Acasă Blog Pagina 43

Infecție urinară recidivată care reapare după tratament

Infecție urinară recidivată este infecția ce reapare după ce ne-am tratat. Este definită prin 2 sau mai multe episoade de infecție urinară în 6 luni sau 3 episoade într-un an. Semnele cele mai frecvente sunt: urgența de a urina, durere pelvină, senzație de usturime și durere la urinat.

Aproximativ 85% din cazuri sunt cauzate de Escherichia coli – o bacterie ce colonizează tractul gastrointestinal și contaminează apoi tractul urinar.

Femeile care au simptomele tipice sunt tratate fără urocultură prealabilă pentru că de obicei se cunoaște germenul.

Urocultura se efectuează de obicei la:

  • gravide
  • bărbați
  • femeile la care apare recidiva rapid după încheierea tratamentului antibiotic
  • dacă este o suspiciune de pielonefrită sau prostatită

Infecție urinară recidivată: cum o prevenim?

Etapa 1: verifică simptomele

Simptomele infecției urinare sunt:

  • durere și arsură la urinat
  • senzație frecventă de a urina
  • urina tulbure și urât mirositoare
  • durere pelvină la femei
  • imposibilitatea de a menține urina în vezică (incontinența urinară

Apariția febrei și a frisoanelor poate însemna că infecția s-a extins la rinichi (pielonefrita).

Află mai mult Pielonefrita: semne de infecție la rinichi

Etapa 2: stabilește dacă te afli într-una din situațiile care au risc crescut de infectie urinara recidivata:

Etapa 3: apelează la medicul de familie

Deoarece sunt persoane care fac frecvent infecție urinară, există tendința ca la episoadele de recidivă, să nu mai apeleze la medic.

Autoadministrarea antibioticului care știi că data trecută ți-a făcut bine, este o practică frecventă.

Este posibilă și recomandată la femeile cu infecție urinare frecvente care cunosc deja bacteria. 85% din cazuri este E.coli.

Nu se mai folosesc Cefalosporine și Fluorquinolone ( ciprofloxacin, norfloxacin). Se consideră depășit și riscant acest tratament.

Argumente solide pentru a nu practica autotratamentul sunt mai ales dacă:

  • un vârstnic pe care îl îngrijești are simptome
  • nu ai mai avut niciodată infecție urinară
  • ai sânge în urină
  • simptomele nu cedează după câteva zile de tratament sau revin după ce tratamentul s-a încheiat
  • există febră și frison, diaree, stare de rău; în acest caz poate fi vorba de o infecție a rinichilor și este o URGENȚĂ

Află mai mult Cistita – inflamația vezicii urinare: semne și simptome

Etapa 4: ce măsuri putem aplica singuri?

Dacă infecția este acută, ți-ai dat seama pentru că ai mai avut sau te-a lămurit medicul:

  • hidratare abundentă
  • paracetamol
  • sticle cu apă caldă pe abdomen sau la spate

Este de evitat folosirea antiinflamatoarelor nesteroidiene dacă nu sunt indicate de un medic, deoarece pot avea efecte secundare renale.

Infecție urinară recidivată: ce să faci și ce nu?

DA:

  • igiena corectă a zonei perineale ( ștergerea zonei din față către spate)
  • golirea completă a vezicii urinare ( constipația trebuie combătută, dimensiunile adenomului de prostată pot fi reduse medicamentos/ chirurgical, etc)
  • hidratare permanentă în cantități adecvate ( o cantitate de urină de 1500-2000 ml/zi de urină limpede, galben-pai, este un semn că ne-am hidratat corect)
  • dușuri în loc de băi calde
  • lenjerie intimă mai largă și fabricată din bumbac
  • micțiune obligatorie cât mai curând după un contact sexual
  • schimbarea cât mai frecventă a scutecelor copilului

NU:

  • nu utilizați sare de baie parfumată, săpunuri și pudră de talc pentru zona perineală
  • nu vă abțineți de la a urina timp îndelungat
  • nu purtați lenjerie intimă strâmtă și de nylon / alte fibre sintetice
  • evitați pantalonii strâmți
  • nu folosiți prezervative / diafragme cu spermicide ca metodă contraceptivă

Infecție urinară recidivată: cum o prevenim?

Un studiu clinic publicat pe această temă (vezi surse) întreprinde o metaanaliză a cercetărilor precedente ( PubMed, Embase, Scopus, Cochrane Library) și propune un ghid terapeutic care să reducă la minimum șansele de recidivă ale infecției urinare.

Ne limităm să rezumăm concluziile mari ale studiului, amănuntele fiind accesibile specialiștilor în articolul in extenso.

1. Stilul de viață

Sunt evidențe clare că este bine :

Să fie evitate spermicidele contraceptive care sunt considerate factor de risc pentru reapariția infecției urinare

Partenerii multipli, viața sexuală activă (mai mult de 10 contacte sexuale/ lună) sunt alți factori care cresc riscul de recidivă a infecției urinare.

să existe un bun control al glicemiei la persoanele cu diabet

să se evite folosirea mai îndelungată de 5 zile a antibioticelor

să se evite antibioticele cu spectru larg

Află mai mult Infecție urinară și diabet: semne de alarmă

2. Profilaxia cu antibiotic

se practică administrarea dozelor mici de antibiotic zilnic sau de 3 ori pe săptămână.

scade riscul de recidivă a infecției cu 85%

se folosește o doză suplimentară și imediat după contactul sexual

este recomandabilă schimbarea antibioticului la 4-6 luni pentru a evita apariția rezistenței

Cel mai eficient antibiotic s-a dovedit Nitrofurantoin pentru profilaxia cu doze mici: 100 mg de două ori pe zi, plus 50 mg după contactul sexual (în primele 2 ore)

alte variante: amoxicilina ( dar E.coli este frecvent rezistent), trimetoprim, fosfomicina, cefalexin, ciprofloxacin

profilaxia cu doze mici de antibiotic este recomandată pentru 6-12 luni.

Află mai mult Antiseptic urinar la fel de eficient ca antibioticele

3. Măsuri preventive non-antibiotice

Acupunctura

Acupunctura practicată pentru 4 săptămâni s-a dovedit eficientă în prevenirea recidivei infecției urinare la femei.

Metoda este considerată sigură, dar pentru că nu este înțeles mecanismul de acțiune, nu face parte din recomandările din ghiduri

Având în vedere că eficiența a fost studiată și că metoda nu are efecte secundare, ar putea fi încercată. Condiția ar fi să ne asigurăm de competența practicianului

Produsele cu merișoare 

Sucul sau suplimentele alimentare cu merișoare nu au suficientă susținere științifică.

A fost practicată pentru mult timp prevenirea infecției urinare prin această metodă, dar în timp nu și-a dovedit eficiența.

Nu se mai recomandă în ghidurile medicale utilizarea produselor cu merișoare.

D-manoza

D-manoza a fost utilizată și studiată, considerându-se că împiedică adeziunea bacteriilor la celulele uroepiteliale (din interiorul tractului urinar).

Nu sunt suficiente dovezi pentru eficiența ei în acest moment

Estrogeni intravaginal la menopauză

La menopauză: crește pH-ul vaginal, este alterată microflora normală vaginală, vaginul se colonizează mai ușor cu bacterii uropatogene (de obicei gram-negative)

Estrogenii intravaginal: reduc pH-ul, reduc colonizarea cu bacterii a vaginului, restabilesc flora normală cu predominența Lactobacilului și scad riscul pentru infecția urinară recidivată

Este recomandată și susținută științific administrarea estrogenilor intravaginal postmenopauză.

Află mai mult Tratament hormonal la menopauză: Beneficii și Riscuri

Probiotice cu Lactobacil

Sunt încă insuficiente studiile care să susțină utilizarea probioticelor per os pentru a preveni infecția urinară recidivată.

Probioticele sunt totuși indicate în special postmenopauză și la femeile care refuză tratamentul antibiotic.

Principala problemă este că probioticele comercializate nu conțin tulpina de Lactobacillus cel mai frecvent întâlnită în vagin

Vaccinul

Există un vaccin oral (URO-VAXOM) disponibil pe piață și obținut din 18 tulpini de E.coli.

Studiile clinice au arătat că utilizarea lui împiedică infecția urinară recidivată pentru 6-12 luni. Este recomandată utilizarea vaccinului 3 luni la rând, câte 10 zile/lună.

Instilații intravezicale

  • s-au studiat instilațiile cu acid hialuronic și condroitin sulfat, combinate
  • rezultatele sunt obținute după minimum 5 instilații și sunt relativ modeste (reducere cu 49% a recidivei)

Metodele de prevenire pentru infecția urinară recidivată discutate aici trebuie abordate și cu medicul de familie și cu specialistul urolog/nefrolog pentru a le adapta la particularitățile fiecărei persoane.

Citește mai departe…

Infectie urinară la femei: Tratament explicat
Merișoarele: la ce ajută și cum să le folosești?
Infecția urinară este contagioasă?
Plante medicinale și aromatice utile în infecții urinare
Infecția urinară la bărbați

Bibliografie

5 stresori care ne afectează cel mai mult în viață

0

Stresul face parte din viață, dar unii dintre stresori (factori de stres) care ne afectează relațiile cu cei din jur, finanțele, sănătatea sau cariera, provoacă mai multă anxietate decât alții.

Stresul acut, în porții mici, de scurtă durată, ne poate fi folositor. Ne stimulează să ne mobilizăm și să progresăm.

Dar stresul cronic experimentat zi de zi, ne afectează sănătatea. Apar probleme digestive, inflamație, afectarea imunității, probleme de somn, anxietate și probleme sexuale.

Când avem de-a face cu stresori majori, și corpul și psihicul nostru reacționează. Iar în lipsa unui răspuns adecvat putem ajunge la epuizare psihică și depresie.

5 stresori care ne afectează cel mai mult în viață

Decesul unei persoane iubite

Când cineva la care ținem dispare din viața noastră emoțiile și sentimentele pe care le trăim sunt intense și foarte diverse: de la șoc și confuzie, la tristețe, furie și chiar un sentiment de vină pentru dispariție.

Procesul de vindecare este complex și nu este același pentru orice persoană.

Realitatea din jurul nostru se schimbă atât de radical încât ne punem problema cum ne vom trăi viața mai departe în absența acelei persoane. Negarea pe care o simțim în prima fază ne ajută să reducem efectele pierderii.

Când apare furia este ca o supapă pe care o deschidem pentru emoțiile pe care le simțim. Dar are și neajunsul că ne poate izola de cei din jurul nostru.

Cu timpul ne focusăm pe regrete și pe eventuala vină care ne aparține, pe ceea ce am făcut sau am spus și am vrea să fi făcut altfel.

În evoluția doliului există și riscul depresiei, riscul de a ascunde toată tristețea înăuntrul nostru, de a deveni mai puțin sociabili. Nu este nicio rușine să cerem ajutorul unui specialist pentru a ne putea adapta la noua viață.

Timpul va aduce vindecarea. Pentru unii este vorba de luni, pentru alții de ani pentru a se obișnui cu pierderea persoanei dragi și a o accepta.

Află mai mult 7 semne fizice de depresie

Divorțul

Divorțul face parte din cei 5 stresori majori. La stresul emoțional și mental se adaugă cele legate de finanțe, locuință sau custodia copiilor.

Sentimentele pe care le poate genera un divorț baleiază de la eliberare la vină. Indiferent ce emoții predomină, totul este să le lași să te depășească, să te focusezi pe propria persoană.

Pierderea unui partener poate fi un prilej să atingi niște obiective pe care le lăsaseși baltă, să reiei hobbyurile abandonate, să ai mai multă grijă de propria persoană.

Află mai mult Cei 4 călăreți care te conduc la divorț

Schimbarea locuinței

Schimbarea locuinței sau a localității de reședință poate fi extrem de stresantă, mai ales dacă este neașteptată. Dacă o calamitate naturală, un eveniment traumatic sau o criză financiară ne obligă să ne mutăm, stresul este mult accentuat.

Mutatul este stresant și dacă este vorba de o locuință mai mare sau de faptul că te muți cu partenerul și începeți o viață împreună.

Dacă nu încerci să tragi de timp și te organizezi amănunțit, stresul mutatului poate fi scurtat.

Află mai mult Cum să faci ordine rapid cu metoda KonMari?

Pierderea serviciului

Pierderea serviciului provoacă o paletă largă de sentimente, de la rușine și dezamăgire până la vinovăție. Are un impact negativ asupra stimei de sine și asupra finanțelor, de aceea este unul din cei 5 stresori cu impact puternic.

Rutina vieții zilnice se schimbă radical și poate fi dificil să ne adaptăm.

Pentru unele persoane, pierderea jobului poate echivala ca impact emoțional, cu pierderea persoanei iubite. Șocul, tristețea, furia, depresia sau o combinație a acestor emoții complexe ne pot copleși.

Cel mai util este să ne focusăm pe ceea ce putem controla. Primul pas este reorganizarea bugetului și adaptarea lui până ce putem schimba situația. Ulterior, atitudinea personală și suportul familiei și prietenilor ne pot ajuta să mergem mai departe.

Afecțiuni cronice

O afecțiune cronică crește stresul, dar și stresul poate agrava o boală cronică. Este un cerc vicios.

Atitudinea cea mai corectă când ne confruntăm cu o boală cronică este să ne bazăm pe colaborarea cu medicul sau cu echipa medicală și în rest să ne focusăăm pe ceea ce putem controla singuri.

După ce avem un plan de tratament bine stabilit, ne putem concentra pe un stil de viață cât mai sănătos care să ajute vindecarea.

Alcoolul și substanțele interzise ne păcălesc pe moment emoțiile negative legate de afecțiunea noastră, dar nu rezolvă problema.

Somnul suficient, alimentația sănătoasă, mișcarea și practica meditației pun viața în ordine și fac încercarea unei boli mai ușor de suportat.

Citește mai departe…

Stresul zilnic și apărarea imunitară
Stresul și durerea de stomac
Burnout. Cum recunoști efectele stresului?
Tehnici de relaxare aplicabile oricând și oriunde
Poți fi dependent de tristețe?

Bibliografie

Adaptare generală la stres

0

Sindromul de adaptare generală la stres este un proces în 3 etape prin care organismul răspunde atunci când sesizează un pericol sau amenințări repetate. Toate mecanismele adaptării generale sunt normale și numai când stresul se prelungește și devine stres cronic, organismul nostru se destabilizează și apar problemele de sănătate.

Toți trecem prin perioade stresante și știm că uneori poate fi dificil să facem față. Poate fi vorba de suprasolicitarea de la job, de dificultatea de a găsi un loc de muncă, de problemele unei relații sau de un divorț.

Dar poate fi vorba și de faptul că nu găsim pe parcursul unei zile timp pentru noi înșine, pentru hobiuri sau pentru a face lucruri care ne fac plăcere.

Stresul începe să ne creeze simptome fizice cum sunt tulburările gastrointestinale sau tulburări mentale ca anxietatea și depresia.

Cele 3 stadii ale sindromului de adaptare generală includ:

  • alarma – care pregătește organismul pentru a face față amenințării
  • rezistența – etapa în care organismul se poate reface
  • epuizarea – etapa în care se ajunge dacă stresul este prelungit, cronic

Sindromul de adaptare generală la stres: etape

Reacția de alarmă

La stres, organismul trimite semnale de alarmă către creier, iar creierul comandă eliberarea unor hormoni (glucocorticoizi, adrenalină) meniți să ajute corpul să facă față. Și efectele acestui lanț de comunicare sunt uneori vizibile:

  • crește tensiunea arterială
  • crește pulsul
  • pupilele se dilată
  • toate simțurile devin mai ascuțite
  • pielea se înroșește

Este o reacție ale cărei semne le cunoaștem cu toții. Apar ori de câte ori suntem contra-cronometru cu îndeplinirea unei sarcini. Apar și atunci când suntem suprasolicitați și ne dăm seama că nu vom duce la capăt toate obiectivele pe care ni le-am propus sau care ne sunt impuse.

In această etapă stresul ne este util. Ne mobilizează să ne valorificăm capacitățile la maximum și să depășim obstacolele, să ne rezolvăm sarcinile cât de bine putem.

Stadiul de rezistență

Motivul de stres încetează și corpul nostru încearcă să se recupereze după șocul etapei anterioare.

În stadiul de rezistență încep să scadă tensiunea arterială și pulsul pentru că se reduce cantitatea de adrenalină și cortizol. Dar organismul nostru rămâne în continuare în alertă și poate reveni oricând la etapa anterioară de alarmă dacă stresul revine.

Putem să recunoaștem această etapă. Suntem mai ușor iritabili, ne concentrăm mai greu și ne simțim permanent frustrați.

Stadiul de epuizare

Când stresul se prelungește, organismul este prea epuizat ca să mai facă față. Aceasta este etapa cea mai riscantă a sindromului de adaptare generală. Consecințele sunt nu doar simptome, ci chiar afecțiuni:

  • burnout
  • incapacitatea de a-ți controla furia
  • dificultăți în a lua decizii
  • anxietate
  • depresie
  • tulburări cognitive
  • oboseală
  • insomnie
  • consum de alcool sau droguri
  • tulburări de alimentație

Află mai mult Sindromul burnout. Cum recunoști efectele stresului?

Complicațiile sindromului de adaptare generală la stres

Faptul că se numește sindrom nu înseamnă că ne trebuie tratament. Este doar o descriere a etapelor prin care trece corpul nostru încercând să se adapteze și să performeze.

Abia când stresul se prelungește și nu mai revenim din stadiul de epuizare, apar complicațiile.

Stresul cronic ne crește riscul de a avea afecțiuni pentru care să fie nevoie de tratament:

Află mai mult Fibromialgia. De ce am dureri peste tot?

Cum eviți efectele stresului cronic?

Nu putem evita stresul printr-o singură metodă minune. Dar putem identifica stresorii și ne putem face o strategie utilă pentru a minimiza efectele lor.

  • alimentația echilibrată

Ceea ce mâncăm are un rol important pentru felul în care ne simțim. Cercetările arată că un consum constant de fructe și legume se asociază cu o percepție mai puțin intensă a stresului.

  • antrenamentul fizic

Mișcarea fizică regulată este una din cele mai bune metode de combatere a stresului. Mersul pe jos, gimnastica, yoga, tai chi sunt tot atâtea variante de a armoniza mintea cu corpul, de a muta focusul de la problemele stresante.

  • exerciții de respirație

Se știe că exercițiile de respirație sunt un bun medicament pentru anxietate și atacuri de panică.

Respirația lentă și profundă sau respirația diafragmatică sunt două modele respiratorii pe care este bine să le practicăm și când suntem nestresați pentru a le avea la îndemână în situațiile stresante.

  • identificarea și evitarea stresorilor

Nu totdeauna putem evita factorii care ne declanșează anxietatea și stresul, dar identificându-i putem face primul pas pentru a-i ține mai bine sub control.

De exemplu, dacă timpul prea scurt este cauza stresului putem trece la o mai bună planificare. Dacă o persoană este cauza stresului ne putem face un plan pentru a evita contactele.

  • tehnicile de relaxare

Meditația, relaxarea musculară, sauna, masajul sau yoga sunt câteva din metodele bune care favorizează adaptarea la stres.

Citește mai departe…

Cum te ajută grădina să scapi de efectele stresului?
Tehnici de relaxare aplicabile oricând și oriunde
Constipația de stres
Stresul și acneea
Durerea de spate provocată de stres

Bibliografie

Putem fi dependenți de tristețe și nefericire?

Tristețea este o emoție la fel de importantă ca și fericirea. Este perfect normal să resimțim uneori tristețe în raport cu ceea ce ni se întâmplă nouă sau celor dragi.

Dar, în societățile moderne, persoanele sunt obsedate de ideea de a părea mereu fericite. Asta ne poate împiedica să exteriorizăm emoții neconforme cu ceea ce așteaptă societatea de la noi.

Multe piese de teatru, opere de artă, lucrări muzicale, celebrează tristețea. Ne permit nouă spectatorilor să explorăm o gamă largă de sentimente și ne provoacă să ne analizăm propriile vieți. Și poate chiar să le vedem cu alți ochi.

Tristețea crește capacitatea noastră de empatie, generează autoreflecția, ne face mai toleranți și ne permite să luăm mai des în calcul fragilitatea vieții.

Totuși, când tristețea devine o stare recurentă este un semn că intervine mecanismul psihologic al dependențelor și apare pericolul depresiei.

Există teoria că oamenilor le plac emoțiile negative.

Un studiu condus de Eduardo Andrade și Joel Cohen a evaluat persoanele care agreează filmele horror.

Concluzia lor a fost privitorii sunt fericiți să fie nefericiți. Persoanele experimentează în timpul filmului horror atât sentimente pozitive, cât și sentimente negative simultan. Le face plăcere sentimentul de eliberare când pericolul a trecut, dar trăiesc plăcerea și în momentele în care sunt speriați, îngroziți.

Aceeași teorie explică și pasiunea unora pentru sporturi extreme sau alte activități riscante.

Mecanisme psihice similare ar putea explica și dependenta de tristețe și nefericire. Dar consecințele sunt mult mai serioase decât pasiunea exagerată pentru filme horror.

Dependenții de nefericire se deplasează în linie dreaptă către depresie. Se știe că depresia este rezultatul adicției îndelungate față de sentimentul de tristețe.

Când poate apărea dependența de nefericire?

În istoria personală putem recunoaște contextul care ne poate îndrepta către tristețe cronică și depresie:

stima de sine scăzută ne poate face să simțim că nu merităm fericirea

persoanele educate de părinți excesiv de pretențioși, cu așteptări nerealiste și disciplină exagerată, vor asocia totdeauna succesul cu tristețea

experiențe emoționale negative prelungite ne pot face ca inconștient să dorim să ne întoarcem la starea de tristețe

persoanele încântate de capacitatea lor de a analiza situațiile în mod practic și realist; această analiză înseamnă aproape totdeauna focusul pe latura negativă a fiecărei situații

unii oameni consideră o misiune personală în rezolvarea problemelor tuturor și li se pare că nu-și merită starea de bine și fericirea în timp ce alții suferă

frica de a te bucura atunci când nu ai avut parte decât de eșecuri, tristețe și dezamăgire

Află mai mult Cum dobândești stima de sine și ce beneficii vei avea?

Suferi de dependența de tristețe?

Psihologii ne dau câteva tipare de gândire cu ajutorul cărora putem să recunoaștem dependența de tristețe și nefericire.

Cu cât mai multe răspunsuri Da oferim la aceste întrebări, cu atât mai clară devine tendința noastră către emoții negative.

Întrebări:

  • Preferi cel mai adesea să joci rolul de victimă și să învinuiești pe alții decât să-ți asumi răspunderea pentru alegerile tale?
  • Îi faci vinovați mereu pe cei din jur pentru orice se întâmplă?
  • Dorești mereu să ți se dea dreptate privitor la cât de rău merg lucrurile?
  • Te simți complet înlănțuit/ înlănțuită de emoțiile tale și incapabil să schimbi ceva?
  • Te simți nemulțumit chiar dacă viața ta merge în direcția corectă?
  • Găsești ușor motive să fii nefericit?
  • Ți-e greu să o iei de la capăt dacă ceea ce ți-ai propus nu iese așa cum ai dorit?
  • Te străduiești să înfăptuiești ceea ce ți-ai propus numai ca să-ți poți dovedi că nu te bucură nici acest succes?
  • Ești tentat/ tentată să fugi de tine utilizând alcoolul, drogurile, sexul sau mâncarea?
  • Nu te mai interesează necesitățile de bază: dieta sănătoasă, exercițiile fizice sau orele de somn?

Semne că tristețea se transformă în depresie

Tristețea este o emoție umană normală. Apare uneori ca urmare a unei dezamăgiri sau a unei experiențe dureroase.

Tot normal este ca tristețea să nu-ți afecteze viața de zi cu zi substanțial și să treacă cu timpul.

Depresia este o afecțiune. Cauzele sunt multiple de la factori genetici la cei sociali sau la factori chimici legați de substanțe chimice eliberate în creierul nostru.

Dacă ne simțim demotivați, dezinteresați de activități care altădată ne făceau plăcere, este posibil să fie vorba despre depresie. Fără tratament, depresia devine o luptă greu de dus.

Citește mai departe…

Boli cardiace și depresie: ce legătură există?
Depresia: 7 semne fizice care ne trimit la doctor
Ai depresie de iarnă? Sau doar tristețea obișnuită la schimbarea anotimpului
Astenia de primăvară. Cum să scapi repede de ea?
Tipuri de personalitate (big 5): unde te încadrezi?

Bibliografie

Antidiabeticele noi care reduc riscul de AVC

0

Persoanele cu diabet au un risc de 2 ori mai mare de accident vascular decât persoanele fără diabet. Antidiabeticele tradiționale reduc glicemia, dar nu și-au dovedit niciodată eficiența în reducerea riscului de accident vascular (AVC).

În studii clinice recente, unele din antidiabeticele noi se dovedesc eficiente în reducerea riscului de accident vascular la persoanele cu diabet.

Diabetul cauzează modificări microvasculare și macrovasculare care culminează cu complicații majore, una din ele fiind accidentul vascular (AVC). Hiperglicemia crește riscul acestei complicații.

În cercetările mai vechi (de exemplu ACCORD, 2011) nu s-au putut aduce dovezi că un bun control al valorilor glicemiei reduce și riscul de AVC.

În ultimii ani, în tratamentul persoanelor cu diabet au fost introduse medicamente antidiabetice noi cum sunt inhibitorii SGLT-2 și analogii GLP-1.

Ceea ce aduc nou ultimele studii clinice este faptul că în afara menținerii valorilor glicemiei, antidiabeticele noi reduc și incidența accidentului vascular. Reducerea riscului de AVC atinge 15% atât pentru accidentele vasculare fatale, cât și pentru cele non-fatale.

Care sunt antidiabeticele noi care reduc riscul de AVC?

Inhibitorii SGLT-2

Inhibitorii SGLT-2 denumiți și gliflozine fac parte din planul de tratament al persoanelor cu diabet și au ca scop principal menținerea glicemiei la valori optime.

Denumire genericăDenumire comerciaă
DapagliflozinForxiga (cu metformin Xigduo)
CanagliflozinInvokana (cu metformin Vokanamet)
EmpagliflozinJardiance (cu metformin Synjardy)
ErtugliflozinSteglatro

Agoniștii GLP-1

Agoniștii GLP-1 sunt altă clasă de antidiabetice care mențin glicemia, dar contribuie și la scăderea în greutate. Se administrează per os sau injectabil, zilnic sau săptămânal.

Denumire genericăDenumire comercială
DulaglutideTrulicity
ExenatideBydureon, Byetta
SemaglutideOzempic, Rybelsus
LiraglutideVictoza, Saxenda

Diabetul și riscul de AVC

Persoanele cu diabet au un risc de 2 ori mai mare de accident vascular (AVC) decât persoanele care nu au această afecțiune. După AVC, persoanele cu diabet au un risc mult mai mare de deces decât persoanele fără diabet.

Persoanele cu diabet au mult mai frecvent hipertensiune, colesterol crescut și boli vasculare periferice. Toate aceste complicații cresc, de asemenea, riscul de AVC.

Sindromul metabolic este, de asemenea, asociat frecvent cu diabetul. În sindromul metabolic sunt asociate: hipertensiunea, hiperglicemia, exces de grăsime depusă în jurul taliei, colesterol și trigliceride mari. Aceste dereglări asociate cresc, de asemenea, riscul de AVC până la 20-40%.

Află mai mult Dimensiunea taliei și riscul de diabet

Când sunt recomandate antidiabeticele noi?

Ghidurile medicale recomandă inhibitorii SGLT-2 și agoniștii GLP-1 după ce s-a încercat tratamentul cu metformin la persoanele cu diabet și care au un risc demonstrat de ateroscleroză și boli cardiovasculare.

Medicul diabetolog poate calcula exact acest risc și recomandă antidiabeticele noi atunci când riscul unei complicații cardiovasculare este mai mare de 10% în următorii 10 ani.

Citește mai departe…

Inhibitorii SGLT-2 pentru diabet: cum se reduc complicațiile?
Diabet și AVC: semne de alarmă pentru accident vascular
Hemoglobina glicată optimă ca să evităm complicațiile
Accidentul vascular (AVC) hemoragic
Ce simptome apar când diabetul se complică?

Bibliografie

Ce spune dimensiunea taliei despre sănătatea ta?

Dimensiunea taliei este unul din numerele pe care trebuie să le urmărim așa cum urmărim greutatea corporală. Cercetările arată că dimensiunea taliei este la fel de importantă ca și indicele de masă corporală (BMI) pentru evaluarea sănătății generale, dar și a riscului de diabet și boli cardiovasculare.

Dimensiunea crescută a taliei apreciază corect acumularea de grăsime în jurul organelor abdominale.

Cifra nu poate spune că ai o afecțiune, dar te poate preveni că vei avea o afecțiune în viitor pentru că s-a acumulat grăsime în exces.

Dimensiunea taliei: care sunt valorile care nu trebuie depășite?

Grăsimea abdominală excesivă ne expune unui risc crescut de diabet tip 2 și boli coronariene care conduc la infarct miocardic.

Pentru bărbați, dimensiunea taliei de 94 – 102 cm se corelează cu risc crescut de îmbolnăvire. La valori de peste 102 cm deja există risc foarte crescut de infarct miocardic și diabet tip 2.

Pentru femei, dimensiunea taliei între 80-88 cm se corelează cu risc crescut de îmbolnăvire, iar valorile peste 88 cm cu risc foarte înalt de infarct miocardic și diabet tip 2.

Pentru a ne evalua și mai corect riscurile încă o valoare utilă este raportul dintre dimensiunea taliei și dimensiunea șoldurilor.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă să menținem acest raport sub 0,9 la bărbați și sub 0,85 la femei.

Află mai mult Cum îți dai seama că ai avut un preinfarct?

Ce boli vei putea avea în viitor dacă nu ești atent la talie?

Afecțiunile cele mai frecvente legate de acumularea grăsimii în jurul organelor abdominale sunt:

Află mai mult Ce este sindromul metabolic?

Dimensiunea taliei anticipează cel mai corect riscul ca în viitor să ai diabet tip 2

Cel mai frecvent se folosește indicele de masă corporală (BMI) pentru a anticipa riscurile de îmbolnăvire. În ceea ce privește diabetul tip 2, dimensiunea taliei este mai concludentă.

Dimensiunea crescută a taliei te poate preveni că vei avea diabet chiar dacă nu suferi de obezitate și BMI este normal.

Cum să reduci dimensiunile taliei?

Dieta

Primul pas pentru reducerea dimensiunilor taliei este să modifici dieta. Începi prin reducerea porției la fiecare masă.

Dacă nu ești sigur cât ar trebui să consumi într-o zi raportat la gradul de activitate, începi și contabilizează-ți caloriile. Un ritm de scădere în greutate sănătos înseamnă să pierzi 0,5-1 kg pe săptămână.

Bine de știut
Scăderea bruscă și excesivă în greutate crește riscul de litiază biliară (pietre la fiere).

În al doilea rând, ai grijă să crești valoarea nutritivă a ceea ce mănânci. Evită alimentele procesate și încorporează în dietă mai multe fructe, legume, cereale integrale, nuci, semințe și carne slabă.

Elimină băuturile îndulcite. Vei reduce dintr-o dată și numărul de calorii și aportul de zahăr.

Eliminarea sucurilor și băuturilor tip cola aduce multe beneficii: se îmbunătățește somnul, crește energia și scapi și de kg în plus. Se reduce astfel dimensiunea taliei și riscul de îmbolnăvire.

Află mai mult Ozempic (semaglutide): medicament de slăbit?

Mișcarea

Dacă vrei să pierzi kg acumulate cel mai important este să faci mișcare constant, 5-6 zile pe săptămână. O zi de pauză este obligatorie pentru refacerea musculaturii.

Masa musculară este cel mai mare consumator de calorii. Pe măsură ce se dezvoltă și scăderea în greutate va fi facilitată.

Când intenționăm să ne menținem greutatea este recomandabil să facem sport 150 min/ săptămână. Dar dacă dorim să slăbim, durata crește la 250 min/ săptămână cu 2-3 zile de antrenament intens.

Indiferent de tipul de exerciții fizice, antrenament intens este acel calup de exerciții fizice care te face să transpiri.

Citește mai departe…

Grăsimea abdominală: cauze, pericole și soluții eficiente
Arderea grăsimilor sau cum să faci mișcare ca să slăbești?
Sindrom metabolic: cauza dereglării glicemiei și colesterolului
Cele 4 exerciții fizice bine de făcut săptămânal
Cele mai bune alimente la fiecare decadă de vârstă

Bibliografie

Gâtul tech: probleme articulare provocate de utilizarea tehnologiei

Gâtul tech sau gâtul tehnologic este contractura musculară, rigiditatea și durerea cronică pe care o resimțim la nivelul coloanei cervicale, asociată frecvent cu durere de umăr sau durerea de omoplat, datorate poziției la utilizarea telefonului și a computerului.

Statistic, utilizăm 3,5 ore/ zi telefonul. La asta se adaugă pentru unii dintre noi cele 8 ore de lucru la computer corespunzătoare unei zile de muncă.

Timpul petrecut în compania tehnologiei nu este puțin. Poziția gâtului, a coloanei cervicale, a omoplaților și brațelor este frecvent aceeași, îndreptată la 45 grade către device-ul pe care-l folosim. Mereu aceiași mușchi se contractă pentru a ne susține capul și brațele.

Gâtul tech: simptome

Când privești în jos, la 45 de grade, și păstrezi timp îndelungat această poziție este ca și cum musculatura gâtului ar susține un sac de 25 kg de cartofi.

Presiunea asupra articulațiilor dintre vertebre este mare și apar simptome:

În situații mai grave, presiunea asupra nervilor care pornesc din coloana cervicală duce la amorțeală, slăbiciune musculară, senzație de înțepături la nivelul brațului.

Cum să reduci contractura musculară?

Cei mai mulți dintre noi ne străduim să stăm cu spatele drept și încordat când lucrăm la computer.

Din păcate în această poziție musculatura spatelui și a gâtului se contractă ca să susțină capul aplecat spre device-ul folosit. Și dacă poziția încordată este menținută câteva ore apar durerile de spate și de gât.

gâtul tech

O poziție mai favorabilă este cu spatele înclinat cu 25-30 grade spre spate și cu suport lombar. Discurile intervertebrale suferă mai puțin în această poziție, iar musculatura spatelui și a gâtului nu trebuie să se contracte intens pentru a susține capul.

Când stăm înclinați pe spate, o parte din greutatea corpului este preluată de scaun și nu în întregime de coloana vertebrală și de gât.

Află mai mult Sindromul computer vision sau oboseala oculară digitală

Cum calmăm simptomele gâtului tech?

Prima măsură pentru a calma simptomele gâtului tech este să ne mișcăm mai frecvent.

Dacă ai un job sedentar, la 15-30 min ar trebui să te ridici și să te miști câteva minute. Sângele începe să circule mai bine dacă pui gâtul în altă poziție.

Mișcarea este bună și pentru restul corpului. Se știe că sedentarismul ne expune la un risc crescut de boli cronice cum este diabetul și ne reduce durata de viață.

A doua măsură este scaunul înclinat spre spate și suportul lombar. Stai cât mai pe spate în intervalul de timp în care lucrezi. Asta va reduce presiunea pe musculatura gâtului și a umerilor.

A treia măsură este să încerci să lucrezi cât mai mult stând în picioare. O variantă de birou cu înălțimea reglabilă este obligatoriu dacă jobul te obligă să stai la birou 8 ore/ zi.

Află mai mult Durerea sub omoplat: soluții practice eficiente

Gâtul tech: exerciții fizice utile

Corpul care nu se mișcă va avea de înfruntat în câțiva ani obezitatea, diabetul, colesterolul crescut, hipertensiunea și chiar bolile cardiace și accidentul vascular.

Efectele cumulative ale statului pe scaun câțiva ani la rând sunt echivalente ca și efecte negative cu fumatul.

Mișcarea este prietena sănătății noastre.

Yoga pentru gâtul tech

Yoga este cel mai bine cunoscută pentru posturile fizice numite asana. Traducerea exactă a cuvântului este uniune între minte și corp. Rezultatele cele mai bune se obțin când reușim să ne coordonăm și respirația cu mișcările și să ne concentrăm în special asupra respirației.

Câteva din pozițiile de yoga sunt în mod special utile pentru gâtul tech și pot fi practicate și dacă suntem începători.

Poziția cobrei (Bhujangasana)

poziția cobrei
  • postura începe pe burtă cu picioarele apropiate, iar călcâiele să se atingă ușor
  • coatele îndoite și palmele sprijinite pe sol în dreptul umerilor
  • ridicăm lent capul, gâtul și pieptul sprijinindu-ne pe palme
  • tragem umerii cât mai spre spate deschizând mult pieptul
  • poziția trebuie să fie cât mai naturală și confortabilă, fără hiperextensie exagerată
  • păstrăm poziția 30 sec

Poziția superman sau superwoman (Viparita Shalabhasana)

pozitia superman sau superwoman
  • poziția începe pe burtă cu picioarele întinse și barba sprijinită pe sol
  • picioarele se ating ușor unul de altul
  • întindem mâinile în față cât de mult putem
  • inspirăm profund în timp ce ridicăm de pe sol mâinile, capul, toracele și picioarele, cu coatele întinse și genunchii întinși
  • expirăm lent și coborâm pe sol toracele, brațele și picioarele

Alte exerciții de stretching

Pune palma dreaptă în dreptul urechii drepte și a părții drepte a capului. Încearcă să împingi capul în mâna dreaptă care stă fixă. Menține poziția 5 secunde.

Pune ambele palme pe frunte. Ține barba paralelă cu podeaua. Încearcă să împingi palmele cu capul și capul cu palmele. Menține poziția 5 sec și repetă exercițiul.

Citește mai departe…

Cele 4 exerciții bine de făcut săptămânal
Poziția corectă la birou și poziții pe care să le eviți
Durerea de spate provocată de stres
Mersul pe jos: 5 beneficii majore pentru inimă
Dureri cervicale: cauze și semne care ne trimit la doctor

Bibliografie
  • How to Prevent ‘Tech Neck. Health Matters
  • Al-Hadidi F et al. Association Between Mobile Phone Use and Neck Pain in University Students: A Cross-Sectional Study Using Numeric Rating Scale for Evaluation of Neck Pain. PLoS One. May 20, 2019.
  • ‘Tech neck’: Technology’s effect on your neck. Mayo Clinic
  • Cobra Pose: Easy Asana For Flexibility And Chest Expanding. The Art of Living

Urina cu sânge (hematuria): ce afecțiuni semnalează?

Hematuria macroscopica sau urina cu sânge este un simptom alarmant care totdeauna trebuie luat în serios. Poate indica o afecțiune gravă cum este cancerul renal. De aceea prezentarea la medicul urolog este obligatorie cât mai curând după ce am observat-o.

Dacă sângele în urină este vizibil cu ochiul liber, vorbim de hematuria macroscopică.

Dacă sângele este detectat în sumarul de urină și vizibil doar microscopic, atunci vorbim de hematuria microscopică.

În ambele cazuri trebuie stabilită cauza. Tratamentul diferă în funcție de aceasta.

Urina cu sânge: ce este hematuria și ce cauze are?

1. Infecţia tractului urinar (ITU)

Infectia tractului urinar apare când bacteriile pătrund prin uretră în vezică, unde se multiplică și generează inflamația mucoasei( stratul superficial) vezicii urinare.

Se asociază: hematuria (urina cu sânge) + necesitate imperioasă de a urina + durere și arsură la urinat + urină cu miros puternic și neplăcut.

Pot apărea și febră și frison.

2. Infecția rinichiului (pielonefrita)

Bacteriile pătrund fie pe cale sanguină, fie de jos în sus (uretră-vezică-uretere-rinichi).

Semnele și simptomele sunt similare cu ITU, doar că asociază mult mai frecvent febră şi frison.

Află mai mult Care sunt semnele de infecție la rinichi?

3. Litiaza vezicală

Calculii renali se formează prin aglomerarea microcristalelor din urină; câtă vreme rămân în rinichi pot să nu dea nici un simptom; eliminarea lor provoacă una dintre cele mai puternice dureri care este colica renală

Traseul pietrelor prin vezică și apoi prin uretră poate provoca leziuni ale mucoasei (cu inflamație) și hematuria (urina cu sânge)

Află mai mult Litiaza vezicala: Cauze și soluții

4. Prostata crescută în volum

Prostata este un organ aflat sub nivelul vezicii urinare și înconjurând porțiunea superioară a uretrei la bărbat.

Prostata poate crește cu în volum (hiperplazia benignă de prostată), comprimă uretra și blochează parțial fluxul urinar.

Simptome: dificultăți la urinat + necesitate imperioasă de a urina + hematuria macro sau microscopică.

Și prostatita, infecția și inflamația prostatei, poate crea simptome asemănătoare

Hematuria macroscopică nu este un semn pe care putem să-l neglijăm.

Află mai mult Diferența adenom vs cancer de prostată

5. Glomerulonefrita

Glomerulonefrita este o afectare a rinichiului printr-un proces inflamator poate apărea de sine stătător sau poate fi în cadrul unei alte boli, cum este diabetul

Infecțiile virale sau streptococice, afecțiuni ale vaselor de sânge (vasculite), probleme legate de sistemul imunitar, pot afecta capilarele sanguine (cele mai mici vase de sânge) prin care se filtrează urina în rinichi (glomerulii renali)

6. Urina cu sange sau hematuria macroscopică poate fi semnul unui cancer

Cancerul poate afecta rinichiul, ureterul, vezica sau prostata. Din păcate, semnele pot apărea târziu

Hematuria este un semnal de alarmă care trebuie să ne trimită la medicul urolog.

7. Traumatismul renal

Accidente sau lovituri întâmplătoare la sport pot provoca hematuria macroscopică.

8. Afecțiuni genetic dobândite

Anemia cu hematii în seceră sau sindromul Alport sunt asemenea afecțiuni ce pot fi însoțite de hematurie

9. Medicamentele

  • citostatice, de exemplu Ciclofosfamida
  • Penicilina
  • Aspirina și alte antiagregante
  • antiinflamatoare nesteroidiene la persoane cu afecțiuni renale sau care iau în paralel și medicamente anticoagulante
  • Trombostop, Sintrom, Heparine (medicamente care acționează asupra coagulării sângelui și diminuează capacitatea acestora de a face cheag)

Având în vedere faptul că hematuria (urina cu sange)  poate avea cauze diverse, unele grave, necesită adresarea imediată la medicul urolog. Acesta va stabili cauza și va alege tratamentul în consecință.

Citește mai departe…

Cancer vezical: Semne de alarmă
Cancer renal: Semne de alarmă
Infecția urinară la bărbați
Tratamentul infecției urinare
Infecție urinară la femei: 16 reguli de tratament

Bibliografie

Durere de omoplat: poate fi o urgență?

Durere de omoplat, durere între omoplați, durere la mijlocul spatelui pot însemna o poziție incorectă la somn, o postură incorectă la birou, dar și infarct de miocard sau cancer pulmonar.

Omoplatul sau scapula este osul triunghiular din partea superioară a spatelui care are legătură cu afecțiunile umărului. Dar tot în omoplat iradiază și durerea din alte zone, fără ca omoplatul să aibă vreo problemă.

Semne de alarmă:

  • durerea este severă
  • este însoțită de durere în piept și dificultăți de respirație
  • pur și simplu simți că ceva nu este în regulă

Durere de omoplat: unde o resimțim?

Descriem ca durere de omoplat toate variantele de mai jos:

  • durere sub omoplat
  • durere la mijlocul spatelui, între omoplați
  • durere a musculaturii care înconjoară omoplatul

Durere de omoplat: ce cauze are?

Oase și mușchi

cea mai frecventă cauză a durerii de omoplat este de origine musculoscheletală

efortul excesiv cu un singur braț poate conduce la acest tip de durere; poate fi resimțită și în umăr sau spate, nu doar în omoplat

somnul pe o parte poate genera același tip de durere

Afecțiuni musculoscheletale care pot provoca acest tip de durere sunt:

osteoporoza

osteoartrita, cu afectarea articulațiilor umărului sau coloanei vertebrale

hernie de disc la nivel cervical, situație în care există și durere și amorțeală la nivelul brațelor

Află mai mult Spondiloza cervicală: cauze, semne, tratament

Cauze cardiace

Atacul de cord sau infarctul de miocard provoacă durere în piept cel mai frecvent; dar și durerea la nivelul omoplatului sau între omoplați poate fi cauzată de infarct

Alte cauze cardiace pentru durerea de omoplat și care necesită prezentarea de urgență la medic sunt: pericardita (inflamație la nivelul pericardului- învelișul inimii) și disecția de aortă (ruptură a peretelui aortei- cea mai mare arteră a corpului)

Dacă știm că avem probleme cardiace trebuie să luăm în serios durerea de omoplat

Află mai mult Durere în piept care iradiază în spate: este infarct miocardic?

Cauze pulmonare

Multe din cazurile de cancer pulmonar provoacă durere în umeri sau în omoplat.

Altă cauză pulmonară care necesită intervenția medicală urgentă este embolia pulmonară: blocarea circulației sângelui la nivel pulmonar cu un tromb provenit frecvent de la membrele inferioare

Află mai mult Când să te gândești la embolia pulmonară?

Herpes zoster

Herpes zoster sau zona zoster este afecțiunea cauzată de același virus ca și varicela. Virusul varicelo-zosterian rămâne într-un stadiu dormant la cei care au avut varicelă, de obicei cantonat la nivelul fibrelor nervoase.

La 1 din 5 persoane virusul se reactivează peste ani și provoacă herpes zoster: erupție cutanată dispusă sub formă de bandă, de-a lungul unui nerv.

Erupția evoluează și apar mici flictene (punguțe cu lichid) pe un fond roșu.

Durerea în zona zoster este severă, cu senzație de arsură.

Factori care cresc riscul de reactivare a virusului varicelo-zosterian:

  • stres
  • oboseala
  • sistem imunitar cu răspuns slab (de exemplu persoane cu tratament imunosupresor)
  • cancer
  • radioterapie
  • HIV/ SIDA

Află mai mult Zona zoster: Tot ceea ce trebuie să știi

Cauze abdominale sau pelvine

Iritarea fibrelor nervoase de la nivelul diafragmului (mușchiul ce separă organele din toracele de cele din abdomen) poate determina iradierea durerii către omoplați.

Când se întâmplă asta?

Durere în omoplatul drept poate apărea în:

  • intervenții chirurgicale abdominale, mai ales laparoscopice
  • litiaza vezicii biliare (colecistita)
  • refluxul gastro-esofagian
  • afecțiuni hepatice

Durerea în omoplatul stâng poate apărea în:

Cancer

Unele tipuri de cancer pot fi semnalate de durerea de omoplat:

  • cancer gastric
  • cancer hepatic
  • cancer esofagian
  • cancer pancreatic
  • limfom

Investigațiile pe care medicul le face identifică cauza durerii de omoplat.

Află mai mult Cancer: Analize pentru depistare la timp

De reținut

  • durerea de omoplat de cauză musuloscheletală este cea mai frecventă și medicul reumatolog/ ortoped poate lămuri cauza
  • durerea de omoplat poate avea și cauze abdominale, dar se asociază și cu alte semne care ghidează medicul de familie spre diagnostic
  • durerea de omoplat poate fi o urgență: infarct miocardic sau embolie pulmonară; în cazul în care recunoaștem semnele ne putem adresa rapid unui serviciu de urgență.

Citește mai departe…

Somn fără durere de spate: ce poți face singur?
Durerea sub omoplat: soluții practice eficiente
Dureri cervicale: cauze și semne care ne trimit la doctor
Durerea de umăr poate avea legătură cu tiroida
Durere de umăr: cauze frecvente, remedii, tratamente

Bibliografie

Ce lichide poți consuma dacă ai diabet?

0

Ce lichide alegi este la fel de important ca și ceea ce mănânci atunci când ai diabet. Un singur pahar de suc de fructe poate influența semnificativ glicemia și poți observa efectul dacă monitorizezi valoarea glicemiei după ce consumi o băutură.

Ca regulă generală, ceea ce bem are un impact mai rapid asupra glicemiei decât ceea ce mestecăm.

Pe de altă parte, hidratarea este foarte importantă la diabet. Ne bazăm pe apă, dar uneori dorim să consumăm și alte lichide.

Ce lichide să consumi la diabet?

Apa

Apa este lichidul pe care-l poți consuma pe tot parcursul zilei fără să-ți influențeze glicemia.

Consumul de apă te ajută să te hidratezi, iar hidratarea corectă este o una din condițiile de bază ca să-ți menții glicemia.

Este mai greu de stabilit un necesar zilnic de apă. Regula celor 8 pahare este o recomandare mult sub necesarul zilnic. Dacă vrei să-ți apreciezi corect starea de hidratare, culoarea galben-pai a urinei și aspectul limpede este un criteriu mai bun.

Un pahar cu apă ar trebui să urmeze după fiecare alt tip de băutură care conține cofeină sau îndulcitori artificiali.

Află mai mult Necesarul zilnic de apă în mod normal și după sport

Laptele de vacă

Laptele de vacă degresat este o opțiune bună de hidratare, dar contează la numărul total de calorii zilnice.

O cană de lapte aduce și 310 mg calciu, ceea ce înseamnă aproximativ 25% din necesarul zilnic.

Variantele de lapte ca laptele de migdale necesită precauții deoarece pot avea adaosuri de arome și îndulcitori.

Sucuri de fructe și legume

Totdeauna este mai bine să alegem fructele și legumele întregi pentru a beneficia de aportul de fibre.

Cercetările arată că un consum substanțial de fibre ajută la menținerea glicemiei persoanelor cu diabet tip 2. Organismul uman nu poate digera și absorbi fibrele și de aceea aportul de fibre nu crește glicemia și menține senzația de sațietate timp mai îndelungat.

Sucurile de fructe și legume pot avea însă beneficii legate de vitaminele și mineralele în cantitate mai mare pe care le consumăm cu un pahar de suc.

Pentru aportul de lichide la diabet, fără un conținut exagerat de carbohidrați, sunt de ales:

Sucul de legume este de preferat comparativ cu sucul de fructe. Fructele cele mai bogate în zaharuri sunt fructele tropicale: banane, mango, ananas.

Atâta vreme cât le preparăm în casă, suntem siguri că sunt 100% naturale și contabilizăm carbohidrații, putem consuma sucuri naturale, dar nu este recomandabil să înlocuim cu ele aportul de apă.

Află mai mult 6 alimente care scad glicemia

Cafea și ceai verde

Cercetările arată că putem obține beneficii în controlul diabetului dacă folosim frecvent cafea și ceai verde, cu condiția să fie neîndulcite.

Până la 400 mg cofeină pe zi este un consum acceptabil pentru oricine. Unele studii clinice susțin efectul cofeinei în reducerea riscului de diabet tip 2.

Dacă deja ai diabet, cofeina poate influența efectul insulinei. Uneori poate fi urmată de hipoglicemie, alteori de hiperglicemie. Alteori cofeina nu are niciun efect asupra glicemiei. De aceea, persoanele cu diabet trebuie să urmărească prin controlul glicemiei felul în care reacționează la cofeină.

Ce lichide sunt de evitat la diabet?

Băuturile energizante

Băuturile energizante te revigorează pe moment datorită conținutului de zahăr, cofeină și altor aditivi. Dar pot avea și efecte negative: tulburări de ritm cardiac sau hipertensiune.

De exemplu, numai 300 ml de Red Bull conțin 26 g zahăr și 75 mg cofeină.

Dieteticienii recomandă băuturi energizante numai la atleți de performanță. Dacă practicăm sport de intensitate moderată, nu este necesar să consumăm băuturi energizante pentru refacere. Apa este suficientă.

Află mai mult 10 rețete de băuturi energizante cu semințe și nuci

Alcoolul

Multe persoane cu diabet pot consuma cantități moderate de alcool dacă doresc și dacă medicul nu este de altă părere. Consum moderat de alcool înseamnă:

  • 1 băutură alcoolică/ zi pentru femei
  • 2 băuturi alcoolice/ zi pentru bărbați

Consumul de alcool poate provoca hipoglicemie timp de 24 h după ce l-am consumat. De aceea, după consum glicemia ar trebui verificată mai des decât într-o zi fără consum de alcool.

Băuturi sau ceaiuri îndulcite

Băuturile și ceaiurile îndulcite se absorb rapid în sânge. Și creșterea glicemiei este rapidă.

O băutură dulce tip cola la 330 ml conține 38,5 g carbohidrați ceea ce face dificil de controlat glicemia.

Lichide cu îndulcitori artificiali: sunt bune sau nu?

Băuturile cu îndulcitori artificiali sunt un subiect controversat.

Pe de o parte, lichidele cu îndulcitori pot fi o alternativă la băuturile îndulcite pentru că nu conțin carbohidrați, iar caloriile sunt puține.

Pe de altă parte, sunt studii clinice care au concluzionat că îndulcitorii artificiali cresc riscul de diabet.

Îndulcitorii artificiali sunt de sute de ori mai dulci decât zahărul. De aceea, la consumatorii constanți, există și riscul să crească tentația de a consuma alimente dulci.

Alte cercetări pe temă au investigat și modificări ale creierului provocate de consumul de îndulcitori care pot avea ca și consecință tentația de a ne alimenta exagerat.

În concluzie, consumul de băuturi cu îndulcitori este de preferat celor îndulcite cu zahăr, dar nu pentru un consum regulat. Apa este cea mai bună alegere pentru hidratare.

Citește mai departe…

5 idei false despre diabet
Cum să menții glicemia normală când consumi carbohidrați?
Fructe indicate la diabet și dimensiunea porției
3 efecte ale insomniei în diabetul tip 2
Momordica (castravete amar) și alte adjuvante pentru diabet

Bibliografie
2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă