest motiv apar leziunile de piele caracteristice, dispuse în plăci, albicioase, uscate și care provoacă mâncărimi.

Leziunile cutanate pot apărea oriunde pe piele, dar mai frecvent în zonele de flexie: în spatele genunchilor, pe coate.

Dacă plăcile de psoriazis apar pe scalp se confundă ușor cu dermatita seboreică.

În timp, psoriazisul poate da complicații prin afectarea vederii sau a articulațiilor.

Află mai mult ⮕ Tipuri de psoriazis: când poate fi o urgență?

Ce efecte are dieta fără gluten în psoriazis?

Studiile clinice de până acum au făcut câteva observații importante care au ridicat problema utilității dietei fără gluten la persoanele cu psoriazis:

• la pacienții cu psoriazis se întâlnește simultan și boala celiacă, de 2,2 ori mai frecvent decât în populația generală

• persoanele cu boala celiacă au un risc de 1,7 ori mai mare de a face și psoriazis

• dacă boala celiacă ajunge să provoace deficitul de vitamina D (datorită absorbției deficitare a nutrienților), atunci crește suplimentar riscul de psoriazis deoarece se știe că lipsa de vitamina D predispune la psoriazis

• simptomele bolii celiace se îmbunătățesc semnificativ după 3 luni de excludere a glutenului din alimentație

• pentru psoriazis, dieta fără gluten poate da rezultate dacă persoana are simultan și teste pozitive de boală celiacă, respectiv dacă există autoanticorpi specifici bolii celiace

Academia Americană de Dermatologie recomandă ca persoanele cu psoriazis și fenomene digestive ce ar putea fi cauzate de gluten să fie testate pentru boala celiacă.

Odată confirmată coexistența celor 2 afecțiuni, dieta fără gluten poate duce la îmbunătățirea simptomelor.

Simptomele digestive care pot ridica suspiciunea bolii celiace la o persoană cu psoriazis:

  • balonare
  • diaree
  • flatulență

Excluderea glutenului este un regim alimentar restrictiv și costisitor care poate avea și consecințe negative. De aceea, nu este recomandabil să urmăm o dietă fără gluten fără o confirmare a prezenței simultane a celor 2 boli.

Află mai mult ⮕ Psoriazisul: cum se declanșează?

Există alte regimuri alimentare utile în psoriazis?

• Dietele hipocalorice

Obiceiurile alimentare care includ repetat alimente bogate în grăsimi, zahăr sau sare, dar și consumul exagerat de calorii duc la apariția sindromului metabolic și obezității.

Persoanele cu obezitate au un risc crescut de apariție a psoriazisului.

Dietele hipocalorice și pierderea excesului de greutate poate îmbunătăți evoluția psoriazisului.

• Dieta mediteraneană

Este considerată una din cele mai echilibrate și mai sănătoase diete care și-a demonstrat eficiența pentru multe probleme de sănătate, de la scăderea în greutate la îmbunătățirea controlului glicemiei sau reducerea inflamației.

În general, dieta mediteraneană se bazează pe consumul de legume și fructe cât mai divers colorate, ierburi aromatice și condimente, ulei de măsline, hrană marină și diferite tipuri de nuci. Sunt incluse, în cantități moderate lactatele, ouăle și carnea roșie.

Efectele antiinflamatoare ale acestui tip de dietă se datorează conținutului mare de polifenoli (resveratrol în strugurii negri, quercitina în mere și ceapa roșie, curcumina în turmeric), carotenoizi (licopen în roșii, zeaxantina în legumele cu frunze verzi) și acizi grași mononesaturați MUFA (uleiul de măsline) sau omega 3 (pește).

Numeroase studii clinice au observat efectul de reducere a severității leziunilor în psoriazis la cei care urmează dieta mediteraneană.

• Excluderea legumelor din familia Solanaceae

Într-un studiu care a inclus 1200 de pacienți cu psoriazis, evoluția s-a îmbunătățit la 50% din cei care au urmat simultan dieta fără gluten și au exclus și legumele din familia Solanaceae.

Cele mai cunoscute din această familie sunt: cartofii, roșiile, ardeii, vinetele.

Mecanismul presupus nociv în boli autoimune este creșterea permeabilității intestinale și acțiunea pro-inflamatoare a acestor plante. Nu există încă studii suficiente care să susțină acest efect.

Sunt alimente foarte valoroase din punct de vedere nutritiv și excluderea lor poate duce la deficite de nutrienți (vitamine, minerale, fibre).

De aceea, eliminarea Solanaceaelor, ca și a glutenului ar trebui făcută după ce ne sfătuim cu medicul.

Citește mai departe…

De ce nu trebuie eliminat glutenul cu orice preț din dietă?
Vitamine care-ți lipsesc când consumi produse fără gluten
Dieta mediteraneană: ce alegem? ce evităm?

Bibliografie
  • Acharya P, Mathur M. Association between psoriasis and celiac disease: a systematic review and meta-analysis. J Am Acad Dermatol. 2020;82:1376-1385. 
  • Kunz M, Simon JC, Saalbach A. Psoriasis: Obesity and Fatty Acids. Front Immunol. 2019
  • Clinical Review. Reexamining the Role of Diet in Dermatology. Cutis 2021
1...464748...130Pagina 47 din 130
2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă

Cele mai noi

Cele mai citite

Știri

Meniu