Caută
Acasă Blog Pagina 42

Febra musculară. De ce apare și cum te recuperezi rapid?

Servus Med
-
0
Febra musculară. De ce apare și cum te recuperezi rapid?

Febra musculară se manifestă prin dureri musculare și rigiditate care apar la o zi sau două după ce ne-am antrenat mai intens. Este considerată un răspuns normal de adaptare a musculaturii și survine atunci când creștem durata și intensitatea efortului muscular.

Febra musculară după sport semnalează că fibrele musculare au suferit mici rupturi, s-a declanșat inflamația și organismul încearcă să facă reparațiile necesare.

Efectele efortului muscular intens se văd și în analizele de sânge: crește creatin-kinaza (o enzimă intracelulară) și cresc și markerii inflamatori în sânge.

Cu cât efortul este mai intens cu atât durerile musculare sunt mai puternice și este nevoie de mai mult timp pentru ca musculatura să se refacă.

Febra musculară mai semnalează și faptul că, după reparațiile necesare, musculatura va crește în dimensiuni (hipertrofie musculară). Dar nu este recomandabil să avem ca obiectiv febra musculară atunci când ne antrenăm.

Febra musculară se rezolvă prin metode de reducere a inflamației și permițând musculaturii să se refacă.

Unele metode de recuperare au explicații științifice suficiente, altele mai puțin. Iată care sunt cele mai utilizate dintre ele.

Remedii pentru febra musculară

Recuperarea activă

Recuperare activă înseamnă să continuăm cu exerciții aerobice de intensitate mai redusă după un efort fizic foarte intens.

Este util de ales alt tip de exerciții fizice decât cele care au provocat febra musculară.

Ideea recuperării active este că exercițiile aerobice ar putea întreține un flux sanguin mai intens către musculatura avariată și ar permite recuperarea mai rapidă.

Repaus

Cea mai simplă metodă de tratament este repausul. Aceasta va permite microrupturilor de fibre musculare să se vindece.

Poate fi nevoie uneori de 5-7 zile pentru dispariția febrei musculare. Dacă durata durerilor musculare depășește 7 zile, un medic ar trebui consultat.

Gheața și imersia în apă rece

Aplicațiile de comprese cu gheață sunt foarte eficiente când sunt folosite în primele 48 ore după debutul durerilor musculare și devin mai puțin eficiente ulterior.

Imersia în apă rece a devenit o metodă de accelerare a recuperării folosită de sportivi. Mecanismul prin care este eficientă pare legat de vasoconstricția inițială, urmată de reducerea inflamației și încetinirea metabolismului.

Căldura locală

Aplicațiile calde, cu comprese cu gel termic, de exemplu, ajută la relaxarea musculaturii.

Aplicațiile calde înainte de efortul muscular contribuie și la eficiența exercițiilor de încălzire musculară.

Masaj

Beneficiile masajului sunt legate de creșterea temperaturii pilii și a mușchilor, creșterea fluxului sanguin și limfatic. Ca o consecință, se reduce tensiunea și rigiditatea musculară și crește capacitatea de mișcare.

În plus, efectul psihofiziologic la masaj, relaxarea, contribuie la creșterea tonusului psihic și reducerea senzației de oboseală.

Antiinflamatoare

Medicamentele antiinflamatoare (ibuprofen, ketoprofen, naproxen și altele) reduc intensitatea febrei musculare, dar nu reduc timpul de recuperare musculară.

Antiinflamatoarele sunt cu atât mai eficiente cu cât se administrează mai curând după debutul febrei musculare.

Analgezice și antiinflamatoare topice

Analgezicele topice, care se aplică direct pe zona dureroasă, nu sunt mai puțin eficiente decât cele sub formă de tablete.

Analgezicele topice pot fi din categoria celor care creează senzația de căldură, cum sunt cele cu capsaicină. Altele creează senzația de rece cum sunt unguentele mentolate.

Alte tipuri de unguente utile sunt cele care conțin o combinație de antiinflamatoare și anestezice.

Este importantă și forma sub care există analgeticul. Cremele și unguentele penetrează pielea mai greu. Gelurile sunt mai costisitoare, dar penetrează pielea mai ușor.

Află mai mult ⮕ Cum alegi unguentul cel mai eficient pentru durere?

Alimentația smart

Sunt studii clinice care susțin că ceea ce mâncăm contează pentru refacerea musculară.

Exemple:

Cofeina consumată cu 1 oră înainte de antrenament și a doua zi după poate reduce simptomele febrei musculare. O cană de cafea de 240 ml este suficientă.

Acizii grași omega-3 din pește sau ulei de măsline au proprietăți antiinflamatorii.

Polifenolii sunt compuși din fructe și legume cu proprietăți antioxidante și antiinflamatorii. Un studiu clinic a făcut observația că sucul de rodie consumat de 2 ori pe zi timp de 15 zile a redus semnificativ febra musculară.

Febra musculară: sfaturi practice de prevenire

Prevenirea durerilor musculare înseamnă să fim atenți la ce transmite corpul nostru, când antrenamentul fizic trece limita spre durere. Acesta este un semn că exagerăm.

• urmează regula 10%: crește-ți durata și intensitatea efortului cu maximum 10% pe săptămână

• nu sări peste încălzire: musculatura este mai puțin capabilă de întindere și mai expusă la accidente (rupturi musculare) dacă începem antrenamentul fără încălzire

• intensifică efortul muscular progresiv și intercalează apoi o perioadă de răcire (cooldown)

Cooldown este o parte importantă a antrenamentului. Reducerea intensității efortului face ca frecvența pulsului să scadă și musculatura să se relaxeze. Sunt suficiente 5-10 min de cooldown, de relaxare, pentru recuperare mai rapidă după efort.

Citește mai departe…

Crampe musculare la picioare: remedii simple fără medicamente
Cât este normal să crească pulsul când faci sport?
Cele 4 tipuri de exerciții fizice bine de făcut săptămânal
Află dacă ești în formă fizică bună: 8 teste necesare măcar o dată pe an
Antiinflamatoarele: ce trebuie să știi înainte de a le folosi?

Bibliografie

Află dacă ești fit. 8 teste necesare măcar o dată pe an

Servus Med
-
0
Află dacă ești fit. 8 teste necesare măcar o dată pe an

De ce ne străduim să fim fit sau în formă fizică bună? Fie din motive estetice, pentru că ne dorim să arătăm mai bine. Fie în scopuri funcționale: ne dorim să fim mai puternici, mai flexibili, să avem rezistență mai mare la efort.

Oricare ar fi motivul, beneficiile antrenamentului fizic sunt multiple chiar dacă la 20-30 ani nu le luăm în considerare.

Sunt câțiva parametri care se pot măsura și care ne certifică forma fizică bună. Specialiștii recomandă o evaluare a acestor parametri măcar o dată pe an.

Cum poți afla dacă ești fit?

1. Abilitățile de mișcare

Testul de mișcare verifică starea articulațiilor mari: umăr, cot, coloana lombară, șold, genunchi și gleznă.

În Fig. 1 sunt redate 4 tipuri de mișcări care se execută fiecare de 3-10 ori. Fie că te înregistrezi și te analizezi, fie că altcineva te observă, ai trecut cu bine testul dacă:

  • există o simetrie între articulațiile de pe partea stângă și dreaptă
  • există stabilitate în timpul execuției
  • efortul nu este așa de mare încât să nu poți fi atent la corectitudinea poziției și efectuarea mișcării.

2. Frecvența pulsului în repaus

Frecvența bătăilor cardiace este unul din parametri care măsoară sănătatea inimii. Pentru majoritatea adulților, frecvența pulsului în repaus se încadrează între 60-100/ min.

Cel mai simplu este să-ți verifici pulsul la artera carotidă. Plasează degetul arătător și mijlociu la nivelul gâtului, lateral de mărul lui Adam.

Când simți pulsul, începi și numără, urmărind pe ceas când trece 1 min. Cifra la care ai ajuns după 1 min este valoarea pulsului.

3. Antrenament cardio: Pulsul target

Pulsul target are valoarea de 50-85% din pulsul maxim normal la efort pentru vârsta ta.

Dacă după efort atingi pulsul target, adică bătăile cardiace sunt 50-80% din maximum normal la efort, înseamnă că inima și plămânii sunt bine antrenate.

Efortul moderat crește pulsul target la 50-70% din maximum normal. Efortul intens crește pulsul target la 70-85%.

Te poți ghida după creșterea pulsului pentru a aprecia intensitatea efortului fizic.

VârstaPuls targetPuls maxim
normal
2598-166195
3593-157185
4588-149175
5583-140165
6578-132155

Află mai mult ⮕ Cât este normal să crească pulsul când faci sport?

4. Testul de alergare (jogging)

Testul de alergare este o altă modalitate de a verifica dacă ești fit. Ești într-o bună formă fizică dacă timpul în care parcurgi 2,4 km în alergare se încadrează în tabel.

VârstaFemei
(minute)		Bărbați
(minute)
251311
3513,511,5
451412
551613
6517,514

5. Rezistența generală

O poți testa cu orice tip de activitate sportivă, mai puțin cu mersul pe jos.

De exemplu, antrenamentul cu bicicleta de cameră sau o alergare în jurul unei clădiri. Nu execuția tehnică sau viteza sunt importante, ci durata.

Ai rezistență și ești fit dacă poți menține acea activitate fizică mai mult de 20 min, fără pauză, la un pas mai rapid decât plimbarea și respirând pe nas.

6. Rezistența și forța musculară

Rezistența și forța musculară pot fi testate cu flotări (push up). Valorile din tabel corespund unei forme fizice bune (fit).

VârstaFemei
(nr de flotări)		Bărbați
(nr de flotări)
252028
351921
451416
551012
651010

7. Compoziția organismului: Circumferința taliei

Dacă circumferința taliei este mai mare decât circumferința șoldurilor ai risc crescut de boli cardiovasculare și diabet. Riscul este și mai mare dacă ești femeie și ai talia de 89 cm sau peste. Sau dacă ești bărbat cu talia de 102 cm sau peste.

Dimensiunea taliei se corelează bine cu grăsimea din jurul organelor interne și estimează corect cât de fit suntem.

Află mai mult ⮕ Ce spune dimensiunea taliei despre sănătatea ta?

8. Compoziția organismului: Indicele de masă corporală

Indicele de masă corporală estimează, de asemenea, procentul de grăsime pe care îl deținem ca rezervă și cât de fit suntem.

Se poate calcula ușor împărțind greutatea (kg) la înălțime (m).

Interpretarea rezultatelor:

IMCStatusul greutății
sub 18,5subponderal
18,5-24,9normal
25-29,9supraponderal
30 și pesteobezitate

Când este recomandabil să ne verificăm forma fizică?

Dr. Andy Galpin, profesor de kineziologie la California State University, recomandă să facem evaluarea formei fizice măcar o dată pe an, de obicei la începutul anului. Sau, și mai bine, o dată la 6 luni, pentru a ne putea ghida antrenamentul după rezultate.

Testarea poate fi făcută pe parcursul a 2-3 zile și necesită un repaus de la antrenament fizic cu 48 h înainte.

De asemenea, niciunul dintre testele fizice nu trebuie efectuat până la capăt dacă simțim că ne epuizăm sau suntem în pericolul unui accident fizic acut.

Citește mai departe…

10 obiective de sănătate ușor de atins
6 tipuri de hormoni stimulați de expunerea la soare
Cum să reglezi ceasul biologic ca să nu te îmbolnăvești?
Mersul pe jos: 5 beneficii majore pentru inimă
Cele 4 tipuri de exerciții fizice bine de făcut săptămânal

Bibliografie

Hipertensiunea arterială renală. Rinichii pot fi cauza tensiunii prea mari

Servus Med
-
0
Hipertensiunea arterială renală. Rinichii pot fi cauza tensiunii prea mari

Hipertensiunea arterială renală sau hipertensiunea renovasculară reprezintă creșterea peste valorile normale a tensiunii arteriale cauzată de îngustarea (stenozarea) arterelor renale care transportă sânge către rinichi. În 80% din cazuri ateroscleroza este cauza stenozei arterelor renale iar în 20% din cazuri, displazia fibromusculară.

Suspectăm hipertensiunea renovasculară dacă:

  • tensiunea diastolică crește brusc la o persoană sub 30 ani sau peste 50 ani
  • hipertensiunea se agravează în decurs de 6 luni
  • hipertensiunea este severă de la început (valori peste 180 mmHg) și analizele renale sunt modificate
  • hipertensiunea arterială nu răspunde bine la tratament

Pentru majoritatea cazurilor de hipertensiune arterială nu cunoaștem cauza. De aceea o denumin hipertensiune esențială.

Hipertensiunea renovasculară are o cauză cunoscută: stenozarea (îngustarea) arterelor renale. Fiind o afecțiune de cauză cunoscută, și anume boala renală, mai este denumită hipertensiune secundară.

Fără tratament, stenoza arterelor renale și hipertensiunea renovasculară se complică cu insuficiența renală.

Ce este hipertensiunea?

Tensiunea arterială reprezintă presiunea pe care o exercită sângele asupra pereților arterelor.

Tensiunea sistolică este presiunea măsurată când inima pompează sângele în artere. Tensiunea diastolică este presiunea măsurată când inima este în repaus, între două contracții.

Când valorile tensiunii sistolice și diastolice cresc peste 140/ 90 mmHg se consideră că există hipertensiune arterială.

Află mai mult ⮕ Tensiunea sistolică și tensiunea diastolică explicate

Cum apare hipertensiunea arterială renală?

Artera aortă este artera în care inima pompează sângele când mușchiul cardiac se contractă. Din aortă se desprind alte artere care conduc sângele către diferite organe.

Tot din aortă se desprind arterele renale ce transportă sângele la rinichi. Când arterele renale se îngustează, rinichii primesc sânge mai puțin și, ca o consecință, produc un hormon numit renină.

Renina este responsabilă de efectul de creștere a tensiunii arteriale și apariția hipertensiunii renale.

Cauza cea mai frecventă de stenozare (îngustare) a arterelor renale este ateroscleroza. Plăci de colesterol și alte tipuri de grăsimi se dezvoltă pe peretele arterelor, către interior și blochează parțial sau total fluxul de sânge către rinichi.

În ateroscleroză sunt afectate și alte vase de sânge nu doar arterele renale, iar efectul este același: un flux de sânge mai redus către organele irigate prin acele vase.

Ateroscleroza apare mai frecvent când LDL-colesterolul este crescut, la diabetici sau la fumători.

O altă cauză de stenozare a arterelor renale este displazia fibromusculară. Este o afecțiune care apare mai ales la tineri. Îngustarea arterelor renale nu se produce prin apariția plăcii de colesterol, ci prin alt tip de modificare a pereților arteriali.

Displazia fibromusculară este o afecțiune la care ne gândim atunci când hipertensiunea apare la tineri.

Află mai mult ⮕ Ateroscleroza. Ghid complet

Când ne gândim că rinichii sunt responsabili de hipertensiune?

Hipertensiunea arterială nu dă simptome prea multe până ce valorile nu depășesc mult anumite limite și nu apare criza hipertensivă.

Valorile peste 140/ 90 ale tensiunii arteriale și contextul general pot sugera că este vorba despre stenozarea arterelor renale:

  • tensiunea nu se menține normală nici cu un tratament complex, cu 3 medicamente asociate
  • hipertensiunea a apărut la o persoană tânără
  • tensiune diastolică crescută la o persoană sub 30 ani sau peste 50 ani
  • hipertensiunea care era bine controlată cu tratament și brusc apar valori foarte mari
  • analize renale modificate
  • îngustarea arterelor din alte zone ale corpului (picioare, ochi, creier etc)
  • criză hipertensivă și acumulare de lichid în plămâni (edem pulmonar)

Diagnostic

Medicul va ține cont de istoricul medical și va apela și la investigații imagistice pentru a lămuri diagnosticul: CT, RMN, angiografie.

Află mai mult ⮕ Analize pentru rinichi. Care sunt și ce rezultate ne trimit la medic?

Hipertensiunea arterială renală: tratament

Medicamente

Sunt diverse medicamente antihipertensive și fiecare pacient răspunde diferit. Medicul va decide care este cea mai bună combinație.

Tratamentul hipertensiunii renovasculare are câteva particularități:

  • mai mult de un medicament antihipertensiv, de regulă 2 sau 3
  • tipul de medicament și doza trebuie schimbate din când în când
  • medicamentele trebuie luate exact la orele la care le indică medicul

Clasele de medicamente cel mai frecvent folosite sunt:

  • inhibitori de enzimă de conversie (enalapril, captopril, etc)
  • blocanți de receptori de angiotensină (sartani)
  • diuretice

Stentarea arterelor renale

Procedura de angioplastie și montarea de stenturi în interiorul arterelor renale are ca scop îmbunătățirea fluxului sanguin către rinichi și păstrarea funcției normale a acestora.

Stentarea este, de obicei, recomandată dacă:

  • stenoza arterelor renale este severă
  • hipertensiunea nu este bine controlată cu medicamente
  • funcția rinichilor se degradează rapid

Dacă procedura de stentare nu dă rezultate se apelează la intervenția chirurgicală de by-pass.

Sunt mai eficiente medicamentele sau stentarea arterelor renale?

Diferența de evoluție nu este mult diferită la utilizarea stenturilor față de tratamentul cu medicamente. De aceea, se recomandă stentare doar dacă tensiunea nu poate fi menținută nici cu tratamentul maximal.

Află mai mult ⮕ 7 semne că ai probleme cu rinichii

Poate fi prevenită hipertensiunea arterială renală?

La menținerea unei tensiuni arteriale normale contribuie câteva măsuri care țin de stilul de viață și care pot încetini ritmul progresiei aterosclerozei și al degradării funcției renale:

  • alimentația sănătoasă (dieta mediteraneană sau dieta DASH specifică pentru hipertensivi)
  • antrenament fizic regulat, minimum 30 min/ zi
  • menținerea sub control a greutății corporale și a dimensiunilor taliei
  • oprirea fumatului și a consumului de alcool
  • evitarea stresului

În paralel, disciplina față de tratamentul prescris este foarte importantă având în vedere că hipertensiunea renovasculară necesită mai multe medicamente asociate.

Funcția rinichilor trebuie verificată regulat cel puțin cu analizele de rutină (creatinina) având în vedere că insuficiența renală este complicația specifică a hipertensiunii renovasculare.

Citește mai departe…

10 obiceiuri care ne pot afecta rinichii
Regim alimentar în boli de rinichi: 5 principii de bază
Insuficiența renală. De ce se degradează funcția rinichilor?
Cum te afectează hipertensiunea dacă nu o tratezi?
Tensiunea mare dimineața: cauze, riscuri, soluții eficiente

Bibliografie

Un fruct care ne crește rapid tonusul și buna dispoziție

Servus Med
-
0
Un fruct care ne crește rapid tonusul și buna dispoziție

Cercetătorii au descoperit că dispoziția psihică se poate schimba în bine dacă zilnic consumăm kiwi, un fruct bogat în vitamina C. Efectele sunt vizibile mai ales la persoanele cu deficit de vitamina C.

Studiul a inclus 155 de participanți urmăriți timp de 8 săptămâni și rezultatele au fost publicate în British Journal of Nutrition.

Efectele consumului de kiwi asupra psihicului au fost comparate cu administrarea de suplimente cu vitamina C. Un fruct sau două de kiwi consumate zilnic s-au dovedit mai eficiente decât suplimentele.

În plus, efectul consumului de kiwi a fost rapid vizibil, în numai 4 zile.

Constatarea cercetătorilor subliniază încă o dată cât de important este să consumăm alimente integrale, neprelucrate, mai ales fructe și legume. Și faptul că alimentația poate contribui și la menținerea echilibrului psihic nu doar la starea generală de sănătate.

De la ce a pornit ideea studiului?

Se știa că aportul de vitamina C se asociază cu starea de bine, cu creșterea vitalității și a bunei dispoziții. Persoanele cu depresie și tulburări cognitive au adesea și deficit de vitamina C.

Cercetări mai vechi (2012) au arătat că la consumul unui fruct kiwi pe zi timp de 6 săptămâni putem corecta un deficit de vitamina C existent. Iar la consumul a 2 fructe/ zi se atinge saturația sau nivelul maxim posibil al rezervelor de vitamina C.

Un fruct kiwi sau suplimente cu vitamina C?

Cei 155 de participanți incluși în studiu aveau și deficit dovedit al vitaminei C. S-au putut astfel compara efectele consumului de kiwi cu ale administrării de suplimente cu vitamina C pentru corecția deficitului.

O parte din participanți au primit tablete cu vitamina C, alt lot a primit placebo, iar cel de-al treilea lot a consumat 2 fructe kiwi pe zi.

Persoanele care au consumat kiwi au raportat o îmbunătățire a vitalității, energiei și dispoziției psihice încă din a patra zi și efectul a fost semnificativ la 14-16 zile de consum.

Participanții care au consumat suplimentele cu vitamina C au observat efecte benefice mai modeste și abia după ziua 12 de consum.

Autorul principal Dr. Ben Fletcher a condus cercetarea ca parte a lucrării sale de doctorat la Universitatea Otago.

Află mai mult ⮕ Bolile cardiace și depresia. Ce legătură există?

Ce alte beneficii aduce un fruct kiwi?

  • Aport de vitamine

Două fructe kiwi asigură 230% din necesarul zilnic de vitamina C, dar și 70% din necesarul de vitamina K.

Prin aportul de vitamina C, kiwi crește mult absorbția fierului din alte alimente pe care le putem consuma simultan și contribuie astfel la corecția anemiei.

Atât vitamina C, cât și vitamina K sunt principalii micronutrienți cu rol crucial în vindecarea rănilor.

Vitamina K este esențială în formarea factorilor de coagulare la nivelul ficatului, prevenind sângerările excesive.

  • Stimularea digestiei

Kiwi poate stimula digestia fiind o bună sursă de fibre solubile și insolubile. Participă la reglarea tranzitului intestinal, dar și la menținerea diversității florei intestinale.

Kiwi conține o enzimă numită actinidină care stimulează digerarea proteinelor în stomac și intestine.

Pentru persoanele cu colon iritabil, kiwi face parte din dieta low-FODMAP, fiind sărac în zaharurile care declanșează simptomele.

1 fruct kiwi aduce 10 g carbohidrați și este considerat la fructele cu indice glicemic scăzut, potrivit la regimul pentru diabet.

  • Sănătatea inimii

Kiwi are sodiu puțin, dar este o bună sursă de potasiu. Combinația aceasta de minerale este optimă pentru reducerea tensiunii arteriale.

Prin aportul de fibre participă la reducerea colesterolului, iar prin aportul de folat (acid folic), la reducerea riscului de accident vascular.

Citește mai departe…

Kiwi pentru constipație și colon iritabil
Salata cu kiwi, brânză cheddar și roșii cherry
Combinații de alimente care cresc absorbția fierului
Fructe indicate la diabet și dimensiunea porției
Dieta low-FODMAP pentru colon iritabil

Bibliografie

Boli cardiace urmate de depresie

Servus Med
-
0
Boli cardiace urmate de depresie

Persoanele care suferă de boli cardiace au mai frecvent depresie, iar cele cu depresie, au un risc mai mare de apariție a unei boli cardiace. Aproximativ 40% dintre cei care au avut un infarct, fac depresie ulterior. Și același procent de 40% persoane cu depresie vor avea boală coronariană ulterior.

Asocierea nu poate fi pusă doar pe seama faptului că persoana a trecut printr-o experiență consumantă emoțional cu ocazia infarctului.

Și asta pentru că factorii care cresc riscul de boli coronariene (dislipidemia, hipertensiune, diabet, inflamația), apar și la depresivi.

De asemenea, cardiacii cu depresie au o rată mai mare de deces decât cardiacii care nu suferă simultan de depresie.

Cercetătorii știau deja că bolile cardiace și depresia apar asociate. Totuși, până de curând, mecanismul nu era cunoscut.

Depresia provoacă boli cardiace?

Un studiu recent a pus în evidență că inflamația indusă de stres poate explica faptul că bolile cardiace și depresia se însoțesc adesea.

Cercetători de la Universitatea Cambridge au publicat rezultatele lor pe această temă în Molecular Psychiatry.

Studiul a luat în calcul 370 000 de persoane cu vârste cuprinse între 40-69 ani.

Mai întâi au dorit să stabilească dacă cei care au membri de familie cu boli coronariene au și un risc mai mare de a face depresie.

Concluzia a fost că da, persoanele care au cel puțin un părinte care a decedat cu boală coronariană, au un risc cu 20% mai mare de a face depresie.

Întrebarea care a venit automat a fost: există o genă moștenită care explică legătura între bolile cardiace și depresie?

Calculând scorul de risc genetic pentru boli cardiace, cercetătorii au stabilit că nu există nicio legătură între predispoziția genetică pentru boli cardiace și riscul de depresie.

Cu alte cuvinte, cele două afecțiuni nu sunt legate pentru că ar exista o genă comună defectă sau o predispoziție genetică comună.

Atunci cum se explică conexiunea dintre depresie și bolile cardiace? De ce cardiacii au risc mai mare de depresie și depresivii au risc crescut de boli de inimă?

Sunt factorii de mediu implicați? Analiza studiului a scos în evidență faptul că există 3 markeri comuni.

3 analize care cresc simultan

Atât în bolile cardiace, cât și la depresivi, există 3 analize modificate: trigliceridele și 2 tipuri de proteine care cresc în inflamație: IL-6 și Proteina C reactivă (PCR).

Corpul nostru generează cele două tipuri de proteine inflamatorii ca răspuns la:

  • factori stresanți fiziologici ( infecții, factori ce țin de stilul de viață: fumat, alcool, inactivitate fizică)
  • factori stresanți psihici

Acești doi markeri ai inflamației (IL-6 și PCR) sunt crescuți adesea în depresiile rezistente la tratament sau în episoadele acute de depresie.

Rolul trigliceridelor în creșterea riscului de depresie nu este încă lămurit. Riscul de depresie este crescut la cei cu trigliceride mărite în sânge, dar nu se cunoaște mecanismul care să justifice acest fapt.

Pasul pe care îl face înainte acest studiu este stabilirea implicării sistemului imunitar și a mecanismelor inflamației în determinarea celor două tipuri de afecțiuni.

Inflamația poate face legătura între boli cardiace și depresie

Un grup de cercetători de la Vanderbilt University și Massachusetts General Hospital au găsit o legătură genetică între bolile coronariene și depresiile majore.

Analiza genetică a scos la iveală faptul că 185 de gene sunt implicate atât în apariția depresiei majore, cât și în apariția bolilor coronariene, iar mecanismele inflamatorii coordonate de aceste gene par să joace rolul principal.

Cercetătorii subliniază și aplicabilitatea practică a rezultatelor lor. Și anume că un tratament care să țintească inflamația ar putea fi util în ambele afecțiuni.

Mai multe studii sunt necesare ca să se poată stabili tratamentul optim, spune Lea Davis PhD., dar această lucrare susține cel puțin faptul că inima și creierul trebuie considerate împreună când facem un plan de tratament pentru depresie sau pentru boli cardiace.

Citește mai departe…

7 semne fizice de depresie care ne trimit la doctor
Cu ce analize depistăm inflamația?
Diabetul și riscul de depresie
5 stresori care ne afectează cel mai mult în viață
Durere în piept care vine și pleacă: este inima de vină?

Bibliografie

11 alimente care combat constipația la copii

Servus Med
-
0
11 alimente care combat constipația la copii

Alimentația contează când ai un copil constipat. Există alimente care combat constipația și stimulează mișcările intestinului, dar secretul este să le oferi constant, să încorporezi la fiecare masă asemenea alimente.

Alimentele bogate în fibre sunt cele mai indicate în acest scop.

Există 2 tipuri de fibre alimentare:

• fibre insolubile – nu se pot dizolva în apă.
Rămân intacte când se deplasează prin intestin, nu sunt digerate. În schimb absorb fluidele din intestin și favorizează deplasarea bolului de materii fecale.

Exemple: fasole uscată, fasole verde, pâine integrală, tărâțe, nuci, cartofi

• fibre solubile – se dizolvă și se transformă într-o substanță de consistența gelului
Hrănesc bacteriile bune din intestin, blochează absorbția grăsimilor, mențin glicemia normală și reduc colesterolul.

Exemple: mazăre, fasole, orz, ovăz, mere, citrice

Ambele tipuri de fibre sunt utile pentru normalizarea tranzitului intestinal.

Tips: Servește mesele la intervale regulate. Alege alimente din toate cele 5 grupe alimentare: fructe, legume, proteine (carne, pește, ouă), lactate și cereale. Ai grijă la hidratare.

Află mai mult ⮕ Ce trebuie să mănânce copiii în funcție de vârstă?

11 alimente care combat constipația la copii

1. Cartofi dulci

Cartofii dulci sunt natural dulci și sunt agreabili pentru copii. Pot fi preparați la cuptor și chiar dacă copilul refuză coaja, miezul are suficiente fibre.

2. Pere

Perele sunt o sursă bună de fibre. Și se găsesc și soiuri cu consistența mai fermă, asemănătoare mărului. Asta în cazul în care copilul nu agreează fructele moi.

3. Mere cu tot cu coajă

Mulți copii refuză să mănânce merele cu coajă. Dacă le tai în feliuțe foarte foarte subțiri s-ar putea să ai succes. Încearcă!

4. Portocale, clementine

Sunt fructe la care fibrele sunt vizibile cu ochiul liber. Și în afară de fibre, aduc vitamina C atât de necesară.

Sucul de portocale are conținut mai mare de vitamina C, dar este lipsit de fibre. Deci nu este recomandabil pentru combaterea constipației.

5. Prune

Prunele combat constipatia, ca și la adult. Dacă ești în perioada de diversificare și încă nu-i plac copilului prunele, poți încerca să adaugi 25-30 ml de suc de prune în sticla cu lapte.

6. Cartofi copți în coajă

Cartofii sunt o bună sursă de fibre, dar este mai greu să accepte copilul un cartof întreg copt în coajă.

Poți încerca să-l speli bine, să-l tai în cubulețe fără să îndepărtezi coaja înainte și abia după aceea să-l dai la cuptor.

7. Zmeură proaspătă

Semințele vizibile cu ochiul liber în aceste fructe sunt sursa de fibre. Fie le oferi ca atare, fie le poți încorpora în rețetele de smoothie.

8. Smochine și curmale uscate

Fructele uscate sunt sursă bună de fibre, dar și de energie, având calorii concentrate.

Dacă le procurăm din comerț pot fi și adaosuri de conservanți și chiar zahăr adăugat.

Unele cercetări susțin că în procesul de uscare (care se face industrial la temperaturi cuprinse între 60-85 grade) scad semnificativ nutrienți valoroși: antocianinele și vitamina C. Dar fibrele rămân și rămâne și utilitatea lor în combaterea constipației.

9. Mazăre

Nu prea le place copiilor mazărea gătită. Nu trebuie să-i oferi copilului mâncare de mazăre pentru a crește cantitatea de fibre și a combate constipatia.

Poți să pui o mână de boabe de mazăre printre celelalte ingrediente ale unei porții de paste. Sau în supe și ciorbe.

10. Pâine din făină integrală

Pâinea din făină integrală este cea mai la îndemână metodă să crești cantitatea de fibre din dietă. Până la 2 ani 1/4 felie de pâine este porția standard. Pentru copiii preșcolari: 1/2 felie de pâine.

11. Paste integrale

Pastele integrale se găsesc ușor în magazine și poți încerca să oferi copilului de la început acest tip de paste.

Dacă deja s-a obișnuit altfel, încearcă să introduci pastele integrale făcând un mix 50:50 cu cele din făină albă.

Citește mai departe…

Constipația la copii: cauze și remedii eficiente
Smoothie cu spanac și struguri pentru necesarul zilnic de minerale
Smoothie cu kefir și mango pentru flora intestinală
Prunele: beneficii, vitamine, calorii
Alimente prebiotice și probiotice pentru flora intestinală

Bibliografie

Salata cu kiwi, brânza cheddar & roșii cherry

Servus Med
-
0
Salata cu kiwi, brânza cheddar & roșii cherry

Salata care combină kiwi, roșii cherry și câteva bucățele de brânză cheddar este hrănitoare prin aportul de proteine, vitamine și minerale, dar este și o rețetă foarte aspectuoasă la care putem apela când avem musafiri.

Kiwi este o sursă excelentă de vitamine. Două fructe aduc 70% din necesarul zilnic de vitamina K și, nu mai puțin de 230% din doza zilnică recomandată de vitamina C.

Roșiile cherry sunt mai dulci decât celelalte soiuri de roșii. În plus au vitamina C, potasiu și licopen.

Cu un supliment de vitamina C vine și ardeiul roșu. Nu trebuie să uităm că vitamina C favorizează absorbția fierului din alte alimente, cum este carnea, și de aceea, salata completează perfect o masă cu preparate din carne.

Brânza cheddar vine să completeze aportul de micronutrienți: calciu ( 30 g de brânză aduc 20% din necesarul zilnic de calciu), zinc, fosfor și seleniu. Este o brânză maturată destul de sărată așa că adaosul suplimentar de sare la această salată poate să nu fie necesar.

Salata cu kiwi, brânză cheddar & roșii cherry

Ingrediente

Pentru salată:

  • 10-15 roșii cherry
  • 2 kiwi decojite
  • 1 ardei gras roșu
  • 50-75 g de brânză cheddar
  • mix de frunze de valeriană și ruccola

Pentru dressing

  • 2 linguri de oțet balsamic sau cremă de oțet balsamic ușor mai dulceagă
  • 2 linguri ulei de măsline
  • 1 linguriță coajă rasă de lămâie
  • sare

Preparare

Spălăm bine toate componentele salatei. Ardeiul gras se toacă cubulețe mai mari, kiwi tot în cubulețe, iar roșiile cherry în jumătăți.

Într-un vas mai larg punem frunzele de valeriană și ruccola, ardeiul, kiwi și doar o parte din roșiile cherry. Peste acestea adăugăm dresingul și amestecăm bine până ce toate componentele sunt în contact cu lichidul.

Brânza cheddar se taie în fâșii inegale și se adaugă peste ingredientele anterioare. Amestecăm bine încă o dată.

Păstrăm pentru final câteva jumătăți de cherry și fâșii de brânză pe care să le punem deasupra pentru ca salata să arate apetisant.

Salata se poate servi simplă doar cu câteva crutoane de pâine prăjită. Brânza o face suficient de sățioasă.

La fel de bine, salata de kiwi cu roșii și cheddar poate fi servită alături de preparate la cuptor cum sunt tartele sau quiche lorraine.

Citește mai departe…

Salata de sfeclă roșie cu varză, mere, și nuci pecan
Kiwi pentru constipație și colon iritabil
Salata de ciuperci cu ceapă albă și maioneză de casă
Salata cu mango, roșii cherry și ceapă roșie
Dressing de salată: 3 rețete pe care trebuie să le încerci

Bibliografie

Intoleranța la lactoză: simptome, analize, tratament

Servus Med
-
0
Intoleranța la lactoză: simptome, analize, tratament

Lactoza este un zahăr din componența laptelui și altor produse lactate. Intestinul nostru produce o enzimă numită lactază, special destinată să digere lactoza. Când cantitatea de enzimă este redusă apar probleme digestive după ce mâncăm produse lactate. Acest fenomen se numește intoleranța la lactoză.

Intoleranța este diferită de alergia la lactoză sau alergia la lapte. În intoleranță poți continua să consumi produse lactate dacă rezolvi problema enzimei. În alergie, produsele lactate trebuie evitate.

Intoleranța la lactoză: simptome

Simptomele intoleranței apar după ce consumi lapte sau produse lactate, la aproximativ 30 min până la 2 ore.

  • crampe abdominale
  • distensie abdominală și gaze în exces
  • balonare
  • diaree
  • durere abdominală

Simptomele intoleranței la lactoză pot apărea și în alte afecțiuni digestive. De aceea, este important să obții un diagnostic de la medic.

La copii, intoleranta la lactoza se poate manifesta atât la laptele mamei, cât și la formulele de lapte praf sau laptele de vacă.

Află mai mult ⮕ 7 remedii pentru durerea de burtă provocată de balonare

Intoleranța la lactoză sau alergie la lapte?

Simptomele sunt diferite dacă este alergie la lapte.

  • edeme la față, buze, limbă și gât
  • mâncărimi ale buzelor
  • urticarie
  • tuse și wheezing (respirație șuierătoare)

Află mai mult ⮕ Alergie alimentară la copii: cum îți dai seama?

De ce apare intoleranța la lactoză?

Organismul nostru oprește producția de lactază (enzima care digeră lactoza) în jurul vârstei de 5 ani. De la această vârstă, nivelul lactazei începe să scadă.

Fără lactază, lactoza din laptele pe care îl consumăm rămâne nedigerată și neabsorbită din intestine.

Prezența lactozei nedigerate produce simptomele specifice, cum sunt crampele abdominale și diareea.

Genetica are un rol important. Părinții cu intoleranță o pot transmite copiilor. Bebelușii vor avea nevoie de formule de lapte praf fără lactoză în acest caz.

Alteori, intoleranța la lactoză apare în cadrul altor afecțiuni. De exemplu, în boala Crohn sau în boala celiacă sunt afectate celulele intestinale care produc enzima (lactaza).

Intervențiile chirurgicale, gastroenteritele sunt alte situații după care poate apărea brusc intoleranța la lactoză.

Află mai mult ⮕ Dureri abdominale: cauze și semne de alarmă

Ce alimente declanșează simptomele?

  • lapte
  • înghețată
  • brânză
  • iaurt
  • sosuri albe
  • feluri de mâncare cu brânzeturi
  • smântâna

Află mai mult ⮕ 10 surse de calciu în afară de lactate

De ce este bine ca medicul să confirme diagnosticul de intoleranță la lactoză?

Nu este bine să stabilim singuri că avem intoleranță la lactoză pentru simplul fapt că observăm simptomele. Aceleași semne și simptome pot apărea și în alte afecțiuni.

Excluderea laptelui și a produselor lactate din alimentație pentru a ne feri de crampe abdominale și diaree poate duce la deficit de calciu, vitamina D și proteine.

Medicul va putea confirma intoleranța prin câteva analize:

• testul de toleranță la lactoză: măsoară nivelul glucozei din sânge după ce ai consumat lapte.

Dacă nu se digeră lactoza, glicemia nu va crește după consumul de lapte în măsura în care era de așteptat.

• testul lactozei în scaun: măsoară cantitatea de lactoză nedigerată prezentă în scaun.

Află mai mult ⮕ Cum alegem suplimentele cu calciu dacă sunt necesare?

Intoleranța la lactoză: tratament

Tratamentul este o combinație între modificările de dietă, cu evitarea alimentelor cu lactoză, și consumul de suplimente cu lactază (enzima) atunci când totuși ai consumat lapte sau produse lactate.

Modificările de dietă

Nu este totdeauna necesar să excluzi complet produsele lactate.

Poți observa că simptomele apar când consumi iaurt, dar nu și când consumi înghețată, de exemplu. Auto-observarea este importantă pentru a nu elimina complet toate produsele lactate.

Excluderea produselor lactate și a laptelui poate crea deficite de nutrienți, calciul fiind cel mai important dintre ele.

Află mai mult ⮕ Flora intestinală: cum ne influențează, cum o influențăm?

Suplimentele

Suplimente cu lactază, enzima responsabilă de digestia lactozei, pot fi luate înainte de a consuma lapte sau produse lactate.

Probioticele sunt de asemenea suplimente cu bacterii bune care vin să se adauge propriilor noastre bacterii intestinale. Uneori sunt utile.

Alimentele fermentate cum sunt varza murată sau chefirul aduc probiotice naturale.

Prebioticele sunt alimente care favorizează dezvoltarea și menținerea bacteriilor intestinale bune care alcătuiesc flora intestinală. Usturoiul, ceapa, sparanghelul sunt alimente care hrănesc bacteriile intestinale bune.

Citește mai departe…

Probiotice naturale vs prebiotice
Analize pentru alergie
Diferența între intoleranța la lactoză și alergia la lapte
Balonare: cauze, prevenire, remedii
Colon iritabil. Nu mai știi ce să mănânci ca să fie bine?

Bibliografie

Indigestia: cauze, remedii, tratament

Servus Med
-
0
Indigestia: cauze, remedii, tratament

Indigestia este senzația de disconfort și plenitudine gastrică, senzația că stomacul e prea plin. Se pot asocia: balonare, greața, senzația de arsură ”la stomac” sau pe piept (pirozis).

Indigestia nu este o afecțiune în sine, ci un simptom care poate ascunde o afecțiune. Alteori apare doar după ce consumăm anumite alimente, de obicei alimente grase și prăjite.

De ce apare indigestia?

Indigestia este un simptom al mai multor afecțiuni.

Este cauzată de obicei de o problemă de funcționare a tractului digestiv (dificultatea în procesarea alimentelor sau exces de acid gastric).

Indigestia apare în diferite afecțiuni, dar și după consumul unor medicamente sau alimente.

Ce afecțiuni pot să dea indigestie?

  • ulcer gastric
  • reflux gastro-esofagian
  • esofagita
  • hernia hiatală
  • litiaza biliară
  • pancreatita acută sau cronică
  • gastrita
  • intoxicații alimentare
  • sindrom de colon iritabil
  • alergii alimentare (de exemplu, intoleranța la lactoză)
  • gastropareza – situația în care stomacul se golește lent de alimente, cum este în cazul diabetului
  • afecțiuni cardiace, infarct miocardic
  • afecțiuni ale glandei tiroide
  • depresia
  • cancer gastric
  • sarcina, mai ales în trimestrul al-III-lea

Află mai mult ⮕ Colecistita acută: cauze, simptome, tratament

Ce medicamente pot provoca indigestie?

Ce obiceiuri pot provoca indigestia?

  • mese prea abundente și porții prea mari
  • alimente grase sau/și prăjite
  • excesul de alcool
  • fumatul
  • stres, anxietate și oboseală
  • cafeina
  • exerciții fizice practicate după servirea mesei

Când trebuie să mergem urgent la doctor?

Indigestia este un simptom care trebuie să dispară relativ repede.
Trebuie apelat la medic dacă indigestia durează de câteva zile și se observă și semne de agravare:

  • vărsături sau chiar vărsături cu sânge
  • lipsa apetitului
  • tulburări de înghițire
  • materii fecale de culoare neagră sau sânge în scaun
  • durere abdominală severă, mai ales în partea dreaptă
  • culoare galbenă a pielii și albului ochilor (icter)
  • amețeală, senzație de leșin

Infarctul miocardic poate produce simptome asemănătoare indigestiei plus: dificultăți de respirație, durere toracică ce iradiază în mandibulă sau braț.

Află mai mult ⮕ Dureri abdominale: cauze și semne de alarmă

Ce remedii pentru acasă sunt utile?

Prevenția este metoda cea mai inteligentă. Adică, observarea cauzelor pentru care facem indigestie și eliminarea lor.

Simptomele indigestiei pot fi atenuate cu:
∎ antiacide (ranitidina, omeprazol)
∎ consum de lapte pentru a dilua acidul gastric
∎ evitarea poziției culcat care accentuează simptomele

Cum tratează medicul indigestia?

Cauza indigestiei va dicta decizia medicului.

  • Dacă indigestia este provocată de reflux gastroesofagian: inhibitori de pompă protonică (omeprazol, lansoprazol, pantoprazol ș.a.)
  • Dacă la analize a fost detectat Helicobacter pylori: combinație de antibiotice și antisecretorii gastrice
  • Dacă este vorba despre gastropareză: metoclopramid
  • Dacă depresia este factorul determinant: antidepresive

Dacă vreunul dintre medicamentele pe care le consumăm este de vină pentru indigestie, acesta nu trebuie întrerupt brusc; medicul va găsi un înlocuitor potrivit.

Ce poți face singur?

Cel mai frecvent indigestia se rezolvă fără intervenția medicului, mai ales dacă modificăm unele obiceiuri ce pot fi cauză de indigestie:

  • nu mesteca cu gura deschisă, nu înghiți mâncarea prea repede; vei evita înghițirea aerului
  • mestecă complet alimentele și înghite încet
  • bea lichide după masă, mai degrabă decât în timpul mesei
  • evită mesele la ore târzii
  • evită alimentele prea condimentate
  • întrerupe fumatul
  • evită excesul de alcool
  • nu face exerciții fizice cel puțin o oră după ce ai mâncat
  • aspirina și AINS trebuie luate totdeauna cu mâncare
  • evită lactatele dacă ai intoleranță la lactoză
  • combate eficient stresul și anxietatea care sunt răspunzătoare de multe din simptomele noastre, nu doar de indigestie

Indigestia se rezolvă relativ repede în cele mai multe din cazuri. Cauzele mai dificil de tratat sunt cele provocate de: pancreatită, gastropareză, depresie și cancer. Acestea necesită pe lângă măsurile de prevenție și medicație sau intervenții chirurgicale.

Citește mai departe…

7 remedii pentru balonare
Durere de stomac. Este ulcer sau gastrită?
Dureri abdominale: cauze și semne de alarmă
Gastroenterita virală la copii și adulți: cum se manifestă?
Gastroenterita virală: tratament

Bibliografie


Ce înseamnă imunitate la boli?

Servus Med
-
0
Ce înseamnă imunitate la boli?

Prin ce mecanisme reușește organismul să capete imunitate? Sistemul imunitar este o rețea de țesuturi, celule, organe, care ne ajută să luptăm cu bacteriile, virusurile, ciupercile și paraziții și cu orice agent din mediul exterior cu care venim inevitabil în contact. Imunitatea ne permite să ne apărăm de infecții.

Rețeaua de apărare este complexă și pentru a o putea înțelege, o împărțim în categorii.

Prima categorie: imunitate specifică și nespecifică

Imunitate nespecifică include mecanismele de apărare ale organismului îndreptate împotriva oricărui corp străin.

Este formată de așa-numitele bariere fizice (mucoasa care căptușește diferite organe , genele, firele de păr din nas etc) sau bariere chimice (sucul gastric, enzimele prezente în lacrimi, ceara de la nivelul urechilor, mediul alcalin din vagin).

Imunitate specifică include mecanismele de apărare împotriva bacteriilor, virusurilor sau ciupercilor.

În acest caz, ”metodele” pe care le folosește sistemul imunitar pentru a se lupta cu un ”dușman”, NU le poate folosi și contra altuia. Sunt specifice unui anumit agent patogen.

De exemplu, imunitatea față de virusul rujeolic (care provoacă rujeolă sau pojar) înseamnă că la un contact cu virusul organismul știe să se apere și are armele pregătite. Dar nu înseamnă că este pregătit să se lupte și cu virusul hepatic.

A doua categorie: imunitate dobândită și cea înnăscută

Imunitate înnăscută include mecanisme de apărare pe care le moștenim genetic.

Aceste mecanisme ne asigură apărarea de la naștere până la deces.

Organismul se luptă declanșând inflamația, o reacție cu etape bine stabilite și care sunt parcurse indiferent despre ce ”atacator” este vorba.

Imunitate dobândită include mecanisme de apărare îndreptate împotriva unui anumit agent patogen, provocator de boli.

Aceste mecanisme pot apărea ca urmare a unei infecții – la un nou contact cu același ”dușman”, sistemul imunitar îl recunoaște și are cu ce să-l anihileze pentru că la primul contact a produs anticorpi.

Sau organismul dezvoltă anticorpi ca urmare a unui vaccin și, din nou, este pregătit în cazul în care vine în contact cu același ”agresor”.

A treia categorie: imunitate activă și cea pasivă

Imunitatea activă

  • apare prin expunerea la un anumit agent patogen
  • pe suprafața acestuia se află anumite zone care pot fi recunoscute de anticorpi
  • aceste zone sunt denumite antigene; aici se vor lega anticorpii pe suprafața ”agresorului”
  • anticorpii sunt molecule de proteine în formă de Y care, fie circulă singure, fie sunt atașate de niște celule specializate în apărare

Exemple de imunitate activă:

  • imunitatea activă obținută artificial prin vaccinare – asigură anticorpii cu care organismul se va apăra la un nou contact cu același antigen
  • imunitatea activă manifestată ca un răspuns exagerat de apărare – vizibilă în reacțiile alergice.

Organismul se apără foarte ”zgomotos” în cazul alergiei, dar reacțiile declanșate sunt pe modelul oricărei reacții de apărare. Intensitatea reacției este diferită și mult mai mare.

Care sunt caracteristicile imunității active?

Pentru a se declanșa, imunitatea activă necesită contactul organismului cu un agent patogen sau cu antigenul de pe suprafața agentului  patogen

Acest contact duce la formarea de anticorpi; anticorpii fixați pe suprafața ”agresorului” le comunică limfocitelor ce anume trebuie să ”distrugă”.

Limfocitele fac parte dintre globulele albe/leucocite; sunt de mai multe tipuri și fiecare are un rol bine stabilit.

Limfocite T (citotoxice, helper, cu memorie, supresoare) și limfocite B (cu memorie)

  • se numesc limfocite ”cu memorie” unele dintre ele deoarece ”rețin” faptul că au mai întâlnit altădată același ”agresor” și știu că trebuie atacat.
  • imunitatea activă care acționează în acest mod poate persista perioade îndelungate. Uneori poate dura toată viața.
  • dacă acest tip de reacții se declanșează împotriva țesuturilor proprii ale organismului, apar bolile autoimune.

Nu se știe exact de ce sistemul imunitar face această încurcătură și nu mai recunoaște țesuturile proprii. Considerându-le străine le atacă așa cum atacă orice ”agresor” din afară.

Este cazul în: lupus, vitiligo, sindrom Sjogren, artrita reumatoidă și multe alte afecțiuni

Tot imunitate activă, dar de o amploare exagerată, cu simptome supărătoare, este alergia

Sistemul imunitar declanșează reacția de apărare prin anticorpi la un ”agresor” din afară (praf, polen, alimente etc); dar amploarea reacției este exagerată.

Află mai mult ⮕ Boli autoimune: care sunt și de ce apar?

Imunitatea pasivă

Imunitatea pasivă nu necesită ca organismul să producă anticorpi. Primește anticorpii gata formați din afara organismului. Este cazul anticorpilor primiți prin laptele matern sau al celor injectați.

Organismul se apără în acest caz, chiar dacă nu a mai întâlnit altădată același ”agresor” pe care să-l ”țină minte”.

Acționează prompt, fără întârziere, pentru că nu-i trebuie timp să producă anticorpii. Îi are deja.

Spre deosebire de imunitatea activă care durează foarte mult (uneori toată viața), imunitatea pasivă este de scurtă durată – de ordinul zilelor.

Citește mai departe…

Trebuie stimulat sistemul imunitar?
Lipsa de zinc și imunitatea
Aportul normal de sare și cum este influențată imunitatea
Ce vitamine sunt utile pentru imunitate?
Hemoglobina glicată și imunitatea

Bibliografie
1...414243...130Pagina 42 din 130
2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă

Cele mai noi

Cele mai citite

Știri

Meniu