Caută
Acasă Blog Pagina 46

Infecția cu HPV (negi, veruci): contaminare, simptome, imagini

Servus Med
-
0
Infecția cu HPV (negi, veruci): contaminare, simptome, imagini

HPV (Human Papilloma Virus) sunt o familie mare de virusuri tip ADN care infectează pielea și mucoasele. Este cea mai frecventă infecție cu transmitere sexuală. Sunt peste 100 de tipuri de Papilloma Virus.

Infectarea cu variantele mai puțin riscante este adesea asimptomatică sau produce doar condiloame (vegetații, negi, veruci) în zona genitală. Din această categorie fac parte tipurile: 6, 11, 40, 42, 43, 44, 54.

Sunt cel puțin 13 variante cu risc crescut de a genera leziuni precanceroase și cancer. De exemplu, variantele 16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 58.

Aproximativ 99% din cazurile de cancer uterin au la origine o infecție cu HPV.

Contaminarea cu virus HPV

Cine se infectează cu HPV?

Ambele sexe se pot infecta, dar există o predominanță masculină. Virusul se răspândește foarte ușor.

Riscul de infectare este mai mare pentru:

∎ contact sexual la vârste mici
∎ parteneri sexuali multipli
∎ imunosupresie (sistem imunitar cu răspuns lent sau incomplet din diferite motive: infecție cu HIV, medicamente imunosupresoare ș.a.)

Atingerea prosoapelor folosite de persoane cu negi, piscine sau bazine de inot, creste riscul de infectare cu virus Papilloma.
La fel, atingerea leziunilor cuiva infectat (negi) crește riscul de infectare cu HPV.

Cum se răspândește HPV?

Papilloma Virus se răspândește direct în timpul contactului sexual vaginal, anal sau oral.

Răspândirea necesită un contact intim piele la piele sau piele la mucoase.

Poate fi transmis și de la mamă la copil în timpul nașterii pe cale vaginală.

Virusul poate fi prezent în organism cu mult înainte de a observa semne și simptome.

HPV poate fi transmis chiar dacă persoana infectată nu are simptome.

O persoană poate dezvolta simptome după ani de la contactul cu cineva infectat cu HPV, ceea ce face dificilă stabilirea momentului infectării.

Poate fi prevenită infectarea?

Utilizarea prezervativului reduce transmiterea virusului. Totuși, nu oferă protecție 100%.

Infecția se răspândește și prin contact direct al organelor genitale și prin contact oral (deci piele-piele sau piele-mucoase)

Majoritatea infecțiilor cu Papilloma Virus se previn prin vaccinare în copilărie, înainte de a deveni activi sexual.

Ne putem infecta cu mai mult de o tulpină de HPV?

Da, putem să ne infectăm cu mai multe tulpini de Papilloma odată.

Află mai mult ⮕ Igiena după contact sexual: Reguli de bază

Simptomele infecției cu HPV

Ce se întâmplă după ce m-am infectat?

Infecția cu HPV se poate vindeca spontan (fără tratament, prin acțiunea sistemului imunitar) în decurs de 2-3 ani.

Dacă infecția nu se vindecă, sunt 2 variante de evoluție:

  • infecție asimptomatică
  • infecție simptomatică

Care sunt simptomele cele mai frecvente?

Cel mai frecvent, Papilloma Virus produce o infecție asimptomatică.

Dar absența simptomelor este caracteristică tulpinilor cu risc crescut de a produce ulterior leziuni precanceroase (displazii).

Care sunt simptomele caracteristice infecției?

Atunci când este simptomatică, infecția cu Papilloma virus se poate manifesta prin:

  • condiloame acuminate genitale (negi, veruci, vegetații crescute în zona genitală)
  • neoplazia cervicală intraepitelială (leziune precanceroasă)
  • cancer cervical sau de col uterin

Majoritatea infecțiilor care generează condiloame sunt produse de tulpinile HPV 6 și 11.

Iar 70% din cazurile de leziuni precanceroase (displazii) și cancer sunt provocate de tulpinile HPV 16 și 18.

Este important ca vaccinul HPV să acopere tulpinile cu risc crescut de leziuni canceroase pentru a asigura protecție.

Află mai mult ⮕ Cancerul de col uterin: simptome care te avertizează

Cât timp durează până apar simptomele?

Condiloamele (negi, vegetații, veruci) în zona genitală apar între 4 săptămâni și 8 luni de la momentul infectării.

Dar, o persoană poate fi infectată ani sau chiar decade înainte de a dezvolta simptomele.

De aceea, femeile ar trebui să facă frecvent test Babeș-Papanicolau. Această analiză detectează la timp leziunile precanceroase.

Tratamentul va fi mai eficient dacă simptomele de cancer nu au apărut încă.

Află mai mult ⮕ Testul Babeș-Papanicolau: interpretare

Cum arată condiloamele din infecția cu HPV?

Condiloamele acuminate (negi, veruci) pot apărea în zona genitală, pe penis, scrot, vagin sau labii. Pot apărea și în zona anală.
Dar și în alte zone de piele care s-au contaminat cu HPV.

Pot apărea negi pe degetele de la mână, în talpă, pe față, mai ales în jurul gurii și al nasului. Există posibilitatea contaminării zonei genitale de la verucile de pe tălpi sau degete.

Tratamentul poate să îndepărteze negii, dar nu vindecă infecția cu Papilloma virus. De aceea, negii reapar.

Negii sunt mici (sub 5 mm sau mai mici), dar grupați așa cum se vede în imagini.

Pot crea mâncărimi, roșeață și disconfort.

Pot apărea leziuni și în regiunea orofaringiana (corzi vocale, amigdale, valul palatin, laringe, nas).

Imaginile verucilor în zona genitală – link DermNet NZ

Află mai mult ⮕ Infecții transmise sexual: 30 de întrebări și răspunsuri

Ce complicații generează infecția cu HPV?

Posibilitatea apariției diferitelor tipuri de cancere este cea mai de temut.

Aproape toate tipurile de cancer de col uterin sunt provocate de HPV. Și 50% din cazuri sunt provocate de tulpina 16 de HPV.

Aproximativ 90% din cancerele anale sunt provocate de infecția cu Papilloma.

Cancerul vaginal este provocat în proporție de 70% de tulpinile 16 și 18 de Papilloma virus.

Cancerul vulvar este provocat în proporție de 20-40% de această infecție.

Alte tipuri de cancere de care este responsabil HPV: cancer la nivelul gurii sau gâtului, cancer de penis, cancer vulvar.

Controalele medicale regulate pot detecta la timp infecția cu HPV. Aceasta nu poate fi eliminată. Dar leziunile precanceroase, tratate la timp, oferă șanse mai mari de supraviețuire.

Află mai mult ⮕ Vaccinul HPV la adult – 10 recomandări importante

Va face cancer orice persoană infectată cu HPV?

Nu. Cercetătorii consideră că moștenirea genetică joacă un rol important în evoluția infecției către diferitele tipuri de cancer. Este important totodată și stilul de viață și prezența altor infecții.

Alți factori care cresc riscul de cancer:

∎ infecție cu Papilloma care durează mai mult de 24 luni
∎ infecție simultană cu HIV
∎ infecție simultană cu Chlamidia sau Herpes simplex
∎ fistula anală (crește riscul de cancer anal)
∎ mai mult de 3 sarcini duse la termen (crește riscul de cancer de col uterin)
∎ relații homosexuale
∎ fumat

Citește mai departe…

Ce infecții pot provoca apariția cancerului?
Boala inflamatorie pelvină (anexita)
Infecția cu HPV și sarcina
Cancer de col uterin: simptome care te avertizează
Hiperplazia de endometru: simptome și complicații

Bibliografie

Cele mai bune alimente la fiecare decadă de vârstă

Servus Med
-
0
Cele mai bune alimente la fiecare decadă de vârstă

Cele mai bune alimente sau ghid orientativ cu ceea ce nu trebuie să lipsească din alimentație în fiecare decadă de vârstă raportat la necesitățile organismului.

Cele mai bune alimente la 20 de ani: Alimente cu proteine

cele mai bune alimente cu proteine

Proteinele ajută la dezvoltarea musculaturii și la reparațiile musculare. Este important când facem sport. La această vârstă sunt de ales proteinele complete care au toți cei 20 de aminoacizi esențiali. Dar și proteine din surse vegetale care aduc și o cantitate importantă de fibre.

Ce alimente alegem: carne slabă, pește, lactate, fasole, linte, nuci, semințe, tofu.

La 20 ani: Carbohidrați complecși

carbohidrati

Carbohidrații sunt sursa de energie preferată a organismului. Carbohidrații complecși se digeră mai lent și ne mențin sătui mai mult timp.

Ce alegem: fasole, quinoa, orz, pâine din făină integrală.

La 20 ani: Alimente cu calciu

cele mai bune alimente cu calciu

Până la vârsta de 20 de ani se formează încă masă osoasă. Ulterior masa osoasă se pierde progresiv. De aceea, este bine să participm prin alimentație la formarea unor oase sănătoase la această vârstă.

Ce alegem: lapte, iaurt, kefir, brânzeturi.
Pe lângă calciu, lactatele aduc și proteine, potasiu sau vitamina D care ajută la absorbția calciului.

Cele mai bune alimente la 30 ani: Fructe bogate în antocianine

antocianine

La 30 de ani este bine să începem să ne orientăm alimentația cât mai mult către stilul mediteranean. Dieta mediteraneană bazată pe legume și fructe, practicată a la long, previne apariția bolilor cardiace, a diabetului și a altor afecțiuni. Dovezile științifice sunt deja multiple.

O alegere inteligentă sunt fructele bogate în antocianine cu efect antioxidant puternic. Dar și cu aport semnificativ de vitamina K, vitamina C, potasiu și alte minerale esențiale.

Ce alegem: struguri negri, cireșe, fructe de pădure, prune.

La 30 ani: Alimente cu fier

cele mai bune alimente cu fier

Fierul este esențial pentru ca globulele roșii (hematii) să poată transporta oxigenul la țesuturi. Lipsa de fier provoacă anemie.

Femeile tinere au mai frecvent anemie prin deficit de fier.

Ce alegem: carne slabă sau surse vegetale de fier, cum sunt spanacul, fasolea, stafidele.

La 30 ani: Pește gras

Acizii grași omega 3 sunt nutrienți care protejează inima și creierul. Femeile însărcinare, cele care alăptează și, în general, femeile la 30 de ani este bine să aibă aport corespunzător de acizi grași mono- și polinesaturați.

Peștele gras este bogat în omega 3, dar sunt de preferat variante cu cel mai mic risc de contaminare cu mercur.

Ce alegem: somon, sardine, păstrăv.

Cele mai bune alimente la 40 ani: Alimente fermentate

Flora intestinală este importantă pentru funcționarea sistemului imunitar, dar și a sănătății în general. Cu cât avansăm în vârstă, cu atât este mai important să ne preocupăm de microflora intestinală.

Alimentele care conțin probiotice (bacterii bune) sau prebiotice (hrană pentru bacteriile bune) ne ajută să ne menținem sănătatea digestiei.

Surse de probiotice: iaurt, kefir, brânza fermentată (tip cedar, gouda, mozarella), varza murată și alte murături.

Surse de prebiotice: ceapa, usturoi, sparanghel, fasole, anghinare, fasole.

La 40 ani: Cereale integrale

Cerealele integrale sunt o parte importantă a dietei echilibrate. Fac pereche bună cu proteinele din carne slabă. Aduc și fibre și sunt sățioase.

Ce alegem: grâu, orz, ovăz, bulgur, quinoa, orez, porumb

La 40 ani: Fructe și legume

Dacă nu ai schimbat dieta către varianta mediteraneană până acum, la 40 de ani este momentul să te decizi. Unul din efectele ei benefice este și protecția față de boala Alzheimer. Carnea nu este exclusă, dar se consumă cât mai rar. Există și varianta dietei pesco-mediteraneene dacă ești iubitor de pește.

Ce alegem: fructe și legume divers colorate, bogate în antioxidanți, fironutrienți, vitamine și minerale.

Cele mai bune alimente la 50 ani: Alimente bogate în fibre

cele mai bune alimente cu fibre

Fibrele alimentare combat constipația și contribuie la sănătatea digestiei. Legume bogate în fibre sunt brocoli, conopida, varza care aduc și un aport semnificativ de apă menținând hidratarea.

La 50 ani: Alimente antiinflamatoare

cele mai bune alimente antiinflamatoare

Artrita este o afecțiune ce debutează după 50 ani. Inflamația este procesul însoțitor. Alimentația poate contribui pozitiv, chiar dacă nu poate vindeca această afecțiune.

Ce alegem: alimente și ingrediente cu efecte antiinflamatoare cum sunt turmeric și ghimbir.

La 50 ani: Proteine din surse vegetale

cele mai bune alimente cu proteine vegetale

Proteinele din surse vegetale ne permit reducerea consumului de carne și de grăsimi saturate. Scade astfel riscul de a avea nivel mare de colesterol și boli de inimă.

Ce alegem: fasole, linte, năut, tofu, nuci, semințe de dovleac, semințe de floarea soarelui

Cele mai bune alimente la 60+ ani: Ouă

Colina este un nutrient important pentru memorie, dispoziția psihică, controlul muscular sau metabolizarea grăsimilor. Necesarul zilnic de coină este de 55g la bărbați și 450g la femei.
Ouăle sunt o sursă importantă de colină.

La 60+ ani: Ulei de măsline

Sănătatea inimii este esențială în această decadă. Uleiul de măsline este o sursă de grăsimi nesaturate care ajută inima și creierul.
Poți stropi ușor legumele pe care le pui la salată sau pe care le pregătești la cuptor.

Citește mai departe…

Cum alegi uleiul potrivit cu metoda de gătit?
Meniu sănătos pentru copii și adulți: plan și realizare
Dieta mediteraneană: lista de cumpărături și regulile de bază
Dieta în sarcină: ce alegem? ce evităm?
Regim alimentar pentru osteoporoză

Bibliografie
  • American Academy of Orthopaedic Surgeons. Healthy Bones At Every Age.
    Harvard Health Publishing: Eat Blueberries and Strawberries Three Times Per Week.
    CDC: Only 1 in 10 Adults Get Enough Fruits or Vegetables
    University of Vermont. Eat for Your Age: Nutritional Tips for all Decades of Life

7 remedii la durerea de burtă și balonare

Servus Med
-
0
7 remedii la durerea de burtă și balonare

Durerea de burtă însoțește balonarea și distensia abdominală și împreună pot fi foarte supărătoare. Aproape toate persoanele cu sindrom de colon iritabil se plâng de balonare. Dar și unele afecțiuni de cauze organice pot fi cauza acestor tulburări. Tratamentul nu este universal valabil. Ceea ce pentru unii este util nu se potrivește tuturor.

Dacă balonarea nu trece și este însoțită și de alte semne cum este scăderea în greutate, este bine să mergi la medic să clarifici diagnosticul.

Se însoțesc mai frecvent de producție crescută de gaze și crampe abdominale:

Remedii pentru durerea de burta provocată de balonare

1. Ceaiuri utile

ceaiuri pentru durerea de burtă

Ceaiul de ghimbir, ceaiul de mentă și ceaiul de anason sunt recunoscute pentru efectul anti-balonare.

Ceaiul de anason are și efect laxativ. Dacă constipația însoțește balonarea și durerile abdominale, ceaiul de anason ar putea fi varianta optimă.

2. Mișcarea

balasana pentru durerea de burtă

Exercițiile fizice ajută la eliminarea gazelor. Încearcă să reduci la minimum perioada în care stai în pat, la orizontală, dacă vrei să scapi de durerea de burtă.

Exercițiile pentru abdomen, practicate câte 30 min de 3-4 ori pe săptămână sunt indicate de specialiști.

Diversele posturi de yoga sunt de asemenea extrem de utile. Balasana (vezi figura) ajută la eliminarea gazelor în exces.

Află mai mult ⮕ Dureri abdominale: cauze și semne de alarmă

3. Căldură locală

Căldura ajută la relaxarea musculaturii abdominale și a intestinelor. Poți folosi o simplă sticlă cu apă caldă, o compresă cu gel încălzită sau poți face o baie caldă.

Află mai mult ⮕ Dismenoree: remedii pentru crampe menstruale

4. Semințe de fenicul

semințe de fenicul pentru balonare și durerea de burtă

Semințele de fenicul mestecate ajută la eliberarea gazelor. Este suficient să mesteci o linguriță cu semințe de fenicul pentru a calma balonarea.

Femeile gravide este bine să aleagă altă opțiune în afara acestui remediu.

5. Respirația diafragmatică

Respirația diafragmatică sau respirația profundă ușurează durerea de burta. Dar remediul este mai eficient dacă îl practici regulat.

Când respiri diafragmatic, abdomenul participă la respirație, mai degrabă decât toracele. Inspiră ca și cum ai introduce aerul în burtă și expiră complet pentru a-l elimina.

Stimularea diafragmului, mușchiul care separă abdomenul de torace, face un masaj ușor al organelor interne cu efecte vizibil pozitive atât pentru balonare și crampe, cât și pentru combaterea constipației.

În plus, este o metodă excelentă de relaxare.

Află mai mult ⮕ Cum să practici respirația diafragmatică?

6. Dieta pentru durerea de burtă provocată de balonare

Alimentele bogate în fibre fermentează și produc gaze și balonare. Fibrele alimentare fac parte din recomandările de alimentație sănătoasă, dar pot fi selectate cele care ne deranjează mai puțin.

De asemenea, când vrei să crești cantitatea de fibre din dietă este recomandabil să o faci progresiv.

Dieta low-FODMAP înseamnă în traducere, cantități reduse de oligo-, di- și monozaharide fermentabile. Specialiștii semnalează efectul benefic al acestui regim alimentar în unele afecțiuni digestive.

Sunt permise și recomandabile dacă suferi de balonare:

Află mai mult ⮕ Dieta low-FODMAP pentru colon iritabil

7. Simeticona pentru durerea de burtă și balonare

Simeticona sub formă de tablete, capsule, suspensie sau soluție ajută la reducerea disconfortului și a durerii de burtă provocată de acumularea de gaze. Cantitatea maximă zilnică la adult este de 500 mg.

Combinația simeticonă + cărbune activat poate fi utilă, de asemenea.

Află mai mult ⮕ Constipația cronică: Remedii eficiente și prevenire

Bine de știut

• Balonarea și durerea de burta poate semnala și prezența unei tumori. Cancerul ovarian, de exemplu, este semnalat frecvent de balonare și nu de durere.

• De aceea, dacă balonarea nu cedează în timp scurt, cauza ei trebuie lămurită.

• Apneea de somn este o afecțiune în care persoanele respiră pe gură în timpul nopții. Înghițirea aerului este cauza balonării de dimineață.

• Balonarea și disconfortul abdominal sunt mai frecvente la persoane cu diabet sau afecțiuni ale tiroidei.

• Constipația cronică trebuie combătută. Poate fi cauza durerii de burtă și a excesului de gaze.

Citește mai departe…

Balonare: cauze, prevenire, remedii
Bulgur: ce este și cum îl gătim?
Condimente care te scapă de balonare
Colon iritabil: nu mai știi ce să mânânci ca să fie bine?
Cum ajuți bacteriile intestinale dacă ai colon iritabil?

Bibliografie

Prebiotice naturale: 8 alimente cu efect antiinflamator și antitumoral

Servus Med
-
0
Prebiotice naturale: 8 alimente cu efect antiinflamator și antitumoral

Prebioticele nu sunt probiotice. Prebiotice naturale sunt un tip de fibre alimentare pe care sistemul nostru digestiv nu le poate digera. Ele servesc ca hrană pentru probiotice.

Probiotice sunt bacterii și ciuperci, microorganisme care vin să se adauge florei intestinale normale.

Polizaharidele non-amidonoase sunt principalele fibre alimentare. Spre deosebire de polizaharidele amidonoase, cele non-amidonoase nu sunt digerate și ajung nemodificate în colon. Aici servesc ca sursă de hrană pentru bacteriile microflorei intestinale: Lactobacillus, Bifidobacterium și altele.

Deoarece polizaharidele non-amidonoase cresc populația de bacterii bune sunt denumite prebiotice.

Prebiotice naturale: efect antiinflamator

Bacteriile care compun microflora intestinală, cum sunt Lactobacillus sau Bifidobacterium, odată multiplicate, încep să genereze molecule utile cum sunt acizii grași cu lanțuri scurte.

Acest tip de acizi sunt principala sursă de nutrienți a celulelor colonului. Acizii grași cu lanțuri scurte ajută la menținerea unei puternice bariere împotriva virusurilor, bacteriilor și substanțelor nocive. Au totodată un puternic efect antiinflamator.

Prebiotice naturale: efect antitumoral

Cancerul de colon este una din cele mai frecvente forme de cancer. Și o cauză importantă de deces după bolile cardiovasculare și cancerul de plămân.

Punctul de pornire a acestui tip de cancer este la nivelul mucoasei colonului. Celulele colonului folosesc ca sursă de energie butiratul format de microflora intestinală.

Prebioticele stimulează formarea de butirat. Și astfel au acțiune antitumorală.

Ce rol au alimentele?

Alimentația are un rol important în menținerea echilibrului dintre bacteriile utile și cele care ne pot face rău. De exemplu, o dietă bogată în zahăr și grăsimi influențează microflora intestinală și contribuie la apariția rezistenței la insulină și a diabetului.

Reziduurile chimice, pesticidele sau antibioticele pot afecta și ele microbiomul.

8 alimente prebiotice naturale

1. Usturoi

Usturoiul este tradițional folosit pentru beneficiile sale în bolile gastrointestinale. Unul din componentele sale majore este fructanul. Fructanul stimulează creșterea bacteriilor benefice ale florei intestinale, cum este Bifidobacteria.

Usturoiul este și o sursă de inulină care susține bacteriile intestinale.
Cel mai bine este să-l consumăm nepreparat termic. Dar aduce beneficii și dacă îl introducem în diverse feluri de mâncare gătite.

2. Ceapa

Ceapa este bogată în prebiotice, antioxidanți și flavonoide.

Este principala sursă de fructani, fibre solubile care favorizează microflora intestinală. Fructanii duc la formarea de acizi grași cu lanțuri scurte cum este butiratul care are efect antiinflamator și antitumoral.

Ceapa poate fi consumată crudă, în salate de exemplu. Prepararea termică reduce efectele pozitive. degradând compușii benefici.

3. Praz

Prazul provine din aceeași familie cu ceapa și usturoiul. Prazul aduce puține calorii, dar multe vitamine și minerale, în special magneziu, vitamina A, vitamina C și vitamina K.

Datorită aportului de alicină și kempferol, prazul are proprietăți antioxidante și antitumorale.

Inulina prezentă natural în praz hrănește bacteriile intestinale.

4. Cicoare

Cicoarea este o plantă cu aromă de cafea. Rădăcina de cicoare este o sursă excelentă de prebiotice și este bogată în antioxidanți.

Inulina pe care o conține cicoarea stimulează bacteriile florei intestinale, reduce constipația și poate contribui la menținerea glicemiei normale.

5. Nap sau anghinare de Ierusalim

Napii sunt tuberculii plantei Helianthus Tuberosus, o plantă asemănătoare cu floarea soarelui. Gustul napilor este asemănător cu gulia. Gătiți sub formă de creme, piureuri sau la cuptor, gustul napilor aduce cu cel de anghinare.

Napii sunt bogați în inulină: 2g inulină/ 100g.
Datorită inulinei napii stimulează dezvoltarea bacteriilor din colon.

Napii sunt utilizați și în medicină sau industria farmaceutică deoarece are proprietăți antifungice, antitumorale, antioxidante. Au efecte pozitive de scădere a colesterolului, a glicemiei. S-a observat și faptul că pot reduce nivelul de acid uric.

6. Sparanghel

Sparanghelul este o sursă excelentă de probiotice. Este o sursă naturală de inulină care favorizează bacteriile bune din intestin, cum sunt Bifidobacteria și Lactobacillus.

7. Ovăz

Ovăzul integral este o cereală cu efecte prebiotice naturale datorită beta-glucanului, unul din tipurile de fibre.

Beta-glucanul stimulează dezvoltarea microflorei intestinale. Dar este utill și în scăderea LDL-colesterolului și reglarea glicemiei.
În plus, ovăzul încetinește digestia și scade apetitul.

8. Banane

Bananele sunt nu doar foarte delicioase. Sunt și bogate în vitamine, minerale și fibre.
Conțin 2 mari tipuri de fibre: pectina (scade pe măsură ce banana se coace) și amidon rezistent (prezent în banana verde, necoaptă).

Amidonul rezistent are efect prebiotic și hrănește bacteriile bune ale microflorei intestinale.

Citește mai departe…

Flora intestinală: cum ne influențează? cum o influențăm?
Probiotice vs prebiotice. Care este diferența?
Alimente bogate în fibre: care sunt cele mai indicate?
Constipația cronică: remedii eficiente și prevenire
Cum ajuți bacteriile intestinale dacă ai colon iritabil?

Bibliografie

Flora intestinală: cum ne influențează și cum o influențăm?

Servus Med
-
0
Flora intestinală: cum ne influențează și cum o influențăm?

Flora intestinala mai este denumita microbiom intestinal sau microflora intestinala și reprezintă un grup mare de microorganisme care ne populează intestinul. Flora intestinala are rol în funcționarea metabolismului, în nutriție și în menținerea imunității.

Dezechilibrul florei intestinale (disbioza) este clar legat de apariția bolilor inflamatorii intestinale, colon iritabil, diabet de tip 2 sau obezitate. Dar și de apariția reacțiilor de tip alergic cum este dermatita atopică. Sau de funcționarea sistemului nervos.

Cum apare flora intestinala?

Copiii se nasc cu intestine ”sterile”, nepopulate de bacterii. Odată ce parcurg canalul vaginal al mamei, ei sunt expuși microorganismelor din vagin. Aici se află originea florei intestinale compusă mai ales din bacterii.

Ulterior microbiomul se dezvoltă la contactul cu mediul, cu laptele matern sau laptele praf și ulterior cu mâncarea.

Copiii născuți prin operație cezariană își dezvoltă flora intestinală doar prin aceste ultime variante, deoarece nu există contactul cu vaginul mamei.

Intestinul nou-născuților are o mică diversitate de specii de bacterii. Predomină Proteobacteria și Actinobacteria.

Ulterior microbiomul se diversifică și ajung să fie dominante specii de bacterii similare adultului: Firmicutes, Bacteroides.

Până la sfârșitul primului an de viață, profilul microbiomului este specific fiecărui copil.

Până la 2,5 ani microbiomul se modifică luînd caracteristicile adultului.

Perioada de maturație a florei intestinale este importantă. Sunt tot mai multe dovezi științifice că disbioza (afectarea balanței bacteriene) în perioada primei copilării poate fi determinantă pentru bolile ce le vom face mai târziu în viață.

Unde este localizată flora intestinala?

Mucoasa tractului digestiv al omului are o suprafață impresionantă: 250-400 metri pătrați. La nivelul acestei suprafețe organismul nostru vine în contact cu mediul.

Secrețiile digestive influențează zona în care proliferează bine bacteriile florei intestinale.

Sucul gastric (acid clorhidric), bila și enzimele pancreatice realizează digestia alimentelor. Dar blochează colonizarea cu bacterii atât la nivelul stomacului, cât și în prima parte a intestinului subțire.

De aceea, bacteriile intestinale se găsesc în a doua jumătate a intestinului subțire și mai ales în intestinul gros.

Această populație uriașă de bacterii este separată de organismul nostru prin stratul de celule care căptușește intestinele (epiteliul intestinal).

Intestinul nostru conține cea mai mare concentrare de bacterii comparativ cu alte zone ale corpului. Se estimează că purtăm 500-1000 de specii diferite de bacterii.

În intestin există un permanent balans între bacteriile ”bune” și cele care ne sunt nefavorabile.

Când consumăm antibiotice, de exemplu, favorizăm bacteriile patogene. Ele ajung să domine populația de bacterii bune distruse prin consumul de antibiotice.

Ce este disbioza?

Disbioza florei intestinale se referă la dezechilibrul populației de microorganisme utile.

Se modifică partenerii din această microlume de bacterii. Bacterii nefavorabile ajung să domine bacteriile bune de care avem nevoie pentru funcționarea corectă a digestiei și nu numai.

Sunt cunoscuți câțiva din factorii care pot provoca disbioza:

  • utilizarea antibioticelor când nu este necesar și în exces
  • consum de antibiotice odată cu hrana animală
  • dieta nesanatoasa (săracă în fibre, antioxidanți, fitonutrienți și conținând substanțe toxice)
  • abuzul de alcool
  • chimioterapia pentru cancer
  • nivel crescut de stres

Odată produsă disbioza, apare inflamația și ulterior și simptomele.

Cercetătorii încă studiază veridicitatea acestui mecanism presupus. Este interesant de văzut în ce măsură disbioza provoacă bolile digestive și afecțiunile sistemice. Sau dacă aceste afecțiuni sunt cauza disbiozei.

Ce afecțiuni poate produce disbioza?

Disbioza are un rol presupus într-o varietate de afecțiuni. Nu toate aceste afecțiuni sunt digestive:

Cum putem ajuta flora intestinala?

Cercetările medicale sunt încă la început în acest domeniu.

Posibilitatea de a modifica microbiomul și de a înlocui bacteriile nefavorabile cu unele favorabile a fost explorată încă din 1907 când s-a constatat că cei care consumau produse lactate fermentate cu Lactobacillus bulgaricus aveau o sănătate mai bună.

Probiotice

OMS definește probioticele ca ”microorganisme vii care conferă efecte benefice asupra sănătății atunci când sunt administrate în cantități adecvate”.

Probioticele sunt deci bacterii prietenoase. Teoretic ele ar trebui să contribuie la menținerea sub control a bacteriilor care ne fac rău.

Se pune însă problema în ce măsură probioticele pe care le consumăm cu alimentele fermentate, de exemplu, reușesc să scape de acțiunea sucurilor digestive și să ajungă în colon. Și nu doar să ajungă, ci să fie încă eficiente.

Prebiotice

Prebioticele sunt ingrediente alimentare nedigerabile. Nu pot fi degradate de sucurile digestive și ajung ca atare în contact cu microflora intestinală.

Efectul prebioticelor este acela de a stimula creșterea bacteriilor care compun flora intestinală stimulând fermentația.

Contează ce alegem să mâncăm!
De exemplu, polifenolii din ceapă, struguri, cacao, vin roșu pot crește cantitatea de Bifidobacterii și Lactobacil și reduc cantitatea de Clostridium.
Aceste modificări reduc proteina C reactivă, marker al inflamației.

Efectele încă cercetate ale probioticelor sunt: creșterea absorbției de calciu, diminuarea riscului de alergii, stimularea apărării imunitare și altele.

Ne putem procura prebioticele consumând mai multe alimente cu fibre. Cantitatea zilnică recomandată este de 25-30g de fibre.

Consumul de cereale, fructe și legume proaspete ne ajută să atingem cantitatea benefică de fibre.

Citește mai departe…

Probiotice naturale vs prebiotice. Care este diferența?
Alimente bogate în fibre. Care sunt cele mai indicate?
De ce 9 din 10 copii au deficiențe ale microbiomului?
Nucile: la ce ajută dacă le consumăm zilnic?
Murăturile: cum să le preparăm ca să fie cât mai utile?

Bibliografie

Dieta DASH reglează eficient tensiunea arterială (video)

Servus Med
-
0
Dieta DASH reglează eficient tensiunea arterială (video)

Dieta DASH se axează pe alimentație variată, bogată în nutrienți (calciu, magneziu, potasiu). A scădea tensiunea arterială, colesterolul și a controla mai bine diabetul au fost obiectivele urmărite în studiile științifice.

Descoperiți cum poate dieta DASH să contribuie la menținerea sănătății și la controlul hipertensiunii arteriale.

DASH sunt inițialele de la Dietary Approaches to Stop Hypertension – adică dieta abordată pentru reducerea tensiunii arteriale. 

Se referă, de fapt, la o conduită de dietă pe care studiile științifice au susținut-o ca benefică pentru menținerea unei tensiuni arteriale normale.

Urmând dieta DASH, hipertensivii pot reduce nivelul tensiunii arteriale în doar 2 săptămâni. Persistența în acest mod de alimentație aduce un efect pe termen lung.

DASH este de fapt un mod sănătos de a mânca. Ceea ce se recomandă în dieta DASH este benefic și în alte afecțiuni: osteoporoza, cancer,  boli de inimă, accident vascular, diabet.

Dieta DASH: necesarul de sodiu

Se pune accent pe consumul de vegetale, fructe, lactate cu conținut mic de grăsime, la care se adaugă cereale integrale, pește, carne de pasăre și nuci:

Standard se recomandă consumul a 2,3 g de sodiu/zi

Există și varianta cu sodiu mai puțin: 1,5 g/ zi.

The American Heart Association recomandă 1,5 g/zi sodiu ca limită pentru orice adult.

Cum să reduci aportul de sodiu?

  • desărează carnea conservată înainte de a gati
  • fii atent la eticheta de pe produse pe care scrie : „sodium free”, „low sodium „, „very low sodium”
  • nu adăuga sare când gătești orez sau paste

O linguriță de sare are 2,325 g sodiu

Te poți obișnui cu alimente mai puțin sărate dacă nu încerci asta dintr-o dată.

Alege să pui sare progresiv mai puțină și dă-le timp papilelor gustative să se obișnuiască.

Durează câteva săptămâni până te obișnuiești cu mâncarea mai puțin sărată.

Dieta DASH: ce să mănânci?

Baza acestei alimentații sunt: cerealele integrale, fructele, vegetalele și produsele lactate cu conținut scăzut de grăsimi.

La acestea se adaugă peștele, carnea de pui și legumele.

De asemenea, de câteva ori pe săptămână se pot include nucile și alte semințe.

Putem spune că avem de unde alege, pentru că este suficient de variată.

Considerând un necesar zilnic de 2000 de calorii, iată ce putem consuma:

Cereale: 6-8 porții zilnice

Ce se înțelege prin 1 porție: 1 felie de pâine din faină integrală, 1/2 cană de cereale sau orez.

Este de preferat să alegi cerealele integrale, deoarece au mai multe fibre decât cele prelucrate.

De exemplu, este de preferat:

  • orezul brun în locul celui alb
  • pastele din faină integrală
  • pâine din grau integral, în loc de pâine albă

Cerealele au conținut mic de grăsimi. Evită pe cât posibil adaosul de unt, smântănă, sosuri de branză.

Leguminoase și legume cu frunze verzi: 4-5 porții pe zi

O porție înseamnă 1 cană de legume crude sau 1/2 cană de legume gătite.

Aici se încadrează: roșii, morcovi, broccoli, cartofi dulci, vegetale cu frunze verzi. Toate sunt bogate în vitamine, dar și minerale ca potasiu și magneziu.

Nu te gândi la vegetale doar ca la o garnitură – o porție de legume (1/2 cană) lângă una de orez sau noodles se poate servi ca fel principal.

Legumele proaspete sau congelate sunt, ambele, o bună alegere.

Fructe: 4-5 porții pe zi

Conțin, ca și legumele, multe fibre, potasiu, magneziu și grăsimi puține (cocosul este o excepție).

O porție poate însemna: 1 fruct mediu, 1/2 cană de fructe proaspete sau congelate, aproximativ 120 ml de suc proaspăt de fructe.

Precauții:

  • dacă alegi fructe sau sucuri conservate, asigură-te că nu conțin zahăr adăugat
  • dacă ai medicamente de luat, să știi că sucul de citrice interacționează cu unele dintre ele; verifică acest lucru!
  • păstrează coaja fructelor unde este posibil (mere, pere, etc.); este bogată în fibre și nutrienți

Lactate: 2-3 porții pe zi

Lapte, iaurt, brânză – toate sunt bune surse de calciu, vitamina D și proteine. O porție se poate echivala cu 1 cană de lapte sau 3 linguri brânză de vaci sau un iaurt.

Alege variantele cu conținut mic de grăsimi!

Iaurturile se pot combina cu fructe.

Dacă ai probleme cu digestia lactatelor, alege din cele fără lactoză sau ia în considerare aportul de lactază.

Carne albă: pasăre și pește

Carnea este sursă de proteine, vitamine B, fier și zinc. Alegeți variantele de carne slabă, nu depășiți 120-180g/zi și ca să fie mai dietetică:

  • îndepărtează pielițe și grăsimi
  • pe grătar sau la cuptor sunt variante de gătit preferate prăjitului
  • alege carnea de pește cu efecte benefice asupra cordului (somon, ton, hering, cu conținut mare de Omega 3) și în scăderea colesterolului.

Nuci și semințe: 4-5 porții pe săptămână

Nuci, alune, semințe de floarea soarelui, fasole, linte, mazare, sunt bogate în magneziu, potasiu și proteine, pe lângă conținutul de fibre.

Pe de altă parte, sunt bogate în calorii, de aceea nu se recomandă decât de câteva ori pe săptămână.

O porție ar putea însemna: 1/2 cană de fasole sau linte gătite, 1/3 cană de nuci, 2 linguri de semințe.

Nucile au un conținut important de grăsimi, dar sunt grăsimi bune, monosaturate, și Omega 3. Le putem adăuga la salate.

Produsele pe bază de soia sunt o bună alternativă la carne, deoarece conțin aminoacizi, ca și carnea.

Grăsimi și uleiuri: 2-3 porții pe zi

Grăsimile pe care le consumăm ne ajută și la absorbția vitaminelor și la susținerea funcției sistemului imunitar. Dar prea multe grăsimi ne cresc riscul de boli cardiovasculare, diabet și obezitate.

Dieta DASH recomandă ca 30% din cantitatea de calorii zilnica să provină din grăsimi și acestea să fie mononesaturate.

O porție ar putea însemna: 1 linguriță de margarină, 1 lingură maioneză, 2 linguri de dressing pentru salate.

Dulciuri: 5 porții pe săptămână

O porție înseamnă echivalentul a 1 lingură zahăr sau gem.

Nu folosiți băuturile îndulcite în loc de apă sau lapte. În general sunt de evitat băuturile de tip cola pentru conținutul lor mare de zahăr.

Dieta DASH nu este o dietă pentru slăbit. Sugestiile de mai sus corespund la un calcul de 2000 calorii/zi. Pentru a pierde în greutate, de obicei calculăm la un aport mai mic de 2000 cal/zi.

Citește mai departe…

Regim pentru diabet care scade și hipertensiunea
Alimente bogate în potasiu, utile la hipertensiune și nu doar atât
Ceaiuri eficiente pentru hipertensiune
5 metode ca să menții tensiunea normală
Aportul normal de sare și cum este influențată imunitatea

Bibliografie

Infarct miocardic: cauze și prevenire eficientă

Servus Med
-
0
Infarct miocardic: cauze și prevenire eficientă

Infarct miocardic este termenul medical care se referă la reducerea sau întreruperea completă a aportului de sânge cu oxigen către mușchiul cardiac (miocard). Semnalul tipic este durerea în piept.

Prin întreruperea aportului de sânge, mușchiul cardiac se necrozează, își pierde capacitatea de contracție și de a pompa sângele, ceea ce ne pune viața în pericol.

Cauza tipică a infarctului miocardic este blocarea arterelor coronare – vasele de sânge care irigă inima. Acest blocaj se produce de regulă în timp în cadrul procesului de ateroscleroză în care plăci de colesterol sunt depozitate pe pereții vaselor de sânge îngustându-le.

Ce rol au arterele coronare?

Sistemul circulator este format din inimă și vase de sânge. Prin interiorul vaselor (artere, capilare, vene) circulă sângele care transportă oxigen, apă și substanțe nutritive către diferitele organe ale corpului.

Circulația sângelui este posibilă datorită activității de pompă a inimii, care împinge sângele către organe.

Aorta este artera cea mai mare și cea mai importantă care pornește din cord. Din aortă se desprind artere pentru fiecare organ al corpului. Tot din artera aortă pornesc arterele coronare prin care inima se hrănește pe ea insăși.

Află mai mult ➡ Inima și vasele de sânge: Cum funcționează?

De ce se blochează arterele coronare?

Arterele coronare se îngustează sau se blochează complet în procesul de ateroscleroză.

Ateroscleroza este fenomenul în care colesterolul, grăsimile și alte substanțe participă la constituirea unor plăci de aterom. Acestea sunt depuse pe pereții vaselor, ceea ce duce la îngustarea parțială sau blocarea totală a arterelor în care apar.

Ruptura acestor plăci generează alipirea trombocitelor (celulele răspunzătoare de formarea cheagului de sânge); cheagul format poate bloca  vasul de sânge sau poate porni în circulație generând accident vascular cerebral.

Arterioscleroza afectează toate arterele și, deci, și arterele coronare.

Inflamația pereților vasculari joacă un rol important în evoluția aterosclerozei. Combaterea inflamației poate deveni noua strategie de combatere a aterosclerozei, susțin ultimele cercetări publicate.

Află mai mult ➡ Ateroscleroza. Ghid complet

Când există risc crescut de infarct miocardic ?

Riscul de infarct miocardic este mai mare în anumite situații:

  • vârsta – bărbații peste 45 ani și femeile peste 55 ani au risc mai mare
  • fumatul timp îndelungat
  • tensiune arterială mare – în timp presiunea crescută a sângelui poate afecta și arterele coronare
  • colesterolul sau/și trigliceridele crescute – LDL colesterol crescut, trigliceridele crescute participă la formarea plăcilor de aterom
  • obezitatea – de obicei se asociază cu nivele crescute ale colesterolului, tensiune arterială mare și diabet.Toți acești factori favorizează arterioscleroza.
  • diabet – producția scăzută de insulină sau rezistența la insulină (incapacitatea de a răspunde corect la insulina) conduce la creșterea glicemiei. Crește, de asemenea, riscul de atac de cord
  • sindrom metabolic
  • membri de familie cu infarct miocardic sau boală coronariană
  • absența mișcării, a exercițiilor fizice zilnice
  • stresul psihic, emoțional, poate crea condiții favorabile apariției infarctului
  • bolile autoimune: artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic sunt afecțiuni autoimune în care apare și afectare a vaselor de sânge

Află mai mult ➡ LDL-colesterol: care sunt valorile periculoase?

Cum evităm pericolul de infarct miocardic?

Prevenirea unui infarct miocardic înseamnă alegerea la timp a unui stil de viață sănătos. Câteva dintre regulile unui asemenea stil de viață sunt importante în mod deosebit.

Întreruperea fumatului

La întreruperea fumatului, unele beneficii sunt imediate, altele apar în timp:

  • în 20 min pulsul se normalizează
  • în 24 ore nivelul de monoxid de carbon din sânge revine la normal
  • în 2-3 săptămâni riscul de infarct miocardic începe să scadă
  • după 1-9 luni respirația se îmbunătățește
  • după 1 an, riscul de boală coronariană este jumătate din cel al unui fumător

Alimentația sănătoasă

Alimentația sănătoasă este una din cele mai eficiente metode de prevenire a infarctului miocardic. Alimentele pe care alegem să le consumăm influențează factorii de risc pentru infarct: colesterolul, glicemia, tensiunea arterială, greutatea.

Alegerile optime sunt legumele și fructele, cerealele integrale, lactate degresate, carne slabă, pește, nuci și semințe, uleiuri vegetale non-tropicale.

De evitat sunt produsele procesate din carne, produsele cu zahăr adăugat, excesul de sare, grăsimile saturate și grăsimile trans.

O atenție în plus este recomandabilă pentru totalul zilnic de calorii pe care le consumăm.

Reglarea nivelului de colesterol și trigliceride

Reducerea aportului de grăsimi saturate și grăsimi trans împreună cu efortul fizic zilnic ajută substanțial la menținerea colesterolului și trigliceridelor în parametri normali.

Dacă nu este suficient, medicația poate face acest lucru.

Verificarea regulată a nivelului de colesterol și trigliceride ne indică riscul de arterioscleroză pe care îl avem. Mai nou, apolipoproteina B (apo B) este o analiză care apreciază și mai exact riscul cardiovascular.

Află mai mult ➡ Când sunt necesare statinele pentru reducerea colesterolului?

Reglarea tensiunii arteriale

Tensiunea arterială trebuie menținută sub 140/ 90 mmHg. În caz contrar, riscul de accident vascular cu ruptura unui vas de sânge este crescută.

Reducerea consumului de sare, mișcarea și medicația antihipertensivă ne ajută să menținem tensiunea arterială în parametri normali.

Exerciții fizice zilnice

Mișcarea introdusă în rutina zilnică reduce substanțial riscul de infarct miocardic. Studiile clinice au dus la concluzia că sunt necesare minimum 150 min de activitate fizică intens-moderată pe săptămână.

Mersul pe jos care nu necesită un echipament special sau efortul de a merge la sala de sport, este metoda cea mai simplă de a face mișcare zilnic.

Mersul pe jos în ritm rapid aduce beneficii suplimentare pentru oxigenare, menținerea musculaturii și a greutății corporale și îmbunătățirea circulației sângelui.

Controlul diabetului

Diabetul este o afecțiune care crește riscul de infarct miocardic și accident vascular chiar și atunci când glicemia este ținută sub control.

Cu atât mai mult crește riscul atunci când ne expunem a la long la hiperglicemie.

Controlul regulat al glicemiei și hemoglobinei glicate HbA1c ne pot avertiza la timp dacă sunt necesare ajustări ale dietei, efortului fizic și medicației antidiabetice.

Află mai mult ➡ Ce valoare trebuie să aibă hemoglobina glicată ca să eviți complicațiile?

Bine de știut
Tensiunea arterială crescută, diabetul, colesterolul crescut, sunt afecțiuni care nu creează simptome observabile timp îndelungat. Controlul regulat al stării de sănătate și colaborarea cu medicul de familie pot preveni eficient infarctul miocardic

Somn suficient

Calitatea și durata somnului sunt vitale pentru sănătatea inimii. La adult, numărul de ore de somn trebuie să se încadreze între 7-9 ore/ noapte.

Putem îmbunătăți calitatea somnului fiind activi pe parcursul zilei și respectând rutina unui program cu aceleași ore de culcare și trezire, chiar și în week-end.

Reducerea stresului

Stresul ne împinge către obiceiuri nesănătoase pentru inimă: fumatul, alimentația excesivă, sedentarismul. Iar stresul cronic duce și la creșterea tensiunii arteriale.

Sunt metode să reducem stresul cronic. Unele dintre ele sunt chiar la îndemână: mișcarea și timpul petrecut cu familia sau prietenii.

Menținerea greutății corporale optime

Obezitatea crește riscul de infarct miocardic. Dar o scădere în greutate, chiar și numai cu 5-10%, reduce acest risc.

Dimensiunea taliei sau grăsimea abdominală te avertizează la timp despre riscul cardiovascular.

Află mai mult ➡ Ce spune dimensiunea taliei despre sănătatea ta?

Limitarea consumului de alcool

Principiul e simplu: dacă nu bei, nu este cazul să începi. Dacă bei, limitează-te la maximum o băutură alcoolică din când în când.

Ce înseamnă o băutură alcoolică:

  • 50 ml băutură spirtoasă
  • 150 ml vin
  • 360 ml bere

În unele țări, ceea ce depășește aceste cantități, este considerat exces.

Citește mai departe…

Mersul pe jos: 5 beneficii majore pentru inimă
5 metode ca să menții tensiunea normală
Cum îți dai seama de sănătatea inimii tale?
Preinfarct sau infarct miocardic silențios
Infarctul miocardic la femei: semne particulare

Bibliografie

Mâncărimi în gât: cauzele cele mai frecvente

Servus Med
-
0
Mâncărimi în gât: cauzele cele mai frecvente

Mâncărimi în gât, însoțite sau nu de tuse, pot fi un semnal pentru o infecție respiratorie, dar pot fi și un simptom de alergie, astm sau reflux gastroesofagian.

Iritația mucoasei faringelui este cauza mâcărimilor în gât. De obicei această iritație provoacă și tuse seacă chiar dacă nu totdeauna este vorba despre o răceală sau altă infecție virală.

Foarte rar mâcărimile în gât semnalează un cancer cum este cancerul esofagian. dar în acest caz există și alte semne însoțitoare ce sugerează gravitatea:

  • scădere neintenționată în greutate
  • dificultăți la înghițire (disfagie)
  • tuse care persistă timp îndelungat
  • răgușeală
  • durere în spatele sternului sau între omoplați

Cauzele frecvente de mâncărimi în gât

Refluxul gastroesofagian

Refluxul acidului gastric în esofag poate cauza iritație și senzație de mâncărimi în gât. Adeseori tusea semnalează refluxul, fără să fie alte simptome însoțitoare (reflux silențios).

Dacă mâncărimile în gât se declanșează după consumul de alimente grase sau acide sau când ne așezăm la orizontală imediat după masă, este posibil să fie vorba despre reflux.

Alergie

Mâncărimile în gât se pot declanșa la contactul cu un alergen:

  • după ce ai tuns iarba sau ai lucrat în grădină
  • la contactul cu un animal de companie
  • când vine primăvara și este exces de polen în atmosferă
  • consumul unui anumit aliment

Când apare simultan și rinita sau conjunctivita, este foarte probabil să fie o alergie. Identificarea alergenului permite ulterior evitarea acestuia.

Află mai mult ⮕ Remedii pentru alergie

Astm bronșic

Atacul de astm poate debuta cu mâncărimi în gât și tuse. Ulterior apare wheezingul (respirația șuierătoare) și crește frecvența respirațiilor.

Atacul de astm se poate declanșa din diferite cauze care includ:

  • polen, praf, mucegai
  • păr de animal
  • efort fizic
  • răceală, gripă sau alte infecții virale
  • iritanți chimici
  • stres și emoții puternice

Află mai mult ⮕ Astm alergic: declanșare, simptome, tratament

Infecții respiratorii

Răceala, gripa sau alte infecții virale pot debuta cu mâncărimi în gât, dar simptomele nu se opresc aici. Secrețiile nazale abundente, febra, durerile musculare urmează după ce am simțit prima dată mâncărimile în gât.

Faringita cu streptococ A este una din cauzele de durere în gât și mâncărimi la care o bacterie este de vină și tratamentul antibiotic se impune.

Senzație de gâdilare în gât și tuse seacă sunt raportate și în sindromul long-COVID care poate complica evoluția bolii mai mult timp după ce virusul nu mai există în corp.

Sindromul picăturii postnazale

Picătura postnazală apare când există producție de mucus în exces. Mucusul se scurge în spatele nasului și îl simți în gât.

Picătura poatnazală provoacă tuse și iritație în gât cu senzație de gât uscat și mâncărimi.

Află mai mult ⮕ Picătura postnazală sau producția de mucus în exces

Medicamente care pot declanșa mâncărimi în gât

  • inhibitorii enzimei de conversie (enalapril etc) ce se folosesc în hipertensiune, insuficiența cardiacă sau boli renală
  • calciu-blocante (amlodipina etc) folosite pentru hipertensiune sau aritmii cardiace
  • unele medicamente antidiabetice sau folosite pentru glaucom

Multe din medicamente au variante înlocuitoare din alte clase și discuția cu medicul este oprtună în cazul în care mâncărimile în gât sunt supărătoare.

Cum se calmează mâncărimile în gât?

De obicei nu tratăm mâncărimile în gât, ci cauza care le-a produs. În funcție de cauză, pot fi eficiente:

  • hidratarea
  • ceaiuri cu lămâie, ghimbir și miere
  • supa fierbinte
  • bomboanele antitusive (de exemplu, cele cu salvie)
  • băile cu abur
  • evitarea acoolului și a cafelei
  • evitarea alergenilor
  • medicația specifică pentru alergii sau astm bronșic
  • medicamentele antireflux

Când să mergi la urgență dacă ai mâncărimi în gât?

Mâncărimile în gât pot fi premergătoare unei reacții alergice severe (anafilaxie). Urgența medicală este anunțată de:

  • urticarie
  • edeme (umflare) la față, ochi, limbă sau buze
  • dificultatea de a respira
  • dificultatea de a înghiți

Șocul anafilactic poate pune viața în pericol dacă nu se acționează imediat.

Citește mai departe…

Răgușeala care nu trece. Când trebuie să mergi la medic?
Șoc anafilactic: semne și măsuri de prim ajutor
Arsuri gastrice și reflux: remedii naturale
Disfagie sau dificultăți la înghițire
Senzația de nod în gât

Bibliografie

Esofagita de reflux

Servus Med
-
0
Esofagita de reflux

Esofagita de reflux este o consecință a bolii de reflux gastroesofagian în care conținutul stomacului refluează în esofag sau mai sus: cavitate bucală sau chiar în căile respiratorii. Esofagita provoacă senzația de arsură gastrică sau arsuri în piept la aproximativ 60 min după masă.

În esofagita de reflux, durerea de stomac iradiază spre gât, iar simptomele sunt agravate de efortul fizic sau de poziția orizontală.

Esofagita de reflux: Simptome tipice

• pirozis, descris ca senzație de arsuri gastrice sau arsuri pe piept

Senzația apare, de obicei după masă. Mai ales dacă sunt consumate alimente condimentate, cafea, alcool, ciocolată sau citrice.

Poziția la orizontală agravează pirozisul.

• disfagia – dificultăți de înghițire a alimentelor solide, dar și a lichidelor

• eructații – eliminarea spontană a gazelor

• gust acru sau sărat în gură – nu se datorează acidului, ci secreției excesive a glandelor salivare ca răspuns la iritarea esofagului cu acid

La persoanele vârstnice simptomele pot lipsi deoarece secreția de acid este mai redusă, ca și percepția durerii sau a disconfortului.

Află mai mult ⮕ Disfagia sau tulburările de înghițire

Esofagita de reflux: Simptome atipice

• durere în piept – foarte asemănătoare cu durerea cardiacă

• tuse cronică

• astm bronșic

• eroziuni dentare

• modificarea vocii, răgușeală

• durere în gât

Diagnostic

Cele mai multe persoane nu au nevoie de investigații speciale.

Dacă sunt simptome tipice, medicul prescrie medicamente antisecretoare (omeprazol, esomeprazol, pantoprazol etc) și

Dispariția simptomelor ca urmare a tratamentului confirmă diagnosticul.

Dacă există durere în piept este obligatoriu un examen cardiologic pentru a exclude o cauză cardiacă.

Dacă există disfagie (tulburări de înghițire), va fi recomandată o endoscopie digestivă care poate pune în evidență stricturi de esofag, ulcer sau cancer.

Endoscopia mai este indicată și în caz de:

  • obezitate
  • vârsta peste 50 ani
  • simptome de reflux de peste 5 ani
  • scădere în greutate
  • anemie
  • simptome atipice de reflux

Află mai mult ⮕ Care sunt 90% din cauzele de tuse cronică?

Esofagita de reflux: Tratament

Recomandările pentru prevenirea și tratamentul refluxului gastroesofagian includ:

• scădere în greutate dacă există obezitate; se reduce severitatea și frecvența simptomelor

• ridicarea nivelului capului la somnul de noapte cu o pernă în plus

• se evită cafea, ciocolată, alcool, alimente condimentate

• tratament cu inhibitori de pompă de protoni (pantoprazol, esomeprazol etc) pentru 8 săptămâni; inițial se prescriu o dată pe zi sau de 2 ori/ zi dacă simptomele sunt mai severe

Tratamentul se prelungește a la long dacă la gastroscopie se constată esofagita de reflux; se folosește doza minim eficientă

Utilizarea îndelungată a inhibitorilor de pompă de protoni crște riscul de fracturi osoase

• fumarat de vonoprazan este o alternativă de tratament; poate înlocui inhibitorii de pompă de protoni la persoanele cu esofagită moderată

• 5-6 mese cu cantități mai mici de alimente în locul a 3 mese abundente

Citește mai departe…

Durere de stomac: este ulcer sau gastrită?
Hiperaciditate: cauze, simptome, complicații, tratament
Răgușeala care nu trece. Când trebuie să mergi la medic?
Hernia hiatală: cauză de arsuri gastrice și reflux
Arsuri gastrice: remedii pentru acasă

Bibliografie

Disfagie sau dificultăți la înghițire

Servus Med
-
0
Disfagie sau dificultăți la înghițire

Disfagie este termenul medical care definește dificultatea la înghițit lichide sau solide. Înghițim greu sau suntem incapabili de a împinge bolul alimentar din gură către faringe și esofag.

Disfagia creează riscul ca alimentele sau lichidele să ajungă accidental în căile respiratorii (pneumonie de aspirație), de aceea cauza trebuie lămurită și tratată.

Cum înghițim normal?

Cavitatea bucală (gura) este prima componentă a tubului digestiv. În această zonă se găsesc și glandele salivare care participă la digestie.

Odată ce simțim mirosul alimentelor glandele salivare încep să secrete saliva. Secreția crește când percepem gustul alimentelor cu ajutorul papilelor gustative ale limbii.

Mestecarea alimentelor și contactul lor cu saliva duce la formarea bolului alimentar. Acesta este împins din gură în faringe. Faringele este a doua componentă a tubului digestiv.

Musculatura limbii și bolta palatină împing alimentele din gură în faringe în principal datorită reflexului de înghițire.

Din faringe, bolul alimentar poate urma două căi:

• normală: bolul alimentar sau lichidele sunt împinse în esofag prin contracția musculaturii faringelui; esofagul este a treia componentă a tubului digestiv

• accidentală: bolul alimentar sau lichidele trec din faringe în trahee și de aici în plămâni provocând pneumonia de aspirație (complicație gravă)

Esofagul este porțiunea tubului digestiv care conduce alimentele în stomac, tot prin contracții musculare, ritmice numite mișcări peristaltice.

La intrarea în stomac se află un inel muscular numit sfincter esofagian inferior. Deschiderea lui lasă alimentele să pătrundă în stomac.

Funcționarea incorectă a sfincterului esofagian poate provoca refluxul gastro-esofagian.

Ce este disfagia?

Disfagia este situația în care bolul alimentar sau lichidele nu avansează corect către stomac.

Dificultatea poate apărea la împingerea bolului alimentar din gură în faringe și din faringe în esofag – disfagia orofaringiană.

Sau la împingerea bolului alimentar de-a lungul esofagului – disfagie esofagiană.

Pentru aceste situații poate fi devină musculatura, dar și fibrele nervoase care controlează această musculatură; poate fi și o deficiență și a reflexului nervos de înghițire.

Cauze de disfagie

Disfagia orofaringiană poate avea două tipuri de cauze.

Cauze neuromusculare:

Pentru aceste situații, medicul gastroenterolog va solicita părerea medicului neurolog.

Cauze structurale:

  • faringita
  • radioterapia
  • cancer orofaringian
  • după intervenții stomatologice sau chirurgicale în zona cap-gât
  • gușă importantă
  • despicătura de palat moale

Pentru aceste cauze medicul gastroenterolog va colabora cu medicul ORL-ist sau cu chirurgia oro-maxilo-facială.

Disfagia esofagiană poate avea drept cauze:

  • esofagita erozivă provocată de refluxul acidului din stomac în esofag
  • stenoza esofagiană (reducerea diametrului esofagului într-o anumită porțiune
  • spasm esofagian
  • tumori benigne/ maligne care țin de esofag sau care fac compresie din afară
  • infecții
  • esofagita eozinofilică ( de obicei la persoanele cu profil alergic, care au simultan și astm sau rinită alergică)
  • esofagita provocată de înghițirea medicamentelor

Află mai mult ➡ Esofagita: de ce apare senzație de nod în gât?

La ce medic ne prezentăm?

Medicul de familie este primul căruia îi descriem problema. Acesta ne va îndruma pentru lămurirea cauzei la medicul gastroenterolog.

Acesta decide dacă va colabora cu celelalte specialități pentru lămurirea cauzei disfagiei: ORL sau neurologie.

Care sunt semnele însoțitoare pentru disfagie?

În disfagia orofaringiană dificultățile de înghițire:

  • apar imediat ce persoana încearcă să înghită sau la câteva secunde după ce a înghițit
  • se manifestă mai ales pentru lichide
  • alimentele solide rămân în gât
  • apare mai frecvent tuse și pericolul de aspirație în plămâni

În disfagia esofagiană, dificultățile de înghițire:

  • apar intermitent (persoana poate mânca fără probleme micul dejun, dar nu și prânzul, de exemplu)
  • alimentele se blochează la câteva minute după înghițire
  • se manifestă mai ales pentru solide
  • se însoțește de senzația de arsuri pe piept (reflux gastro-esofagian) sau durere în piept (spasm esofagian)
  • tulburarea a apărut progresiv , s-a agravat în timp

Află mai mult ➡ Esofagita de reflux: simptome și tratament

Ce investigații se fac pentru disfagie?

Medicul stabilește ce investigații să solicite după cauza pe care o bănuiește.

Examinarea căilor respiratorii, radiografia cu bariu sau examinarea procesului de înghițire sub ecran fluoroscopic în timp real pot identifica dacă există un obstacol la înghițire și unde este situat.

Endoscopia digestivă superioară (gastroscopia) este o altă investigație necesară pentru lămurirea cauzei disfagiei.

Lămurirea cauzei tulburărilor de înghițire poate fi dificilă. Poate necesita investigații repetate.

Există și situația în care toate testele ies normale și nu poate fi stabilită o cauză clară a dificultăților de înghițire. Diagnosticul stabilit în acest caz va fi cel de disfagie funcțională.

Exercițiile de înghițire, practicate cu un specialist logoped inițial, devin foarte importante în acest caz (vezi mai jos).

Cum se tratează disfagia?

Tratamentul disfagiei diferă în funcție de cauza care o generează. Pentru o parte din cauze găsiți variantele de tratament tratate în articolele noastre.

În paralel cu tratamentul, se pot practica exerciții de înghițire. Încercăm să le descriem cât mai clar mai jos.

Află mai mult ➡ Reflux gastric: 5 măsuri eficiente

Exerciții pentru disfagie

1. Manevra Mendelson

  • în timp ce înghițiți, ”mărul lui Adam” urcă și coboară; pune-ți mâna la nivelul gâtului pentru a percepe această mișcare
  • manevra Mendelson presupune ca atunci când înghițim să oprim procesul când ”mărul lui Adam” este sus; și respirația este oprită atunci, reflex;
  • păstrăm această poziție cât putem de mult, apoi lăsăm ”mărul lui Adam” să coboare ușor

2. Înghițirea supraglotică

  • inspirăm adânc – ținem respirația și în acest timp înghițim saliva – expirăm

3. Manevra Masako

  • împingem limba ușor în față și o prindem între dinți
  • cu vârful limbii prins între dinți, înghițim saliva
  • repetăm exercițiul de înghițire de câteva ori la rând

Citește mai departe…

Spasm esofagian: cauză de disfagie și durere în piept
Senzația de nod în gât
Picătura postnazală sau producția de mucus în exces
Răgușeala care nu trece. Când trebuie să mergi la medic?
Analize pentru depistarea la timp a cancerului

Bibliografie
1...454647...130Pagina 46 din 130
2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă

Cele mai noi

Cele mai citite

Știri

Meniu