Caută
Acasă Blog Pagina 45

Hemoglobina glicozilată (glicata): corelația cu glicemia

Servus Med
-
0
Hemoglobina glicozilată (glicata): corelația cu glicemia

Hemoglobina glicozilată HbA1c este o analiză de sânge care ne arată valoarea medie a glicemiei pentru ultimele 2-3 luni. Este un test care ne orientează mai bine decât glicemia măsurată acasă, din deget.

Hemoglobina A este o proteină aflată în interiorul globulelor roșii (eritrocite) și care transportă oxigenul prin sânge. Când există glucoză în sânge, aceasta se ”lipește” de hemoglobina A și formează hemoglobina glicozilată sau glicată, numită A1c.

Cu cât este mai multă glucoză în sânge, cu atât procentul de hemoglobină glicată este mai mare.

Odată legată de hemoglobină, glucoza nu se mai desprinde atâta vreme cât traiește eritrocitul, aproximativ 120 zile.

Asta înseamnă că, în orice moment o determinăm, hemoglobina glicozilată HbA1c reflectă nivelul de glucoză din sânge în ultimele 2-3 luni.

Astfel, hemoglobina glicozilată HbA1c 7% înseamnă că 7% din hemoglobina din eritrocite are glucoză atașată.

La cine se recomandă dozarea hemoglobinei glicozilate?

Medicul va recomanda determinarea hemoglobinei glicozitale A1c dacă o persoană este supraponderală sau obeză și are și alți factori de risc pentru diabet tip 2:

Majoritatea celor cu diabet tip 2 suferă cu mult timp înainte de prediabet: glicemia este peste limita normală, dar nu suficient cât să se poată pune diagnosticul de diabet.

Specialiștii recomandă efectuarea acestei analize la toate persoanele peste 45 ani, deoarece se consideră că vârsta este un factor de risc. Dacă valoarea hemoglobinei glicate este normală, ar trebui repetată o dată la 3 ani.

Ce valoare normală are hemoglobina glicozilată?

  • Normal: HbA1c sub 5,7%
  • Prediabet: HbA1c între 5,7-6,4%
  • Diabet: HbA1c peste 6,5%

Care este valoarea glicemiei corespunzătoare procentelor HbA1c ?

HbA1c 6% corespunde la valoarea medie a glicemiei 126 mg/dl
HbA1c 6,5% corespunde la valoarea medie a glicemiei 140 mg/dl
HbA1c 7% corespunde la valoarea medie a glicemiei 154 mg/dl
HbA1c 7,5% corespunde la valoarea medie a glicemiei 169 mg/dl
HbA1c 8% corespunde la valoarea medie a glicemiei 183 mg/dl
HbA1c 8,5% corespunde la valoarea medie a glicemiei 197 mg/dl
HbA1c 9% corespunde la valoarea medie a glicemiei 212 mg/dl
HbA1c 9,5% corespunde la valoarea medie a glicemiei 226 mg/dl
HbA1c 10 corespunde la valoarea medie a glicemiei 240 mg/dl

La persoanele cu diabet, HbA1c se determină de două ori pe an pentru ca medicul să poată ajusta tratamentul dacă valoarea este peste 7%.

Când nu este concludentă hemoglobina glicozilată?

Valoarea HbA1c poate fi fals anormală la persoane cu: anumite tipuri de anemii (talasemie, anemie falciformă), în trimestrul II și III de sarcină, dacă există lipsă de fier, hemoragii recente sau transfuzii recente, în cursul tratamentului cu eritropoietină sau tratamentului antiHIV.

De aceea, este importantă corelarea valorii HbA1c cu valorile glicemiei a jeun (pe nemâncate) și cu testul de toleranță la glucoză (TTGO).

Medicul diabetolog este cel care poate recomanda aceste analize de sânge și care le interpretează corect.

TTGO, testul de toleranță la glucoză, presupune testarea glicemiei unei persoane a jeun și, apoi, înainte și după 2 ore de la ingestia unei soluții care conține 75 g de glucoză. În mod normal, nivelul glucozei crește și apoi scade rapid, însă la o persoană cu diabet acestea rămân crescute și nu scad ușor.

Menținerea unor valori constant mari ale glicemiei crește riscul complicațiilor în diabet.

Citește mai departe…

Rezistența la insulină: de ce nu stai bine cu glicemia?
Glicemia mare: 6 cauze surprinzătoare pe care probabil nu le știi
Monitorizarea continuă a glicemiei: tehnologie nouă
Cel mai bun moment pentru măsurarea glicemiei
Cum să menții glicemia normală când consumi carbohidrați?

Bibliografie

Hipertensiune arterială. Cum te afectează dacă nu o tratezi?

Servus Med
-
0
Hipertensiune arterială. Cum te afectează dacă nu o tratezi?

Hipertensiune arterială sau tensiunea mare poate afecta organismul fără să ne dăm seama. Tratamentul antihipertensiv nu tratează cauza acestei boli, dar menține tensiunea arterială la valori aproape de normal. Astfel împiedică complicațiile ce pot să apară ca urmare a hipertensiunii de durată. 

Tratamentul antihipertensiv trebuie să aibă ca obiectiv reducerea valorilor de tensiune sub 140/90 mmHg.

Numai 25% dintre persoanele cu hipertensiune reușesc să țină sub control valorile tensiunii arteriale și să reducă riscul de complicații.

Cunoașterea complicațiilor, măsurarea tensiunii acasă și colaborarea cu medicul  pentru a alege combinația de medicamente optimă, este esențială.

Întreruperea tratamentului fără avizul medicului va readuce tensiunea la valori mari. Consecințele apar în timp și sunt foarte grave.

Hipertensiune arterială: consecințe

hipertensiune arteriala

Ce efecte are hipertensiunea asupra vaselor de sânge?

Arterele sunt vase de sânge elastice, flexibile; sunt construite așa încât să permită circulația liberă a sângelui cu nutrienți și oxigen, de la inimă către toate organele corpului.

Hipertensiune arteriala înseamnă că sângele exercită o presiune crescută asupra pereților arteriali în permanență.

Presiunea mare exercitată timp îndelungat asupra pereților arterelor, poate face ca o porțiune a peretelui arterial să se dilate, să crească, să devină proeminent. Astfel apare anevrismul arterial.

Anevrismul poate apărea în peretele oricărei artere, dar este mai frecvent în peretele arterei aorte – cea mai mare din arterele corpului nostru.

Tot presiunea exercitată asupra vaselor de sânge poate duce la ruptura acestora cu hemoragie și accident vascular.

Află mai mult ⮕ Care sunt valorile care indică hipertensiune arteriala?

Ce efecte are hipertensiunea arteriala asupra inimii?

Inima este cea care pompează sângele în artere. Hipertensiunea poate provoca mai multe afecțiuni ale inimii:

1. boala coronariană: arterele coronare sunt cele prin care inima se hrănește pe ea însăși;  dacă se îngustează și devin rigide (prin procesul de arterioscleroză), sângele nu mai circulă ușor prin interiorul lor; aportul de oxigen către inimă se reduce⇒ apare durerea în piept (angina pectorală)⇒ consecințele pot fi infarctul miocardic și tulburările de ritm cardiac

2. creșterea în dimensiuni a inimii: inima se forțează să pompeze sângele la fiecare bătaie, pentru că pereții arterelor sunt lipsiți de elasticitate

Ca orice alt mușchi care se contractă repetat și constant și mușchiul inimii crește în dimensiuni; în special ventriculul stâng este afectat;

Consecință: ventriculul stâng devine mai rigid, pomparea sângelui e mai dificilă și crește riscul de:

3. insuficiența cardiacă: în timp, hipertensiunea duce la obosirea mușchiului cardiac⇒ acesta se contractă ineficient, adică nu mai pompează cantitatea de sânge necesară corpului

Află mai mult ⮕ Tensiune ușor crescută: Ce este de făcut?

Hipertensiune arterială: ce efecte are asupra creierului?

Creierul nostru depinde de aportul de sânge oxigenat pompat de inimă și adus de artere.

Hipertensiunea necontrolată de tratament poate genera:

– atac ischemic tranzitor: întrerupere bruscă și scurtă a aportului de sânge către creier; de obicei este cauzat de arterioscleroza la nivelul arterelor ce irigă creierul; mai poate fi cauzat și de un cheag de sânge care blochează o arteră temporar; atacul ischemic tranzitor este un semn că se poate întâmpla oricând un accident vascular cerebral

– accidentul vascular cerebral: apare când este întrerupt aportul de oxigen și substanțe hrănitoare către anumite părți ale creierului; neuronii mor în acele zone cerebrale; arterioscleroza arterelor care hrănesc creierul sau cheaguri de sânge care blochează arterele sunt vinovate de acest accident

– demența: apar dificultăți în procesul de gândire, vorbire, memorie și mișcare; demența vasculară este cauzată de afectarea vaselor de sânge care irigă creierul

Află mai mult ⮕ Atac ischemic tranzitor: Cum reducem riscul de accident vascular?

Ce efecte are hipertensiunea asupra rinichilor?

Funcționarea corectă a rinichiului depinde de sănătatea vaselor de sânge care îl irigă.

Hipertensiunea, prin afectarea vaselor de sânge, duce la afectarea rinichilor. Dacă se asociază și diabetul, pericolul crește.

Consecința poate fi insuficiența renală.

Rinichiul devine incapabil să epureze complet sângele de deșeurile pe care le transportă; deșeurile se acumulează în organism și din acest motiv se poate ajunge la necesitatea dializei.

Află mai mult ⮕ 10 obiceiuri care ne afectează rinichii

Ce efecte are hipertensiunea asupra ochilor?

  • retinopatia: afectarea vaselor de sânge care hrănesc retina și afectarea vederii; dacă există și diabet, pericolul este și mai mare
  • neuropatia nervului optic: afectarea nervului din cauza blocării aportului de sânge hrănitor

Ce alte consecințe mai poate avea hipertensiunea?

  • disfuncție erectilă
  • tulburări ale activității sexuale la femeie
  • osteoporoza
  • apnee de somn: oprirea respirației periodic în timpul somnului

Citește mai departe…

Tensiunea sistolică și tensiunea diastolică. Ghid de bază
Ceaiuri eficiente pentru hipertensiune
Tensiunea mare dimineața: cauze, riscuri, soluții eficiente
Cum influențează calciul tratamentul de tensiune?
Diabet și tensiune mare

Bibliografie

Artrite autoimune: dureri articulare și simptome asociate

Servus Med
-
0
Artrite autoimune: dureri articulare și simptome asociate

Artrita reumatoidă, artrita psoriazică și alte tipuri de artrite au cauze autoimune. Bolile autoimune sunt provocate de propriul nostru sistem imunitar care, în mod normal, atacă virusurile și bacteriile cu care venim în contact, iar în cazul bolilor autoimune atacă propriul organism.

Sunt peste 100 de boli autoimune, unele în care este implicat un singur organ (tiroidita Hashimoto), iar altele în care este atacat practic orice organ sau țesut (lupusul eritematos). Multe din aceste afecțiuni autoimune includ și diverse tipuri de artrite.

Cauzele artritelor autoimune nu sunt cunoscute, dar se consideră că unii factori sunt favorizanți:

  • vârsta
  • sexul feminin
  • factorii genetici
  • fumat sau expunere la fum de țigară în copilărie
  • obezitate

Este importantă recunoașterea simptomelor unei artrite autoimune pentru a putea începe tratamentul cât mai curând, înainte de apariția deformărilor articulare și a dizabilităților motorii.

Tipuri de artrite autoimune

Artrita reumatoidă

Artrita reumatoidă se caracterizează prin apariția inflamației articulațiilor ca urmare a atacului sistemului imunitar. Sunt afectate mai multe articulații simultan, mai ales cele de la mâini și genunchii. Inflamația provoacă durere cronică și deformarea articulațiilor.

Ca și în alte artrite autoimune, în artrita reumatoidă inflamația se poate regăsi și în alte organe: plămâni, inimă, ochi.

Simptomele artritei reumatoide includ:

  • durere cronică prezentă la mai multe articulații
  • rigiditatea mai multor articulații
  • sensibilitate și inflamație în mai multe articulații
  • simptomele apar bilateral, simetric; de exemplu: la ambii genunchi, la ambele mâini
  • oboseală
  • febră
  • scădere neintenționată în greutate

Principala deosebire a artritei reumatoide față de artrita de vârstă (osteoartrita) este afectarea simultană a mai multor articulații.

Fără tratament sau dacă tratamentul este ineficient, apar deformarea articulațiilor și diverse dizabilități motorii.

Artrita reumatoidă poate cauza și alte probleme medicale:

  • ochi: cataractă, sindromul ochilor uscați, glaucom
  • inimă: infarct miocardic, insuficiență cardiacă, pericardită, miocardită, cardiomiopatie.
  • rinichi: boala cronică renală
  • plămâni: boala pulmonară reumatoidă, mai frecventă la bărbații cu artrită reumatoidă și factor reumatoid pozitiv
  • sindrom de tunel carpian
  • afectarea articulației temporo-mandibulare ceea ce face dificilă închiderea și deschiderea gurii
  • piele: nodulii reumatoizi vizibili sub piele ca niște pete roșii ce pot progresa până la ulcere cutanate
  • dinții: sunt frecvente problemele gingivale și pierderea dințior, mai ales la persoanele care asociază și altă afecțiune autoimună cum este sindromul Sjogren.

Află mai mult ⮕ Artrita reumatoidă: simptome și tratament

Artrita psoriazică

Artrita psoriazică apare la aproximativ 45% din persoanele cu psoriazis, o afecțiune autoimună care afectează pielea. Iar la 85% din persoanele la care artrita psoriazică apare prima, vor apărea și leziunile cutanate de psoriazis ulterior.

Artrita psoriazică afectează articulații mici sau mari, iar simptomele apar în pusee.

Simptomele artritei psoriazice includ:

  • sensibilitate, durere și inflamație a tendoanelor
  • inflamație a degetelor de la mâini și de la picioare
  • rigidizarea, durerea și inflamarea uneia sau mai multor articulații
  • reducerea mobilității
  • rigiditate la mișcare mai ales dimineața
  • modificări la nivelul unghiilor care se desprind de patul unghial
  • afectarea ochilor: uveita, conjunctivita

În artrita psoriazică afectarea articulațiilor poate fi simetrică, de ambele părți ale corpului sau asimetrică, numai la articulațiile de o singură parte.

Apare adesea tendinita ahileană sau fasciita plantară.

Diagnosticul precoce este cheia pentru a ține boala sub control. Leziunile cutanate sunt mai ușor de tratat spre deosebire de artrită care necesită o combinație de medicamente cum sunt metotrexatul sau tratamentele biologice.

Află mai mult ⮕ Ce articulații afectează artrita psoriazică?

Spondilita anchilozantă

Spondilita anchilozantă este o artrită autoimună. Cauzează inflamație la articulațiile dintre vertebre și duce la rigidizarea coloanei vertebrale.

Spondilita afectează și alte articulații: șolduri, genunchi, glezne sau umeri.

Simptomele frecvente ale spondilitei includ:

  • dureri lombare care apar la vârste sub 40 ani
  • durerile diminuează dacă facem mișcare și se agravează noaptea
  • inflamație și durere la nivelul tendoanelor; poate apărea, de exemplu, durere de călcâi, tendinita ahileană sau fasciita plantară.
  • oboseală
  • apetit scăzut
  • febră ușoară
  • insomnie din cauza durerilor

Află mai mult ⮕ Spondilita anchilozantă. Ghid complet

Artrita juvenilă

Artrita juvenilă apare la copii sub 16 ani. Poate afecta una sau mai multe articulații și pot apărea și alte simptome:

  • slăbiciunea musculaturii din jurul articulațiilor afectate
  • febră
  • senzație de căldură la nivelul articulațiilor inflamate
  • erupție cutanată
  • probleme de creștere
  • probleme oculare (iridociclita)

Alte tipuri de artrite în boli autoimune

Lupus eritematos

Lupusul este o boală autoimună în care inflamația poate apărea în orice organ și țesut, dar în principal sunt afectate: pielea, articulațiile, inima și rinichii.

În evoluția lupusului poate apărea oricând și artrita. Sunt afectate în mod deosebit articulațiile degetelor, ale mâinii și articulațiile genunchilor.

În afara problemelor articulare apar și simptomele specifice lupusului:

  • erupția în formă de fluture la nivelul feței
  • ulcere bucale
  • durere în piept la inspir adânc
  • oboseală
  • stare generală de disconfort sau de rău
  • căderea părului
  • fotosensibilitate
  • dureri de cap
  • dureri abdominale

Află mai mult ⮕ Lupus eritematos. Ghid complet

Sclerodermia

Sclerodermia este o afecțiune autoimună în care se formează țesut fibros, cicatriceal la nivelul pielii, dar și în diferite organe interne. Fibroza care apare se datorează excesului producției de colagen.

În afara durerilor articulare, în sclerodermie simptomele includ:

  • fenomene Raynaud
  • ucere cutanate
  • mișcări faciale reduse
  • fibroză la nivelul organelor interne: plămâni, inimă, tract digestiv, rinichi)

Polimialgia reumatică

Polimialgia reumatică afectează, de obicei, umerii, spatele în zona toracică și șoldurile. Iar la 15% din cazuri se asociază și arterita cu celule gigante.

Pe lângă durerile articulare, apar și dureri de cap persistente, dureri la articulația temporomandibulară, sensibilitate a scalpului.

Citește mai departe…

Lupus eritematos: simptome frecvente și complicații
Boli autoimune:care sunt și de ce apar?
Ce infecții pot declanșa boli autoimune?
Sindrom Sjogren: lipsa de salivă și de lacrimi
Analgezice eficiente pentru dureri articulare

Bibliografie

Boli autoimune: care sunt și de ce apar?

Servus Med
-
0
Boli autoimune: care sunt și de ce apar?

Boli autoimune sunt afecțiuni cauzate de funcționarea anormală a sistemului imunitar care reacționează împotriva propriilor organe și sisteme producând autoanticorpi.

Una dintre abilitățile sistemului imunitar este capacitatea de a face diferența între ceea ce aparține corpului nostru și ce nu, între self și non-self.

Uneori sistemul imunitar nu mai este capabil de a face această diferență. Efectul este producția de autoanticorpi: anticorpi îndreptați împotriva propriului corp. Aceștia atacă propriul organism și generează inflamație și boli autoimune.

Țesuturile atacate de propriul sistem imunitar pot fi:

  • vasele de sânge
  • țesut conjunctiv
  • glande endocrine (tiroida, pancreas)
  • articulații
  • mușchi
  • globule roșii (eritrocite)
  • pielea

Boli autoimune: care sunt și de ce apar?

Aceste afecțiuni apar la 5- 10 % din populație. Sunt peste 80 tipuri diferite de boli autoimune. Unele sunt mai rare.Altele, cum este tiroidita Hashimoto, sunt mai frecvente.

  • femeile fac mai frecvent boli autoimune, adesea debutate în copilărie; declanșarea acestor boli mai este legată și de perioade de stres exagerat, sarcină sau modificări hormonale
  • persoane cu istoric în familie
  • anumiți factori de mediu; de exemplu, soarele, solvenții, infecțiile virale și bacteriene apar frecvent în asociere cu bolile autoimune
  • rasa sau grupul etnic; de exemplu, diabetul zaharat tip 1 apare mai frecvent la rasa albă

Care sunt semnele de boală autoimună?

Fiecare afecțiune este unică, dar multe au semne comune. Cele mai frecvente sunt:

  • oboseala
  • febra moderată
  • stare de rău
  • dureri articulare
  • rash (erupție) cutanat
  • amorțeală și înțepături la nivelul mâinilor și picioarelor

Care afecțiuni sunt boli autoimune?

1. Diabet zaharat tip 1

Sistemul imunitar atacă celulele pancreatice producătoare de insulină. Efectul este apariția diabetului tip 1.

Află mai mult ➡ Diabet zaharat: Tipuri, Simptome, Complicații

2. Artrita reumatoidă

Sistemul imunitar atacă articulațiile. Apare inflamația cu semnele ei: roșeață, căldură locală, durere artculară, edem.
Spre deosebire de osteoartrită care apare odată cu vârsta, artrita reumatoidă debutează în jurul vârstei de 30 ani.

Află mai mult ➡ Artrita reumatoidă: De ce se deformează degetele?

3. Psoriazis și artrita psoriazică

În psoriazis, celulele pielii se multiplică foarte rapid. Aceste celule în exces explică apariția petelor roșii cutanate și ulterior a placardelor albe specifice.

Aproximativ 30-40% din persoanele cu psoriazis dezvoltă artrita psoriazică cu inflamație, durere și rigiditate articulară.

Află mai mult ➡ Artrita psoriazică: Ce articulații sunt afectate?

4. Scleroza multiplă

Deși cauza bolii nu este clar cunoscută, cel mai frecvent se consideră că sistemul imunitar este de vină pentru distrugerea tecii de mielină a neuronilor din creier și măduva spinării.

Află mai mult ➡ Scleroza multiplă: Cauze, Semne, Stil de viață, Tratament

5. Lupus eritematos sistemic

Este o boală autoimună care afectează multe organe (articulații, rinichi, vase de sânge), pe lângă erupția cutanată caracteristică.

Află mai mult ➡ Lupus: Simptome frecvente și Complicații

6. Boala Graves

Este cauza cea mai frecventă de hipertiroidism. Și aceasta este o afecțiune autoimună care atacă glanda tiroidă și declanșează eliberarea de hormoni tiroidieni.

Unul dintre semnele vizibile și distincte ale acestei afecțiuni este exoftalmia: globi oculari foarte proeminenți.

7. Sindrom Sjogren

În sindromul Sjogren primele afectate sunt mucoasele și glandele care le mențin umede; modificările cele mai caracteristice sunt gura uscată și ochii uscați.

Află mai mult ➡ Sindrom Sjogren: Lipsa de salivă și lipsa de lacrimi

8. Anemia pernicioasă

Este afectată producția gastrică a unei proteine numită factor intrinsec. Această proteină este necesară pentru ca vitamina B12 să se poată absorbi din intestin.
Fără vitamina B12 apare anemia pernicioasă.

Află mai mult ➡ Ce este anemia pernicioasă?

9. Tiroidita Hashimoto

Tiroidita Hashimoto este cea mai frecventă boală autoimună, dar și cea mai frecventă cauză de hipotiroidie.

Sistemul imunitar atacă celulele tiroidei, glanda de la baza gâtului.
Tiroidita evoluează lent, în ani, și duce la scăderea nivelului de hormoni tiroidieni în sânge.

Află mai mult ➡ Tiroidita sau inflamația tiroidei: cauze, simptome, tratament

10. Boala celiacă sau celiachia

La contactul cu glutenul (proteina din grâu, orz și secară) se declanșează o cascadă de reacții ale sistemului imunitar care va provoca simptomele bolii.
Organul care reacționează este intestinul subțire. 

Află mai mult ➡ Boala celiaca: Simptome și Complicații

11. Boli inflamatorii intestinale

La boli inflamatorii intestinale se încadrează:

  • boala Crohn în care cel mai frecvent inflamația afectează ultima parte a intestinului subțire și colonul
  • colita ulcerativă în care  inflamația afectează intestinul gros (colon) și rectul

Boli autoimune: Diagnostic și tratament

Diagnosticul poate fi greu de stabilit și poate necesita conlucrarea mai multor specialități. Printre analizele cele mai frecvente utilizate sunt:

  • determinarea existenței anticorpilor antinucleari (ANA) – testul pozitiv confirmă că există o boală autoimună, dar nu poate spune care dintre ele este
  • alte tipuri de autoanticorpi
  • hemoleucograma completă
  • proteina C-reactivă
  • sumar de urină

Afecțiunile autoimune sunt cronice. Tratamentul vizează momentan reducerea intensității simptomelor și întârzierea cât mai mult posibil a recăderilor bolii.

Multe din persoanele diagnosticate necesită tratament cu medicamente imunosupresoare: corticosteroizi sau ne-steroidiene – azatioprina, ciclofosfamida, tacrolimus, sirolimus ș.a.

La acestea se adaugă, în funcție de boală:
-suplimentarea cu hormoni tiroidieni sau vitamina B12 sau insulina
-transfuzia de sânge
-kinetoterapia care vizează articulațiile și grupele musculare afectate

Ce putem face pentru a diminua simptomele bolii autoimune?

Dieta echilibrată

  • abundență de fructe și legume
  • cereale integrale
  • carne albă
  • limitarea grăsimilor saturate, a grăsimilor trans, colesterol, sare și zahăr

Sunt unele cercetări care susțin efectele benefice ale dietei antiinflamatoare în afecțiunile în care inflamația provoacă simptomele; este și cazul bolilor autoimune.

Repaus, odihnă suficientă

Somnul insuficient agravează simptomele afecțiunilor autoimune. De aceea, este importantă respectarea celor 7-8 ore de somn/ noapte.

Reducerea stresului

Stresul și anxietatea provoacă recăderi ale bolilor autoimune. Dobândirea unor tehnici de relaxare este esențială pentru a face față simptomelor, având în vedere că bolile autoimune nu au un tratament curativ.

Citește mai departe…

Gastrita atrofică: boală autoimună sau infecție?
Ce infecții pot declanșa boli autoimune?
Hepatita autoimună
Boala autoimună după COVID
Cum funcționează apărarea imunitară?

Bibliografie

Tensiunea sistolică și tensiunea diastolică explicate

Servus Med
-
0
Tensiunea sistolică și tensiunea diastolică explicate

Tensiunea arterială se stabilește măsurând două valori: tensiunea sistolică și tensiunea diastolică. Tensiunea sistolică este valoarea mai mare și reprezintă presiunea din artere în timpul bătăii cardiace. Tensiunea diastolică este valoarea mai mică și reprezintă presiunea din artere când inima este în repaus.

Optimă este considerată tensiunea arterială sub 120/ 80 mmHg. În acest caz tensiunea sistolică este 120 mmHg, iar cea diastolică 80 mmHg.

Ambele valori sunt importante pentru evaluarea stării de sănătate a inimii și vaselor sanguine.

Valori pentru tensiunea sistolică și diastolică conform ghidurilor europene

Diagnosticul de hipertensiune se stabilește după ce medicul constată la 2-3 vizite medicale valori mari ale tensiunii arteriale.

CategorieSistolică
mmHg		sau/ șiDiastolică
mmHg
Optim<120și<80
Normal120–129și80–84
Normal-crescută130–139și/sau85–89
HTA gr.1140–159și/sau90–99
HTA gr.2160–179și/sau100–109
HTA gr.3≥180și/sau≥110
Diagnosticul hipertensiunii

În cazul în care măsurarea tensiunii la un braț este mai mare decât la altul, este confirmată existența aterosclerozei. În stabilirea tratamentului va fi luată în considerare valoarea de pe brațul unde tensiunea a fost mai mare.

Măsurarea tensiunii arteriale acasă, cu un tensiometru automat, este considerată de încredere deoarece este eliminat efectul de halat alb sau emoția care ne crește tensiunea la cabinetul medical.

De ce sunt importante cele 2 valori ale tensiunii?

Este o relație directă între creșterea tensiunii arteriale și riscul de accident vascular, insuficiență cardiacă și boală renală cronică.

Studiile clinice efectuate de-a lungul anilor au arătat că pentru fiecare 20 mmHg în plus la tensiunea sistolică sau 10 mmHg în plus la tensiunea diastolică, riscul de accident vascular fatal se dublează.

Tensiunea sistolică anticipează mai bine riscul de complicații decât tensiunea diastolică.

Hipertensiunea se asociază frecvent cu dislipidemie sau diabet tip 2, ceea ce crește în plus riscul complicațiilor.

Află mai mult ⮕ Accidentul vascular hemoragic (AVC)

Tensiunea sistolică crescută

Mușchiul cardiac poate împinge sângele mai puternic în timpul efortului fizic sau al unui stres și atunci tensiunea crește. În acest caz creșterea tensiunii sistolice este normală.

Tensiunea sistolică crescută atunci când suntem calmi și în repaus este considerată hipertensiune.

Hipertensiunea este cauzată de cele mai multe ori de faptul că vasele sanguine sunt rigide ceea ce face ca inima să muncească mai mult pentru a împinge sângele în artere.

Suntem diagnosticați cu hipertensiune dacă tensiunea sistolică depășește 140 mmHg.

Tensiunea diastolică crescută

Între bătăile cardiace inima se umple cu sângele adus de vene. Pauza dintre bătăile cardiace se numește diastolă, iar presiunea din artere în diastolă se numește tensiune diastolică.

În mod normal tensiunea diastolică trebuie să fie sub 80 mmHg.

Valorile considerate periculoase pentru tensiunea diastolică sunt cele peste 110 mmHg sau sub 60 mmHg.

Cum ne măsurăm corect tensiunea asistolică și diastolică?

Tensiunea arterială se modifică în funcție de activitatea fizică, stres, cantitatea de lichide pe care am consumat-o și alți factori.

Pentru ca măsurarea tensiunii să fie cât mai exactă:

  • păstrăm repaus cel puțin 5 min
  • ne așezăm pe scaun confortabil
  • relaxăm mâna pe care măsurăm tensiunea sprijinind cotul pe masă
  • nu încrucișăm picioarele
  • golim vezica urinară înainte de măsurare

Este recomandabil să măsură tensiunea dimineața (înainte de micul dejun) și seara (înainte de culcare) pentru mai multe zile la rând.

Stilul de viață și tensiunea sistolică

Adoptarea unui stil de viață sănătos este esențială și pentru a nu ajunge la hipertensiune, dar și pentru a ajuta medicamentele să-și facă efectul după ce hipertensiunea s-a instalat.

Persoanele cu un stil de viață sănătos pot reduce valorile tensiunii arteriale cu 4-5 mmHg fără alte măsuri de tratament.

1. Greutatea corporală

Kg în plus sau obezitatea sunt asociate strâns cu hipertensiunea. Scăderea în greutate face parte din măsurile terapeutice de reducere a valorilor tensiunii arteriale.

Regimul alimentar hipocaloric (consum mai mic de calorii decât cele pe care le ardem zilnic) duce la scăderea cu 6,5 mmHg a tensiunii sistolice și cu 4,5 mmHg a tensiunii diastolice.

Este importantă și menținerea greutății după regimul de slăbit. Ciclurile de slăbire urmate de recădere influențează negativ metabolismul, duc la creșterea tensiunii și a riscului cardiac.

Află mai mult ⮕ Regim pentru diabet care scade și tensiunea

2. Reducerea consumului de sare

Reducerea consumului de sare este favorabil și persoanelor cu hiertensiune și celor care vor să prevină această afecțiune.

Este demonstrat că reducerea consumului de sodiu (sare) permite menținerea mai bună a valorilor tensiunii și la cei cu tensiune rezistentă la tratament.

Optim este un consum de sodiu sub 2 g/ zi, respectiv maximum 5 g sare (NaCl) pe zi.

3. Creșterea consumului de potasiu

Potasiul este legat de menținerea tensiunii normale. Este recomandat să avem un aport normal de potasiu, nu exces.

Necesarul zilnic pentru o tensiune normală este de 3500 mg potasiu. Patru sau cinci porții zilnice de legume și fructe ne pot asigura acest aport, mai ales dacă alegem alimentele cele mai bogate în potasiu.

Află mai mult ⮕ Alimente bogate în potasiu

4. Exercițiile fizice

Exercițiile fizice aerobice scad tensiunea sistolică cu 5-8 mmHg atât la normotensivi, cât și la hipertensivi.

Chiar dacă alte afecțiuni concomitente nu ne permit un efort fizic prea intens, mersul pe jos este la îndemâna tuturor și este foarte util pentru menținerea tensiunii normale.

Află mai mult ⮕ Mersul pe jos: 5 beneficii majore pentru inimă

5. Moderație la alcool și oprirea fumatului

Riscul de hipertensiune crește la un consum de alcool mai mare de 10-20 g/ zi. Reducerea consumului de alcool până la abstinență scade tensiunea sistolică și diastolică cu 2-3 mmHg.

Fumatul activează sistemul nervos simpatic cu creșterea pulsului și a tensiunii arteriale pentru 30 min după ce am fumat. Ulterior tensiunea scade și crește din nou la următoarea țigară. În plus, fumatul reduce efectul unora din antihipertensive.

6. Regimul alimentar

Dovezile cele mai substanțiale privind efectele asupra tensiunii sunt pentru dieta DASH și dieta mediteraneană.

Ambele promovează consumul de cereale integrale, legume, fructe și lactate degresate. Aceste măsuri asigură un aport corespunzător de calciu, potasiu, magneziu și fibre.

Dieta DASH pune accentul și pe scăderea aportului de sare.

Dieta mediteraneană ca mod de viață s-a dovedit eficientă în prevenirea cu 10% a mortalității prin evenimente cardiovasculare.

7. Controlul stresului

Stresul și anxietatea cresc riscul de hipertensiune.

Meditația, exercițiile de respirație de tipul celor de yoga restabilesc echilibrul psihic și reduc atât tensiunea sistolică, cât și pe cea diastolică.

Citește mai departe…

Dieta DASH pentru hipertensiune
Tensiunea arterială ușor crescută. Care sunt primele măsuri?
Ceaiuri eficiente pentru hipertensiune
Tensiunea mare dimineața: cauze, riscuri, soluții eficiente
Diuretice naturale pentru eliminarea excesului de apă

Biliografie

Iritația vezicii urinare: lichide și alimente de evitat

Servus Med
-
0
Iritația vezicii urinare: lichide și alimente de evitat

Iritația vezicii urinare poate fi provocată de băuturile și alimentele consumate sau de unele medicamente necesare zilnic. Efectul este creșterea frecvenței micțiunilor și accentuarea necesității de a golii vezica cât mai repede.

Iritația vezicii nu este o urgență medicală, dar poate semnala o afecțiune care trebuie tratată. Dacă încerci 1-2 săptămâni să elimini alimentele și băuturile iritante și nu observi îmbunătățirea simptomelor, este nevoie de medicul urolog.

Simptomele provocate de iritarea vezicii urinare

Iritația mucoasei vezicale provoacă simptome care includ:

  • necesitatea urgentă de a urina (imperiozitate micțională)
  • micțiuni frecvente
  • pierderi involuntare de urină (incontinență urinară)
  • durere în partea inferioară a abdomenului

Băuturi care produc iritația vezicii

  • băuturi cu cofeină: cafea, ceai
  • alcool (bere, vin, lichior spirtoase)
  • băuturi carbogazoase și apa minerală
  • sucuri din anumite fructe: merișoare, mere, citrice (portocale, gref, lămâi)

Alimente care irită vezica

Lista alimentelor care irită vezica trebuie personalizată. Singuri putem urmări când consumăm un anumit aliment care este reacția vezicii urinare.

De regulă, alimentele acide cum sunt roșiile și citricele, irită vezica și simptomele sunt vizibile.

Alimente care produc mai frecvent iritația vezicii

  • ciocolata
  • alimente cu îndulcitori artificiali: bomboane, acadele, gumă de mestecat, cereale îndulcite etc
  • vitaminele B
  • vitamina C
  • condimente: piper, chili
  • oțet
  • citrice
  • alte fructe și legume: mere, merișoare, ananas, piersici, căpșuni, roșii, mango, prune, struguri, pepene galben

În ce afecțiuni apare iritația vezicii?

Infecția urinară, mai frecventă la femei, este o cauză de iritație vezicală temporară. Odată tratată infecția și simptomele vezicale diminuează.

Cistita interstițială este o afecțiune caracterizată prin apariția inflamației la nivelul vezicii urinare însoțită de durere vezicală.

Vezica hiperactivă este o colecție de simptome (urinare frecventă, urgența de a urina, nicturie) care este provocată uneori de infecții, dar alteori semnifică o afectare a fibrelor nervoase care inervează vezica.

Mai rar, iritația vezicii este cauzată de prezența unui cancer vezical.

Află mai mult ⮕ Urina cu sânge (hematuria): ce afecțiuni semnalează?

Alimente și băuturi care provoacă rar sau deloc iritația vezicii

Fructe

Legume, leguminoase, nuci:

Majoritatea cerealelor: quinoa, orez, ovăz

Alimente cu proteine: ouă, pește, carne slabă (pui, curcan, vită, porc)

Lactate: brâzeturi și lapte

Iaurtul este un aliment mai acid, dar are un conținut ridicat de probiotice care sunt favorabile sistemului urinar. Sunt de preferat iaurturile tip grecesc, nu cele cu fructe.

Lichide

  • variantele decofeinizate de cafea care nu sunt complet lipsite de cofeină dar au o cantitate mică
  • înlocuitori de cafea cum este cicoarea
  • ceaiuri din plante (preferabil calde)
  • apă plată

Cum să controlezi cât mai bine iritația vezicii?

Hidratarea este foarte importantă pentru diminuarea simptomelor de iritație a vezicii urinare. Este de preferat apa plată suficientă ca urina produsă să fie de culoare galben pai, cu aspect clar și fără miros.

Excesul de apă poate provoca necesitatea de a merge la baie mai frecvent.

Pentru majoritatea oamenilor 1,5-2l de apă/ zi sunt suficienți ca urina să fie limpede și de culoare galben-pai. Aproximativ 1/3 din cantitatea de lichide zilnice ar trebui să fie apa plată.

Sunt de evitat băuturile îndulcite cu aspartam, zaharină sau alți îndulcitori artificiali care irită vezica.

Ceaiurile din plante sunt calmante pentru vezică; totuși, ginseng este iritant și nu este recomandabil.

Alcoolul și cafeaua sunt iritante ale vezicii și au și efect diuretic ceea ce agravează simptomele.

Controlul eficient al stresului este o măsură care trebuie să dubleze celelalte metode de protecție a vezicii urinare.

Un jurnal în care să notezi în fiecare zi ce ai mâncat sau ai băut face mai simplă misiunea de a identifica iritanții și de a-i elimina.

Citește mai departe…

Ce este vezica hiperactivă?
Vezica urinară: anatomie, fiziologie, boli
Cancer vezical: simptome și semne de alarmă
Incontinența urinară: cauze și soluții
Cistita: semne de alarmă și complicații

Bibliografie
  • Bladder irritants. University of Iowa.
  • Foods and Drinks That Can Irritate Your Bladder. Cleveland Clinic.
  • Bladder control: Lifestyle strategies ease problems. Mayo Clinic

Ptoza renală

Servus Med
-
0
Ptoza renală

Ptoza renală este situația în care rinichii coboară pe o distanță mai mare de 5 cm atunci când poziția corpului se modifică de la orizontală la verticală. Mobilitatea exagerată a rinichilor poate să fie sau nu însoțită de simptome: durere, hematurie (urina cu sânge).

Cele mai multe persoane cu ptoză renală nu au simptome și nu necesită niciun tratament. Dacă simptomele apar rezolvarea este intervenția chirurgicală numită nefropexie prin care se fixează rinichiul în poziția corectă.

Ptoza renală: cauze

Rinichii sunt organe pereche situate sub nivelul diafragmului, unul în spatele ficatului, celălalt în spatele splinei. Poziția lombară a rinichilor este cu aproximație în dreptul vertebrei lombare L2.

Ca și alte organe, rinichii sunt mobili. În mod normal, se pot deplasa fără probleme câțiva centimetri odată cu schimbările de poziție.

În ptoza renală, rinichii coboară mai mult de 5 cm dacă te miști de la orizontală la verticală. Se presupune că această mobilitate exagerată se datorează unei susțineri insuficiente din partea țesuturilor înconjurătoare rinichiului (grăsime, fascii).

Ptoza renală este congenitală, te naști cu această modificare, nu o dobândești ulterior.

Ptoza renală apare mai frecvent la femeile mici de statură, dar 80-90% din persoane nu au niciun simptom. De asemenea, cel mai frecvent rinichiul ptozat este cel drept.

Ptoza renală: simptome

Simptomele apar numai la 10-20% din persoanele cu ptoză renală și, în cele mai multe cazuri, sunt persoane tinere (20-40 ani).

Tipic, ptoza renală se manifestă prin durere costovertebrală sau abdominală care apare la ridicarea în picioare și se calmează la orizontală. Durerea se exacerbează după perioade lungi de stat în picioare.

Simptomele apar mai frecvent după cure de slăbire extreme sau efort fizic exagerat și frecvent.

Uneori simptomele sunt mai zgomotoase:

  • durere severă tip colică
  • greață
  • vărsături
  • frisoane
  • puls accelerat
  • urina cu sânge (hematuria)
  • proteinurie (prezența proteinelor în urină)

Analize și investigații

Sumarul de urină: poate pune în evidență hematuria microscopică.

Urocultura nu arată nicio creștere bacteriană care să sugereze infecția urinară.

Analizele pentru funcția renală (creatinina, ureea, electroliții) sunt, de obicei, normale.

Diagnosticul este pus printr-o urografie (radiografie a aparatului urinar) efectuată cu substanță de contrast, în poziție orizontală și apoi verticală.

În poziția orizontală se poate observa pe urografie că rinichii sunt normal situați. Pe urografia în poziție verticală se observă deplasarea rinichilor.

Medicul urolog mai poate solicita:

  • ecografie
  • computer tomografie (CT)

Tratamentul ptozei renale

Ptoza renală necesită rar tratament chirurgical.

Prima linie de tratament, atunci când există simptome, sunt măsurile conservatoare:

  • recomandarea de creștere în greutate
  • exerciții de fortificare a musculaturii abdominale și lombare
  • purtarea unui corset
  • repaus la orizontală mai frecvent

Nefropexia este intervenția chirurgicală la care se apelează când celelalte măsuri au dat greș și există simptome ale ptozei renale. Scopul operației este fixarea rinichiului ptozat în poziția normală anatomic.

Citește mai departe…

Diferența între durerea de rinichi și durerea lombară
7 semne că ai probleme cu rinichii
Cum funcționează rinichii?
Analize pentru rinichi: interpretare
Ce este rinichiul în potcoavă?

Bibliografie
  • Winfield H. Nephroptosis. The 5-Minute Urology Consult. Philadelphia: Lippincott Williams and Wilkins; 2000.
  • Barber NJ, Thompson PM. Nephroptosis and nephropexy–hung up on the past?. Eur Urol. 2004
  • Bishoff JT, Kavoussi LR. Nephropexy. Campbell-Walsh Urology. Philadelphia: Saunders Elsevier; 2007
  • Nephroptosis. Medscape

Cum îți dai seama de sănătatea inimii tale?

Servus Med
-
0
Cum îți dai seama de sănătatea inimii tale?

Cunoscând câțiva parametri care se măsoară ușor putem să ne dăm seama destul de exact de sănătatea inimii. În plus, observând unde nu stăm bine, suntem motivați să îmbunătățim situația.

Un stil de viață sănătos presupune un echilibru. Efectele unei alimentații nesănătoase nu pot fi anulate dacă te duci zilnic la sală. Și nici sucurile din legume și fructe nu combat efectele sedentarismului.

În ultimii ani cercetările au adunat multe date de care, dacă ținem cont, ne putem forma din tinerețe un stil de viață sănătos. Sau putem corecta la vârsta medie o parte din greșeli.

De exemplu, dacă facem 12 min de efort fizic zilnic astfel încât să facem inima să bată mai repede, este un ajutor dat inimii pe termen lung. Exercițiile fizice mediu-intense produc modificări metabolice care explică reducerea, cu timpul, a riscului de boli cardiace.

Șase parametri evaluează destul de bine sănătatea inimii și pot să te orienteze unde să faci îmbunătățiri.

6 parametri care apreciază sănătatea inimii

Numărul de ore de somn

Un somn bun este cheia stilului de viață.

Studiile clinice arată că somnul inadecvat crește riscul de boli cronice ca diabet, obezitate, boli cardiovasculare.

Optim pentru sănătate este:

  • să dormi între 6-8 h/ noapte, în majoritatea nopților
  • să adormi în 30 min sau mai puțin de când te-ai așezat în pat
  • să nu te trezești mai mult de o dată pe noapte

Dacă te culci și te scoli zilnic la aceeași oră, nu schimbi obiceiul în week-end și vii în contact cu lumina soarelui zilnic, vei reuși să reglezi ritmul somn-veghe. Ceasul biologic bine reglat este primul pas spre un stil de viață sănătos.

Află mai mult ⮕ Cum să reglezi ceasul biologic ca să nu te îmbolnăvești?

Tensiunea arterială influențează sănătatea inimii

Hipertensiunea nu dă simptome totdeauna. Măsurarea tensiunii este metoda cea mai bună ca să știi cum stai.

O tensiune în jurul valorii de 120/ 80 mmHg este optimă, dar multe persoane se situează pe la 140/ 90 mmHg.

Valorile care depășesc 140/ 90 mmHg devin periculoase prin consecințe. Crește riscul de accident vascular și infarct miocardic.

Tensiunea arterială urcă și coboară în funcție de vârstă, de starea inimii, de emoții sau efortul depus. O singură valoare crescută nu înseamnă că suntem hipertensivi. Este necesară măsurarea repetată și corectă a tensiunii, în repaus și la ambele mâini pentru a aprecia exact tensiunea.

Află mai mult ⮕ Cum menținem tensiunea normală?

LDL- Colesterolul sau colesterolul rău

Colesterolul crescut îți spune că există riscul ca grăsimile să se depună pe pereții vaselor de sânge și să le blocheze pe unele din ele.

Alimentarea cu sânge a organelor nu va mai fi corespunzătoare și nici irigarea inimii. Când anumite zone cardiace nu mai primesc suficient sânge se produce infarctul miocardic.

Optim este să ai o valoare a LDL-colesterol de sub 100 mg/ dl. Iar dacă ai și alți factori de risc cardiac, cum este obezitatea, este mai bine să țintești valoarea de 70 mg/ dl.

Colesterolul crescut nu provoacă direct simptome. De aceea, este bine să includem colesterolul între analizele pe care le facem de rutină, anual sau o dată la 2 ani.

Află mai mult ⮕ Tot ceea ce trebuie să știi despre colesterolul crescut

Glicemia

Glicemia crescută înseamnă risc de diabet. Iar diabetul este una din afecțiunile de temut prin consecințele asupra vaselor de sânge.

Nu întâmplător odată cu diabetul apare hipertensiunea și alte afecțiuni ale inimii.

Este bine să menținem glicemia pe nemâncate sub 100 mg/dl. Și să luăm măsuri în faza de prediabet când valorile sunt între 100-126 mg/ dl.

Află mai mult ⮕ Care sunt valorile glicemiei când totul este normal?

Numărul de pași/ zi influențează sănătatea inimii

Aproximativ 8000-10 000 de pași/ zi este numărul care ne orientează cam câtă mișcare este necesară zilnic.

Dar dacă nu-ți place să numeri pașii, poți folosi și următoarele sfaturi practice:

1. mișcă-te mai mult decât să stai pe tot parcursul zilei; orice mișcare este mai bună decât să stai

2. ca să obții beneficii substanțiale:

  • cel puțin 150-300 min de activitate moderat-intensă pe parcursul unei săptămâni
  • exerciții cardio/ aerobice pe tot parcursul săptămânii: mers pe jos rapid, alergare, înot, bicicletă
  • antrenamentul musculaturii care să implice toate grupele musculare, cel puțin de 2 ori pe săptămână. De exemplu: ridicare de greutăți, benzile de rezistență, exerciții cu propria greutate corporală, grădinărit intens.

Efortul fizic care crește pulsul și frecvența respirațiilor este optim ca să obținem beneficii pentru sănătatea inimii.

Află mai mult ⮕ Cum îți dai seama că ești într-o formă fizică bună?

Dimensiunea taliei

Dimensiunea taliei apreciază corect grăsimea acumulată în jurul organelor interne și este folosită eficient pentru a aprecia sănătatea generală.

La bărbați, dimensiunea taliei de 94-102 cm anunță creșterea riscului de îmbolnăvire. Peste 102 cm există un risc crescut de diabet și infarct miocardic.

La femei, dimensiunea taliei de 80-88 cm anunță un risc crescut de îmbolnăvire. Peste 88 cm este risc foarte mare de diabet și infarct miocardic.

Citește mai departe…

Cum să treci cu bine pragul de 50 ani?
Apolipoproteina B (Apo B): analiza care apreciază riscurile inimii
Cum scăpăm de burtă la menopauză?
Arderea grăsimilor sau cum să faci mișcare ca să slăbești?
Cum previi eficient infarctul de miocard?

Bibliografie

Antocianine: de ce să consumi fructe si legume violet?

Servus Med
-
0
Antocianine: de ce să consumi fructe si legume violet?

Fructele și legumele de culoare albastră, violet sau roșie sunt cele care conțin antocianine. Ce sunt antocianinele și de ce ar fi bine să creștem consumul acestui tip de alimente?

Antocianinele sunt pigmenții naturali responsabili pentru culoarea anumitor fructe și legume. Fructele de pădure sunt exemplul cel mai bun în acest sens.

Culoarea roșie-violet-albăstruie este semnalul că alimentul respectiv conține antocianine, dar ceea ce ne interesează este efectul antioxidant al antocianinelor.

Un studiu din 2017 inventariază efectele dietei bazată pe fructe și legume bogate în antocianine în scăderea riscului de:

Se precizează totodată efectul antitrombotic dovedit, ca și efectele de combatere a infecțiilor și de apărare anti-tumorală.

Dar, suntem avertizați și de faptul că prin congelare timp de 6 luni, conținutul de antocianine scade cu aproape 60%. De aceea, consumul de fructe și legume proaspete este variana optimă.

Există peste 500 de tipuri de antocianine și prin efectul antioxidant sunt implicate în reducerea reacțiilor inflamatorii, reparația DNA-ului celular, metabolism și creșterea longevității.

Care sunt sursele de antocianine cele mai la îndemână?

Prune

antocianine prune

Prunele sunt primele la care ne gândim când vine vorba de culoarea albastră-violet. Cu cât culoarea este mai intensă, cu atât conținutul de antocianine este mai mare.

Nutriționiștii încurajează consumul de prune pentru efectele lor pozitive în combaterea sindromului metabolic.

Consumul de prune, nectarine și piersici au proprietăți anti-obezitate, anti-inflamatoare și anti-diabetice.

Sucul obținut din prune este indicat și pentru a combate constipația; pentru copii este chiar mai eficient decât pentru adulți, atunci când constipația este o problemă.

Află mai mult ⮕ Constipația la copii: cauze și remedii eficiente

Fructe de pădure

fructe de padure antocianine

Afine, zmeură, coacăze, mure, căpșuni, fragi – toate sunt bogate în antocianine

Nutriționiștii le recomandă în special pentru efectele benefice asupra creierului, pentru îmbunătățirea dispoziției psihice, atât la adulți, cât și la copii

Câteva studii științifice sunt optimiste și în ceea ce privește efectele de supresie tumorală în cancerul colorectal (2018)

Află mai mult ⮕ Afinele: Beneficii, Vitamine, Calorii

Cartofii mov și roșii

cartofi mov antocianine

Cartofii mov conțin antioxidanți în proporție de 2-3 ori mai mare decât cartofii albi. Vitaminele, mineralele și fibrele conținute în cartof sunt conținute în mare parte în coajă. Prepararea lor prin fierbere sau copți sunt cele mai recomandate

Spălarea minuțioasă a cartofilor prin utilizarea unei perii, permite prepararea lor cu tot cu coajă; se pot folosi astfel în salate (cu ton, cu alt tip de pește sau celebra salată orientală).

Cireșele

cirese

Cireșele au efecte benefice în scăderea tensiunii arteriale. De asemenea, unele cercetări susțin efecte pozitive și asupra problemelor osteoarticulare cum este guta.

Află mai mult ⮕ Dieta pentru gută: ce alegem? ce evităm?

Strugurii negri

Antocianinele sunt cele care dau culoarea de la roșu până la negru; dar strugurii sunt de apreciat și pentru aportul de: resveratrol, potasiu, fibre, vitamine și minerale

Nutriționiștii au argumente pentru câteva dintre efectele consumului de struguri roșii/ negri:

  • scăderea riscului de arterioscleroză prin scăderea LDL-colesterol (resveratrolul și quercetina)
  • efect antiinflamator (resveratrol și alți polifenoli)
  • efect de împiedicare a formării chegurilor sanguine
  • efect de diminuare a hipertensiunii arteriale (conținutul de potasiu combate aportul de sodiu din dietă)
  • combaterea constipației (prin conținutul de apă și fibre)
  • reduc riscul de diabet tip 2 (studiu publicat în British Medical Journal 2013); studiul a urmărit 180 000 de participanți pe parcursul a 22 de ani; riscul de a face diabet scade cu 7% pentru cei ce consumă cel puțin de 3 ori pe săptămână fructe de tipul: fructe de pădure, struguri, prune, mere
  • unele cercetări susțin efectul resveratrolului în combaterea neuropatiei diabetice și a retinopatiei

Află mai mult ⮕ LDL-colesterol: care sunt valorile periculoase?

Sfecla roșie

Sfecla roșie este un superaliment a cărui popularitate este în creștere pentru că unele cercetări susțin efectele sucului de sfeclă în îmbunătățirea performanțelor sportive, scăderea tensiunii arteriale și creșterea fluxului sanguin către organe

Un studiu publicat în 2008 în Hypertension susține efectul de scădere a tensiunii arteriale a sucului de sfeclă, în cantitate de 500 ml/zi.

Îmbunătățirea circulației sângelui și creșterea oxigenării poate contribui și la reducerea riscului de demență.

Prin conținutul de acid alfa-lipoic sfecla roșie poate reduce nivelul glicemiei fiind de folos diabeticilor.

Prin conținutul de fibre, sfecla este și un remediu pentru constipație.

Citește mai departe…

Rețeta de suc de sfeclă roșie cu mere și morcovi
Sfecla roșie: beneficii, vitamine, calorii
Alimente probiotice și prebiotice pentru flora intestinală
Prunele: beneficii, vitamine, calorii
10 fructe cu carbohidrați puțini utile la diabet și diete de slăbit

Alimente prebiotice și probiotice pentru flora intestinală

Servus Med
-
0
Alimente prebiotice și probiotice pentru flora intestinală

Prebiotice sunt un tip de fibre alimentare pe care sistemul nostru digestiv nu le poate digera. Ele servesc ca hrană pentru probiotice. Probiotice naturale sunt bacterii și ciuperci, microorganisme care vin să se adauge florei intestinale normale.

Mucoasa intestinală, ca oricare dintre barierele organismului, este populată cu microorganisme, în mare parte bacterii. Aceste microorganisme, aproape 1000 de specii diferite, formează un microecosistem numit microbiom.

Deși nu vedem acest microbiom, el joacă un rol deosebit de important pentru sănătatea noastră. Ne poate influența chiar și starea psihică și comportamentul. Cu cât menținem mai echilibrat acest microecosistem, cu atât suntem mai sănătoși.

Principalele roluri ale florei intestinale sunt:

  • digestia alimentelor
  • comunicarea cu sistemul imunitar
  • diminuarea inflamației

Sunt 2 modalități principale prin care putem influența microbiomul:

  • hrana pe care i-o dăm (prebiotice)
  • adaosul de alte microorganisme care să se alăture celor existente (probiotice)

Flora intestinală: de unde știm dacă funcționează corect?

Specialiștii spun că dacă suntem sănătoși și consumăm 25-30 g fibre alimentare/ zi putem fi siguri că avem un microbiom competent. Nu avem nevoie să consumăm suplimente cu prebiotice sau probiotice.

Disbioza este situația în care flora intestinală este afectată negativ. Poate apărea la consum de medicamente, în anumite boli cronice sau în alte situații.

Alimentele care aduc prebiotice și probiotice sunt recomandarea medicilor. Dar deoarece oamenii iubesc suplimentele alimentare și speră să obțină cu ele mai rapid efectul scontat, specialiștii ne informează că:

  • probioticele sunt bacterii; unele s-ar putea să nu supraviețuiască pe raftul magazinului până ce ajung în sistemul nostru digestiv; nu putem verifica acest lucru
  • probioticele sub formă de spori au șanse mai mari să supraviețuiască și să ajungă să-și facă efectele digestive; deci trebuie să verificăm ceea ce cumpărăm
  • dieta bogată în fructe, vegetale, legume, cereale integrale, alimente fermentate aduce suficiente probiotice și prebiotice; nu sunt necesare suplimente alimentare

Totuși, riscurile consumului de asemenea suplimente sunt minime dacă nu avem un sistem imunitar afectat; deci consumul de suplimente nu va face mare rău, chiar dacă nu aduce beneficiile pe care le așteptăm.

Află mai mult ⮕ Flora intestinală: cum ne influențează și cum o influențăm?

Prebiotice

Prebioticele nu sunt digerate în intestinul subțire. Vin în contact direct cu flora intestinală normală unde stimulează creșterea și activitatea bacteriilor bune din intestin.

Multe din efectele benefice ale prebioticelor se datorează procesului de fermentație.

Sunt în studiu și alte efecte benefice: îmbunătățirea absorbției calciului, stimularea imunității, scăderea riscului de alergii.

Alimente care conțin prebiotice:

  • fenicul
  • sparanghel
  • usturoi
  • anghinare
  • nuci: caju, fistic și altele
  • ceapă
  • grâu

Află mai mult ⮕ De ce 9 din 10 copii pot avea deficiențe ale florei intestinale?

Probiotice naturale

Probioticele sunt bacterii și ciuperci vii utile florei tractului intestinal. Este stimulată creșterea și menținerea rolurilor pozitive pe care le are flora intestinală.

Probioticele se găsesc în iaurturi (în special cele îmbogățite cu microorganisme: Bifidobacterium, Lactobacillus, Saccharomyces boulardii), alimente fermentate și suplimente alimentare.

Deși producătorii de suplimente cu probiotice afirmă multe beneficii ale acestora, nu toate efectele sunt susținute de dovezi științifice. Sunt necesare încă studii clinice pe această temă.

S-a studiat eficiența probioticelor pentru:

Copii se nasc fără nicio bacterie intestinală. Flora lor intestinală se formează mai rapid la cei care se nasc pe cale vaginală și cei alăptați la sân.

Laptele matern conține probiotice. Dar, actualmente, și multe din formulele de lapte praf sunt îmbogățite cu probiotice și aduc aceleași beneficii.

Cu excepția copiilor cu diaree acută, în rest nu există încă nicio dovadă a beneficiului administrării regulate de probiotice la copii.

Alimente care aduc probiotice naturale:

  • iaurt
  • brânza fermentată tip cedar, mozarella, gouda
  • kefir
  • unt din lapte preparat tradițional
  • varza murată
  • măsline conservate în saramură
  • miso – aliment tradițional japonez, obținut prin fermentarea unei selecții de boabe de soia, orez, orz si grâu, toate împreună, pentru a crea o pasta groasă si texturată.
  • ceaiul de Kombucha

Orice persoană cu probleme ale sistemului imunitar, sarcină sau care urmează diete speciale, trebuie să se sfătuiască cu medicul înainte de a consuma suplimente cu probiotice.

Citește mai departe…

Probioticele: ce sunt și ce tratează?
Smoothie cu kefir și mango pentru flora intestinală
Prebiotice naturale: 8 alimente cu efect antitumoral
De ce să consumi fructe și legume violet?
Suc de varză și zeama de varză: de ce să consumi mai des?

Bibliografie
1...444546...130Pagina 45 din 130
2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă

Cele mai noi

Cele mai citite

Știri

Meniu