Acalazia poate fi cauza arsurilor gastrice și a dificultății la înghițire

Acalazia poate fi motivul pentru care apar tulburări de înghițire, durere în piept sau senzație de arsuri gastrice. Este o afecțiune rară ( 1 la 10 000 de persoane) care apare în egală măsură la femei și bărbați, mai ales între 25-60 ani.

Cauza simptomelor este o tulburare de motilitate (mișcare) a musculaturii esofagului și incapacitatea de relaxare a sfincterului (inelului) aflat la intrarea esofagului în stomac. Alimentele nu se deplasează cu ușurință de-a lungul esofagului, iar la intrarea în stomac întâlnesc sfincterul aflat în tensiune exagerată. Astfel se explică tulburările de înghițire (disfagia).

Cauza exactă a acalaziei nu este pe deplin lămurită, iar tratamentul se face numai în centre specializate cu experiență în rezolvarea acestei tulburări.

Acalazia: simptome

Mișcările peristaltice ritmice ale esofagului sunt afectate în acalazie, dar și sfincterul aflat la intrarea esofagului în stomac. Tensiunea crescută a acestui sfincter, incapacitatea de relaxare corespunzătoare, explică cea mai mare parte a simptomelor.

Simptomele acalaziei includ:

• disfagie (tulburări de înghițire)
• regurgitare (bolul alimentar sau chiar lichidele se reîntorc către cavitatea bucală)
• durere în piept
• senzație de arsuri gastrice
• scădere în greutate

Ce legătură are acalazia cu sistemul imunitar?

Cercetările sugerează că acalazia ar putea fi o boală autoimună.

Un studiu european a analizat ADN-ul persoanelor cu acalazie și l-a comparat cu al celor sănătoși. A descoperit 33 de mici modificări genetice (numite polimorfisme) legate de această boală.

Toate aceste modificări se află într-o zonă a ADN-ului (pe cromozomul 6) care este implicată și în alte boli autoimune, cum ar fi:

• scleroza multiplă
• lupusul
• diabetul de tip 1

Datele întăresc ideea că sistemul imunitar ar putea ataca din greșeală propriile celule nervoase care controlează esofagul, ducând la apariția acalaziei.

Un alt studiu clinic care a investigat asocierea acalaziei cu boli autoimune a făcut câteva observații interesante.

Comparativ cu pacienții cu reflux gastroesofagian de alte cauze, cei cu acalazie:

• au avut de 3,8 ori mai multe șanse să aibă o boală autoimună
• de 3 ori mai multe șanse să aibă probleme cu tiroida
• de 3 ori mai multe șanse să sufere de o boală inflamatorie cronică

Alte ipoteze despre cauzele acalaziei

Afectarea nervilor sau modificări structurale ale esofagului pot duce la probleme de motilitate, care afectează digestia și confortul la înghițire.

Tulburările de motilitate esofagiană sunt mai frecvente în anumite condiții medicale.

Cercetările arată că persoanele cu leziuni ale măduvei spinării (paraplegie sau tetraplegie) au un risc crescut de tulburări ale motilității esofagului.

Un studiu a analizat:

• 25 de pacienți cu leziuni medulare
• 14 persoane sănătoase

Rezultate:

• 84% dintre pacienții cu leziuni medulare aveau cel puțin o problemă de motilitate esofagiană.
• doar 7% dintre persoanele sănătoase aveau astfel de probleme.

Printre tulburările observate:

• acalazie tip II și III (forme de blocaj la nivelul esofagului)
• obstrucție la joncțiunea dintre esofag și stomac
• esofag cu contracții exagerate
• probleme de peristaltism (mișcările de împingere a alimentelor) – frecvente și variate

Alte cazuri în care apar tulburări de motilitate esofagiană:

• la persoane cu anorexie nervoasă
• după tratamentul varicelor esofagiene (care apar în cazurile de ciroză) prin scleroterapie endoscopică – unde pot apărea probleme precum un sfincter esofagian inferior slăbit și contracții slabe ale esofagului.

Acalazia: diagnostic

Manometria esofagiană (testul de bază)
Acest test măsoară cum se mișcă musculatura esofagului. În cazul acalaziei, se observă:

• Relaxare incompletă la înghițire a sfincterului esofagian inferior dintre esofag și stomac
• Presiune ridicată în acest sfincter, chiar și în repaus
• Lipsa mișcărilor normale ale esofagului care împing mâncarea spre stomac (peristaltism)

Aceste date ajută medicul să clasifice tipul de acalazie (conform Clasificării Chicago) și să aleagă cel mai potrivit tratament.

Testul cu bariu
Este o radiografie specială în care pacientul bea un lichid alb numit bariu, care „colorează” esofagul pe imaginea radiologică.

În acalazie, apar două semne tipice:

• Imaginea în „cioc de pasăre” la capătul esofagului
• Dilaterea (lărgirea) esofagului, deasupra zonei blocate

Monitorizarea pH-ului esofagian (pe 24 de ore sau mai mult)
Se face pentru a exclude boala de reflux și pentru a vedea dacă un eventual reflux este provocat de tratamentele pentru acalazie.

Endoscopie digestivă superioară (esofagogastroduodenoscopie)
Se introduce un tub subțire cu o cameră pentru a vedea interiorul esofagului și stomacului. Ajută la excluderea cancerului în zona unde se întâlnesc esofagul și stomacul (joncțiunea esogastrică).

Ecografie endoscopică (numai dacă se suspectează o tumoare)
O investigație mai detaliată, făcută cu ajutorul endoscopului, care poate detecta formațiuni sau tumori ascunse în pereții esofagului.

Acalazia: variante de tratament

Există mai multe opțiuni moderne pentru tratarea acalaziei, iar alegerea corectă depinde de fiecare pacient în parte. Consultația și tratamentul se face în centre specializate în afecțiuni gastroenterologice și cu experiență în tratarea acalaziei.

Ghidul publicat de Colegiul American de Gastroenterologie indică metodele de tratament.

Tratament inițial (la alegere, în funcție de caz):

• Terapie medicamentoasă
• Dilatare pneumatică (lărgirea sfincterului esofagian cu ajutorul unui balon)
• Miotomie chirurgicală (secționarea mușchiului care nu se relaxează)
• Miotomie endoscopică orală (POEM) – o procedură modernă, minim invazivă, realizată cu ajutorul unui endoscop introdus pe cale orală

Terapia cu botox (toxina botulinică)

Pentru pacienții vârstnici sau fragili, care nu pot suporta dilatarea sau operația, există o opțiune mai blândă: injectarea endoscopică de toxină botulinică (Botox) direct în mușchiul sfincterului esofagian inferior.

Toxina botulinică blochează eliberarea unei substanțe numite acetilcolină, care este responsabilă pentru contracția mușchilor. Prin blocarea ei, mușchiul se relaxează, ceea ce permite alimentelor să treacă mai ușor în stomac.

Această procedură este minim invazivă, se face cu ajutorul unui endoscop și este utilă în special pentru calmarea simptomelor acalaziei la pacienții care nu pot fi supuși altor tratamente mai agresive

Terapie medicamentoasă
Este recomandată pacienților care nu pot sau nu doresc să facă intervenții și nu răspund la botox.

Se folosesc:

• Nitrați
• Blocante ale canalelor de calciu – medicamente care relaxează esofagul

Citește mai departe…

Disfagia (tulburările de înghițire): cauze posibile, simptome, tratament
Spasmul esofagian: poate fi cauza durerilor în piept
Durerea în piept care vine și pleacă: este inima de vină?
Esofagita: de ce apar arsuri gastrice și nod în gât?