Cum să fii un părinte mai bun? Cele 4 responsabilități majore ale unui părinte

Un părinte influențează decisiv viața copilului încă din primii ani de dezvoltare. De la activitățile școlare, la sporturile pe care le practică, părinții sunt implicați în modelarea setului de valori al copilului.

După ce copilul merge la școală, intervin și alte influențe, dar importanța stilului de parenting pe care îl adoptăm nu scade.

Este important să nu aplicăm rigid metode de parenting învățate de la alții sau copiate din propria familie. Copilul vine în lume cu propriul temperament și propria personalitate în care genele pe care le moștenește au un cuvânt important de spus.

Mai important decât să împingem copiii pe o cale pe care ne-o dorim este să-i ajutăm să-și capete progresiv independența și abilitatea de a alege calea pe care și-o doresc.

Care sunt cele 4 responsabilități majore ale unui părinte bun?

Numeroase studii pe temă arată că un stil de parenting cu rezultate bune trebuie să combine sensibilitatea și afecțiunea arătate copilului, cu precizarea clară a așteptărilor în ceea ce privește comportamentul.

Pe de altă parte, copiii de azi aparțin altei generații și metodele aplicate de părinții noștri cu noi nu mai au mare relevanță. Deși obiectivele de educație au rămas cam aceleași.

Înainte de a avea așteptări de la copil este bine să ne clarificăm propriile îndatoriri. Abia apoi să găsim modalitățile cele mai bune de a le pune în practică.

Responsabilitățile unui părinte rămân aceleași indiferent de vârsta copilului, chiar dacă importanța lor este mult mai mare în primii ani de viață.

1. Responsabilitatea de părinte pentru siguranța fizică și sănătatea copilului

Grija pentru siguranța fizică și sănătatea copilului este prima îndatorire pe care o are un părinte care-și protejează copilul.

În primii ani de viață, cunoașterea etapelor de dezvoltare normală a unui copil pe vârste, vaccinările obligatorii care-i asigură protecția față de boli grave, fac parte din această responsabilitate.

Dacă nu știm ce să urmărim, care sunt parametri normali de dezvoltare fizică și mentală a unui copil, nu vom putea să ne achităm corect de această responsabilitate.

Când copilul ajunge la grădiniță sau la școală, această responsabilitate este împărțită și cu educatorii. Ne rămâne sarcina verificării. Nimeni nu este responsabil de copilul nostru așa cum suntem noi.

Dacă nu cunoaștem etapele dezvoltării unui copil, nu ne vom putea adapta nici metodele de disciplină corespunzătoare cu nivelul copilului.

Află mai mult ⮕ Cum se dezvoltă creierul copilului până la 5 ani?

2. Responsabilitatea pentru competența emoțională și comportamentul copilului

Sănătatea emoțională susține sănătatea mentală și abilitatea de a face față situațiilor stresante fără să-și piardă calmul și atenția.

Sănătatea emoțională mai înseamnă și capacitatea de a-și depăși fricile și de a accepta dezamăgirile fără să le adune ca pe frustrări ulterioare.

Permanenta atenție a părintelui de a încuraja, de a-și oferi ajutorul, de a-și arăta dragostea și respectul față de emoțiile copilului contribuie major la sentimentul de siguranță al copilului.

Faptul că ne simte aproape reduce riscul internalizării unor emoții ce pot genera mai târziu anxietate sau depresie.

Dacă la copilul aflat în primii ani de dezvoltare observăm o teamă exagerată, lipsa de încredere în forțele proprii, lipsa de speranță în reușită, acestea sunt dificultăți emoționale. Ele reflectă un stil de parenting inadecvat.

Află mai mult ⮕ 10 secrete de parenting de la experți

3. Responsabilitatea pentru abilitățile sociale dobândite de copil

Copiii cu competențe sociale sunt capabili să se angajeze și să mențină relații pozitive cu alți copii și cu adulții.

Dobândirea acestor abilități este legată evident și de altele: dobândirea limbajului, dezvoltarea fizică și emoțională, intelect.

La succesul social contribuie mult dacă reușim să-i ajutăm să accepte diferențele de etnie, religie, orientare sexuală sau background economic.

Empatia, grija față de necesitățile altuia, compasiunea, cooperarea cu ceilalți sunt parte din succesul ulterior al copilului atât pe plan social, cât și în viitoarea lui familie.

Iar aceste abilități se dobândesc la început prin joc și conversație.

Pe de altă parte, să ținem pasul cu noile tehnologii de comunicare și obținere a informațiilor prin intermediul Internetului nu este un deziderat facultativ dacă vrem să fim părinți competenți.

Majoritatea părinților care au participat la sondaje pe această temă cred că tehnologia ajută membrii familiei să fie mai apropiați decât în trecut. Faptul că părinții folosesc Internetul duce la o mai bună informare despre diversele activități ale vieții de familie. Dar îmbunătățește și comunicarea între copii și părinți.

Află mai mult ⮕ Cum dezvoltăm abilități sociale utile copiilor?

4. Responsabilitatea pentru dezvoltarea intelectuală

Abilitățile cognitive la care ar trebui să fim atenți la început sunt legate de dobândirea limbajului și a comunicării.

Mai târziu ne vom preocupa de citit, scris, matematică, dar și de modul în care copilul găsește soluții logice la diverse situații din viață.

Ar fi confortabil să avem un sistem de educație la care să putem transfera fără grijă aceste responsabilități. Dar, din păcate, nu avem.

Și nici nu merită să așteptăm îmbunătățirea sistemului de educație pe pielea copilului nostru. S-ar putea să treacă anii de școală și acest lucru să nu se întâmple.

Școala are responsabilitatea unui învățământ de masă. În unele țări, școala depășește acest deziderat. Nu este cazul la noi, momentan.

Dacă ne dorim mai mult pentru copiii noștri atunci trebuie să oferim mai mult.

Află mai mult ⮕ Putem influența inteligența copilului prin educație?

Cum să fii un părinte mai bun?

Faptul că nu suntem conștienți de cât poate oferi sistemul de educație care ne este pus la dispoziție înseamnă incompetență în parenting.

Nu folosește copilului veșnica lamentație de părinte despre cât de bine este la școală în alte țări. Este echivalent cu a sta și a nu face nimic.

Trebuie să ne străduim ca cel puțin nivelul nostru personal de cunoștințe și abilități cognitive să fie transferat copilului.

Seriozitatea, rigurozitatea pot face parte din arsenalul cu care un copil se naște. Dar pot fi și cultivate. Iar timpul relativ scurt petrecut la școală (4 ore în primii ani), atenția disipată a educatorului, nu au cum să ducă la rezultate maxime.

Copiii au numai beneficii dacă mediul în care se dezvoltă aceste competențe este competitiv, dar asigură și suportul necesar.

Competiția experimentată în anii de școală va servi ulterior când va dori să-și impună metode proprii de autoreglare a învățării pentru a avea succes academic. Este concluzia specialiștilor în educație și parenting.

⮕ Cum influențează mama inteligența copilului ei?