Acasă Blog Pagina 16

Cum te simți dacă ai anemie?

Dacă ai anemie poți să nu ai niciun simptom sau poți observa oboseala mai accentuată și senzația de slăbiciune. Anemia se agravează pe măsură ce trece timpul dacă nu depistăm cauza și nu o corectăm.

Apariția anemiei este legată de globulele roșii (hematii sau eritrocite) din sânge.

Hematiile sunt insuficiente ca număr și de aceea transportul oxigenului la țesuturi nu este corespunzător cu necesitățile. Aceasta este și principala cauză a simptomelor de anemie atunci când apar.

Cum te simți când ai anemie?

Cele mai frecvente simptome de anemie sunt:

  • oboseala și lipsa de energie
  • senzația de slăbiciune
  • paloarea pielii
  • tenta galbenă a pielii
  • mâini și picioare reci

Pe măsură ce anemia se agravează mai pot apărea:

  • amețeala, vertij
  • dureri de cap
  • senzație de sete mai accentuată
  • iritabilitate
  • leziuni la nivelul limbii
  • tendința de a face ușor vânătăi
  • crampe la nivelul gambelor care apar mai ales la efort fizic

Deoarece semnele de anemie se aseamănă cu simptomele altor boli, adesea nu sunt luate în seamă la timp.

Află mai mult Amețeală sau vertij: diferența, cauze posibile, primele măsuri

Ce simptome apar la anemie foarte severă?

Când anemia devine foarte severă simptomele nu mai pot trece neobservate:

  • dificultăți la respirație (dispnee)
  • senzație de leșin
  • respirație rapidă
  • puls rapid (tahicardie)
  • bătăi neregulate ale inimii (aritmie, palpitații)

Află mai mult Cum te ferești de anemie fără să consumi prea multă carne?

Unele semne de anemie depind de cauză

Anemia prin lipsă de fier (anemia feriprivă)

Anemia prin lipsă de fier este cea mai frecventă formă de anemie.

Organismul are nevoie de fier pentru a produce hemoglobina din globulele roșii. Hemoglobina (Hb) este proteina responsabilă de transportul oxigenului la țesuturi.

Pentru a asigura oxigenarea adecvată a țesuturilor, Hb trebuie să fie în cantitate suficientă. Nivelul normal de Hb este de 14-18 g/dl la bărbați și 12-16 mg/dl la femei.

Când Hb scade sub aceste valori este vorba despre anemie. Cu cât Hb este mai scăzută, cu atât anemia este mai severă.

În afară de simptomele descrise mai sus, la anemia feriprivă mai pot apărea:

  • mâini și picioare reci
  • unghiile devin ușor sfărâmicioase
  • pica sau dorința irezistibilă de a mânca substanțe necomestibile ca hârta sau tencuiala

Află mai mult Cum se corectează anemia prin lipsă de fier?

Anemia megaloblastică

Anemia megaloblastică este cauzată de lipsa vitaminei B12.

Fără un nivel adecvat de vitamina B12, vom avea un număr insuficient de globule roșii care să transporte oxigenul la țesuturi.

Poți avea anemie prin lipsă de vitamina B12 ani de zile fără să se schimbe prea mult felul în care te simți. Dar, netratată, anemia megaloblastică poate duce la leziuni ireversibile ale sistemului nervos.

Semnele de anemie prin lipsa vitaminei B12 includ și:

  • senzație de amorțeală sau înțepături la membre
  • slăbiciune musculară
  • incapacitatea de a controla mișcările mușchilor ceea ce afectează vorbirea sau mișcările ochilor
  • lipsa poftei de mâncare, greață, balonare
  • ficat mărit
  • depresie
  • tulburări de memorie

Află mai mult Lipsa de B12: cauze, semne, corecție

Anemie hemolitică

Anemia hemolitică apare când hematiile (globulele roșii) sunt distruse mai rapid decât se produc.

Aceasta este o formă rară de anemie cauzată de anumite modificări genetice sau de o reacție anormală a sistemuui imunitar.

Simptome specifice pot fi:

  • dureri abdominale
  • urina de culoare maro închis sau roșie

Anemia aplastică

Anemia aplastică apare când măduva osoasă nu mai produce hematii (globule roșii).

Simptomele variază de la ușoare la severe:

  • infecții frecvente
  • sângerări nazale
  • sânge în scaun
  • cicluri menstruale abundente
  • febră
  • greață
  • rash cutanat
  • pete roșii, circulare, pe piele (peteșii)

Află mai mult Anemia prin lipsa de vitamine

Complicațiile anemiei

  • Probleme cardiace

Inima muncește suplimentar ca să compenseze lipsa hemoglobinei transportoare de oxigen. Acest efort excesiv poate duce la cmplicații: cord mărit, insuficiență cardiacă.

  • Probleme de sarcină

Anemia este destul de frecventă la gravide. Totuși, dacă este severă poate duce la naștere prematură sau greutate mică a nou-născutului.

În plus, anemia feriprivă crește riscul apariției depresiei postnatale.

  • Scade apărarea imunitară

Anemia feriprivă poate compromite sistemul imunitar. Devenim mai vulnerabili la infecții și este redusă capacitatea noastră de apărare.

Este o complicație care apare mai ales în anemia prin lipsa fierului și se caracterizează prin nevoia imperioasă de a mișca picioarele, mai ales noaptea.

  • Afectarea dezvoltării sistemului nervos

Lipsa de fier în prima copilărie poate duce la întârzieri în dezvoltarea sistemului nervos și deficite motorii sau cognitive.

Citește mai departe…

7 cauze de oboseală care trebuie tratate
Analize pentru anemie
Cum te ferești de anemie fără să consumi prea multă carne?
Alimente cu fier împotriva anemiei la copii
Diabetul și anemia

Surse

Prostata mărită: simptome, analize, tratament

Prostata mărită poate apărea odată cu înaintarea în vârstă, dar poate fi provocată și de inflamație sau cancer de prostată la vârste mai tinere. Simptomele provocate de creșterea volumului prostatei nu trebuie ignorate.

Analiza PSA (antigen specific prostatic) este analiza folosită pentru a depista la timp cancerul de prostată, înaintea oricăror simptome sau după ce simptomele au apărut.

Prostata mărită: simptome

Prostata este o glandă prezentă la bărbați în vecinătatea vezicii urinare. De aceea, simptomele pe care le provoacă sunt urinare:

  • senzația frecventă de a urina
  • nicturia: necesitatea de a goli vezica urinară de mai multe ori pe noapte
  • dificultate la eliberarea urinei din vezică
  • jet urinar slab
  • retenție urinară: golirea incompletă a vezicii
  • incontinență urinară: pierderea controlului de a reține urina în vezică

Golirea incompletă a vezicii urinare duce adesea la apariția infecției urinare.

Apariția sângelui în urină este un semnal de alarmă. Poate fi vorba despre infecția urinară, dar și despre cancer de prostată sau cancer vezical.

Află mai mult Urina cu sânge (hematuria): ce poate să însemne?

Prostata mărită: cauze posibile

1. Adenom de prostată

Adenomul este o tumoare benignă a prostatei. Jumătate din bărbații de peste 50 ani au adenom de prostată.

Prostata crește în dimensiuni sub influența testosteronului încă de la pubertate. La adultul tânăr creșterea prostatei este suficient de lentă încât să nu provoace simptome.

Când depășește anumite dimensiuni critice prostata afectează eliminarea urinei din vezică la exterior și provoacă simptomele caracteristice.

Află mai mult Adenom de prostată: semne că prostata a crescut

2. Cancer de prostată

Prostata crește în volum datorită unei tumori maligne. Simptomele pot să lipsească sau pot fi identice cu ale adenomului benign.

De aceea, doar pe baza simptomelor nu se poate face diferența dintre adenom și cancer.

Descoperit la timp cancerul de prostată se poate trata. Netratat însă poate da metastaze – tumori în alte organe în afara prostatei.

Află mai mult ⮕ Cancer de prostata: cum se depistează la timp?

3. Prostatita

Prostatita reprezintă inflamația prostatei ca urmare a unei infecții, iritații sau a unui traumatism.

Prostatita poate fi cauza durerii pelvine cronice la bărbați.

Află mai mult ⮕ Prostatita acută și cronică: semne de alarmă

Ce analize lămuresc cauza prostatei mărite?

Medicul urolog stabileste cauza prostatei mărite apelând la mai multe tipuri de investigații.

Antigenul prostatic PSA este o analiză de sânge care poate face deosebirea între adenom și cancer de prostată.

Dar PSA crescut poate apărea și în prostatită fără să fie vorba despre cancer.

Alte investigații utile:

  • urocultura – care poate detecta infecțiile
  • tomografia computerizată
  • rezonanța magnetică nucleară
  • biopsia de prostată

Află mai mult ⮕ Cum se interpretează PSA – antigenul specific prostatic?

Prostata mărită: tratament

Remedii de aplicat acasă

  • evită lichidele cu câteva ore înainte de culcare
  • limitează alcoolul și cafeaua
  • mergi la baie după un program regulat, nu aștepta să se umple vezica

Nu sunt suficiente dovezi științifice pentru vreunul din suplimentele alimentare care pretind că reduc dimensiunile prostatei.

Medicamente

Prostatita se tratează cu antibiotice. Uneori tratamentul este de durată deoarece antibioticele penetrează greu capsula prostatică.

Adenomul de prostată beneficiază de tratament simptomatic – medicamentele folosite reduc dimensiunea prostatei doar pe durata tratamentului.

Se folosesc 2 categorii principale de medicamente:

  • inhibitori de 5-alfa reductază: dutasteride (Avodart), finasterida (Proscar)
  • alfa-blocante: tamsulosin (Omnic), doxazosin (Cardura) ș.a.

Cancerul de prostată necesită tratament oncologic care blochează secreția de testosteron.

Tratament chirurgical

Rezecția transuretrală de prostată (TURP) este o proceură endoscopică – un tub conectat la o cameră de luat vederi este introdus pe uretră și prostata este îndepărtată fără să fie nevoie de incizie a pielii.

TURP se poate practica atât pentru adenom, cât și pentru cancer de prostată.

Prostatectomia este intervenția chirurgicală care se practică pentru cancerul de prostată. Prostata este îndepărtată în totalitate.

Citește mai departe…

Tratament pentru adenomul de prostată: medicamente sau operație?
Prostata: cum reacționează dacă faci sport?
4 remedii naturale pentru prevenirea cancerului de prostată
Analize de screening la bărbați: depistarea la timp a afecțiunilor
Durerea pelvină la bărbați: cauze și soluții

Bibliografie

Ascita: cauze și simptome însoțitoare

Ascita reprezintă acumularea de lichid în abdomen cauzată cel mai frecvent de ciroză. Dar poate apărea și în pancreatită, insuficiența cardiacă, cancer sau alte afecțiuni. Tratamentul ascitei se face odată cu tratarea cauzei care a provocat-o.

Există cauze benigne (ne-canceroase) care provoacă ascita:

  • hepatita B și hepatita C
  • consumul excesiv de alcool
  • ciroza
  • pancreatita
  • insuficiența renală
  • insuficiența cardiacă

Aproximativ 60% din cazurile de ciroză se complică cu ascită.

Cancerele care produc cel mai frecvent ascită sunt:

Ascita: simptome însoțitoare

Lichidul acumulat în cantitate mică poate să nu dea simptome.

Când crește cantitatea de lichid apar și alte simptome:

  • greața
  • voma
  • lipsa poftei de mâncare
  • senzația de sațietate apare rapid chiar la cantități mici de alimente
  • edeme în jurul gleznelor
  • respirație dificilă (lichidul abdominal împinge diafragmul și creează presiune și pe organele din cutia toracică)
  • febră și dureri abdominale dacă lichidul de ascită se infectează

Diagnostic

Ascita este pusă în evidență prin investigații imagistice:

  • ecografie
  • computer tomografie CT
  • rezonanța magnetică nucleară RMN

Află mai mult Hepatita C: cum scăpăm de infecție?

Ascita: tratament

Ascita poate fi doar temporar îndepărtată atâta vreme cât cauza ei nu este tratată sau tratabilă.

Metodele care pot reduce cantitatea de lichid abdominal:

  • regimul fără sare
  • diuretice
  • paracenteza

Dieta fără sare este foarte importantă la persoanele cu ciroză și ascită. Un regim cu mai puțin de 2g de sodiu pe zi combinat cu tratamentul cu diuretice este eficient în 90% din cazurile de ascită.

Alimentele ultraprocesate sau conservate au un conținut mare de sare și ar trebui evitate. Fructele, legumele, nucile și cerealele integrale sunt în mod natural alimente cu sodiu puțin și ar trebui ca dieta să se axeze pe acestea.

Paracenteza este o procedură prin care lichidul este îndepărtat din abdomen prin intermediul unui ac. Se pot elimina câțiva litri de lichid în câteva minute ceea ce duce la diminuarea semnificativă a simptomelor.

Lichidul extras poate fi analizat la microscop. Prezența de globule albe, bacterii sau celule canceroase ajută și la stabilirea cauzei ascitei.

Paracenteza pentru îndepărtarea ascitei nu este obligatorie dacă simptomele însoțitoare nu sunt foarte supărătoare.

Lichidul abdominal se poate reface în săptămâni sau luni. Și poate fi necesară o nouă paracenteză.

În paralel cu evacuarea ascitei medicul tratează și boala de bază: ciroza, cancer sau alte cauze.

Apariția ascitei la persoanele cu cancer semnalează un cancer avansat.

Citește mai departe…

Ciroza hepatică: simptome, analize, complicații
Regim hepatic pentru ciroză: ce alegem? ce evităm?
Cancer ovarian: semne care te trimit la doctor
Test Papanicolau: inflamație sau cancer uterin?
Cancer uterin. Ghid complet

Bibliografie

Ciroza hepatică: de ce apare și cum poate fi evitată?

Ciroza hepatica este o complicație a unei boli cronice de ficat. Se caracterizează prin apariția de țesut cicatriceal fibros în interiorul ficatului. Ficatul gras non-alcoolic, consumul de alcool și hepatita sunt cauzele cele mai frecvente ale cirozei. Ciroza nu este o boală tratabilă, de aceea, este preferabilă evitarea ei.

Țesutul hepatic este organizat sub forma unor coloane hexagonale numite lobuli hepatici.

Fiecare lobul conține sute de celule numite hepatocite.

În ficatul normal, lobulii sunt separați de septuri fine de țesut fibros.

În ficatul cirotic, apar cicatrici fibroase și depozite de grăsime între lobulii hepatici.
Pe măsură ce boala evoluează, aceste cicatrici ajung să afecteze funcțiile ficatului.

Formarea țesutului cicatriceal este cauzată de inflamația cronică provocată de o boală cronică de ficat. Cum sunt hepatitele virale sau toxice (alcool).

Ce simptome provoacă ciroza?

Fibrozarea țesutului hepatic este progresivă și durează ani sau decade până apar simptomele.
Multe din simptome sunt provocate de hipertensiunea portală (în vena portă). Țesutul fibros blochează fluxul normal de sânge spre și de la ficat.

Cel mai frecvent apar:

  • oboseala
  • stare de confuzie
  • prurit
  • apetit scăzut
  • pierdere în greutate
  • greață
  • icter
  • tendință crescută de apariție a hematoamelor, vânătăilor
  • edeme ale membrelor inferioare
  • ascita (acumulare de lichid în abdomen)

Află mai mult Ficat gras: de ce apare și cum putem preveni?

Cum stabilește medicul diagnosticul?

Biopsia hepatică este cea mai precisă metodă de diagnostic. Evaluează cel mai corect gradul de degradare a țesutului hepatic.

Pentru a urmări evoluția cirozei, medicul mai poate solicita:

  • analize de sânge
  • ecografie abdominală
  • CT sau RMN

Află mai mult Transaminazele TGO și TGP: ce ne spun despre ficat?

Ce cauze are ciroza?

Ciroza este o complicație ce poate apărea ca urmare a mai multor afecțiuni.

Cele mai frecvente:

Hepatita B – este o afecțiune de cauză infecțioasă care poate fi evitată.
Vaccinarea față de virusul hepatitei B a redus mult apariția cirozei și cancerului hepatic.

Hepatita C – infecția cu virusul hepatitei C are astăzi tratament și ciroza poate fi evitată.

Afectarea hepatică prin consum de alcool apare la marii băutori. După ani de consum afecțiunea se poate complica cu ciroză.

Ficatul gras non-alcoolic – apare frecvent la persoanele cu obezitate.
Dar și la cei cu diabet zaharat, colesterol crescut sau hipertensiune.

Sindrom metabolic – asocierea hipertensiune + trigliceride crescute + colesterol crescut + diabet tip 2 + grăsime depusă în jurul taliei expune organismul la apariția cirozei

Cauze mai rare:

Există tratament?

Ciroza este o afecțiune netratabilă, cu excepția situației în care se efectuează un transplant hepatic.

Progresia bolii poate fi totuși încetinită printr-o serie de măsuri.

Cum evoluează ciroza?

Evoluția cirozei este spre complicații mai severe: insuficiența hepatică, insuficiența renală, peritonita sau cancer hepatic.

Odată cu instalarea insuficienței hepatice se pune problema transplantului hepatic.
Donorul compatibil donează doar o porțiune de ficat. Ficatul uman are capacitatea de a se regenera.

Citește mai departe…

Regim hepatic pentru ciroză: ce alegem? ce evităm?
Steatoza hepatică: se poate complica cu hepatită?
Hepatita autoimună
Hepatita toxică provocată de medicamente
Ascita: de ce se acumulează lichid în abdomen?

Bibliografie

Hepatita C: cum scapi de infecție?

Hepatita C este o infecție virală care cauzează inflamația ficatului și care poate avea consecințe foarte grave: ciroza hepatică, insuficiența hepatică, cancer hepatic și chiar deces.

Transmiterea se face venind în contact cu sânge infectat. Actualmente este considerată o boală tratabilă cu medicație orală.

Un procent de 20% din persoanele infectate vor dezvolta ciroză hepatică în următorii 20-30 de ani de la infectare. Iar 5% este procentul de deces cu ciroză sau cancer hepatic.

De aceea, este important să știm ce variante de tratament există, până nu este pre târziu.

Cum se transmite hepatita C?

Hepatita C este o boală contagioasă, provocată de virusul hepatitic C (HCV) Transmiterea este posibilă venind în contact cu sângele infectat al unei alte persoane:

  • ace de seringă infectate și utilizate de către mai multe persoane (consumatori de droguri injectabile)
  • contactul accidental cu sânge infectat (în special pentru lucrătorii în domeniul sănătății)
  • transfuzii sanguine, în special înainte de anii 1990 când testarea sângelui nu se făcea ca astăzi
  • nou-născuți care vin în contact cu sângele mamei infectate
  • contactul sexual cu o persoană cu hepatita C
  • utilizarea în comun a obiectelor de tipul: aparate de ras, periuțe de dinți
  • tatuaj sau piercing cu instrumente nesterile
  • dializă timp îndelungat
  • tratamente stomatologice complexe cu instrumente nesterile

Ce simptome provoacă hepatita C?

Hepatita C este o infecție cronică ce poate să nu dea simptome timp îndelungat. Semnele apar când deja afectarea ficatului este avansată:

  • tendință la sângerare
  • apariția rapidă a ”vânătăilor” la traumatisme minore
  • oboseală
  • apetit scăzut
  • culoare galbenă a pielii și ochilor (icter)
  • urină închisă la culoare
  • mâncărimi ale pielii (prurit)
  • acumulare de lichid în abdomen (ascită)
  • picioare umflate
  • scădere în greutate
  • stare de confuzie, amețeală, vorbire greoaie (encefalopatia hepatică)

Statistic, în 15-25% din cazuri, organismul se luptă singur cu infecția și reușește să se vindece. La aceștia nu apar semnele de mai sus.

Află mai mult 10 Cauze de picioare umflate

Cum se stabilește diagnosticul?

Diagnosticul se stabilește prin teste de sânge:

dozarea anticorpilor care se formează în sânge ca urmare a prezenței virusului C

testul HCV-RNA care determină prezența materialului genetic viral în sânge și care ajută medicul să constate dacă infecția există în prezent

Odată confirmată prezența infecției, medicul mai poate efectua:

  • determinarea cantității de virus din sânge (viremia)
  • determinarea tipului de virus C (genotip), după care va alege tipul de tratament
  • teste de sânge care arată afectarea funcției ficatului (transaminaze, bilirubină)
  • biopsia hepatică sub control ecografic care extrage țesut hepatic ce poate fi examinat
  • elastografia – un tip de examinare asemănătoare ecografiei

Află mai mult Protejarea ficatului prin metode naturale

Când să faci analize?

Analizele pentru depistarea hepatitei C sunt recomandate mai ales pentru următoarele categorii de substanțe:

  • oricine a folosit sau folosește droguri injectabile
  • personalul medical care a venit în contact cu sânge infectat
  • oricine constată modificări ale analizelor hepatice (transaminaze, bilirubină)
  • oricine a suferit o transfuzie înainte de anii 1990
  • oricine primește tratament de dializă timp îndelungat
  • partenerii sexuali ai unei persoane cu hepatita C
  • persoane infectate cu HIV
  • oricine a suferit un transplant de organe
  • copii născuți de mame cu hepatita C
  • persoane cu hemofilie care au primit factori de coagulare
  • oricine este născut între 1945-1965 – aceasta fiind generația cu procentul cel mai mare de infectări

Află mai mult ⮕ Analize pentru ficat

Hepatita C: tratament actual

Tratamentul Hepatitei C este posibil și la noi în țară. Alegerea tratamentului depinde de genotipul virusului și de viremie. Dar și de starea ficatului și tratamentele încercate anterior.

Antiviralele cu acțiune directă sunt clase noi de medicamente care vindecă hepatita C în proporție de peste 90% chiar și la persoanele care deja au ciroză hepatică.

Exemple de medicamente folosite:

  • sofosbuvir/ velpatasvir (Eclusa)
  • ledipasvir/ sofosbuvir (Harvoni)
  • glecaprevir/ pibrentasvir (Mavyret)
  • sofosbuvir/ velpatasvir/ voxilaprevir (Vosevi)
  • elbasvir/ grazoprevir (Zepatier)

La aceste combinații medicamentoase se asociază uneori și ribavirin.

Tratamentul se administrează per os. Durata tratamentului merge până la 24 de săptămâni în funcție de stadiul infecției, genotipul virusului, prezența sau absența cirozei și alte tratamente încercate până atunci.

Pe parcursul tratamentului se măsoară periodic viremia – încărcătura cu virus C.

Se consideră un caz vindecat dacă timp de 24 de săptămâni după încheierea tratamentului viremia rămâne nedetectabilă.

Din toamna 2018 s-a mărit numărul Centrelor medicale unde se poate obține tratamentul (de regulă, orașe universitare).

Medicul curant gastroenterolog sau infecționist întocmește un dosar și poate prescrie rețeta. Tot el cunoaște criteriile după care putem beneficia de un tip de tratament sau de altul, astfel încât infecția să fie tratată cu succes.

Primul pas este la medicul de familie. Acesta ne trimite la specialistul care poate prescrie tratamentul gratuit pentru hepatita C.

Citește mai departe…

Ciroza hepatică: De ce apare și cum poate fi evitată?
Nutriția pentru hepatita C: recomandări și principii de bază
Ascita: de ce se acumulează lichid în abdomen?
Transaminaze crescute. Ce boli de ficat semnalează?
Ficat gras non-alcoolic: simptome, analize, tratament

Bibliografie

Nutriția pentru hepatita C: recomandări și principii de bază

0

Hepatita C este cea mai frecventă formă de hepatită care evoluează cronic conducând la ciroză și transplant hepatic. Pentru hepatita C există astăzi tratament și evoluția nefastă a bolii poate fi preîntâmpinată.

În faza acută, hepatita C este, de obicei, asimptomatică. În cele mai multe cazuri evoluează spre hepatită cronică dacă nu urmăm tratamentul specific.

Hepatita C poate rămâne timp de 20-25 de ani asimptomatică, dar ulterior conduce la ciroză hepatică într-un procent de 20-30 % din cazuri.

Transmiterea acestei afecțiuni se produce în urma contactului cu sânge infectat, în urma unei transfuzii cel mai frecvent. Această modalitate de transmitere a fost mult diminuată de când s-a introdus (în anii 1990) testarea sângelui donat.

O altă modalitate de transmitere este utilizarea drogurilor intravenoase sau transmiterea verticală de la mamă la făt.

Hepatita C se poate vindeca și de la sine, cu ajutorul propriului nostru sistem imunitar. Dar când acest lucru nu se întâmplă, trebuie apelat la tratament farmacologic.

Pentru hepatita C se folosesc actual inhibitori de polimerază (sofosbuvir, grazoprevir) în combinație cu inhibitori de protează (elbasvir, valpatasvir, lepidasvir). Aceste medicamente sunt cunoscute ca antivirale cu acțiune directă și au reprezentat o revoluție în tratament la momentul introducerii lor.

Datorită acestor antivirale, hepatita C este astăzi o boală curabilă.

nutriția pentru hepatita c

Nutriția în hepatita C: recomandări și principii de bază

Fructe și legume 5 porții/ zi

Alimentația bogată în fructe și legume aduce antioxidanți, vitamina C și betacarotenul fiind în mod special utile funcției hepatice.

Cinci porții de fructe și legume pe zi este un obiectiv esențial în alimentația persoanelor cu hepatită.

O porție poate fi:

  • un fruct proaspăt: măr, banană, pară, portocală sau piersică
  • 2 fructe mai mici: prune, kiwi
  • o felie de pepene
  • o mână de cireșe, boabe de struguri
  • un bol mare cu căpșuni, zmeură sau fructe de pădure
  • un pahar de suc de fructe
  • 3 linguri de legume gătite
  • o salată de dimensiuni medii din mix de legume

Alimentația cu grăsimi puține

Hepatita cronică C crește riscul apariției steatozei hepatice (ficat gras).

O dietă în care numai 23% din calorii provin din grăsimi contribuie la reducerea transaminazelor hepatice (TGO, TGP) și a mecanismelor imunologice care accentuează inflamația hepatică.

Dacă în paralel cu hepatita C există și obezitate, ficat gras sau nivel crescut de colesterol, reducerea aportului de grăsimi se impune pentru a evita complicațiile.

Aportul de proteine

Carnea slabă (pui, curcan), peștele, ouă, soia, semințe și nuci sunt surse bune de proteine și pentru persoanele cu hepatită C.

Regimul alimentar în hepatita C nu necesită un aport mai mare de proteine decât la persoanele fără această boală.

Află mai mult Necesarul zilnic de proteine și sursele cele mai indicate

Evitarea alimentelor bogate în fier și a suplimentelor cu fier

Preluarea fierului de către ficat declanșează un lanț de reacții care duce la progresia hepatitei C spre complicații.

O dietă care evită alimentele bogate în fier ajută la reducerea riscului de carcinom hepatocelular, una din posibilitățile de evoluție a hepatitei C.

Află mai mult 10 alimente bogate în fier

Aport adecvat de vitamina D

Deficitul de vitamină D apare frecvent la persoanele cu boli cronice hepatice. Cu cât viremia este mai mare, cu atât deficitul vitaminei D este mai mare.

Totodată, cu cât deficitul vitaminei D este mai mare, cu atât răspunsul la unele tratamente este mai slab. Suplimentele cu vitamina D îmbunătățesc și răspunsul la tratament.

Află mai mult Cum îți dai seama de lipsa vitaminei D?

Evitarea excesului sau deficitului de vitamină B12

Un nivel adecvat de vitamină B12 favorizează reușita tratamentului pentru hepatita C.

Pe de altă parte, excesul vitaminei B12 favorizează replicarea virală și creșterea viremiei.

Află mai mult Lipsa vitaminei B12: cauze, semne, corecție

Consumul de cafea

Consumul de cafea poate fi benefic pentru reducerea stresului oxidativ și reducerea gradului de fibroză, știut fiind că fibroza țesutului hepatic conduce la ciroză, hipertensiune portală și necesitatea transplantului hepatic.

Este recomandabil să consumăm cafea neîndulcită, fără alte adaosuri și în cantități moderate.

Află mai mult Pot să beau cafea dacă am probleme cu ficatul?

Fără consum de alcool

Alcoolul este complet prohibit dacă ai hepatită C. Progresia bolii spre ciroză hepatică este mai rapidă sub influența consumului de alcool.

Citește mai departe…

Hepatita C: cum scăpăm de infecție?
Ciroza hepatică: de ce apare și cum poate fi evitată?
Regim pentru ciroză: ce alegem? ce evităm?
Ascita: de ce se acumulează lichid în abdomen?
Hepatita A și hepatita B: simptome, contaminare, prevenire

Bibliografie
  • Centers for Disease Control and Prevention. The ABCs of Hepatitis – for Health Professionals.
  • World Health Organization. Hepatitis C.
  • Torres DM, Harrison SA. Is it time to write a prescription for coffee? Coffee and liver disease. Gastroenterology. 2013
  • Mechie NC, Goralzcyk AD, Reinhardt L, et al. Association of serum vitamin B12 levels with stage of liver fibrosis and treatment outcome in patients with chronic hepatitis C virus genotype 1 infection: a retrospective study. BMC Res Notes. 2015
  • Villar LM, Del Campo JA, Ranchal I, et al. Association between vitamin D and hepatitis C virus infection: a meta-analysis. World J Gastroenterol. 2013
  • Maggio R, Viscomi C, Andreozzi P, et al. Normocaloric low cholesterol diet modulates Th17/Treg balance in patients with chronic hepatitis C virus infection. PLoS ONE. 2014
  • Yasutake K, Kohjima M, Nakashima M, et al. Nutrition therapy for liver diseases based on the status of nutritional intake. Gastroenterol Res Pract. 2012



3 secrete care mențin creierul antrenat

Creierul nostru are posibilități fabuloase. Aproximativ 100 miliarde de neuroni lucrează împreună ca să putem gândi. Cum să menținem abilitățile noastre cognitive pentru o cât mai lungă perioadă de timp? Ce secrete au cei longevivi care-și păstrează în formă și gândirea?

Acestea sunt întrebările la care au încercat să răspundă un studiu al cercetătorilor norvegieni apărut în Brain Sciences. Iar concluzia a fost: Use it or lose it. Cu alte cuvinte, antrenează-ți creierul dacă vrei să nu-l pierzi.

Dar care sunt cele mai sigure metode de antrenament? Mișcarea, conexiunile sociale și pasiunea ne ajută să menținem structurile de bază ale creierului nostru.

3 secrete ca să păstrezi creierul în formă

Mișcarea

Mișcarea este probabil cea mai mare provocare pentru noi astăzi. Sedentarismul nu ne afectează doar musculatura, articulațiile și greutatea corpului. Creierul se lenevește odată cu celelalte organe.

Statul pe scaun, lipsa de mișcare, provoacă modificări cerebrale în arii care sunt esențiale pentru memorare cum este lobul temporal. Constatarea a fost pusă în evidență de cercetători încă din 2018 cu ajutorul fRMN.

În plus, schimbând comportamentul și trecând la o activitate fizică intensă nu vom putea să mai contracarăm efectele sedentarismului dacă acesta a fost de lungă durată.

De exemplu, o profesie care a implicat ani de zile statul pe scaun, la birou, 8 ore/ zi, produce efectele sedentarismului fără a mai avea posibilitatea ulterior să le combatem în totalitate chiar dacă facem mișcare.

Un stil de viață activ ajută la contracararea efectelor îmbătrânirii creierului.

Află mai mult Cum să treci cu bine pragul de 50 ani?

Relațiile cu alte persoane

Mulți dintre noi se bucură să fie singuri, să-și poată vedea de activitățile obișnuite și tabieturi fără să fie inoportunați de alte persoane.

Dar contactele sociale, conversațiile și contactul fizic, contribuie, printr-un complex de factori biologici, la menținerea unui creier antrenat.

Relațiile cu alte persoane, interacțiunile sociale, contribuie la o serie de factori biologici complecși ce previn degradarea creierului, spune Hermundur Sigmundsson, profesor la Departamentul de Psihologie al Universității norvegiene.

Contactele cu alte persoane, prezența fizică a altora, conversațiile, sunt secrete care mențin creierul în formă.

Află mai mult Cum să menții sănătatea creierului între 18-80 ani?

Pasiunea

Pasiunea sau interesul puternic pentru ceva anume este factorul care ne conduce către învățarea de lucruri noi, indiferent de vârstă.

În timp, această atitudine impactează dezvoltarea și menținerea rețelei de neuroni pe care se bazează funcționarea creierului nostru.

Pasiunea pe care o punem în activitățile noastre ține și de personalitate. Capacitatea de a fi curioși față de o activitate nouă se poate însă și cultiva dacă ne dăm seama de importanța acestei atitudini.

Dacă nu plecăm de la ideea că suntem deja prea bătrâni pentru a învăța ceva, dacă ne cultivăm și ne menținem curiozitatea, este mai simplu să facem efortul de a învăța ceva nou, fie că e vorba despre o limbă nouă sau un instrument muzical.

Nu trebuie să ne lăsăm dominați de ideea că nu mai folosește  la nimic învățarea pentru că nu mai suntem în situația de a beneficia în profesie de abilitățile dobândite.

Poate că în profesie nu mai putem aplica ce învățăm, dar ne menținem creierul antrenat. Acesta este unul din secrete.

Este cu atât mai important cu cât, după ani în care practicăm aceeași meserie, multe lucruri le facem din rutină fără să mai forțăm creierul la prea multe conexiuni noi.

Folosește-l sau îl vei pierde

Trei factori cheie contribuie la păstrarea abilităților creierului nostru de a gândi, a memora și a coordona toate funcțiile organismului.

Observăm că cei 3 factori țin de stilul de viață. Iar stilul de viață îl putem construi din timp.

Mesajele cheie ale studiului sunt:

  • funcționarea creierului este strâns legată de stilul de viață pe care-l adoptăm
  • antrenamentul fizic contribuie major la menținerea și dezvoltarea structurii creierului de-a lungul timpului și este esențial pentru o bună calitate a vieții ca persoană vârstnică
  • cu cât sunt mai mulți stimuli, cu atât ne menținem mai bine creierul antrenat
  • mișcarea, interacțiunile sociale și pasiunile noastre mențin structura scoarței cerebrale și conexiunile neuronale.

Citește mai departe…

Memoria și gândirea: cum să le antrenezi?
Metode pentru îmbunătățirea memoriei
Abilități cognitive care cresc speranța de viață

Bibliografie

8 simptome de anxietate care te avertizează sa iei masuri

Percepem anxietatea și cu mintea, dar și cu corpul nostru. Grija excesiva, frica de presupuse pericole este însoțită adesea și de simptome de anxietate pe care le resimțim fizic: dureri musculare, tulburări de somn sau palpitații.

Anxietatea este o reacție normală până la un punct. Face parte din abilitățile noastre de a anticipa și de a ne feri de pericole.

De exemplu, este normal să fim stresați dacă urmează un interviu pentru job, un examen important sau un eveniment deosebit cum este nașterea unui copil.

Stresul acut sau de scurtă durată este benefic. Devenim alerți, focusați pe ceea ce avem de făcut, respirăm mai rapid și inima ne bate mai repede pentru că se descarcă o doză benefică de adrenalină. Chiar și sistemul nostru imunitar este stimulat de această doză de adrenalină.

Uneori granița reacției normale este depășită, ne simțim permanent îngrijorați și agitați și viața noastră de zi cu zi este afectată. Anxietatea începe să ne conducă existența și să ne influențeze decisiv alegerile și relațiile cu cei din jur.

Grija față de ceea ce urmează să se întâmple rău ne împiedică să ne bucurăm de prezent și afectează și viața celor apropiați.

Anxietatea este adesea urmată de depresie, cele 2 afecțiuni având multe simptome în comun deoarece implică aceleași circuite ale creierului.

8 simptome de anxietate care te avertizează la timp

Ceva rău urmează să se întâmple

În situațiile zilnice, cel mai adesea anticipezi un deznodământ nefast ceea ce îți declanșează stresul.

Hormonii eliberați la stres pun creierul în stare de alertă și organismul reacționează în consecință. Pulsul crește, respirația este mai accelerată, iar reacția fizică accentuează și întreține reacția psihică.

Când acest tip de reacții nu pot fi stăpânite apare atacul de panică cu palpitații, tremor, senzația unei catastrofe iminente.

Află mai mult Ce poți face singur când apare atacul de panică?

Planifici din timp orice

Simți nevoia ca totul să fie predictibil în programul tău zilnic: mese, întâlniri cu alte persoane, deplasări.

Rutina oferă un confort, dar trebuie să observi dacă o cauți numai pentru că ți-e frică să ieși din zona de confort.

De exemplu, te stresează excesiv întâlnirile neprevăzute care altora le provoacă surprize plăcute. Îți faci griji exagerate că nu ai spus ce trebuia, nu aveai hainele potrivite, nu ai făcut impresia bună pe care ți-o doreai.

Disconfort fizic

Anxietatea crează adesea o senzație de tensiune musculară. Umerii sunt în tensiune, maxilarele sunt strânse mai tot timpul, simți frecvent un nod în stomac sau durere între omoplați.

Aparent nu ești stresat, anxios, dar corpul spune altceva.

Persoanele cu simptome de anxietate se găsesc frecvent și printre cele diagnosticate cu sindrom de colon iritabil care suferă alternativ de diaree sau constipație.

Află mai mult Depresie: 7 semne fizice care ne trimit la doctor

Eviți interacțiunile sociale

Frecvent eviți situațiile în care ai putea intra în contact cu alte persoane. Și asta pentru că ți-e teamă că ai putea să faci o impresie proastă.

Eviți să cunoști persoane noi, să mănânci în public sau să vorbești în fața altora. Te înroșești, transpiri excesiv și inima o ia la galop în asemenea situații.

Amâni ceea ce ai de făcut

Amânarea permanentă a ceea ce ai de făcut este mai rar un semn de lene și mai frecvent este cauzată de frica de a nu reuși foarte bine în ceea ce faci.

În același timp, când te angajezi în rezolvarea unei sarcini cauți să supervizezi tot, chiar dacă asta te suprasolicită. Nu delegi aproape nimic de teama că ceilalți nu vor reuși la fel de bine ca și tine.

Te concentrezi greu

Anxietatea, sentimentul de neliniște afectează funcțiile cognitive, în special capacitatea de concentrare și memoria.

Creierul este preocupat și în mod normal să sesizeze pericolele, dar în caz de anxietate, această preocupare este exagerată.

Dacă observi că imediat ce ai un pic de timp liber pui mâna pe telefon, verifici mail-ul sau cauți ultimele știri ar putea fi vorba despre un efort inconștient de a te liniști.

Află mai mult Anxietatea: Cum reacționează creierul când suntem anxioși?

Perfecționismul

Perfecționismul pozitiv este o trăsătură de personalitate care te ajută să faci lucrurile cât mai bine posibil. Este considerată în general o calitate benefică ce ne transformă în persoane conștiincioase și cu un bun autocontrol.

Dar uneori perfecționism înseamnă atenția exagerată la detalii. Fie că scrii un email, fie că speli vasele, totul trebuie să iasă perfect.

Și cum perfecțiunea nu există, este greu să nu apară sentimente de rușine, autocritică și autoînvinuire pentru nereușită.

Este așa-numitul perfecționism distructiv care duce la anxietate, depresie, tulburări osesiv-compulsive, tulburări de alimentație.

Citește mai departe…

Perfecționism și anxietate: unde este granița?
Anxietatea socială sau frica de a comunica cu alte persoane
Tipuri de depresie: simptome caracteristice
Un fruct care ne poate crește rapid tonusul și buna dispoziție
Ce tratament naturist pentru anxietate poți folosi în siguranță?

Bibliografie
  • National Institute of Mental Health. Anxiety disorders.
  • Anxiety and Depression Association of America. Generalized anxiety disorder (GAD).
  • National Institute of Mental Health. Obsessive-compulsive disorder: when unwanted thoughts or repetitive behaviors take over.

Flavonoide: ce sunt, la ce ajută, alimente recomandate

Flavonoide sunt un grup de compuși naturali care fac parte din familia polifenolilor, fiind prezenți în mod obișnuit în fructe, legume, ceai, vin roșu, ciocolată neagră și diverse plante aromatice. Cu siguranță ai auzit de quercitina din fenicul sau mărar, dar și de antocianinele din fructele și legumele de culoare violet. Acestea sunt flavonoide.

Beneficiile flavonoidelor se datorează proprietăților antioxidante, antiinflamatorii și chiar și antimicrobiene.

Flavonoidele din alimente nu sunt digerate și absorbite ca proteinele sau carbohidrații. Bacteriile florei intestinale descompun flavonoidele și organismul le utilizează în diverse părți ale corpului unde este nevoie de efectul lor antioxidant sau antiinflamator.

Flavonoidele sunt împărțite în mai multe categorii, în funcție de structura lor chimică:

  • Flavone
  • Izoflavone
  • Flavanoli
  • Antociani
  • Flavanone
flavonoide

Flavonoide: beneficii pentru sănătate

Consumul regulat de flavonoide, printr-o dietă echilibrată bogată în fructe și legume, este asociat cu o serie de efecte pozitive asupra sănătății.

Beneficii cardiovasculare

Datorită proprietăților antioxidante, flavonoidele contribuie la reducerea LDL-colesterol și prevenirea aterosclerozei.

Au efect vasodilatator cu efect în menținerea unei tensiuni arteriale normale și prevenirea hipertensiunii.

Află mai mult ⮕ Tensiunea sistolică și tensiunea diastolică explicate

Ameliorarea durerii cronice și a inflamației

Flavonoidele blochează mai multe proteine reglatoare cum sunt citokinele implicate în inflamație. De aici rezultă efectul antiinflamator care poate contribui la reducerea durerii cronice.

Așa se explică rezultatele bune observate în osteoartrită, durerile neuropatice sau durerea din cancer.

Reducerea riscului de diabet

Consumul regulat de alimente cu flavonoide reglează digestia carbohidraților, producția de insulină și nivelul glicemiei.

Un studiu clinic cu 200 000 de participanți a confirmat legătura dintre consumul de flavonoide și reducerea riscului de diabet tip 2. Un aport regulat de mere, fructe de pădure și pere previne apariția prediabetului sau a diabetului.

Află mai mult ⮕ Lista de analize indicate pentru monitorizarea diabetului

Previn declinul funcțiilor creierului

Studiile clinice leagă consumul regulat de flavonoide de reducerea riscului de boală Alzheimer și alte tipuri de demență.

Efectul de protejare a neuronilor se explică prin activitatea antioxidantă, dar și printr-un posibil efect de blocare a formării plăcilor de amiloid beta, caracteristice în demența Alzheimer.

Efect antiviral

Alimentația sănătoasă, bogată în flavonoide, ne ajută și în lupta cu infecțiile.

Activitatea unor virusuri este blocată de flavonoide, fie prin acțiune directă cu modificarea structurii virusului, fie prin stimularea autoapărării cu ajutorul propriului sistem imunitar.

Efect anti-tumoral

Prevenția cancerului bazată pe agenții naturali din dietă este preocuparea multor cercetări științifice.

Flavonoidele, alături de alți fitonutrienți, au activitate tumorală prin inhibarea radicalilor liberi de oxigen ce alterează celulele.

Află mai mult Sfecla roșie: beneficii, vitamine, calorii

Cum să consumi mai multe flavonoide?

O alimentație bogată în flavonoide este benefică oricui, dar nu este suficientă ca să prevenim bolile cronice. Managementul stresului, mișcarea, hidratarea suficientă sunt, de asemenea, importante pentru un stil de viață sănătos.

Putem consuma flavonoide dacă suntem atenți la cumpărături și punem în coș alimente recunoscute pentru densitatea de fitonutrienți.

Antocianine

  • prune
  • mure
  • afine
  • cireșe
  • banane
  • struguri roșii
  • vin roșu
  • portocale

Flavanone

  • lămâi
  • grepfrut
  • portocale

Flavanoli

Flavone

  • ardei iute
  • cimbru
  • pătrunjel
  • țelină
  • oregano
  • mentă
  • mușețel

Izoflavone

  • soia
  • produse din soia
  • leguminoase

Alimentația de tip mediteranean, care se bazează pe consumul regulat de alimente bogate în flavonoide, are rezultate palpabile în protecția față de bolile cardiovasculare, diabet, afecțiunile neurodegenerative.

Citește mai mult…

De ce să consumi fructe și legume violet?
Cartofii dulci: ce vitamine și minerale câștigi?
Suc de sfeclă roșie cu mere și morcovi: preparare și precauții
6 alimente bogate în vitamina C în afară de citrice
Suc de țelină: ce vitamine și minerale câștigi?

Bibliografie

Vitamina K2: beneficii pentru oase și alimente recomandate

Vitaminele K sunt implicate în coagularea sângelui și sănătatea oaselor, dar au și alte roluri importante. Vitamina K1 se găsește preponderent în legumele cu frunze verzi. Vitamina K2, mai ales în sursele animale de proteine și în alimentele fermentate.

În ultimele decade au fost intens studiate efectele benefice ale vitaminei K2 pentru sănătatea cardiovasculară, metabolismul osos, bolile renale cronice și cancer.

Deficitul de vitamine K este foarte rar. Majoritatea oamenilor reușesc să le procure în cantități suficiente din dietă.

În cazul anumitor afecțiuni gastrointestinale poate apărea deficit de vitamine K. Medicul trebuie solicitat cu privire la suplimentele cu vitamine K.

Persoanele care utilizează tratament anticoagulant de tipul trombostop sau sintrom trebuie să fie atente în mod special, deoarece vitamina K din suplimente poate interfera cu efectul medicamentelor anticoagulante.

vitamina K2 si vitamina K1

Ce sunt vitaminele K?

Vitaminele K sunt o familie de vitamine liposolubile esențiale pentru coagularea sângelui, în mod special.

De ce este important că sunt liposolubile? Grăsimile alimentare pe care le consumăm (ulei, unt, lactate cu un anumit procent de grăsime) ajută la absorbția vitaminei K.

Vitamina K1 sau filoquinona se găsește preponderent în:

  • legume cu frunze verzi (varza, kale, broccoli, spanac)
  • kiwi
  • avocado
  • struguri

Vitamina K1 este forma principală de vitamina K. Absorbția ei este crescută dacă asociem vegetalele cu alimente mai grase (unt, ulei).

Vitamina K2 sau menaquinona (MK) are mai multe subtipuri pe care cercetătorii le numerotează de la MK-4 la MK-13.

Se găsește preponderent în:

  • alimente fermentate (varza murată, castraveți murați etc)
  • carne
  • organe de animal
  • somon
  • produse lactate
  • gălbenușul de ou.

Organismul absoarbe de 10 ori mai multă vitamina K2 (MK-7) decât vitamina K1.

Și depozitarea celor două vitamine în organism este diferită:

  • vitamina K1 este depozitată mai ales în ficat, inimă, pancreas
  • vitamina K2 are concentrații crescute în rinichi, creier, oase.

Vitamina K1 și K2: roluri în organism

Cel mai cunoscut rol al vitaminei K în organism este ca hemostatic (oprește sângerarea) prin participarea la activarea unora din factorii de coagulare produși de ficat.

Vitamina K1 se și administrează injectabil în scop hemostatic.

Celelalte roluri benefice în organism sunt datorate în special vitaminei K2.

Vitamina K2 și bolile cardiovasculare

  • previne calcificările intravasculare
  • reduce riscul de apariție a bolilor cardiovasculare
  • crește elasticitatea vasculară

Vitamina K2 și oasele

Vit. k2 acționează asupra osteocalcinei, o proteină ce fixează calciul în oase. Astfel, îmbunătățește calitatea masei osoase și reduce riscul de fracturi (numeroase studii efectuate la persoane peste 50 ani).

Un studiu din 2019 a investigat efectul suplimentelor cu vit. k2 forma MK-4 la 29 de femei la menopauză care deja suferiseră fracturi vertebrale sau de șold.

Concluzia studiului a fost că 5mg/ zi d MK-4 sunt suficiente pentru a îmbunătăți sănătatea oaselor în acest caz.

Află mai mult ⮕ Menopauza și durerile articulare

Vitamina K2 și diabetul

Suplimentarea pe termen lung a vitaminei K2 reduce riscul de apariție a diabetului zaharat.

Studii largi care au inclus peste 38 000 de persoane între 20-70 ani au demonstrat că suplimentarea cu 10 micrograme vit. K2/ zi a redus cu 7% riscul de diabet zaharat.

Vitamina K2 și cancerul

Studiile in vitro au demonstrat că vit. K2 are proprietăți antitumorale: reduce ritmul de creștere a tumorilor și riscul de metastaze.

Vitamina K2 și ficatul

Cercetările au demonstrat o capacitate de regenerare a celulelor hepatice sub acțiune vit. K2. Așa se explică utilizarea ei la cazurile de ciroză hepatică sau carcinom hepatocelular.

Vitamina K2 și bolile renale cronice

Vit. K2 are rezultate promițătoare îmbunătățind funcția rinichiului prin efectul benefic asupra arterei renale.

Vitamina K2 și bolile neurologice

Vit. K2 are efect protector asupra funcției neuronale. Sunt deja studii asupra efectelor în boli neurodegenerative ca boala Parkinson și scleroza multiplă.

Vit. K2 pare să aibă și efect de încetinire a progresiei demenței Alzheimer.

Află mai mult ABC-ul vitaminelor în bolile de rinichi

Influențează vitamina K2 coagularea sângelui?

Un studiu publicat în 2020 a investigat efectele vitaminei K2 administrată ca supliment, asupra coagulării sângelui la oamenii sănătoși.

Au fost incluși în studiu 40 de voluntari cu vârste între 25-40 ani care au primit câte 90 micrograme vit. k2 timp de 30 de zile.

Ulterior au fost efectuate teste de coagulare obișnuite: INR (international normalized ratio), APTT (timp de tromboplastina partial activată) și dozarea factorilor de coagulare produși de organism.

Concluzia a fost că la această doză, vitamina K2 nu influențează coagularea.

Există însă și studii efectuate la persoane cu tratament anticoagulant din categoria trombostopului.

La aceștia, administrarea de vitamina K2 are efect opus tratamentului anticoagulant și trebuie evitată.

Află mai mult ⮕ Medicamente și alimente care fluidifică sângele

Sunt utile suplimentele cu vit.K2?

Specialiștii ne asigură că deficitul de vitamina K este foarte rar. Majoritatea ne procurăm suficient din alimente.

Suplimentele cu multivitamine pot conține ambele forme de vitamina K. Dar există și preparate combinate, cum este preparatul K2+D3, cu vitamina K2 în concentrații diferite.

De exemplu:

Concentrațiile de K1 și K2 diferă și trebuie verificate.

Medicul ar trebui să fie consultat dacă dorim să luăm suplimente cu vitamina K, mai ales dacă avem probleme de coagulare a sângelui sau tratament anticoagulant.

Nu este stabilită o doză recomandată pentru suplimentele cu vit. K2 nici de către autoritățile europene, nici de cele americane în domeniul reglementării medicamentelor.

Citește mai departe…

Deficitul de vitamina K: cum ne dăm seama?
Colagen pentru piele și articulații: eficiență și recomandări
Vitamina D: beneficii, nivel optim, necesar zilnic
Femeia peste 50 ani: 3 schimbări obligatorii de dietă
Regim alimentar în osteoporoză

Bibliografie
2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă