Acasă Blog Pagina 44

5 idei false despre diabet

Diagnosticul de diabet îți poate schimba viața. Este bine să-ți lămurești de la început întrebările despre diabet și să faci un plan pe care să-l respecți.

Glicemia mare nu provoacă la început simptome pe care să le sesizezi, dar cu timpul apar complicațiile diabetului cum sunt bolile cardiovasculare și boala renală cronică.

Schimbarea stilului de alimentație, mișcarea și pierderea kilogramelor în plus pot fi singurele măsuri necesare pentru a menține glicemia normală. Medicul diabetolog, specializat și în nutriție și metabolism, va ști să te ghideze corect.

În acest articol încercăm să lămurim câteva din ideile greșite despre diabet.

5 idei false despre diabet

1. Diabetul apare la cei care consumă prea mult zahăr

Diabetul tip 1 nu este cauzat de dietă sau stilul de viață. Cauza este distrugerea celulelor pancreatice care produc insulina printr-un mecanism autoimun.

Nici diabetul de tip 2 nu este provocat de consumul de zahăr.

Riscul de diabet tip 2 crește dacă ești supraponderal sau obez. Regimul alimentar cu exces de calorii poate duce la diabet tip 2.

De aceea, este recomandat permanent să fim atenți la carbohidrați aceștia fiind o sursă importantă de calorii.

Află mai mult Cum calculezi carbohidrații când ai diabet?

2. Persoanele cu diabet nu ar trebui să mănânce fructe

Fructele fac parte din alegerile sănătoase când vine vorba despre diabet.

Fructele conțin mai multe zaharuri naturale comparativ cu legumele, dar mai puține atunci când le comparăm cu prăjiturile și biscuiții.

În plus, fructele aduc și fitonutrienți cu multe efecte pozitive pentru diabet.

Putem să ne informăm și să alegem fructele în funcție de conținutul de carbohidrați. O porție recomandată la o masă nu ar trebui să depășească 15g carbohidrați.

Află mai mult 10 fructe cu carbohidrați puțini pentru diabet și diete de slăbit

3. Este necesară o dietă specială dacă ai diabet

De câte ori se discută despre diabet, se discută și despre dietă. Dar asta nu înseamnă că este necesară o dietă specială, ci doar că dieta echilibrată utilă tuturor este mai importantă pentru cei cu diabet.

Principiile generale ale regimului pentru diabet sunt aceleași ca și pentru persoanele fără diabet:

  • cât mai multe fructe, legume și leguminoase
  • pește
  • ouă
  • carne slabă
  • lactate degresate
  • nuci și semințe
  • cât mai puține alimente cu zahăr adăugat
  • apă în loc de băuturi îndulcite

Alimentele ca ciocolata pentru diabetici sau biscuiții pentru diabetici poate că sunt fără zahăr, dar asta nu înseamnă că sunt o alegere bună.

De multe ori conțin în exces grăsimi saturate sau grăsimi trans, iar îndulcitorii folosiți au adesea efecte laxative nedorite. Și prețurile sunt mai mari la produse special destinate pentru diabet.

Este de preferat să consumi alimente standard, de care consumă toată lumea, dar ocazional sau în cantități mai mici.

Află mai mult Nucile cele mai indicate la diabet zaharat

4. Persoanele cu diabet nu au voie să consume alcool

Poți consuma alcool dacă ai diabet, dar nu trebuie să depășești 14 unități/ săptămână. O unitate înseamnă 10 ml sau 8g de alcool pur.

Exemple:

  • 1 băutură spirtoasă (25 ml) = 1 unitate
  • 1 bere mică (330 ml 5%) = 1,7 unități
  • 1 bere mare (5,5%) = 2,4 unități
  • 1 pahar de vin (175 ml, 12%) = 2,1 unități

Dacă încerci să slăbești, nu uita că alcoolul aduce multe de calorii și îți crește și pofta de mâncare.

Anumite medicamente antidiabetice (insulina, sulfonilureea) pot provoca mai ușor hipoglicemie atunci când consumi alcool.

În concluzie, persoanele cu diabet au voie să consume alcool, dar sunt mulți factori de care trebuie să țină cont când iau o asemenea decizie.

Află mai mult Scorțișoara: câtă folosim pentru a regla glicemia?

5. Diabetul tip 2 este o formă ușoară de diabet

Nu există formă ușoară de diabet. Chiar dacă ai diabet tip 2 pe care îl controlezi doar cu dietă, fără să iei medicamente, acesta nu este o formă ușoară.

Complicațiile diabetului sunt mereu de luat în seamă. Cu cât este mai lungă evoluția diabetului, cu atât este risc mai mare ca pe viitor să apară infarctul miocardic sau boala renală cronică.

Citește mai departe…

Ce simptome apar când diabetul se complică?
Hemoglobina glicată: corelația cu glicemia
Regim pentru diabet care scade și tensiunea
Micul dejun cel mai indicat la diabet
Top 5 dovezi științifice despre diabet de care să ții cont

Bibliografie

Prediabet: ce valori are glicemia?

Prediabet înseamnă o glicemie mai mare decât valoarea normală, dar nu suficient de mare încât să se pună diagnostic de diabet zaharat de tip 2.

Numărul persoanelor cu diabet tip 2 , în lume, este de aproximativ 400 milioane, dar numărul celor cu prediabet este de 3 ori mai mare.

Consecințele diabetului sunt: afectarea inimii, a vaselor sanguine și a rinichilor. Se poate considera că la cei cu prediabet aceste consecințe deja au debutat.

Alarmant este faptul că prediabetul poate să nu ne avertizeze prin niciun simptom. De aceea, este recomandată urmărirea persoanelor peste 40 de ani și care au și factori de risc. Urmărirea înseamnă determinarea glicemiei și a hemoglobinei HbA1c.

Cum ne dăm seama că avem prediabet?

Dacă nu observăm creșterea glicemiei, este posibil să nu ne dăm seama.

Prediabetul nu dă simptome. Eventual putem observa zone de piele mai închisă la culoare pe gât, coate sau genunchi.

Simptome care pot anunța că diabetul s-a instalat:

  • sete accentuată
  • consum exagerat de lichide
  • micțiuni frecvente
  • foame exagerată

De ce apare prediabetul?

Organismul nu procesează corect glucoza din sânge. Glicemia este cantitatea de glucoză din sânge măsurată la un moment dat.

Valoarea normală a glicemiei este 70-108 mg/dl sau 60-99 mg/dl  în funcție de metoda de determinare pe care o folosește laboratorul.

În mod normal, glucoza este folosită ca și combustibil de către celulele noastre. Pentru a intra în celule și a putea fi folosită este nevoie de insulina produsă de pancreas.

Dacă insulina este produsă în cantitate prea mică sau celulele nu răspund corect la comenzile insulinei, atunci glucoza rămâne nefolosită în sânge și glicemia crește.

Glicemia pe nemâncate între 100-125 mg/dl este valoarea celor cu prediabet.

Află mai mult Ce este sindromul metabolic care te poate duce la diabet?

Află dacă ai risc crescut de prediabet

Factorii care ne expun la acest risc sunt și cei care ne obligă să ne determinăm glicemia pentru verificare:

  • Greutatea crescută – este principalul factor de risc; se consideră în zona de pericol persoanele cu Indice de masă corporală peste 25

Cu cât este mai mult țesut adipos (grăsime), în special la nivelul abdomenului, cu atât organismul răspunde mai prost la acțiunea insulinei; apare rezistența la insulină, celulele nu procesează glucoza și glicemia crește.

  • Obezitatea de tip abdominal, cu circumferința taliei mai mare de 94 cm la bărbat și mai mare de 80 cm la femeie
  • HDL- colesterol sub 35 mg/dl și/sau trigliceride peste 250 mg/dl
  • Inactivitate – efortul fizic stimulează folosirea glucozei ca sursă de energie
  • Tipul de alimentație – consumul frecvent de carne roșie, produse procesate, băuturi dulci, crește exagerat riscul de prediabet
  • Vârsta – deși prediabetul poate apărea la orice vârstă, este mai frecvent după 45 ani
  • Rude de gradul I  cu diabet de tip 2
  • Diabetul gestațional – este diabetul care apare în sarcină; această situație, ca și nașterea unui copil de peste 4100 g cresc riscul de prediabet după sarcină.
  • Sindromul de ovare polichistice
  • Hipertensiune
  • Boli cardiovasculare
  • Tulburările de somn – au risc crescut de prediabet cei cu apnee de somn, dar și cei care inversează frecvent ritmul somnului (cei care lucrează noaptea)

Citește mai departe…

Ce analize te avertizează că vei face diabet?
Glicemie mare: ce valori pun diagnostic de diabet?
Sindrom metabolic – cauza dereglării glicemiei și colesterolului
Diabetul la limită. Ce este bine să afli?
Corelația glicemiei cu hemoglobina glicată

Bibliografie

Probioticele după antibiotice: precauții necesare înainte de consum

Probioticele sunt microorganisme pe care le consumăm pentru că aduc beneficii sănătății. Le găsim natural în alimentele fermentate cum sunt iaurtul sau zeama de varză. Probioticele joacă un rol crucial în susținerea florei intestinale: cresc populația de bacterii utile și nu lasă spațiu de ocupat pentru bacteriile nedorite.

Din păcate când auzim probiotice ne gândim automat la suplimentele comercializate cu această titulatură. Numai că pentru capsulele cu probiotice lipsesc deocamdată dovezile științifice care să ateste beneficiile.

Consumul de antibiotice este unul din dușmanii cunoscuți ai florei intestinale. În mod cert sunt situații în care nu ne putem lipsi de ele și de aceea cercetătorii studiază permanent cum putem minimiza efectele lor negative.

Rațional, s-a presupus că administrarea de suplimente probiotice simultan cu administrarea antibioticelor ar putea fi benefică. Doar că presupunerea nu a fost confirmată, ci dimpotrivă.

Ce efecte ale antibioticelor încercăm să combatem cu probioticele?

Antibioticele sunt arma principală de luptă cu bacteriile patogene. Tratamentele antibiotice afectează totodată și bacteriile intestinale care compun microbiomul sau flora intestinală.

Microbiomul intestinal are un rol esențial în menținerea stării de sănătate. Afectarea acestei populații de bacterii (disbioza) determină apariția unei varietăți de simptome din care primul cel mai supărător este diareea post-antibiotice.

Efectele adverse sunt cu atât mai semnificative cu cât antibioticele folosite în tratament au spectru mai larg.

Suplimentele cu probiotice după tratamentul antibiotic nu sunt recomandate de Ghidurile medicale

Suplimentele cu probiotice sunt prescrise frecvent pentru a preveni diareea provocată de antibiotice. Prescripția nu este însă recomandată în Ghidurile de practică medicală.

În Ghidul privind asocierea suplimentelor cu probiotice la tratamentul antibiotic, conceput de Asociația Americană de Gastroenterologie, se fac următoarele precizări:

  • suplimentele cu prebiotice au reprezentat o modalitate promițătoare de tratament al disbiozei care nu s-a confirmat în studii clinice
  • dovezile științifice ale efectelor pozitive sunt insuficiente, iar potențialele efecte negative nu sunt suficient documentate
  • în special la persoanele cu afecțiuni severe sau imunodepresie, nu se recomandă folosirea suplimentelor probiotice
  • nu există dovezi suficiente nici pentru utilizarea probioticelor în colonul iritabil sau în bolile inflamatorii intestinale (boala Crohn, colita ulcerativă)
  • nu se recomandă suplimentele probiotice nici la copiii cu gastroenterită acută

Între timp au fost efectuate mai multe cercetări care au infirmat necesitatea și suplimentelor probiotice asociate tratamentului antibiotic.

Un studiu clinic a scos în evidență faptul că suplimentele probiotice întârzie refacerea florei intestinale normale după ce tratamentul antibiotic s-a încheiat:

  • participanții la studiu care au luat suplimente probiotice după antibiotice au avut nevoie de mai mult de 5 luni pentru refacerea florei intestinale.
  • prin comparație, participanții care au urmat tratamentul antibiotic fără asociere de suplimente probiotice și-au refăcut flora intestinală în 3 săptămâni.

Află mai mult Flora intestinală: cum ne influențează și cum o influențăm?

Probioticele de care ai nevoie sunt în frigider

În locul suplimentelor probiotice putem folosi alimentele probiotice mai des și mai ales, după tratamentul antibiotic.

Alimentele fermentate conțin și produși metabolici și alte molecule-semnal care nu se găsesc în suplimentele cu probiotice. Sunt tot mai multe dovezi științifice că acești metaboliți conferă beneficii suplimentare și pot favoriza recolonizarea intestinului cu bacteriile bune.

Alimentele fermentate s-au dovedit eficace și în creșterea diversității de bacterii care ne populează intestinul.

Un studiu condus de Universitatea Stanford în care participanții au aderat la alimentația cu produse fermentate, a demonstrat că după 10 săptămâni de dietă a crescut semnificativ populația bacteriană și au scăzut markerii inflamației.

Alimente fermentate cu probiotice:

  • zeamă de varză
  • murături
  • iaurt cu culturi active
  • kefir
  • brânză de vaci și alte tipuri de brânzeturi
  • produse fermentate din soia: tempeh, miso

În plus, se poate apela la alimentele prebiotice care folosesc ca hrană pentru bacteriile florei intestinale:

  • leguminoase: linte, năut, fasole
  • semințe: chia, semințe de in, dovleac, floarea soarelui
  • cereale integrale: quinoa, orez brun, ovăz, orz
  • nuci: migdale, fistic, pecan, nucile clasice
  • legume: broccoli, sparanghel, morcovi, cartofi dulci
  • fructe: mere, pere, fructe de pădure (zmeură, afine), căpșuni, banane

Bine de știut

Suplimentele prebiotice au stârnit entuziasm la început prin efectul ipotetic de a influența pozitiv flora intestinală. Efectele nu sunt confirmate încă și recomandarea de consum nu face parte din ghidurile medicale.

Deoarece probioticele nu se încadrează la capitolul Medicamente nici în SUA, nici în Europa, suplimentele cu prebiotice nu sunt verificate ca și produsele farmaceutice.

Ca orice alt supliment alimentar, probioticele sunt oferite direct consumatorilor fără să fie nevoie să-și dovedească eficiența.

Deocamdată, nu este necesar și recomandabil să asociem tratamentul antibiotic cu suplimente cu probiotice. În schimb, consumul de alimente probiotice și prebiotice este util și recomandabil.

Citește mai departe…

Alimente probiotice și prebiotice pentru flora intestinală
De ce 9 din 10 copii au deficiențe ale florei intestinale?
Suc de varză și zeamă de varză: de ce să consumi mai des?
Prebiotice naturale: 8 alimente cu efect antiinflamator și antitumoral
Smoothie cu kefir și mango pentru flora intestinală

Bibliografie

Insomnia: reguli simple ca să dormi bine

0

Insomnia poate însemna incapacitatea de a adormi, somnul întrerupt sau trezirea excesiv de devreme cu imposibilitatea de a mai adormi.

Numărul orelor de somn în 24 ore variază de la o persoană la alta, dar în general ne sunt necesare 7-8 ore de somn pe zi pentru a funcționa normal.

Când putem spune că suferim de insomnie?

Medicul spune că avem insomnie dacă cel puțin 1 lună se repetă una din situațiile de mai jos:

  • adormim greu
  • ne trezim frecvent noaptea
  • ne trezim foarte devreme dimineața și nu putem readormi
  • nu ne simțim odihniți la trezire

Consecințele insomniei:

  • dificultăți de concentrare și atenție
  • iritabilitate, anxietate, depresie
  • motivație scăzută și scăderea performanțelor la școală sau serviciu
  • diferite zone dureroase și o stare de disconfort fizic

În plus, insomnia ne poate da peste cap greutatea sau/ și glicemia, mai ales dacă suferim de diabet.

Află mai mult La ce oră este bine să te culci seara și de ce?

Ce cauze are insomnia?

De cele mai multe ori apariția insomniei este legată de evenimentele din viața noastră:

  • schimbarea locuinței
  • schimbarea școlii sau a serviciului
  • un examen apropiat sau termenul unui proiect
  • orice eveniment care te îngrijorează exagerat

Alteori expicația insomniei nu stă în evenimentele stresante ale vieții, ci în stilul de viață adoptat:

  • consumul de cafeină, nicotină sau alcool
  • sevrajul/ oprirea bruscă a obiceiului de a consuma cafeină, nicotină sau alcool
  • schimbarea fusului orar
  • lucrul în ture de noapte
  • călătoria la mari altitudini

Insomnia de lungă durată înseamnă insomnie care durează luni sau ani.

Află mai mult Lucrezi în ture de noapte? Ce consecințe sunt și cum le eviți?

Reguli simple pentru a combate insomnia

Ca să dormi bine și să ai randament bun în ceea ce faci a doua zi, ar trebui să fii atent la următoarele:

În timpul zilei:

antrenamentul fizic este util, dar nu în ultimele 3 ore înainte de culcare

evită cafeina (cafea, băuturi energizante, ciocolată) după masa de prânz

evită nicotina și alcoolul după masa de prânz

evită somnul de prânz

nu folosi patul pentru altceva decât pentru somn: nu te uita la televizor în pat, evită și alte dispozitive electronice, nu face teme sau nu lucra la diverse proiecte în pat.

Află mai mult Melatonina pentru insomnie: cum trebuie să o folosești?

Când ești pregătit de culcare:

asigură-te că în dormitor este întuneric și un mediu calm, plăcut

evită discuțiile în contradictoriu înainte de culcare

mănâncă o gustare

evită să folosești televizorul, laptopul sau telefonul, deoarece lumina acestora stimulează creierul și scade secreția de melatonină, hormonul care te face somnoros

construiește-ți o rutină înainte de somn: o baie caldă, citit, tehnici de meditație etc; repetă aceleași obiceiuri în fiecare seară

Află mai mult Dacă ești pasăre de noapte ai risc mai mare pentru anumite boli

La culcare:

păstrează aceeași oră de culcare chiar și în week-end

încearcă să te relaxezi, nu te gândi că nu vei adormi

poziția și perna să fie confortabile

dacă nu adormi în 15-20 min, nu te chinui: ridică-te, mergi în altă cameră și încearcă să citești ceva sau să asculți o muzică liniștită

Dimineața:

trezește-te la aceeași oră în fiecare dimineață, chiar și în week-end

fă lumină imediat pentru a ajuta corpul să intre în program

Oricine are uneori probleme cu somnul. Dar când devine o regulă, îți poate afecta viața de zi cu zi.

Citește mai departe…

6 tipuri de hormoni influențați de expunerea la lumină
Cum te ajută magneziul dacă ai insomnie?
Cum să folosești cofeina fără să-ți strici somnul?
3 efecte ale insomniei în diabetul tip 2
Problemele de somn după 50 ani se rezolvă fără medicamente

Bibliografie
  • American Association of Sleep Medicine. What is Insomnia?
  • Fiorentino L, Martin JL. Awake at 4 a.m. : treatment of insomnia with early morning awakenings among older adults. J Clin Psychol. 2010
  • Vargas I, Nguyen AM, Muench A, Bastien CH, Ellis JG, Perlis ML. Acute and chronic insomnia: what has time and/or hyperarousal got to do with it? Brain Sci. 2020

Prostata: cum reacționează dacă faci sport?

Antrenamentul fizic aduce multe beneficii în general, dar uneori poate fi chiar o metodă de tratament. O singură repriză de exerciții fizice crește semnificativ producția musculară a unor proteine anti-cancer de prostata.

O cercetare a Universității Edith Cowan pe tema aceasta a arătat că, după o repriză de antrenament intens, are loc o creștere semnificativă a nivelului de miokine.

Miokinele sunt proteine produse de țesutul muscular care inhibă creșterea tumorilor și stimulează și alte mecanisme anti-cancer din organism.

Anterior, aceeași grupă de cercetători demonstrase că, la bărbații cu cancer de prostată avansat, antrenamentul fizic susținut timp de 6 luni reduce creșterea tumorii de prostata.

Efectul a fost vizibil inclusiv la persoanele cu forme incurabile de cancer aflate în tratament de mai mulți ani.

Cum ajuta sportul prostata?

Studiul actual s-a concentrat pe efectele unei singure reprize de antrenament fizic intens.

În studiu au fost incluși 9 bărbați cu cancer de prostata care au susținut o repriză de 34 min de antrenament aerobic intens. Câte o probă de sânge a fost recoltată cu 30 min înainte și după sport.

Rezultatele au arătat un nivel crescut al miokinelor anti-cancer în proba de sânge recoltată după antrenament. In vitro, efectul creșterii miokinelor a fost de a reduce cu 17% ritmul de creștere a celulelor cancerului de prostata.

După încă 30 min, miokinele au revenit la nivelul de bază.

Descoperirea noastră este importantă pentru că arată pentru prima dată că bărbații cu cancer de prostată avansat pot produce o creștere a unor molecule anti-cancer numite miokine chiar și după o singură repriză de exerciții fizice”, a spus profesorul Rob Newton, supervizorul cercetării.

” Asta ne ajută să înțelegem de ce la pacienții cu cancer care fac mișcare fizică boala progresează mai încet și supraviețuirea este mai lungă”, a mai spus el.

Cercetarea urmează să fie continuată. Încă nu se poate prescrie o doză exactă de exerciții fizice.

Ceea ce este însă cert, este că fiecare 20 min în plus de antrenament fizic contează. Este stimulată producția de miokine anti-cancer. Farmacia internă a organismului este cu atât mai productivă cu cât suntem mai activi fizic.

Află mai mult Cum se depistează la timp cancerul de prostată?

Cum să-ți reduci riscul de cancer de prostata?

Sunt factori de risc pe care nu-i poți modifica, așa cum este vârsta și moștenirea genetică. Cancerul de prostată este o afecțiune care apare la vvârste mai înaintate și riscul este crescut dacă boala a existat și la rude de gradul 1.

Dar există și factori de risc pe care îi putem reduce la timp prin mici modificări ale stilului de viață.

  • menținerea greutății corporale

Obezitatea este un factor de risc pentru tumori de prostata mult mai agresive, dar și pentru alte tipuri de cancere.

  • antrenamentul fizic constant

Sportul te ajută la menținerea greutății, dar reduce și inflamația, oriunde ar apărea, stimulează și sistemul imunitar și crește și producția de miokine anti-cancer.

  • activitatea sexuală regulată

Două studii clinice au arătat că bărbații care au ejaculare frecventă sunt mai rar diagnosticați cu cancer de prostata. Cercetările sunt în curs, iar specialiștii teoretizează că eliberarea prostatei de toxine și alte substanțe poate reduce inflamația prostatei.

  • ai grijă la nivelul vitaminei D

Multe persoane au un nivel redus al vitaminei D prin expunere insuficientă la soare. Vitamina D ne protejează de cancerul de prostata.

Specialiștii recomandă min 10 min de expunere la soare zilnic, fără creme de protecție solară, pentru a ne asigura doza necesară de vitamina D.

În lunile de toamnă-iarnă, suplimentele cu vitamina D și alimentele bogate în acest tip de nutrient pot suplini absența soarelui.

Află mai mult La cine apare mai frecvent lipsa de vitamina D?

Alimentația te poate ajuta?

Încorporează cât mai multe legume și fructe în alimentația zilnică.

Licopenul este un antioxidant puternic cu efecte dovedite de reducere a creșterii celulelor în cancerul de prostată. Roșiile sunt bogate în licopen și cantitatea de licopen crește dacă roșiile sunt preparate termic.

Unele studii susțin efectul benefic al produselor de soia și a ceaiului verde în prevenția cancerului de prostată. Mai ales la bărbații cu risc crescut.

Citește mai departe…

Prostata mărită: simptome, analize, tratament
Top 5 alimente cu licopen
4 remedii naturale pentru prevenirea cancerului de prostată
Analiza PSA pentru prostată
10 simptome de cancer la care bărbații să fie atenți

Bibliografie
  • Jin-Soo Kim, Dennis R. Taaffe, Daniel A. Galvão, Timothy D. Clay, Andrew D. Redfern, Nicolas H. Hart, Elin S. Gray, Charles J. Ryan, Stacey A. Kenfield, Fred Saad, Robert U. Newton. Acute effect of high-intensity interval aerobic exercise on serum myokine levels and resulting tumour-suppressive effect in trained patients with advanced prostate cancer. Prostate Cancer and Prostatic Diseases, 2022; DOI: 10.1038/s41391-022-00624-4

Infecția urinară. Este contagioasă?

Infecția urinară apare mai frecvent la femeile active sexual. Și totuși, infecțiile urinare nu sunt considerate boli cu transmitere sexuală. De ce apare infecția urinară mai frecvent după contact sexual și cum poate fi evitată?

Infecția urinară este provocată de bacterii și, de aceea, se tratează cu antibiotice.

Oricare din segmentele tractului urinar poate fi afectat de infecție, de la rinichi și până la vezica urinară.

Cele mai frecvente simptome care te anunță că ai putea avea o infecție urinară sunt:

  • senzația frecventă de a urina
  • durere abdominală în partea inferioară
  • urină tulbure și urât mirositoare
  • sânge în urină

Dacă infectia afectează și rinichii, apare pielonefrita cu:

  • febră și frison
  • durere lombară
  • greață și vomă

Află mai mult Infecția urinară: simptome și complicații

Poate fi transmisă infecția urinară de la un partener la altul?

Infectia urinară este fără discuție legată de cât de frecvente sunt contactele sexuale la femei. Cu cât mai multe contacte, cu atât mai mare riscul de infecție urinară.

Unul din motive este faptul că activitatea sexuală pune presiune pe uretră (conductul prin care urina se elimină din vezică la exterior). Pe de altă parte, uretra se află în vecinătatea vaginului la femei, iar bacteriile din zonă pot migra cu ușurință în uretră.

Se recomandă evitarea contactelor sexuale până la tratarea infecției urinare deoarece este favorizată pătrunderea mai multor bacterii în uretră. Se agravează astfel iritația tractului urinar și simptomele.

Infectia urinară nu se transmite de la un partener la altul, nu este contagioasă, dar actul sexual agravează simptomele partenerului infectat.

Partenerul sexual al unei persoane infectate nu necesită, de obicei, tratament.

Află mai mult Igiena după contact sexual. Reguli de bază

Cum să previi infecția urinară?

Infecțiile urinare sunt mult mai frecvente la femei decât la bărbați deoarece uretra, prin care se golește vezica la exterior, este mult mai scurtă și bacteriile pot ajunge mai ușor în vezica urinară.

Aproximativ 80% din infecțiile urinare sunt produse de bacteria numită E.coli. Bacteria colonizează mai întâi uretra; sursa este tractul gastrointestinal.

Ulterior E.coli ajunge în vezică, se fixează pe suprafața celulelor epiteliale (care tapetează vezica) și celulele o înglobează în interiorul lor.

Ultimele cercetări arată că E.Coli este capabilă să inactiveze mecanismele de apărare ale acestor celule în care pătrunde. Poate rămâne astfel în interior și se poate multiplica acolo nestingherită.

Bacteria formează așa-numitele comunități bacteriene intracelulare și din când în când, aceste comunități sunt eliberate din nou în vezica urinară, reinfectând tractul urinar.

Aceasta este motivul pentru care apare reinfectarea, infecția urinară recidivată cu E. coli. Unele persoane ajung la 5-6 episoade de infecție urinară pe an.

Măsuri utile pentru a preveni infectarea și reinfectarea:

  • mergi la baie și golește vezica înainte și după contact sexual
  • folosește hârtia igienică doar cu mișcări din față în spate
  • hidratează-te suficient pentru că infecția urinară este mai frecventă la persoanele deshidratate
  • evită dușurile intravaginale
  • discută cu medicul oportunitatea unei alte metode de profilaxie: antiseptice și antibiotice, sucul de merișoare, probioticele

Unele metode contraceptive, cum sunt spermicidele, cresc riscul de reapariție a infecției urinare.

Partenerii sexuali multipli și contactele sexuale frecvente (mai mult de 10/ lună) cresc riscul de infecție urinară.

Află mai mult Cum prevenim infecția urinară recidivată?

Poți face infecție urinară dacă folosești toaleta publică?

Ca să se producă infecție urinară, bacteriile din toaletă ar trebui să ajungă cumva în contact cu organele genitale și uretra.

Nu este deci imposibil să faci infecție urinară după ce ai folosit toaleta publică, dar nu se întâmplă frecvent. Bacteriile nu supraviețuiesc timp îndelungat pe colacul de veceu, iar sistemul imunitar ar trebui să anihileze bacteriile chiar dacă contactul are loc.

Nu ar trebui să folosești toaleta dacă nu există posibilitatea acoperirii complete a colacului de veceu cu o protecție de unică folosință.

Nu ar trebui să folosești hârtia igienică din toaletă dacă aceasta nu este complet protejată într-o carcasă de metal sau de plastic.

Un studiu recent arată că de câte ori tragem apa la toaletă, un nor de particule pornește din apă și infectează aerul din jur. Aerosolul cu picături infectate atinge o viteză de 2 m/ sec și o înălțime de 1,5 m.

Există astfel pericolul transmiterii infecțiilor respiratorii și digestive prin inhalarea sau înghițirea particulelor infectate.

Norul de particule infectate a fost pus în evidență cu ajutorul laserului. Și concluzia a fost că nu este deloc o idee bună să intri la toaletă imediat după cineva care a tras apa fără să coboare capacul veceului.

În băile publice, chiuveta s-a dovedit rezervorul cel mai bogat de bacterii deoarece mediul umed este prielnic.

Spălarea corectă a mâinilor rămâne o metodă de protecție eficientă. După ce te-ai spălat, deschide ușa cu ajutorul unui șervețel ca să eviți contaminarea mâinilor.

Citește mai departe…

Ce trebuie să știi despre infecțiile transmise sexual?
Acest simptom semnalează infecția urinară în 83% din cazuri
Infecția urinară la bărbați
Infecția urinară cu E.coli. De ce reapare după ce ne-am tratat?
Infecție urinară la femei: 16 reguli de tratament

Bibliografie

Infecții urinare la copii si bebeluși. Simptome după vârstă

Semnele unei infecții urinare la copii sunt diferite în funcție de vârstă. Diagnosticul îl pune urocultura – cultura bacteriilor dintr-o probă de urină. Tratamentul cu antibiotice urmărește vindecarea episodului de infecție și împiedicarea reapariției bolii.

Cauza pentru infecția urinară  la copii este totdeauna o bacterie, dar simptomele se explică prin procesul inflamator care apare după contaminare.

Inflamația acută evoluează spre vindecare (odată cu dispariția cauzei) sau poate să dea fenomene generale mai grave.

1. Infecții urinare la copii – semne și simptome

În afara de faptul că urina este tulbure și urât mirositoare, sunt și semne particulare vârstei:

Copii sub vârsta de 3 luni:

  • lipsa apetitului, dificil de hrănit
  • încetinirea creșterii în greutate
  • iritabilitate
  • icter

Copii între 3 luni -3 ani:

  • febră
  • hematurie (urină cu sânge)
  • vărsături
  • stare de rău, letargie
  • iritabilitate
  • dureri abdominale
  • incontinență (scapă urina)

Copii peste vârsta de 3 ani:

  • durere abdominală
  • senzație imperioasă de a urina
  • incontinență (scapă urina)
  • urinare frecventă și în cantități mici (câteva picături)
  • senzație de arsură, durere la urinat (ceea ce poate determina copilul să se abțină)

Care sunt semnele care trebuie să ne alarmeze și să ne trimită la medic?

  • senzația urgentă și permanentă de a urina
  • senzație de arsură la urinat
  • durere abdominală
  • dacă observăm ezitarea copilului de a urina

Apelați la medic imediat dacă:

1. temperatura rectală este de 38 gr.C și copilul este mai mic de 3 luni

2. temperatura rectală este 38,9 gr.C și nu există altă explicație (de exemplu o vaccinare recentă)

3. bebelușul refuză alimentarea de câteva ori la rând

4. bebelușul este somnolent, letargic

5. bebelușul are diaree cu scaune moi, apoase

6. există vărsături repetate, importante cantitativ (vărsăturile în cantități mici din când în când sunt, de obicei, normale)

Află mai mult Febra la copii și bebeluși: cum o combatem corect?

2. De ce apar infecții urinare la copii?

Infectia urinara la copii apare când microbi (bacterii) de pe piele sau din materiile fecale ajung în tractul urinar format din:

  • rinichi – care filtrează deșeurile și apa din sânge și produc urina
  • uretere care transportă urina de la rinichi la vezică
  • vezica urinară care depozitează urina
  • uretra prin care urina ajunge din vezică la exterior

Cistita este infecția vezicii urinare, iar pielonefrita este infecția rinichilor.

3. Când crește pericolul de infecții urinare la copii?

Pericolul este mai mare la:

  • copii sub 1 an
  • băieți fără circumcizie
  • constipație
  • aport scăzut de lichide
  • igienă defectuoasă
  • fetele au risc de 2 ori mai mare decât băieții (deoarece uretra este mai scurtă și germenii ajung mai ușor în vezică)
  • copii cu diferite anomalii anatomice care întrețin infecții urinare frecvente: reflux vezico-ureteral (urina migrează din vezica urinară, înapoi în rinichi)
  • copii cu septicemie sau sepsis (infecție generalizată)
  • diagnostic antenatal de anomalii renale
  • istoric familial de infecții urinare sau boli renale

Află mai mult Reflux vezico-ureteral: cum ne dăm seama?

4. Ce analize sunt necesare?

Examinarea copilului de către medic este esențială, mai ales la vârste foarte mici.

Urocultura este proba de urină analizată pentru a confirma prezența și tipul microbilor. Tot această analiză va ghida medicul în alegerea tratamentului.

Este foarte importantă tehnica de recoltare a probei de urină. Pentru a evita contaminarea urinei cu microbi din afară, este bine să solicitați medicului să vă explice cum să recoltați proba de urină, mai ales la copiii mici.

Sumarul de urină este o probă preliminară care ne poate orienta spre infecție urinară
În proba de urină găsim: puroi sau/și nitriți (aceste substanțe sunt un semn că există bacterii care au format nitriți din nitrații prezenți în urină).
Nu este util testul pentru copiii foarte mici care urinează frecvent.

Alte investigații sunt necesare doar dacă medicul vrea să afle și alte amănunte care să explice cauza sau complicațiile infectiei urinare.

Când infecția urinară la copii apare de mai multe ori (recidivează), este esențial diagnosticul cât mai rapid al cauzei, dar și măsurile preventive. Important de reținut este că infecția urinară la copii, netratată, poate determina afectarea rinichilor.

Tratament

Infecția urinară se tratează cu antibiotice prescrise de medic și administrate la ore fixe și un anumit număr de zile.

Respectarea schemei de tratament este importantă deoarece infecțiile tratate incomplet pot reapărea sau se pot complica.Simptomele infecției se ameliorează de obicei după 2-3 zile de tratament.

Copilul trebuie încurajat să consume suficiente lichide, în special apă, și să evite lichidele care provoacă iritația vezicii urinare.

Semnele de gravitate care impun internarea copilului pentru tratament:

  • stare de rău cu vărsături și imposibilitatea de a consuma suficiente lichide
  • febră mare care poate sugera extinderea infecției la rinichi
  • copil în vârstă de sub 6 luni

Citește mai departe…

10 metode de prevenire a infecției urinare la copii
Constipația la copii: cauze și remedii eficiente
Ce multivitamine să alegi pentru copii și adolescenți?
Alimente și lichide care provoacă iritația vezicii

Bibliografie

Tensiune mică: semne de alarmă, cauze posibile

Tensiunea arteriala este presiunea pe care sângele o exercită asupra pereților vasculari. Când există hipertensiune suntem expuși riscului de accident vascular. Dar și tensiunea prea mică poate provoca simptome cum sunt amețelile. Care sunt cauzele cele mai frecvente pentru care apare tensiune mica?

Ce înseamnă tensiune mica?

tensiune mică

Tensiune mica sau hipotensiune înseamnă valori sub 90/ 60 mmHg ale tensiunii arteriale.

Creierul și alte organe nu primesc suficient sânge dacă tensiunea arteriala este prea mică. De ce apare tensiune mica? Când este o urgență?

Amețeli când coborâm din pat?

tensiune mică amețeli

Cauza cea mai frecventă este hipotensiunea ortostatică, situația în care tensiunea scade la ridicarea bruscă în picioare.

Corpul nostru nu reușește să se adapteze suficient de rapid. Datorită gravitației tensiunea scade.

Hipotensiunea ortostatică apare mai frecvent la:

  • vârstnici
  • sarcină
  • deshidratare
  • afecțiuni ale tiroidei
  • hipoglicemie și diabet
  • infecții severe
  • anemie
  • medicamente pentru hipertensiune, pentru disfuncție erectilă, diuretice ș.a.

Tahicardia posturală

tensiune mică puls mare

Tahicardia posturala reprezintă creșterea pulsului cu cel puțin 30 bătăi/ min la ridicarea în picioare.

Chiar dacă nu sesizăm că inima bate mai rapid, apar simptome caracteristice: hipotensiune, amețeală, senzație de slăbiciune în picioare, tremor.

Află mai mult Ce să faci dacă ai amețeli când te ridici de pe scaun?

Deshidratarea poate provoca tensiune mica

tensiune mică deshidratare

Deshidratarea apare când nu consumăm suficiente lichide. Dar și când există pierderi mari de lichide: diaree, arsuri mari sau diuretice în exces.

Copiii se deshidratează mult mai ușor și consecințele sunt mult mai grave decât la adult. Semne de deshidratare la copiii mici: gura uscată, plânge fără lacrimi sau nu a udat scutecul în ultimele 6 ore.

Anemie

Lipsa de acid folic și deficitul de fier pot provoca anemie. Anemia este însoțită de oboseală, tensiune mica, tegumente palide.

Află mai mult Lipsa de fier: cum corectăm anemia?

Diabet dezechilibrat

Hipoglicemia la persoanele cu diabet zaharat poate provoca tensiune mică, transpirații, afectarea stării de conștiență și chiar deces. Hipoglicemia este o urgență medicală.

Află mai mult Glicemie mare: ce valori pun diagnosticul de diabet?

Hipotensiunea postprandială

Postprandial înseamnă după masă. La vârstnicii hipertensivi sau cu diabet apare uneori scădere bruscă a tensiunii după mese abundente.

Amețeala ce apare la ridicarea de la masă ne avertizează că ar putea fi vorba de hipotensiune.

Hipotensiunea postprandială apare mai frecvent după mese bogate în carbohidrați.
Se recomandă să stăm în pat 1-2 ore după masă și să evităm mese copioase, bogate în carbohidrați.

Află mai mult Cum scapi de amețeală: 10 remedii pentru acasă

Tensiune mica: semne de alarmă

Trebuie apelat la 112 dacă tensiunea mică este însoțită de:

  • greață
  • transpirații reci
  • amețeală
  • palpitații
  • vedere încețoșată
  • respirații frecvente
  • durere de cap

Pierderile mari de sânge (hemoragii), infecțiile severe (sepsis) sau problemele cardiace severe (infarct miocardic, embolie pulmonară) pot provoca hipotensiune care pune viața în pericol.

Află mai mult Amețeli: cauze posibile și la ce medic să mergem?

Există persoane sănătoase cu tensiune mica

Pentru multe persoane hipotensiunea nu pune probleme. Nu au simptome și nu trebuie să se preocupe de riscul accidentului vascular sau al bolilor cardiovasculare.

O echipă de cercetători a descoperit o mutație genetică ce poate răspunde de apariția hipotensiunii.

Persoanele cu această mutație genetică au totodată și un risc scăzut de boli cardiace, boli renale și accident vascular.

Citește mai departe…

Cum măsurăm corect tensiunea arterială ?
Tahicardie sau puls accelerat
Tensiunea sistolică și tensiunea diastolică

Bibliografie

Plante medicinale și aromatice utile în infecții urinare

Unele plante aromatice au și rol de plante medicinale. Mărarul, tarhonul sau țelina pot accentua gustul și aromele preparatelor culinare, dar pot fi de folos și atunci când avem frecvent infecții urinare.

În ultimii ani, polifenolii, compuși chimici din plante, sunt studiați frecvent pentru prevenirea și tratamentul diverselor afecțiuni.

Unele din plantele care se folosesc des în bucătărie sunt bogate în polifenoli și flavonoide, compuși care acționează asupra peretelui bacterian și inhibă și metabolismul bacteriei. Așa s-ar explica efectele antimicrobiene, diuretice și antiinflamatoare ale acestor plante.

Un studiu clinic a analizat efectele antimicrobiene ale unora din plantele aromatice în condițiile în care rezistența la antibiotice este în creștere, iar șansele de recidivă ale infecției urinare, odată apărută, sunt mari.

Folosirea plantelor aromatice mai are un avantaj: permite reducerea cantității de sare pentru ameliorarea gustului. Evitarea excesului de sare ne ajută substanțial în menținerea tensiunii arteriale.

Mărarul

mărar plante medicinale

Mărarul (Anethum graveolens) este o plantă nativă din zona mediteraneană și mult folosită în bucătăria europeană. Este un adaos excelent la preparate din carne, dar și la cele vegetariene sau cu pește.

Toate părțile plantei sunt comestibile: semințele, frunzele și tulpina și pot fi conservate pentru iarnă.

Semințele de mărar se folosesc tradițional pentru calmarea durerilor de stomac și ameliorarea infecțiilor respiratorii. În studiul despre infecțiile urinare, s-a folosit extract hidroalcoolic (tinctură) din componentele plantei de mărar.

Hreanul

hrean plante meddicinale

Hreanul (Armoracia rusticana) este o plantă perenă nativă în zonele temperate din Europa și Asia. Rădăcinile albe ale hreanului sunt folosite pentru condimentarea alimentelor. Se cultivă primăvara, iar toamna este gata de recoltat.

Este cunoscut în medicina tradițională pentru efectul antibacterian. Izotiocianatul din hrean are efect antimicrobian și poate fi util în infecțiile urinare cu E.coli.

Tarhon

Tarhonul (Artemisia dracunculus) este o plantă perenă utilizată frecvent în bucătăria din Franța și Anglia. Are o aromă intensă și particulară, o combinație între busuioc, lămâie și lemn dulce.

Tarhonul conține flavonoide cu efect antioxidant și cu proprietăți antibacteriene. A fost studiat pentru efectul asupra Escherichia coli, Stafilococ auriu și Streprococ piogen.

Extractul de tarhon are și importante proprietăți antiinflamatoare.

Frunzele de tarhon mai sunt folosite tradițional și la diabet, pentru un control mai bun al glicemiei.

Țelina

Țelina (Apium graveolens) este nativă în Europa și Asia și este cultivată de mai bine de 2000 ani. Îi convin zonele temperate de climă.

Țelina se maturizează toamna-iarna, înainte de primul îngheț, dar este adesea cultivată și în solarii peste iarnă.

Frunzele și rădăcina sunt adesea folosite la salate și supe, iar semințele erau folosite tradițional pentru a trata indigestia, durerile de stomac și diareea.

Face parte din plantele bogate în potasiu care, alături de efectul antioxidant, contribuie la sănătatea inimii. Este util și pentru controlul glicemiei la diabet.

Isop

Isop (Hyssopus officinalis) este o plantă cu 10-12 specii diferite care cresc în estul Mediteranei și până în Asia Centrală. Aroma este ușor mentolată, iar gustul amărui.

Are o lungă istorie de plantă medicinală. Se folosește în medicina tradițională ca tonic, antiseptic, expectorant și calmant al tusei.

Uleiurile esențiale ale plantei par să fie responsabile de efectele antioxidante, antifungice și antimicrobiene ale isopului.

Alte plante medicinale și aromatice posibil utile în infecții urinare

Studiul luat în discuție a testat efectul antioxidant și antibacterian pentru 15 specii de plante bogate în polifenoli și flavonoizi.

În afara celor de mai sus, s-au mai dovedit utile în infecții urinare:

  • Ghimbir tailandez (Alpinia galangal)
  • Arbustul de capere (Capparis spinosa)
  • Chimen (Carum carvi)
  • Cardamon (Elettaria cardamomum )
  • Șofran (Crocus sativus)
  • Obligeana (Acorus calamus)

Bine de știut

Infecția urinară cu simptomatologia caracteristică (micțiuni frecvente, usturimi sau durere la urinat, hematurie, febră) nu se tratează cu plante sau cu extracte din plante pentru că nu sunt studii clinice suficiente care să ateste eficiența lor rapidă.

În infecțiile urinare care recidivează după ce au fost tratate, de multe ori sunt prescrise doze mici de antibiotic pe termen lung. Rezistența la antibiotice este principalul risc în această conduită.

De aceea, cercetările se concentrează și pe efectele remediilor naturale care pot reduce riscul recăderii după ce infecția a fost tratată.

Când ne confruntăm cu infecții urinare repetate poate fi util să includem în alimentație și plante aromatice care au și efecte medicinale.

Citește mai departe…

Infecție urinară la femei: 16 reguli de tratament
Infecția urinară la bărbați
Remedii din plante interzise înainte de operație
Remedii alternative pentru migrenă
Merișoare: la ce ajută și cum să le folosești?

Bibliografie

Ștevie cu orez și ceapă verde

Ștevia (Rumex patientia) este o plantă perenă cultivată pentru că frunzele sunt comestibile și uneori pentru proprietățile ei medicinale. Rețeta de ștevie cu orez valorifică o plantă de care ne putem bucura primăvara.

Ștevia este originară din Balcani și crește în aproape toate tipurile de sol. Frunzele au un gust ușor acrișor datorită conținutului mare de acid oxalic. Se pot consuma crude, ca și spanacul, sau se prepară termic un timp foarte scurt.

Tot din cauza conținutului de acid oxalic (oxalat) nu este recomandabil consumul de ștevie în cantități mari. Oxalatul se poate combina cu anumite minerale cum este calciul și formează oxalatul de calciu crescând riscul de litiază renală.

În schimb, prepararea termică a șteviei reduce din conținutul de oxalat.

Ștevie cu orez și ceapă verde

Ingrediente

  • 1 kg frunze de ștevie bine spălate, cu cozile frunzelor păstrate
  • 3 fire de ceapă verde
  • 3 fire de usturoi verde
  • 1 ardei roșu gras sau capia
  • 1 legătură de mărar
  • 150 g orez
  • ulei de măsline
  • sare, piper

Preparare

Pasul 1

Mai întâi spălăm bine frunzele, în ape mai multe, pentru a ne asigura că sunt perfect curate. Nu este nevoie să îndepărtăm codițele.

Punem apă la fiert într-o oală mai mare și când apa clocotește adăugăm frunzele de ștevie. Le lăsăm la fiert aproximativ 5 min după care le scoatem într-o strecurătoare la scurs.

După ce s-au scurs, le mixăm la viteză mare cu un robot de bucătărie pentru a obține un piure de ștevie.

Pasul 2

Într-o oală separată fierbem cele 150 g de orez atât cât este recomandat pe pachet. Lăsăm și orezul la scurs când este gata.

Pasul 3

Într-o tigaie, pe foc mediu, încingem 1-2 linguri de ulei în care călim 5-6 min ceapa verde și usturoiul verde tăiate rondele. Adăugăm și sare și mestecăm din când în când.

Punem și ardeiul tăiat cubulețe și puțină apă cât să putem prepara ceapa, ardeiul și usturoiul pentru 10-15 min.

Când componentele anterioare s-au înmuiat, dăm focul la mic și adăugăm piureul de ștevie amestecând pentru a-l încorpora bine.

Ulterior încorporăm și orezul, potrivim de sare și piper și mâncarea de ștevie este gata.

Stingem focul și adăugăm legătura de mărar tăiată foarte fin. Punem un capac pentru câteva minute ca să se împrietenească aromele.

Mâncarea nu are sos și se poate da o formă la servire așa cum se vede în imagine. Gustul este fin, aroma de mărar predomină și se asortează foarte bine cu orezul și ștevia.

Este o mâncare ușoară care poate fi servită cu o salată de sezon.

Dacă-ți place mâncarea de ștevie poți încerca și o plăcintă cu ștevie preparată similar celei cu spanac.

De asemenea, orezul alb se poate înlocui cu o cantitate similară de bulgur, o cereală foarte bogată în nutrienți.

Citește mai departe…

Rețete cu urzici din cartea lui Radu Anton Roman
Spanac cu roși cherry și zucchini felii rumenite pe grătar
Salata de ardei copt cu linte și spanac
Cum să consumi spanacul pentru beneficii maxime?
Combinații de alimente care cresc absorbția fierului

Bibliografie
2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă