Caută
Acasă Blog Pagina 29

Regim pentru gută: principii de bază

Servus Med
-
0
Regim pentru gută: principii de bază

Guta este un tip de artrită inflamatorie cauzată de depunerea cristalelor de acid uric la nivelul articulațiilor. Regimul alimentar pentru gută joacă un rol important, alături de medicație, în reducerea nivelului de acid uric și a frecvenței frecvenței atacurilor de gută.

Guta apare frecvent asociată cu alte afecțiuni: sindrom metabolic, hipertensiune și boli coronariene. Respectarea dietei are efecte benefice și asupra acestor afecțiuni asociate gutei.

Guta și sindromul metabolic

Aproape 63% din persoanele cu gută au sindrom metabolic. Diagnosticul de sindrom metabolic presupune:

-obezitate de tip abdominal (circumferința taliei mai mare de 94 cm la bărbat și mai mare de 80 cm la femeie)

plus 2 din următoarele 4 criterii:

  • trigliceride în sânge mai mari de 150 mg/dl
  • HDL- colesterol mai mic de 40 mg/dl
  • tensiune arterială mare, peste 130/85  mmHg
  • diabet zaharat tip 2 diagnosticat sau glicemia pe nemâncate peste 100 mg/dl (5,6 mmol/l)

Hipertensiunea la cei cu gută este direct proporțională cu nivelul acidului uric în sânge. De asemenea, riscul de infarct miocardic este crescut cu peste 25% față de persoanele fără gută.

Regimul alimentar joacă un rol important atât în reducerea nivelului de acid uric, dar și în corectarea componentelor sindromului metabolic.

Află mai mult ⮕ Ce este sindromul metabolic și cum putem preveni?

Regim alimentar pentru gută: principii de bază

1. Înlocuirea proteinelor de origine animală cu cele de origine vegetală

Degradarea purinelor duce la formarea de acid uric. Iar creșterea acidului uric în sânge poate duce la depunerea cristalelor de acid uric la nivelul articulațiilor.

Alimente bogate în purine: carnea, organele, fructe de mare, legume cu conținut mare de proteine (de exemplu edamame, fasole, linte, năut, quinoa) și ciuperci.

Mult timp s-a recomandat evitarea tuturor acestor alimente pentru a evita atacurile de gută.

Studii recente au demonstrat că:

  • este importantă sursa de proteine: fiecare porție de carne în plus pe zi crește riscul de gută cu 21%, în timp ce proteinele din surse vegetale nu cresc acest risc
  • dieta vegetariană scade nivelul de acid uric și este actualmente considerată o dietă promițătoare în tratamentul gutei

Află mai mult ⮕ Proteine: sursa este mai importantă decât cantitatea

2. Evitarea băuturilor îndulcite în dieta pentru gută

  • fructoza provenită din siropul de porumb este îndulcitorul folosit în industria producătoare de băuturi răcoritoare
  • fructoza este singurul carbohidrat cunoscut care crește direct acidul uric
  • tot fructoza predispune și la apariția rezistenței la insulină și a sindromului metabolic
  • studiile recente demonstrează legătura directă între consumul așa-numitelor ”soft-drinks” și creșterea acidului uric

3. Consumul de produse lactate degresate

Consumul unei porții de lapte degresat sau iaurt cu grăsimi puține, chiar și o dată la două zile, conduce la reducerea nivelului de acid uric în sânge.

Află mai mult ⮕ Acid uric: 2 motive ca să iei corect tratamentul de guta

4. Cafea și ceai, avem voie?

  • nivelul de acid uric scade odată cu creșterea cantității de cafea băute
  • efectul este același și la cafeaua decofeinizată, pentru că nu cafeina este cea care reduce acidul uric
  • ceaiul nu influențează în niciun fel riscul de gută

5. Evitarea alcoolului

Riscul de gută este semnificativ mai mare la cei ce consumă alcool comparativ cu persoanele care nu consumă deloc

Există însă diferențe și între tipurile de băuturi alcoolice consumate:

  • berea crește cel mai mult nivelul acidului uric: 1 bere pe săptămână crește acidul uric cu 0,03 mg/ dl
  • efectul este același și pentru berea fără alcool
  • consumul de vin nu produce creșterea acidului uric în sânge; atenție însă la celelalte efecte negative ale excesului de alcool

Află mai mult ⮕ Guta: Este consumul de carne singurul vinovat?

6. Vitamina C

  • vitamina C stimulează eliminarea acidului uric și scade și producția de urați
  • mai multe studii au comparat loturi de persoane cu gută la care s-au administrat suplimente cu vitamina C cu altele la care nu s-a suplimentat această vitamină
  • rezultatele au arătat că efectul benefic al vitaminei C apare la doze de minimum 500 mg/ zi

7. Cireșele

Cercetările arată efectul benefic clar al consumului de cireșe, dar încă nu se poate stabili o cantitate recomandată.

8. Menținerea greutății corporale optime

Greutatea corporală raportată la înălțime ne permite să calculăm Indicele de Masă Corporală (IMC).

Riscul de gută crește direct proporțional cu greutatea
Față de o persoană cu Indice de Masă Corporală de 20 (normal), riscul de gută crește la 78% pentru cei cu IMC 25, 267% la cei cu IMC 30, 362% la cei cu IMC 35, 464% la cei cu IMC 40

Citește mai departe…

Vegan sau vegetarian: Care este diferența?
6 alimente bogate în vitamina C în afară de citrice
Cum poate fi evitată declanșarea gutei?
Hiperuricemia: semne, depistare, tratament
Ce este pseudoguta?

Bibliografie
  • The American Journal of Medicine – Update on Importance of Diet in Gout, 2019
  • Clinical Nutrition – Vegetarian diet and risk of gout in two separate prospective cohort studies, 2019
  • Centers for Disease Control and Prevention – Gout
  • Nutrients – Dietary Interventions for Gout and Effect on Cardiovascular Risk Factors: A Systematic Review2019

Acid uric: 2 motive să iei corect tratamentul de gută

Servus Med
-
0
Acid uric: 2 motive să iei corect tratamentul de gută

Guta este o formă de artrită în care apare inflamație la nivelul articulațiilor și depuneri de cristale de acid uric. Se însoțește de dureri articulare care apar brusc și constituie criza de guta. Tratamentul care scade nivelul de acid uric din sânge reduce frecvența atacurilor de gută și deteriorarea articulațiilor. Dar are și alte efecte pozitive.

Două studii clinice aduc dovezi medicale importante care ne conving de importanța tratamentului de scădere a acidului uric.

Guta dublează riscul de insuficiență renală

Cel mai larg studiu pe această temă a fost publicat în 2019 în British Medical Journal și a inclus 620 000 de persoane.

Cercetătorii au urmărit 68 897 de persoane cu gută mai mult de 3 ani și au comparat evoluția spre insuficiență renală cu un lot de 554 964 de persoane fără gută.

La o anumită proporție din totalul celor 620 000 de persoane a apărut insuficiența renală cu dublarea nivelului creatininei, dializă sau transplant.

Se știa dinainte că acidul uric poate afecta funcția renală. Mai ales că litiaza renală urică este o altă complicație a persoanelor cu acid uric crescut.

Surpriza a fost proporția foarte mare a pacienților cu gută care au ajuns la insuficiență renală. Procentul a fost cu 200% mai mare decât la persoanele fără gută.

Guta și acidul uric crescut sunt, deci, factori de risc importanți pentru deteriorarea funcției rinichilor. Unul din doi pacienți cu gută ajunge să dezvolte insuficiență renală.

Află mai mult ➡ Criza de gută: Ce trebuie să faci?

Tratamentul pentru acid uric nu are efecte secundare semnificative

Un studiu prezentat anul acesta la întâlnirea anuală a American College of Rheumatology, demonstrează că alopurinol și febuxostat sunt foarte eficiente în reducerea nivelului de acid uric din sânge. Și nu au risc de toxicitate cardiacă..

Acidul uric este un produs al metabolismului normal. Dar, în gută, se acumulează în exces, iar cristalele de acid uric se depun în articulații.

Primul simptom este o durere foarte intensă, cel mai frecvent la nivelul degetului mare de la picior. Tratamentul gutei are ca obiectiv principal reducerea nivelului de acid uric.

Studiul cercetătorilor americani a inclus 940 de persoane cu gută și cu concentrații serice de acid uric peste 6,8 mg/ dl.

Participanții la studiu au primit fie alopurinol, fie febuxostat, fie placebo.
Iar urmărirea a durat între 2017 și 2019.

Dozele administrate de alopurinol au fost între 100-800 mg. Iar febuxostat între 40-120 mg/zi.

În paralel pacienții au primit antiinflamatoare pentru durere.

Efectele tratamentului au fost foarte bune: 80% din pacienti au atins acid uric sub 6 mg/dl, iar peste 90% au avut valori sub 6,8 mg/dl.

La finalul fazei a-3-a a studiului, doar 35% din pacienții care au primit alopurinol au mai prezentat un atac de gută.
Pentru febuxostat procentul a fost de 42%.

Concluziile studiului sunt:
• alopurinol nu este inferior febuxostat
• efectele secundare cardiovasculare nu sunt notabile nici pentru alopurinol, nici pentru febuxostat
• efectele secundare nu au fost mai importante la persoane cu gută și insuficiență renală
• eficiența a fost de 80-90% în scăderea nivelului de acid uric
• efectul s-a menținut și după 1 an

Citește mai departe…

Acid uric crescut sau hiperuricemie: semne, depistare, tratament
Guta: Este consumul de carne singurul vinovat?
Tratament pentru gută: Remedii pentru durere și inflamație
Declanșarea gutei poate fi evitată
Medicamente antiinflamatoare utile la durere de genunchi

Bibliografie

Balonare: cauze, prevenire, remedii

Servus Med
-
0
Balonare: cauze, prevenire, remedii

Acumularea excesivă de gaze intestinale provoacă balonare și rar este un simptom care să ne îngrijoreze pentru că se întâmplă ocazional și este legat, de obicei, alimentele consumate sau de constipație.

Balonarea poate fi și semnul unei afecțiuni digestive sau de altă natură, dar atunci nu este singurul simptom.

Balonarea poate fi însoțită de simptome alarmante cum sunt prezența de sânge în scaun, scădere în greutate sau dificultăți de înghițire și atunci balonarea ne trimite la medicul gastroenterolog pentru investigații.

Ce cauze are balonarea?

Balonare reprezintă distensia abdomenului însoțită de senzația de preaplin și de crampe abdominale.

Sunt 3 mecanisme prin care se produce balonarea (distensia abdominală):

  • acumularea de gaz
  • acumularea de fluide sau grăsime
  • modificarea organelor și țesuturilor din abdomen

Dacă balonarea este continuă, este vorba despre acumulare de fluide (ascita) sau grăsime (obezitate) și modificări ale țesuturilor și organelor intraabdominale (de exemplu, tumori intraabdominale sau constipația care generează compresie pe celelalte organe).

Dacă balonarea apare intermitent, este vorba despre exces de gaze sau fluide în stomac și intestine.

Unele cauze țin de comportamentul nostru alimentar:

  • mâncăm prea mult
  • mâncăm prea repede și înghițim aer
  • alimente bogate în fibre – pot cauza balonare, mai ales dacă nu suntem obișnuiți cu ele
  • alcoolul sau băuturi alcoolice carbogazoase pot irita mucoasa gastrică și pot provoca gastrita alcoolică însoțită de balonare

Alte cauze de balonare:

Persoanele cu intoleranță la lactoză nu posedă enzima numită lactază care permite o bună digeatie a produselor lactate.
De aceea, la aceste persoane apare balonare și greață în decurs de 30 min- 2 ore de la ingestia de lapte sau produse lactate.

Intoleranța la lactoză este altceva decât alergia la lapte.

  • boala celiacă și sensibilitatea la gluten
    Persoanele cu boala celiacă (celiachie) sau cu sensibilitate la gluten, simt balonare după ce consumă alimente cu gluten.
  • colon iritabil
  • sindrom premenstrual
    Modificările hormonale din timpul ciclului menstrual pot conduce la reținerea unei cantități mai mari de fluide în organism și pot fi și cauza balonării.

Ce alimente duc la formare de gaze în exces?

Stomacul și intestinul subțire nu digeră în totalitate anumiți carbohidrați. Carbohidrații nedigerați ajung în intestinul gros care conține bacterii. Aceste bacterii continuă digestia carbohidraților și produc gazele (hidrogen, metan, dioxid de carbon)

Zaharuri

Zaharurile care sunt mai puțin digerabile sunt lactoza (din lapte), sorbitol (folosit ca îndulcitor) și fructoza ( în siropul de porumb folosit în industria alimentară ca îndulcitor)

Polizaharide sau amidonuri: grâu, ovăz, cartofi, porumb, orez

Alimentele care produc gaze sunt prescurtate cu acronimul FODMAP care înseamnă Oligozaharide, Dizaharide, Monozaharide și Polioli Fermentabile.

Sunt multe alimente care se încadrează în categoria FODMAP și este dificil să le eliminăm pe toate. Dar pentru a evita balonarea putem urmări să nu asociem mai multe alimente din această categorie.

Oligozaharide:
  • Vegetale: sparanghel, usturoi, praz, ceapa, salata
  • Cereale: orz, secară, grâu
  • Nuci: fistic, caju
  • Leguminoase: fasole, năut, linte, soia
Dizaharide:
  • Lapte
  • Produse lactate: iaurt, brânză, înghețată, margarina

Monozaharide:

  • Fructe: mere, pere, mango, smochine
  • Siropuri bogate în fructoză
Polioli
  • Fructe: mere, piersici, cireșe, prune, nectarine
  • Legume: conopida, ciuperci, dovleac
  • Îndulcitori: sorbitol, manitol, xilitol

Află mai mult ⮕ Dieta low FODMAP pentru colon iritabil

Cum prevenim balonarea?

  • Nu mânca prea mult – sunt preferabile porțiile mai mici și mai dese atunci când suferi de balonare
  • Mănâncă mai încet – înghițirea rapidă a alimentelor antrenează și aer și poate duce la balonare
  • Evită asocierea mai multor alimentele care produc gaze
  • Adaugă progresiv alimente bogate în fibre – alimentele cu fibre au multe beneficii, dar pot cauza gaze și balonare; se recomandă introducerea lor progresiv în dietă
  • Evită băuturi carbogazoase
  • Exercițiile fizice, mișcarea ușoară ajută la eliminarea gazelor

Află mai mult ⮕ 7 remedii pentru durere de burtă și balonare

Balonare: tratament

Dacă măsurile de prevenire a balonării nu sunt suficiente:

∎ antiacide cu simeticonă – 2-4 linguri la 1-2h după masă

∎ cărbune activat administrat imediat înainte de masă și încă o dată la 1h după masa. Poate reduce gazele substanțial.

∎ bismut subsalicilat poate reduce mirosul produs de gaze

∎ probiotice – bacterii utile care se găsesc în iaurt, kefir sau suplimente alimentare

∎ enzime digestive care pot ajuta digestia la persoane cu diferite deficiențe ale acestor enzime (de exemplu, în intoleranța la lactoză este utilă enzima numită lactaza)

∎ laxative pentru combaterea constipației, dacă aceasta este cauza balonării

∎ medicamente pentru a îmbunătăți motilitatea intestinală pentru persoanele cu colon iritabil

Află mai mult ⮕ Cum ajuți bacteriile intestinale dacă ai colon iritabil?

Când trebuie să mergi la medic pentru balonare?

Balonarea este rar semnul unei afecțiuni grave.

Dacă balonarea este însoțită de durere abdominală, diaree, sânge în scaun, vărsături ar putea fi vorba despre:

Simptomele asociate cu balonarea trebuie să ne trimită la medicul gastroenterolog.

Dacă balonarea este continuă, mai degrabă decât intermitentă, atunci cauza este creșterea în volum a organelor abdominale: tumori, ascita, obezitate.
De exemplu, cancerul de ovar are între primele simptome balonarea.

Dacă balonarea este intermitentă și este însoțită de creșterea producției de gaze și flatulență atunci digestia și dieta sunt cauzele.

Dacă balonarea este observată după consumul de lapte (lactoza), sorbitol sau fructoză atunci aceste zaharuri sunt de vină.

Cauza balonării trebuie lămurită înainte de a ne autotrata cu suplimente alimentare.

Citește mai mult…

Colon iritabil. Nu mai știi ce să mănânci ca să fie bine?
Cancer de ovar: 6 simptome surprinzătoare
Sânge în scaun: 10 cauze digestive
Condimente care te scapă de balonare
Helicobacter pylori: simptome digestive frecvente

Bibliografie

Durerea abdominală la copii: cauze posibile

Servus Med
-
0
Durerea abdominală la copii: cauze posibile

Durerea abdominală la copii este destul de frecventă, dar are durată scurtă (ore) și, de cele mai multe ori, nu necesită tratament. Dacă problema persistă sau durerea abdominală este severă cum este în cazul apendicitei, este nevoie de intervenția medicului.

Durerile abdominale sau durerea de stomac pot apărea și atunci când copiii sunt îngrijorați pentru ei înșiși sau pentru cei din jurul lor. Stresul și anxietatea sunt explicația durerii, iar simptomele nu sunt simulate.

Contează mult și localizarea durerii pentru că poate sugera cauza.

Durerea abdominală în partea dreaptă poate sugera o apendicită., în timp ce durerea în partea stângă este, mai degrabă cauzată de constipație.

Durerea în partea superioară a abdomenului poate fi cauzată de indigestie. Iar durerea în jurul ombilicului nu este, de regulă, îngrijorătoare fiind cauzată de stres sau un aliment nepotrivit.

Durerea abdominală la copii: cauze posibile

Constipația

Constipația poate explica durerea abdominală la copiii mai mari și, mai rar la copiii mici. De cele mai multe ori cauza constipației este ușor de identificat:

  • hidratare insuficientă
  • absența din alimentație a fructelor și legumelor bogate în fibre
  • alimentația fără cerealelor integrale

Află mai mult ⮕ Constipația la copii: cauze și remedii eficiente

Infecția urinară

Infecția urinară este mult mai frecventă la fete decât la băieți. Poate provoca durere abdominală joasă, în zona vezicii urinare.

Durerea abdominală nu este singurul simptom. Senzația de a urina este frecventă, iar urina este tulbure și urât mirositoare. Copiii mici scapă urina.

Febra nu este obligatorie în infecțiile urinare la copii, dar poate exista.

Tratamentul antibiotic rezolvă și infecția și durerea abdominală.

Află mai mult ⮕ Infecții urinare la bebeluși și copii. Simptome după vârstă

Faringita streptococică

Faringita provocată de infecția cu Streptococ apare frecvent la copiii peste 2 ani. Durerea în gât se însoțește de febră și dureri abdominale.

Medicul va confirma infecția, iar tratamentul cu antibiotic este necesar deoarece consecințele unei infecții streptococice netratate pot fi serioase.

Faringita streptococică debutează brusc, cu febră, și nu provoacă tuse. Netratată se poate complica cu reumatism articular acut.

Află mai mult ⮕ Faringita streptococică versus faringita virală

Alergia la lapte poate provoca durerea abdominală

Alergia la lapte este reacția sistemului imunitar la proteinele din lapte și este una din cele mai frecvente alergii alimentare la copii.

Durerea abdominală poate fi însoțită de vărsături, diaree, sânge în scaun și erupție cutanată.

Alergia la lapte este diferită de intoleranța la lactoză în care copilul nu are suficiente enzime cu care să digere laptele.

Află mai mult ⮕ Intoleranța la lactoză versus alergia la lapte

Apendicita

Apendicita este o urgență medicală. Rar apare sub vârsta de 3 ani.

Durerea abdominală este localizată mai întâi în centrul abdomenului, în jurul ombilicului. Dar treptat coboară în partea dreaptă.

Alte semne de apendicită care însoțesc durerea:

  • febra
  • greața
  • vărsăturile
  • apetit scăzut
  • constipație
  • oprirea tranzitului intestinal pentru gaze
  • diaree

Stres emoțional

La vârsta școlară, copiii se pot plânge din când în când de dureri abdominale care nu au o cauză evidentă.

Durerea apare, dispare și reapare și este, de multe ori, legată de activitățile școlare care-i sunt neplăcute.

Acest tip de durere provocată de stresul emoțional nu este însoțită de febră, vărsături, diaree, tuse sau senzație de slăbiciune.

Când să mergi cu copilul la medic pentru durerea abdominală?

Dacă durerea abdominală durează mai mult de 3-5 ore sau se agravează, dacă există și febră, durere în gât sau copilul este lipsit de energie, medicul pediatru trebuie contactat.

Cele mai mute dureri abdominale nu sunt severă și îți oferă timp să observi copilul. Între timp poți aplica unele măsuri utile:

  • evitarea alimentelor grase
  • hidratarea suficientă
  • mese mai dese și porții mai mici
  • excluderea alimentelor care produc gaze
  • alimente bogate în fibre, fructe și legume

Citește mai departe…

11 alimente care combat constipația la copii
Febra la copii: semne de alarmă
Astmul și alergiile alimentare: au legătură?
Traumatisme emoționale în copilărie: ce consecințe sunt?
Refluxul vezico-ureteral poate fi cauza infecțiilor urinare repetate

Bibliografie

Jocul în educația copilului: este doar o pauză de la învățat?

Servus Med
-
0
Jocul în educația copilului: este doar o pauză de la învățat?

Învățarea este definită automat ca ceea ce se face la școală. Jocul este o pauză de la învățat. Din acest punct de vedere, vacanța de vară este doar o pauză mult prea lungă.

Dar există și un alt mod de a vedea lucrurile: joaca este învățare. La joacă învață copiii cele mai importante lecții ale vieții, cele care nu se pot învăța la școală.

Ca să învețe bine aceste lecții, copiii trebuie să se joace mult și de multe ori, fără interferența adulților.

Acesta este unghiul de vedere din care ne invită să vedem educația şi jocul în educaţie Peter Gray, psiholog și cercetător la Boston College, autorul cărților ”Free to learn” (2013) și ”Psychology” (2011).

Jocul în educația copilului

Jocul ca o pauză de la învăţat

Articolul de azi rezumă punctul său de vedere care ni se pare interesant în condițiile în care și copiii noștri sunt supraîncărcați cu teme, chiar și cu ”teme de vacanță”.

Perioada vacanței nu mai este demult văzută ca o ușă deschisă spre alte moduri de cunoaștere, ci doar ca ”ceva” inconvenient, care întrerupe șirul ”învățării adevărate”.
Despre timpul pentru joaca nici nu poate fi vorba! Iar despre jocul în educaţie nici atât!

Cultura învățării pentru a performa la teste nu putea conduce în altă parte. A reușit să omoare dorința naturală a omului de a cunoaște, cea care nu are nevoie de stimulente, teme și alte constrângeri ca să persiste și să fie practicată cu plăcere.

Află mai mult ⮕ Cum să construiești o relație bazată pe încredere cu tinerii

Joaca este învăţare

Principiul ”longlife learning” nu va putea fi atins cu modul actual de a face educație. Este clar că ceva trebuie să schimbăm noi, ca adulți. Pentru asta trebuie luate în considerare mai multe puncte de vedere. Iar schimbarea ar trebui să pornească de acasă.

Niciodată o instituție nu va putea face mai mult decât un părinte care ”stă aproape”. De aceea ar trebui introdus jocul în educaţie, ca un prim pas spre viitorul copilului.

Performanțele academice și, chiar scorul IQ, depinde foarte mult de stilul de parenting, de încrederea pe care o insuflăm copilului. Este dovedit că inteligența nu este un simplu dat genetic.

Teoria practică a învățării

Dar să ne întoarcem la Peter Gray, psiholog evoluționist, cum se definește el însuși, și să vedem cum gândește și cum argumentează:

”Toți puii de mamifere se joacă. De ce? De ce ar cheltui energie și și-ar risca viața jucându-se când ar putea doar să stea? Acesta este genul de întrebare pe care o poate pune un psiholog evoluționist.”

Primul care și-a pus această întrebare, din perspectiva darwiniană, a fost filozoful german KARL GROSS – ”The Play of Animals”- 1898. El a argumentat că joaca este un mecanism de selecție naturală care îi asigură animalului practica abilităților pentru a reuși să supraviețuiască și să se reproducă.

Aceasta se numește astăzi ”teoria practică a învățării” și este larg acceptată de cercetători.

Gross și-a continuat argumentarea într-o carte ulterioară – ”The Play of Man” (1901) în care și-a extins raționamentul asupra oamenilor. El a accentuat faptul că, oamenii având mai multe de învățat decât animalele, sunt, în consecință, cele mai jucăușe dintre acestea.

”Copiii au nevoie să învețe diferite aptitudini în funcție de cultura în care se dezvoltă. De aceea, selecția naturală la om îi împinge pe copii să observe toate activitățile adulților și să le integreze în joc.”

Află mai mult ⮕ 10 secrete de parenting de la experți

Jocul în educația copilului

Jocul social dezvoltă abilitățile sociale

Acesta este punctul de pornire al cercetărilor lui Gray și face, pe baza lui, câteva observații pertinente:

” Pentru a avea o căsnicie fericită sau prieteni buni sau colegi buni la serviciu, trebuie să știi să interacționezi cu alți oameni. Jocul social este academia la care se învață abilitățile sociale.”

Jocurile sociale implică o mulțime de negocieri și compromisuri. De exemplu, dacă Betty încearcă să facă ea toate regulile jocului și nu acordă atenție celorlalți parteneri, aceștia o vor abandona și vor începe alt joc în altă parte.

Acesta este un semnal pentru Betty că data viitoare trebuie să fie mai atentă. Pentru a avea farmec jocul social, trebuie să fii sigur pe tine, dar nu dominator.

Urmăriți orice grup de copii jucându-se și veți vedea negocieri și compromisuri multiple. De exemplu, preșcolarii care se joacă ”de-a casa”, pierd mai mult timp discutând despre cum să se joace (negociază) decât jucându-se.

Regula de aur a jocului social este ”Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”. Copiii exersează asta permanent în jocurile lor. Egalitatea în joc vine din respectarea diferențelor și luarea în considerare a nevoilor și dorințelor fiecăruia.

Nu suntem egal de puternici, egal de isteți, egal de sănătoși, dar merităm în mod egal respect și satisfacerea necesităților noastre.

Deci, jocul îi învață aptitudinile sociale fără de care viața ar fi mizerabilă.

Află mai mult ⮕ Cum dezvoltăm abilități sociale utile copiilor

Jocul social controleaza sentimentele negative

” Jocul îi învață și cum să controleze emoțiile negative, ca frica și furia. Copiii experimentează furia când se joacă. Furia se naște din incapacitatea de a câștiga o dispută sau dintr-o îmbrânceală. Dar copiii care doresc să continue să se joace trebuie să-și controleze furia. Tantrumurile merg când sunt doar cu părinții, dar niciodată nu merg cu partenerii de joacă.”

Astfel învață să-și controleze furia și agresivitatea prin jocul social.

La școală și în multe alte situații, adultul ia decizii și rezolvă problemele copilului. Copilul este slab și vulnerabil.

La joacă, copilul este puternic!

” În lumea jocului el practică, de fapt, ce înseamnă să fii adult.”

Noi considerăm joaca o copilărie, dar pentru copil este o practică de a fi adult: cu autocontrol și responsabilități.

Dacă îi împiedicăm să se joace, îi privăm de a practica postura de adult, creăm oameni care vor trece prin viață cu o atitudine de dependență și victimizare, cu senzația că, totdeauna, trebuie să existe o autoritate care să le spună ce trebuie să facă și să le rezolve problemele.

În ultimele decade, noi, ca societate, am condus un experiment al privării de joc a copiilor noștri. Astăzi copiii sunt lipsiți de joacă față de anii 60 sau mai înainte. Nu este bine. Printre altele, acest lucru deschide calea spre anxietate, depresie, suicid,narcisism și pierderea creativității. Este timpul ca acest experiment să înceteze.

Află mai mult ⮕ Traumatisme emoționale în copilărie: ce consecințe sunt?

Jocul în educaţia copilului

Unul dintre clișeele pe care le servim copiilor şi adolescenţilor este: Caută-ţi şi urmează- ţi o pasiune!

Pledoaria lui Peter Gray este de a oferi timpul necesar pentru această căutare. Jocul este, prin definiţie, ceva ce copilul face din pasiune.
De aceea jocul în educaţie ar trebui să fie piatra de temelie pe care să se construiască viitoarele pasiuni şi interese ale adultului.
Copilul îşi va petrece timpul numai cu activităţi de care este interesat. Motivaţia acumulării diferitelor abilităţi şi cunoştinţe va fi ghidată numai de interes.

Einstein, de exemplu, se referea la activităţile lui legate de matematică şi fizică teoretică cu expresia „jocuri combinatorice”. Dar, aşa cum se ştie din biografia lui, şcoala aproape reuşise să omoare această pasiune.

Poate că principala greşeală a adulţilor este faptul că îşi evaluează copilul mereu în raport cu ceilalţi şi îi pretinde performanţe comparabile. Doar că oamenii sunt foarte diferiţi încă de când sunt copii. Conduita optimă ar fi să îi ajutăm să găsească adevăratele interese şi pasiuni, adevărate pentru ei înşişi.

Jocul în educaţie este una dintre modalităţile de a face acest lucru.

Citește mai departe…

Putem influența inteligența copilului prin educație?
Promisiunea nerespectată: cum te analizează copilul?
Prietenii imaginari ai copilului: să te îngrijoreze sau este de bine?

Cum dezvolți vocabularul copilului încă de la început?

Servus Med
-
0
Cum dezvolți vocabularul copilului încă de la început?

Vocabularul copilului depinde foarte mult de numărul de cuvinte pe care le aude. Cu cât mai multe cuvinte aude copilul cu atât învață mai mult, absoarbe și utilizează ulterior. Copiii diferă foarte mult în felul în care asimilează limba. Și asimilarea greoaie a limbii anunță viitoare dificultăți la școală.

Poți face multe ca părinte, zilnic, înainte de perioada școlară. Tu ești primul profesor al copilului tău.

Și este bine să fii conștient de calitatea de profesor și ulterior. Școala nu va reuși să obțină de la copilul tău ceea ce tu nu poți obține.

La 1 an, copilul înțelege aproape tot ce spui. Dacă-i spui că ți-ai pierdut o șosetă, o găsește. Dacă-i spui că e timpul pentru masă, așteaptă să aduci hrana.

La 2 ani, copilul pronunță cam 50 de cuvinte. Chiar dacă nu le pronunță corect și doar tu înțelegi ce spune. Primele cuvinte sunt nume ale persoanelor care-i sunt familiare sau ale jucăriilor preferate.
Formează și propoziții de 2-3 cuvinte.
În general, băieții își dezvoltă mai greu abilitățile lingvistice decât fetele.

Cum dezvolți vocabularul copilului?

1. Conversează permanent

Dacă părinții se preocupă să folosească un vocabular variat și expresiv până la vârsta de 24 luni, ușurează copilului însușirea limbii.

Vorbește cu copilul despre orice și oricând dacă vrei să-i dezvolți vocabularul. Indică-i un obiect, numește-l și definește-l.
Este greșit să te limitezi la un număr redus de expresii în conversațiile cu copilul, considerând că nu înțelege.

Pronunță cuvintele clar și un pic mai lent, dacă este vorba despre un cuvânt nou.
Dă-i copilului suficient timp să răspundă. Apoi repetă-i tu pronunția corectă.

Află mai mult ⮕ Cum dezvolți abilitățile sociale ale copilului?

2. Folosește mereu descrierea

În loc să întrebi: ”Vrei să mergem la plimbare?” întreabă: ”Vrei să mergem la plimbare afară să vedem florile colorate și cerul albastru?”

Poți găsi multe oportunități să îmbogățești ceea ce spui. Dar poți stimula și copilul să o facă.
Atunci când spune ”Vreau păpușa!”, poți să te prefaci că nu știi care păpușă. Și poți stimula copilul să descrie și el mai pe larg: ”Păpușa cu rochie verde sau cea cu părul lung?

Când copilul nu știe încă să vorbească și utilizează mâna pentru a indica ce dorește, oferă-i obiectul denumindu-l, descriindu-l: ”Vrei mingea colorată cu galben și verde?”.

Află mai mult ⮕ Cum ajuți copilul să vorbească mai repede?

3. Citește cu voce tare

Pare inutil să citești tare unui copil sub 6 luni. Dar nu este așa. Copilul învață ritmul limbii. Și se antrenează să fie atent la propoziții mai lungi.

Sunt preferabile cărțile simple, cu poze colorate care corespund unui singur cuvânt.
Lasă-i copilului cărticele la îndemână pentru a le explora. Așa cum face și cu celelalte obiecte.

Specialiștii afirmă că citirea cu voce tare a cărților cu poze expune copilul la o mai mare varietate de cuvinte decât conversația obișnuită.

Pentru limba engleză este calculat că, citirea unei cărți cu poze pe zi, expune copilul la 300 000 de cuvinte în plus până la 5 ani. Vocabularul este mai dezvoltat.
Rezultatul va fi achiziția mult mai rapidă a abilității de a citi singur, odată ajuns la școală.

Sunt recomandabile cărțile scrise cu litere mari. Pe lângă existența pozelor.
De asemenea, oprește-te pe parcurs și întreabă copilul câte ceva: ”Ce culoare are pisica?”, ”Care este căsuța bunicii?”.
Pune permanent degetul pe cuvântul pe care îl citești. Copilul va urmări și literele nu doar pozele.

Alege cărți cu un nivel de vocabular ușor peste ceea ce știe pentru a face un progres.

Află mai mult ⮕ Cum crești din prima zi un copil inteligent, pregătit de școală?

4. Pune etichete pe diverse obiecte

Alege câteva obiecte din casă pe care să le etichetezi: frigiderul, masa, oglinda. Scrie denumirea cu litere mari, de tipar, pe etichete autocolante.

Este o modalitate prin care copilul va face legătura între litere și denumirile obiectelor.
Poți eticheta și jucăriile: păpuși, cuburi, mașini etc

5. Pune mereu întrebări

Copilul tău pune continuu întrebări. Dar și tu poți face la fel.
Pune întrebări simple, dar constant. Ajută copilul să răspundă folosind cuvinte pe care știi că i le-ai mai spus.

6. Folosește sinonime

O modalitate bună de a dezvolta vocabularul copilului este de a oferi sinonime ale cuvintelor pe care le știe deja.

Ceva cald poate fi și ”fierbinte”, poate ”să ardă”, poate ”să fiarbă”.
Cineva isteț poate fi și ”deștept”, ”înțelept”, ”care știe să răspundă rapid la întrebări”.
Și așa mai departe. Ajută-te de dicționarul de sinonime dacă nu găsești singur mai multe variante ale unui cuvânt.

Sunt deja multe dovezi științifice: copilul care ajunge la școală cu un vocabular mai bogat, are rezultate școlare mai bune decât cel cu vocabular sărac.

Citește mai departe…

10 Secrete de parenting de la experți
Cum se dezvoltă creierul copilului până la 5 ani?
Motivația de a învăța. Cum stimulăm copiii?
Cum să fii un părinte mai bun? Cele 4 responsabilități majore
Mama grijulie și atentă influențează decisiv inteligența copilului

Bibliografie
  • The Child Mind Institute. Helping Toddlers Expand Language Skills.
    American Academy of Pediatrics. Language Development: 2 Year Olds
    American Academy of Pediatrics. Language Development: 1 Year Olds

10 condimente si ierburi aromatice cu proprietăți vindecătoare

Servus Med
-
0
10 condimente si ierburi aromatice cu proprietăți vindecătoare

Toți folosim condimente și ierburi aromatice, unele cunoscute de mult timp și la noi, cum este cimbrul, altele intrate în bucătăria noastră în ultimii ani, cum este turmeric sau ghimbir.

Care este diferența între condimente și ierburi aromatice?

Ierburile sunt partea verde a plantei, frunzele cel mai des. De exemplu, busuiocul, rozmarinul, salvia, oregano sau pătrunjelul.

Condimente denumim ceea ce provine din rădăcini, tulpină, semințe, fructe sau flori. De exemplu: scorțișoară, ghimbir, piper negru, anason sau turmeric.

O plantă poate fi sursă de condimente, dar și de ierburi. Este cazul plantei Coriandrum sativum din care ale cărei frunze se obține cilantro și din ale cărei semințe provine condimentul numit coriandru.

Proprietățile vindecătoare ale plantelor au fost observate și folosite de mii de ani, dar studiile clinice care confirmă sau infirmă efectele benefice se desfășoară cu extracte din plante și suplimente.

Extractele din plante conțin cantități semnificativ mai mari decât cele pe care le folosim noi la diversele rețete.

Condimente și ierburi aromatice cu proprietăți vindecătoare

1. Scorțișoara reduce glicemia și are proprietăți antidiabetice

Scorțișoara este un condiment foarte mult utilizat în bucătărie, cu aromă distinctă, ușor dulceagă și puțin iute.

Pudra de scorțișoară provine din ramurile arborelui de scorțișoară care sunt lăsate la uscat.

Uleiurile conținute de partea lemnoasă a plantei conțin cinamonaldehida responsabilă de beneficiile scorțișoarei.

Studiile clinice susțin efectele benefice ale scorțișoarei la doze de 1-6 g/ zi adică 1-2 lingurițe de scorțișoară:

În medicina chineză, scorțișoara este folosită și pentru a trata dureri abdominale, sindromul premenstrual sau diareea.

Află mai mult ⮕ Câtă scorțișoară să folosim pentru reglarea glicemiei

2. Salvia îmbunătățește funcțiile creierului și memoria

Salvia officinalis provine din familia mentei. Aroma este puțin mentolată, iar gustul amărui.

Când se folosește ca și condiment se combină bine cu ghimbirul, menta, lămâie și un pic de miere care să contrabalanseze gustul amărui.

În bucătăria mediteraneană se folosește mai ales la condimentarea cărnii de pasăre, cartofi și fasole. Este condimentul de bază la saltimbocca, mâncare italiană în care o bucată de carne (pasăre sau vită) se îmbracă în parmezan și salvie și se marinează în vin.

Salvia se folosește încă din antichitate pentru unele efecte:

  • dureri abdominale
  • dureri de cap
  • indigestie
  • reducerea bufeurilor de menopauză

Există studii clinice promițătoare pentru efectele salviei asupra funcțiilor cerebrale:

  • îmbunătățirea memoriei și a funcțiilor cerebrale la persoanele cu Alzheimer
  • îmbunătățirea memoriei la tineri și vârstnici sănătoși
  • ameliorează dispoziția psihică și atenția
  • are efecte neuroprotective datorită acidului rosmarinic pe care-l conține

Află mai mult ⮕ Salvia: la ce ajută și ce precauții sunt necesare?

3. Ghimbir ca antiinflamator și antiemetic

Ghimbirul este un condiment utilizat la o varietate de rețete, de la supe la smoothie-uri și deserturi. Dar aduce și beneficii sănătății.

Ghimbirul conține gingerol, compusul datorită căruia ghimbirul combate foarte eficient greața.

Este eficient pentru greața matinală din sarcină, greața postoperatorie sau după chimioterapie. Este util și pentru răul de mișcare sau răul de mare.

Alte efecte utile ale ghimbirului:

  • efect antiinflamator util în durerile articulare din artroză (în doze de 500mg – 1g/ zi)
  • scăderea glicemiei (la doze de 2g/ zi)
  • reducerea durerilor în sindromul premenstrual
  • reducerea LDL-colesterol

În plus, ceaiul de ghimbir este util în infecțiile respiratorii.

Află mai mult ⮕ Ceai de ghimbir: beneficii și rețete

4. Cardamom pentru afecțiuni gastrointestinale

Cardamom este un condiment cu o aromă intensă pe care mulți o aseamănă cu menta. Este originar din India, dar astăzi este la îndemână peste tot în lume.

Proprietățile medicinale sunt cunoscute încă din antichitate, iar actualmente sunt studiate efectele la animale sau la om.

Cele mai cunoscute efecte ale cardamomului sunt ameliorarea digestiei și efectul antiemetic (combate greața și vărsăturile).

Cele mai multe cercetări sunt axate pe verificarea efectelor cardamomului în vindecarea ulcerului. Se presupune că protejează față de infecția cu Helicobacter pylori care este principala cauză a ulcerului.

Află mai mult ⮕ Ulcer gastric: simptome, analize, tratament

5. Menta pentru colon iritabil și greață

Multe studii clinice susțin efectele benefice ale mentei:

Uleiul de mentă folosit la aromaterapie pare să reducă senzația de greață, chiar și greața postoperatorie sau la femeia gravidă.

Află mai mult ⮕ Cum să folosești menta dacă ai colon iritabil?

6. Turmeric cu efect antiinflamator

Curcumina, substanța activă a turmericului, are un puternic efect antioxidativ.

Stresul oxidativ este un mecanism cheie care explică multe afecțiuni și îmbătrânirea celulelor.

Curcumina are și un puternic efect antiinflamator și este unul din ingredientele din dieta antiinflamatoare.

Inflamația cronică joacă un rol important în apariția multor afecțiuni, inclusiv bolile neurodegenerative, cardiovasculare, pulmonare, metabolice sau autoimune.

Majoritatea studiilor clinice care dovedesc efectele benefice utilizează doze mari de curcumină, în timp ce turmericul conține doar 3% curcumină. Pentru a obține aceleași efecte doar folosind condimentul ar trebui să consumăm cantități mari de turmeric.

Află mai mult ⮕ Turmeric: beneficii și idei de preparare

7. Piperul cayenne pentru reducerea apetitului

Piperul cayenne sau piperul roșu este pulberea obținută din ardei iuți roșii.

Ingredientul activ din piperul cayenne este capsaicina care are ca efect reducerea apetitului. De aceea, este inclus în multe produse pentru slăbit.

Doar că efectul de reducere a apetitului se pierde la cei care consumă constant alimente foarte condimentate.

8. Usturoiul pentru reducerea colesterolului

Usturoiul este face parte din condimente mult utilizate în bucătăria românească. De aceea ne place să aflăm dacă este și util.

Fiecare cățel de usturoi aduce un supliment de vitamina C, zinc, calciu, fier, potasiu și magneziu.

Beneficiile usturoiului sunt dovedite în studii clinice efectuate cu suplimente ce conțin pudră de usturoi și doze mult mai mari decât am putea noi folosi la diversele rețete.

Usturoiul poate reduce nivelul de colesterol. Persoanele cu diabet care au primit o combinație de ulei de măsline și usturoi au putut să-și regleze mai bine colesterolul și trigliceridele.

Alte beneficii ale usturoiului:

  • efect antiinflamator
  • reduce riscul de arterioscleroză
  • reduce riscul de hipertensiune
  • efect antioxidant

Află mai mult ⮕ Alicina din usturoi și leurdă: cum să obții toate beneficiile?

9. Chimen pentru digestie

Chimenul sau chimionul este un condiment obținut din semințele de Cuminum cyminum.

Chimenul stimulează enzimele digestive și facilitează eliberarea bilei favorizând digestia grăsimilor. Calmează și colicile copiilor mici.

În medicina ayurvedică chimenul mai este utilizat și pentru:

  • reducerea simptomelor de colon iritabil
  • dureri abdominale
  • balonare
  • reducerea glicemiei la persoane cu diabet tip 2

Află mai mult ⮕ 7 remedii pentru durere de burtă provocată de balonare

10. Coriandru pentru infecții

Coriandrum sativum este din aceeași familie cu pătrunjelul. Este dintre condimentele utilizate în bucătăria indiană, mediteraneană sau africană.

Se folosesc frunzele (cilantro), uleiul de coriandru sau semințele.

Coriandrul este utilizat uneori pentru a diminua greața, constipația, flatulența și simptomele colonului iritabil.

Mai este cunoscut și pentru efectul afrodisiac și pentru stimularea apetitului.

Coriandrul are și compuși cu efecte antimicrobiene. Se presupune că semințele de coriandru au efecte benefice în infecțiile cu Salmonella sau infecțiile urinare.

De reținut

Condimente și ierburi aromatice sunt folosite de sute de ani în medicina tradițională. Astfel au fost observate beneficiile lor.

Studiile clinice care confirmă o parte din aceste beneficii folosesc suplimente cu extracte din aceste plante.

Cantitățile pe care le folosim ca să condimentăm mâncarea și frecvența cu care le utilizăm nu are aceleași efecte.

O dietă echilibrată în care încorporăm și condimente sau ierburi aromatice naturale aduce un plus de gust și de aromă. Fiecare ingredient poate contribui la menținerea sănătății sau chiar la diminuarea unor simptome chiar dacă infinitezimal.

Citește mai departe…

Remedii naturiste pentru care sunt dovezi științifice
Plante medicinale și aromatice utile în infecții urinare
Ceaiuri din plante pentru stimularea digestiei
Sunătoarea: la ce ajută și ce precauții sunt necesare?
Hreanul: la ce ajută și cum să-l folosești?

Bibliografie

Aromaterapie cu uleiuri esențiale: beneficii și precauții

Servus Med
-
0
Aromaterapie cu uleiuri esențiale: beneficii și precauții

Aromaterapie este terapia complementară cu uleiuri esențiale extrase din diferite plante și prelucrate prin distilare. Uleiurile hiperconcentrate pot fi inhalate sau aplicate pe piele, folosite la masaj sau încorporate în loțiuni și săruri de baie.

Unele uleiuri esențiale sunt recomandate de producătorii lor pentru uz intern, dar nu există suficiente cercetări care să ateste siguranța acestei căi de administrare. Nu trebuie deci să înghițim uleiuri esențiale.

În general, sunt puține studii care să susțină științific folosirea uleiurilor esențiale, dar cele care sunt notează efecte benefice ale aromateraiei pentru:

Câteva cercetări au sugerat că uleiul de lavandă ar putea fi benefic în:

  • reducerea durerii de genunchi la cei cu osteoartrită (gonartroză)
  • îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu demență
  • reducerea durerii în litiaza renală

Mecanismul prin care se crede că acționează uleiurile esențiale este acela al stimulării receptorilor pentru miros din nas. Mesajul este transmis de către aceștia la sistemul nervos central, într-o zonă care controlează și emoțiile (sistem limbic)

În SUA, uleiurile esențiale nu sunt sub controlul FDA (Food and Drug Administration) și nu sunt certificate de către această agenție prestigioasă pentru a fi utilizate.

Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili în ce măsură folosirea acestor uleiuri esențiale este sigură pentru copii și femeile gravide sau care alăptează.

Un studiu destul de amplu apărut în 2015 în Asian Pacific Journal of Tropical Biomedicine face o trecere în revistă a tipurilor de plante și întrebuințarea uleiurilor esențiale obținute. Le reluăm mai jos.

Aromaterapie. Ce uleiuri esențiale ar putea fi benefice și pentru ce?

Aromaterapie pentru insomnie:

  • Angelica archangelica (angelica)
  • Cananga odorata (ylang ylang)
  • Chamaemelum nobile (mușețel)
  • Citrus bergamia (bergamot)
  • Citrus limon (lămâie)
  • Lavandula angustifolia (lavanda)
  • Valeriana officinalis (valeriană)

Aromaterapie pentru durere:

  • Eucalyptus smithii (eucalipt)
  • Lavandula angustiflora (lavanda)
  • Pinus mugo (pin)
  • Rosmarinus officinalis (rozmarin)
  • Zingiber officinalis (ghimbir)

O analiză a mai multor studii științifice susține eficiența aromaterapiei în diminuarea durerilor la naștere, chiar dacă rezultatele nu sunt comparabile cu terapiile standard pentru durere.

De asemenea, masajul abdominal cu ulei de lavandă se dovedește a fi o bună variantă pentru evitarea antiinflamatoarelor nesteroidiene pentru crampele menstruale (dismenoree)

Aromaterapie pentru anxietate, agitație, stres, modificări de comportament:

  • Angelica archangelica (angelica)
  • Lavandula angustifolia (lavanda)
  • Ocimum basilicum (busuioc)

Aromaterapie pentru oboseală:

  • Angelica archangelica
  • Coriandrum sativum (coriandru)
  • Eucalyptus radiatha, smithii
  • Menta

O altă utilizare demnă de reținut a terapiei cu uleiuri esențiale este aceea de a combate greața și vărsăturile. Studiile au fost făcute cu ulei de ghimbir separat sau cu combinații: ghimbir, mentă și lavandă.

De asemenea, au fost studiate persoanele care au suferit intervenții chirurgicale în anestezie generală. Greața este unul din simptomele cele mai frecvente postoperator.

Află mai mult ⮕ Ce să faci ca să te simți mai puțin obosit în cursul zilei?

La ce efecte secundare să ne așteptăm?

Studiul susține că folosirea uleiurilor esențiale este, pe cât se pare, sigură, cu un minimum de efecte secundare. Nu pentru a fi înghițite, ci pentru a fi inhalate.

Pot provoca iritații ale ochilor, mucoaselor și pielii.

Pot genera alergii, în special la aplicarea topică (pe piele)

Uleiurile esențiale își pierd proprietățile dacă sunt stocate timp îndelungat.

Aromaterapie: precauții la inhalare

Uleiurile esențiale hiperconcentrate emit compuși organici volatili. Inhalarea acestor compuși poate avea efecte negative respiratorii, avertizează pneumologii.

Dovezile științifice referitoare la beneficiile aromaterapiei pentru diversele simptome sunt limitate.

Un studiu din 2022 demonstrează efectele negative ale utilizării uleiurilor esențiale asupra sănătății cardiovasculare. Participanții la studiu au inhalat uleiuri esențiale 1h sau mai mult și s-a constatat creșterea pulsului și a tensiunii arteriale, precum și scăderea capacității respiratorii.

Inhalarea uleiurilor esențiale poate irita căile respiratorii. Persoanele cu astm bronșic sau bronșită cronică sunt în mod special susceptibile la aceste reacții secundare.

Citește mai departe…

Remedii naturiste pentru care sunt dovezi științifice
10 condimente și ierburi aromatice cu proprietăți vindecătoare
Remedii din plante interzise înainte de operație
Remedii pentru crampe menstruale
7 remedii pentru durere de burtă și balonare

Bibliografie

Arsurile pielii. 8 metode să eviți infectarea arsurii

Servus Med
-
0
Arsurile pielii. 8 metode să eviți infectarea arsurii

Arsurile pielii pot apărea datorită expunerii exagerate la soare, la contactul cu alte radiații, cu substanțe chimice sau curent electric. Pot genera probleme medicale minore sau pot pune viața în pericol dacă sunt arsuri profunde și pe suprafețe mari de piele.

Cum evităm infecția după arsuri ale pielii pe suprafețe mici și medii? Care sunt primele măsuri? Ce creme folosim pentru a favoriza vindecarea arsurii? Ce NU trebuie să facem dacă vrem să evităm infectarea pielii?

Arsurile solare se pot trata de obicei acasă. Pentru arsurile pe suprafețe mari și care afectează straturile profunde ale pielii este bine să ne adresăm medicului.

Cum evităm infecția în arsurile pielii?

1. Aplicații reci pe zona arsă

  • ține zona arsă sub apă rece curgând (apa rece de la robinet) sau aplică o compresă muiată în apă rece până ce trece durerea
  • răcirea suprafeței arse reduce inflamația
  • nu aplica gheață pe zona arsă; poți provoca distrugerea mai gravă a zonei de piele afectate

Săpunurile îndepărtează uleiurile protectoare și usucă pielea. Sunt de evitat când există arsuri.

2. Scoate inelele sau brățările

  • îndepărtează inelele înainte ca zona arsă să se inflameze; edemul te va împiedica să le scoți mai târziu

3. Nu sparge flictenele

  • flictenele sunt punguțele cu lichid ce apar pe zona arsă
  • NU este bine să le spargi
  • dacă s-au spart singure, spală zona cu apă călduță sau cu o soluție de apă și săpun
  • nu freca zona arsă
  • aplică un unguent cu antibiotic
  • dacă se agravează roșeața după aplicarea unguentului, renunță să reaplici acel unguent

Dermazin este numele unguentului folosit cel mai adesea în spital pentru a îngriji arsurile

În prospectul medicamentului se precizează:

”Dermazin este un chimioterapic local pentru prevenirea si tratarea arsurilor infectate.

Sultadiazina de argint se descompune pe arsura, eliberând lent si continuu ioni de argint.

Ionii de argint se fixează repede de acidul dezoxiribonucleic bacterian, împiedicând creștera si înmulțirea celulelor bacteriene, fara a afecta celulele pielii si țesutul subcutanat.

Crema cu sulfadiazină de argint are un spectru larg antibacterian, incluzand toate speciile de microbi cu potential de infectare: E.coli, Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus aureus, unele specii de Proteus si Klebsiella”

4. Loțiune sau cremă cu aloe vera

După ce ai redus temperatura zonei arse aplică o loțiune cu aloe vera sau orice tip de emolient.

Cremele cu aloe au și un bun efect analgezic.

Planta numită Aloe Vera, crescută în casă, în ghiveci, este de mare ajutor; din frunza ruptă se scurge un gel; aplicarea lui imediată, pe suprafața arsă, împiedică formarea flictenelor. De asemenea, efectul anestezic este rapid.

Află mai mult ⮕ Aloe vera: la ce ajută și cum să o folosești fără riscuri?

5. Aplică un bandaj steril

Ai grijă ca bandajul să nu fie foarte strâns, pentru a nu pune presiune și mai mare pe zona arsă. Bandajul va evita infectarea pielii sau spargerea flictenelor.

Schimbă regulat bandajul și reaplică unguent de fiecare dată când îl schimbi.

6. Analgezic

Combate durerea cu un analgezic, de obicei din categoria antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen, naproxen, aspirină)

Nu uita să iei analgezicul înainte ca durerea să fie foarte intensă; efectul este mai bun.

Nu sunt recomandabile unguentele cu anestezice cum este lidocaina sau benzocaina. Pe pielea cu arsuri pot provoca iritație. În plus, unele persoane pot fi alergice la aceste substanțe și o erupție alergică suprapusă peste arsură nu este de dorit.

7. Urmărește semnele de infecție

Arsura se vindecă în 1-2 săptămâni.

Urmărește în acest interval semnele de infectare a zonei arse: secreție purulentă, zonă indurată (dură la palpare), durere intensă.

Ia în considerare vaccinarea antitetanică dacă nu ai mai făcut demult acest vaccin; se recomandă de obicei repetarea o dată la 10 ani; se face în orice serviciu de urgență.

8. Creme de protecție solară

Dacă decidem să stăm la soare deși avem o porțiune de piele cu arsură și bandaj:

  • se aplică creme de protecție solară după ce se îndepărtează bandajul protector
  • ai grijă să reaplici crema o dată la 1-2 ore sau imediat după ce ai intrat în apă.

Află mai mult ⮕ Cum alegi crema cu factor de protecție SPF?

Când este obligatoriu să ne adresăm medicului pentru arsurile pielii?

  • arsuri produse de substanțe chimice sau curent electric
  • arsuri pe suprafețe mari sau care afectează straturile profunde ale pielii
  • arsuri de orice dimensiune care fac pielea albă în zona arsă
  • dacă am inhalat fum sau este arsură la nivelul feței

Copiii sub 5 ani și femeile gravide sunt, în mod deosebit, categorii de persoane la care trebuie un sfat medical când există arsuri.

Chiar și arsurile solare pot necesita un consult medical dacă sunt semne de gravitate:

  • febră și frison
  • vărsături
  • durere exagerată
  • semne de infecție
  • picioare umflate care fac dificilă deplasarea

Citește mai departe…

Cum să-ți îngrijești pielea după 40 ani?
Cum alegi o cremă de plajă naturală?
Alunițele normale și modificări în cancerul de piele
Mâncărimi de piele: cauze și remedii simple
Insolația: semne și măsuri de prim ajutor

Bibliografie

Cum alegi o cremă de plajă naturală?

Servus Med
-
0
Cum alegi o cremă de plajă naturală?

Crema de plajă sau crema de protecție solară ne ajută să prevenim cancerul de piele, îmbătrânirea prematură a pielii sau petele maronii. Dar nu toate acționează la fel și nici nu sunt la fel de eficiente. Un studiu recent avertizează că numai 1 din 4 creme de protecție solară ne protejează cu adevărat.

Cremele de plajă naturale sunt cele pe bază de ingrediente minerale, non-toxice.

Persoanele care caută cremele cu factor SPF și ingrediente minerale au în vedere reducerea expunerii la compuși chimici sintetici.

Unele ingrediente din cremele cu factor SPF sunt controversate, cum este oxibenzona. Altele sunt posibil legate de influențarea secreției de hormoni. Cercetătorii încă studiază posibilele efecte secundare.

Asta nu înseamnă să nu te protejezi la soare de acțiunea nocivă a radiației UVA și UVB, ci doar că sunt unele argumente în favoarea cremelor pe bază de ingrediente minerale.

Pe de altă parte, dacă ai deja dermatită atopică (eczema), psoriazis sau te iriți ușor la aplicarea oricărei creme, atunci ai suficiente argumente pentru a căuta produsele cu ingrediente minerale.

Oxidul de zinc și dioxidul de titan sunt singurele ingrediente naturale aprobate până în prezent și care asigură protecție UV

Ingredientele din crema cu factor SPF decid dacă produsul este natural sau nu. Dioxidul de titan și oxidul de zinc sunt singurele ingrediente naturale aprobate până în prezent și care asigură protecție UV.

Ingredientele chimice au diferite denumiri care se pot regăsi pe eticheta produsului: oxibenzona, avobenzona, octinoxat etc. Acestea sunt creme de protecție solară denumite chimice.

Este adevărat că și produsele cu ingrediente minerale (oxid de zinc și dioxid de titan) pot conține și alte adaosuri pe lângă cele naturale. Nicio cremă cu factor SPF nu este 100% naturală, dar putem opta pentru variantele mai aproape de natural dacă știm ingredientele.

Află mai mult ⮕ Cum să-ți autoexaminezi alunițele?

Cremele de plajă cu ingrediente naturale acționează diferit de cele chimice

Cremele de protecție UV cu ingrediente chimice absorb radiația UV. Produsele cu ingrediente minerale blochează radiația UV de a pătrunde în piele.

Unii specialiști consideră că produsele cu ingrediente minerale protejează mai bine față de efectul de îmbătrânire al radiației solare și prin faptul că nu au compuși chimici care să reacționeze la nivelul pielii.

Cremele de plajă cu ingrediente minerale sunt mai vâscoase și intră mai greu în piele. Cele chimice dispar rapid după aplicarea pe piele.

Oxidul de zinc și dioxidul de titan sunt minerale de culoare albă care nu se absorb în piele. Rolul lor este de a forma un strat protector care blochează radiația UV.

Ceea ce trebuie verificat, indiferent dacă alegem o cremă cu ingrediente chimice sau minerale, este dacă factorul de protecție SPF este peste 30 și dacă produsul protejează și față de radiația UVA. Factorul SPF garantează protecția numai față de radiația UVB.

Sfaturi utile la plajă

  1. hainele cu mâneci lungi, pantalonii lungi, pălăria și ochelarii te protejează de efectele nocive ale soarelui.

Evaporarea transpirației este principalul mecanism prin care corpul nostru se răcește pe caniculă. Hainele largi cu mâneci lungi și pantalonii lungi creează condiții pentru formarea curenților de aer pe lângă piele și răcoresc mai bine.

  1. efectul protectiv față de soare al hainelor pe care le purtăm scade după spălări multiple.

Poți avea surpriza să constați că pielea s-a ars sub un tricou alb pe care îl ai de mult și l-ai spălat de nenumărate ori.

  1. ia în considerare diferența dintre sunblock și sunscreen

Cremele de protecție solară tip sunscreen sunt produse chimice care absorb razele UV.

Cremele tip sunblock au compoziție organică, reflectă lumina și nu absorb razele UV.

Având în vedere că ingredientele chimice ale unei creme tip sunscreen se absorb în sânge, este de preferat să folosim cremele tip sunblock cu ingrediente minerale, organice, respectiv cele cu oxid de zinc și dioxid de titan.

  1. verifică protecția specificată pe tub

Crema de plajă trebuie să ofere protecție UVA și UVB simultan. Simpla specificare a factorului de protecție SPF nu este suficientă deoarece se referă doar la protecția UVB.

  1. hidratează-te înainte să-ți fie sete

Dacă ți-e sete deja te-ai deshidratat. Optim este să sorbim câte puțină apă tot timpul, nu să așteptăm să ne fie sete ca să bem.

Culoarea urinei este indicatorul cel mai bun al hidratării. Urina deschisă la culoare este garanția că ai băut suficient.

Citește mai departe…

Tot ceea ce trebuie să știi despre produsele de protecție solară cu factor SPF
Protecția solară la copii: ce produse alegem, cum le folosim?
Crema de protecție solară: numai 1 din 4 ne protejează corect
Ce este eczema atopică?
Cancerul de piele: tipuri și semne particulare

Bibliografie
  • He hailun, Li anqi, Li shiqin, Tang jie, Li li, Xiong lidan. Natural components in sunscreens: Topical formulations with sun protection factor (Spf). Biomedicine & Pharmacotherapy. 2021
  • Olsen CM, Wilson LF, Green AC, Biswas N, Loyalka J, Whiteman DC. „Prevention of DNA Damage in Human Skin by Topical Sunscreens.” Photodermatoloy, Photoimmunology, and Photomedicine. 2017 
  • Ou-Yang H, Jiang Ll, Meyer K, Wang SQ, Farberg AS, Rigel DS. „Sun Protection by Beach Umbrella vs Sunscreen With a High Sun Protection Factor: A Randomized Clinical Trial.” JAMA Dermatology. 2017
1...282930...130Pagina 29 din 130
2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă

Cele mai noi

Cele mai citite

Știri

Meniu