Hreanul: la ce ajută și cum să-l folosești?

Hreanul (Armoracia rusticana) este o plantă legumicolă perenă din familia Brassicaceae (Crucifere), folosită ca și condiment, dar și ca remediu natural în medicina tradițională.

Hreanul este o plantă nativă din Europa de Est unde este foarte cunoscută pentru gustul și mirosul intense și apreciate în asociere cu preparatele din carne sau pește. Se mai folosește și ca salată în oțet singur sau în combinație cu sfecla roșie.

Componentele chimice care dau gustul hreanului sunt și cele care îi oferă proprietățile medicinale.

Principalul component al hreanului este sinigrina din care derivă un tip de ulei de muștar.

Concentrații mari de sinigrină se mai găsesc și la alți membri ai familiei Brassicaceae cum este muștarul alb (Sinapis alba) sau wasabi (Eutrema japonicum). Condimentul japonez comercializat sub denumirea de wasabi este adesea pe bază de hrean.

Hreanul: beneficii posibile

Beneficiile folosirii hreanului ca și plantă medicinală necesită încă studii clinice pentru confirmare. Dar folosirea rădăcinii de hrean ca adaos la preparatele de mâncare și pe post de condiment nu necesită precauții speciale.

Combinația de fitonutrienți din hrean are proprietăți antioxidante, antiinflamatoare și antibacteriene de care putem ține cont atunci când vrem să asociem la alimentația sănătoasă și plante considerate remedii naturale.

Efect antiinflamator și antioxidant

Inflamația joacă un rol important în apariția și progresia multor afecțiuni. Sinigrina din hrean inhibă o parte din markerii inflamației și are potențial rol antiinflamator.

În ultimii ani tot mai multe cercetări sunt direcționate către proprietățile plantelor considerate alimente funcționale pentru că o parte din metaboliții lor au rol imunomodulator.

Sinigrina extrasă din hrean, dar care este conținută și de alte crucifere cum este varza de Brusseles sau broccoli, s-a dovedit eficientă în blocarea anumitor componente ale inflamației cum sunt prostaglandinele E2 și ciclooxigenaza (COX-2).

Cercetările sunt preliminare și mecanismele de acțiune trebuie încă descifrate.

Efectul antibacterian

Uleiurile esențiale (izotiocianat) care dau gustul și aroma hreanului se pare că au și proprietăți antibacteriene.

Unele cercetări au obținut rezultate pozitive împotriva unor bacterii ca Helicobacter pylori răspunzător de apariția gastritei sau a ulcerului.

Tot izotiocianatul extras din hrean a fost testat cu succes pentru reducerea numărului de bacterii din cavitatea bucală.

Infecția urinară

Sinigrina, principalul component cu efecte terapeutice al hreanului, eliberează alil-isotiocianat, un tip de ulei de muștar. Acest compus a fost studiat pentru efectele împotriva bacteriei Escherichia coli care provoacă 80% din infecțiile urinare. Rezultatele sunt încurajatoare.

În condițiile creșterii rezistenței la antibiotice, preocuparea pentru proprietățile diverselor remedii naturale se justifică.

Hreanul poate fi un adjuvant în prevenirea infecțiilor urinare, dar nu ne putem baza pe el atunci când infecția provoacă simptome și necesită tratament.

Află mai mult ⮕ Tratamentul infecției urinare

Infecții respiratorii

La consumul de hrean apare o senzație puternică de arsură în sinusuri, nas și gât. Din acest motiv se folosește ca adjuvant la răceală, bronșită, sinuzită sau tuse.

Extractul de hrean inclus în preparate topice

Extractul de hrean poate fi inclus în preparate topice, diferite creme și unguente, folosite pentru dureri articulare și musculare.

Hreanul: valoare nutritivă

O linguriță de rădăcină de hrean răzuită aduce:

• Calorii: 2,4
• Grăsimi: 0 g
• Carbohidrați: 0,5 g
• Proteine: 0 g
• Sodiu: 21 mg
• Potasiu: 12,3 mg
• Magneziu: 1,4 mg
• Calciu: 2,8 mg
• Folat: 1,8 mg
• Vitamina C: 1,2 mg

Află mai mult ⮕ Remedii din plante interzise înainte de operație

Hreanul: precauții

Rădăcina de hrean se răzuiește și se folosește ca atare sau se păstrează în borcan acoperită cu oțet. Preparatele din comerț pot avea adaos de zahăr sau sare.

Folosit în cantitate prea mare, hreanul poate irita mucoasele: gura, nasul sau stomacul. Precauțiile sunt necesare în caz de gastrită sau ulcer. Nu este recomandabil consumul de hrean persoanelor care suferă de boli inflamatorii intestinale (boala Crohn, colita ulcerativă).

Ca orice condiment, hreanul consumat în cantități mai mari poate provoca transpirații și poate accentua bufeurile.

Nu se cunosc interacțiunile cu medicamentele.

Având în vedere că hreanul poate reduce activitatea tiroidei, este posibil să interfereze cu medicația prescrisă pentru afecțiuni tiroidiene.

Citește mai departe…

Plante medicinale și aromatice utile în infecții urinare
Arsuri gastrice: remedii pentru acasă
Condimente care te scapă de balonare
10 condimente și ierburi cu proprietăți vindecătoare
Turmeric: la ce ajută și cum să-l incluzi în alimentație?