Caută
Acasă Blog Pagina 40

Cancerul uterin (cancer de endometru). Ghid complet

Servus Med
-
0
Cancerul uterin (cancer de endometru). Ghid complet

Cancerul uterin include două tipuri de tumori: cancerul de endometru (cel mai frecvent) și sarcomul uterin (rar). Sângerarea vaginală între ciclurile menstruale sau la menopauză, când menstruația s-a oprit, este simptomul care atrage atenția cel mai frecvent. Histerectomia (îndepărtarea chirurgicală a uterului) este prima măsură de tratament.

Uterul este parte a aparatului genital feminin și este organul care adăpostește fătul în cursul sarcinii. Porțiunea superioară a uterului se numește corp uterin. Corpul uterin se continuă cu colul uterin (cervix) care se deschide în vagin.

cancerul uterin

Cancerul uterin (de endometru sau sarcom) se referă la tumori maligne apărute la nivelul corpului uterin. Cancerul care apare în colul uterin (cervix) este alt tip de cancer numit cancer de col uterin.

Cancerul uterin apare mai frecvent la femeile peste 60 ani, dar nu este neobișnuit nici la vârste mai tinere.

Ce este endometrul?

Endometrul este mucoasa uterului, stratul de celule care căptușește uterul la interior. Endometrul suferă modificări în diferite faze ale ciclului menstrual .

Hormonii estrogeni și progesteron acționează asupra endometrului care se îngroașă în cursul sarcinii. Dacă nu apare sarcina, se produce mai puțin progesteron ceea ce face ca primul strat de celule al endometrului să se elimine și să apară menstruația.

Află mai mult ⮕ Endometrul: ce rol are și afecțiunile posibile

Care este diferența între cancerul de endometru și sarcomul uterin?

Cancerul de endometru este o tumoare malignă care pornește prin multiplicarea unui grup de celule din endometru.

Sarcomul uterin este tumoarea malignă care se dezvoltă din musculatura uterului (mai profund față de endometru).

Deoarece cancerul de endometru este mult mai frecvent decât sarcomul, denumirea de cancer uterin se referă cel mai frecvent la cancerul endometrial.

Cancerul uterin: simptome

Cancerul uterin provoacă simptome încă din primele stadii ceea ce face ca diagnosticul să poată fi stabilit rapid și tratamentul să poată fi instituit în timp util.

Sângerările uterine apărute după instalarea menopauzei, chiar și în cantități mici (pete de sânge), sunt un semnal de alarmă pentru cancerul uterin.

Alte simptome posibile:

  • sângerări vaginale între ciclurile menstruale (înainte de menopauză)
  • dureri abdominale în partea inferioară sau dureri pelvine
  • secreții vaginale de culoare albă sau transparente apărute după instalarea menopauzei
  • cicluri menstruale abundente sau prelungite după vârsta de 40 ani
  • durere la contact sexual
  • dificultăți la urinat
  • micțiuni frecvente
  • scădere în greutate neintenționată

Cancer uterin: cauze și factori de risc

Cauza cancerului uterin nu este cunoscută exact. Un anumit eveniment se produce la un moment dat și generează modificări ale celulelor uterului. Celulele mutante se multiplică apoi fără control și formează masa tumorală care devine cancer uterin.

Se crede că tulburările hormonale joacă un rol. Estrogenii pot stimula celulele endometrului să se multiplice rapid și să determine apariția hiperplaziei de endometru.

Hiperplazia de endometru este considerată o modificare precanceroasă care trebuie urmărită și supravegheată.

În schimb, se cunosc mai multe despre factorii de risc, evenimente care cresc probabilitatea de a face cancer uterin.

  • terapia hormonală după instalarea menopauzei

Terapia de substituție cu estrogeni aplicată pentru combaterea simptomelor menopauzei și terapia cu Tamoxifen pentru cancerul de sân, sunt asociate cu o probabilitate mai mare de apariție a cancerului de endometru.

  • vârsta

Riscul de cancer uterin crește cu vârsta. Este cel mai frecvent diagnosticat după menopauză.

  • obezitatea

Creșterea cantității de țesut grăsos duce la creșterea producției de estrogeni care crește riscul de cancer uterin.

Mai mult de 50% din cancerele uterine apar la persoane supraponderale.

Diabetul este asociat cu un risc mai mare de cancer uterin.

  • genetica

Sindromul Lynch este un sindrom moștenit genetic. Mutația genetică crește mult riscul de apariție a cancerului de colon plus a altor tipuri de cancere cum este cancerul uterin.

Persoanele diagnosticate cu sindrom Lynch trebuie să stabilească cu medicul un program de urmărire (screening) pentru a depista la timp orice tip de tumoare.

Bine de știut
Sarcomul uterin, spre deosebire de cancerul de endometru, apare mai frecvent la femei care au fost expuse anterior la radiații sau la radioterapie.

Diagnostic

Medicul ginecolog face un examen fizic după care poate decide necesitatea unor analize și investigații suplimentare.

  • markerul CA-125

CA-125 este o proteină a cărei cantitate poate fi măsurată în sânge și creșterea poate semnifica prezența unui cancer uterin.

Markerul CA-125 este mai degrabă specific pentru cancerul ovarian, dar nu poate fi folosit ca test de screening pentru niciun tip de cancer deoarece poate să dea rezultate fals pozitive sau fals negative.

Rezultatul CA-125 are valoare doar corelat cu celelalte date clinice.

  • investigații imagistice

Computer tomografia, RMN și ecografia transvaginală ajută substanțial la diagnostic.

  • biopsia de endometru

La biopsie se extrage o bucată de țesut care se analizează la microscop și stabilește cu certitudine diagnosticul.

Bine de știut
Analiza Babeș-Papanicolau nu are valoare pentru cancerul de endometru. Este foarte utilă însă pentru screeningul cancerului de col uterin.

Stadializarea cancerului uterin

Stadiul I: cancerul este localizat doar la nivelul uterului

Stadiul IA: cancerul este în doar în endometru

Stadiul IB: cancerul a depășit în profunzime endometrul și a ajuns la cel de-al doilea strat celular (miometrul sau țesutul muscular al uterului)

Stadiul II: cancerul s-a extins la colul uterin, dar nu a depășit uterul

Stadiul III: cancerul a depășit uterul (corpul și colul uterin) dar încă este localizat în zona pelvină.

Stadiul IV: cancerul uterin a depășit zona pelvină

Află mai mult ⮕ Cancer de col uterin: simptome care te avertizează

Tratament

Tratamentul depinde de tipul de cancer și de stadializare.

Variantele de tratament includ:

  • chimioterapia cu medicamente puternice care să distrugă tumoarea
  • radioterapia
  • terapia hormonală
  • imunoterapia care ajută propriul sistem imunitar să lupte cu cancerul
  • terapia targhetată cu medicamente îndreptate țintit asupra unui anumit tip de celule pe care să le împiedice să se mai multiplice

De cele mai multe ori se apelează și la intervenția chirurgicală de îndepărtare a uterului, denumită histerectomie.

Frecvent se elimină și ovarele în aceeași intervenție ceea ce duce la instalarea bruscă și imediată a menopauzei.

Putem preveni cancerul uterin?

Nu putem preveni cancerul, dar putem reduce probabilitatea de apariție a cancerului uterin acționând asupra factorilor de risc.

  • tratamentul corect al diabetului
  • menținerea greutății corporale optime
  • folosirea contraceptivelor orale care au ambele tipuri de hormoni sexuali (estrogeni și progesteron) și care aduc un oarecare grad de protecție

Care este evoluția cancerului uterin?

Din fericire, cancerul uterin (de endometru sau sarcom) provoacă simptome în stadii incipiente și poate fi diagnosticat la timp.

Supraviețuirea la 5 ani în cancerul de endometru este de 81%. Asta înseamnă că 81% din persoane trăiesc la 5 ani de la stabilirea diagnosticului. Procentul poate atinge și 95% dacă tumoarea nu depășește uterul.

Depistarea precoce este cheia succesului.

Există teste de screening care ar putea fi făcute din timp?

Nu. Nu există analize sau investigații de screening. Sângerarea vaginală anormală, chiar și în cantități mici ar trebui să ne trimită la medic.

Citește mai departe…

10 semne de cancer pe care femeile nu trebuie să le ignore
Analize și investigații necesare la menopauză
Premenopauza: cauze și soluții
Fibrom uterin: tipuri, simptome, tratamente posibile
Ce este chistul endometriozc?

Bibliografie

Hiperplazia de endometru (îngroșarea mucoasei uterului)

Servus Med
-
0
Hiperplazia de endometru (îngroșarea mucoasei uterului)

Hiperplazia de endometru reprezintă îngroșarea mucoasei uterului cauzată de tulburări ale secreției de estrogeni. Pot apărea sângerări uterine anormale care trebuie să trimită obligatoriu la medic pentru a stabili cauza și tratamentul. Hiperplazia endometrială reprezintă un risc crescut de cancer de endometru.

În timpul perioadei reproductive apariția hiperplaziei este mai frecventă dacă ovulația este absentă sau intermitentă. De exemplu, în sindromul ovarelor polichistice.

După menopauză, când ovulația încetează, riscul de hiperplazie de endometru este mai mare dacă nivelul de estrogeni este crescut. De exemplu, la femeile cu obezitate sau tratamente hormonale.

Ce este endometrul?

Endometrul sau mucoasa endometriala reprezintă stratul de celule care căptușește uterul și care joaca un rol important în timpul ciclului menstrual, dar și în sarcină.

Endometrul reacționează la modificările hormonale și poate fi la originea unor afecțiuni, cum sunt: endometrioza, hiperplazia de endometru sau cancerul endometrial.

Hiperplazia de endometru: Simptome

Hiperplazia de endometru provoacă sângerări uterine anormale. Este cel mai important semn al acestei afecțiuni.

Sângerările uterine anormale pot însemna:

Află mai mult ⮕ Endometrul: ce rol are și care sunt afecțiunile posibile?

Când există risc crescut de hiperplazie de endometru?

Obezitate

Grăsimea convertește alți hormoni în estrogeni. Aceștia se adaugă estrogenilor produși în mod normal de ovare.

Rezultatul este creșterea nivelului de estrogeni din sânge. Mucoasa uterină va fi stimulată excesiv și în afara perioadelor de menstruație și se va îngroșa.

Absența ovulației

Progesteronul este necesar pentru ca stratul funcțional de celule al endometrului să se elimine ca sângerare menstruală.

În absența ovulației, nu apare creșterea producției de progesteron care se întâmplă în mod normal în zilele menstruației. Estrogenii rămân în exces față de progesteron și stimulează îngroșarea mucoasei.

Semnele anovulației (absența ovulației) pot fi: cicluri neregulate, sângerări abundente între cicluri.
Situațiile în care apare mai frecvent:

Tratamente hormonale

  • Dacă urmăm tratament pe bază de estrogeni, nivelul estrogenilor va crește raportat la nivelul de progesteron.

De aceea, medicul indică uneori și progestin (progesteron). Pentru a preveni stimularea exagerată a mucoasei uterine sub influența estrogenilor.

  • Tamoxifen este un medicament care poate provoca îngroșarea mucoasei uterine. Este utilizat în tratamentul cancerului de sân.

Dacă în cursul tratamentului apar sângerări uterine, medicul trebuie solicitat pentru a clarifica diagnosticul.

Tumori ovariene

Există tumori ovariene care secretă estrogeni. Ca urmare, poate apărea hiperplazie ovariană. Mai frecvent este vorba despre tumori benigne.

Diabet

Diabetul dublează riscul de cancer uterin. Există mai multe mecanisme care pot explica apariția hiperplaziei și ulterior a cancerului uterin.

Rezistența la insulină și insulina în exces ar putea fi unul din mecanisme. Se știe că insulina stimulează multiplicarea celulelor.

Cum se stabilește diagnosticul?

Diagnosticul nu se poate stabili printr-o analiză de sânge. Nici ecografic.

Este necesară examinarea mucoasei uterine la microscop. Proba de mucoasă de examinat se recoltează prin efectuarea unei biopsii.

Biopsia nu este o procedură complicată. Este asemănătoare testului Babeș-Papanicolau.
Durează câteva minute.

Pentru a evita disconfortul se pot lua 400mg ibuprofen cu o oră înainte de biopsie.
Crampele abdominale care pot apărea ulterior se calmează cu o compresă caldă.

Examinarea mucoasei uterine va stabili dacă există celule atipice. Prezența celulelor atipice (atipii) înseamnă că există un risc mai mare de apariție a cancerului de endometru în viitor.

Hiperplazia de endometru nu înseamnă cancer de endometru. Dar este o afecțiune precanceroasă.
De aceea trebuie urmărită și respectat sfatul medicului ginecolog.

Află mai mult ⮕ Cancer de ovar: 6 simptome surprinzătoare

Hiperplazia de endometru: tratament

Hiperplazia de endometru trebuie urmărită și tratată. Tratamentul depinde de rezultatul biopsiei.

Hiperplazia de endometru fără celule atipice

Probabilitatea de cancer de endometru este de numai 5% în această situație.
Există și varianta ca acest tip de hiperplazie să se vindece de la sine.

Ce poate face medicul?

– întreruperea sau ajustarea dozelor de tratament hormonal (dacă există)
– recomandări de dietă pentru scăderea în greutate
– tratament cu progesteron (progestin)
– urmărirea evoluției hiperplaziei pentru a surprinde la timp eventuala apariție a cancerului endometrial
– histerectomie

Histerectomia este o intervenție chirurgicală prin care uterul este îndepărtat.
Poate fi indicată dacă:

– apar celule atipice pe parcursul urmăririi
– nu se îmbunătățește situația sângerărilor după 12 luni de tratament cu progesteron
– apar sângerări importante cantitativ

Hiperplazia de endometru cu celule atipice

Probabilitatea de evoluție spre cancer de endometru este semnificativ mai mare dacă există atipii. De aceea, tratamentul este mai agresiv.

Pentru femeile care nu mai doresc copii, medicul poate recomanda histerectomia de la început.

În cazul în care este planificată o sarcină, se poate adopta tratamentul cu progesteron și biopsii mai frecvente pentru a surprinde momentul apariției celulelor canceroase.

Citește mai departe…

Cancer de col uterin: simptome de avertizare
Premenopauza: cauze și soluții
Analize și investigații recomandate la menopauză
Testul Babeș-Papanicolau: interpretare
Tratament hormonal la menopauză: beneficii și riscuri

Bibliografie
  •  Medical management of endometriosis. Clin Obstet Gynecol. 2017
  • Diagnosis and management of endometrial hyperplasia. J Minim Invasive Gynecol. 2012;19
  • Royal College of Obstetricians and Gynaecologists. Management of endometrial hyperplasia. February 2016
  • Endometrial cancer arising from atypical complex hyperplasia: The significance in an endometrial biopsy and a diagnostic challenge. Obstet Gynecol Sci. 2015

12 factori de risc pentru boala Alzheimer pe care îi putem evita

Servus Med
-
0
12 factori de risc pentru boala Alzheimer pe care îi putem evita

La Conferința Asociației americane pentru boala Alzheimer au fost prezentați cei 12 factori de risc responsabili pentru 40% din cazurile de demență și recomandările medicale utile pentru reducerea riscului.

Vârsta la care apare demența nu mai este doar vârsta a treia. Cunoașterea factorilor de risc și evitarea lor la timp ne crește șansele să îmbătrânim cu un creier în bună stare de funcționare.

Demența este o problemă atât pentru persoana în cauză, cât și pentru cei care se ocupă de îngrijire.

Încă nu avem la dispoziție analize pentru depistarea bolii înainte de apariția simptomelor. De aceea, prevenția este prima măsură la îndemâna tuturor.

Specialiștii au scos în evidență cei 12 factori de risc și modelul de viață care ne poate feri de boala Alzheimer.

Care sunt cei 12 factori de risc pentru boala Alzheimer?

1. Nivelul de educație scăzut

Nivelul înalt de educație și păstrarea unui ritm de învățare pe tot parcursul vieții reduce riscul de demență.

Toate abilitățile creierului se dezvoltă în procesul de învățare până ce se atinge un platou, în jurul vârstei de 25 ani.

Stimularea creierului în primii 5 ani de viață este esențială pentru abilitățile cognitive ulterioare.

După vârsta de 25 ani, învățarea necesită exersarea unor tehnici care să stimuleze neuroplasticitatea, acea capacitate a creierului de a face noi sinapse și conexiuni.

Chiar dacă învățăm mai greu după 25 ani, efortul merită pentru a ne conserva așa-numita rezervă cognitivă.

Dacă s-a pierdut startul și nu s-a obținut o educație înaltă la tinerețe, nu înseamnă că nu mai putem face nimic.

Este demonstrat că adulții care se implică în activități ce stimulează intelectul își pot reduce riscul de demență. De exemplu: scris, citit, călătorii, învățarea unei limbi străine, practicarea unei forme de artă, călătoriile.

S-a observat și că pensionarea la vârste tinere duce la reducerea substanțială a performanțelor creierului.

Bine de știut:
• susține copilul să-și dezvolte cât mai bine activitățile cognitive în primii ani de viață
• mergi la școală la un nivel cât mai înalt peste gimnaziu
• continuă toată viața să înveți ceva, să citești, să desfășori activități care stimulează creierul

2. Pierderea auzului

Pierderea auzului înseamnă un mare risc de apariție a demenței. OMS definește pierderea auzului la pragul de 25 dB.

Un studiu clinic efectuat pe un lot de 194 de adulți cu afectare a auzului, urmăriți timp de 19 ani cu ajutorul RMN efectuat de 2 ori pe an, a constatat o reducere semnificativă a lobului temporal al creierului și a hipocampusului implicat în memorare.

Un studiu mai larg, cu peste 3000 de subiecți, a arătat că utilizarea aparatelor auditive a încetinit pierderea memoriei.

Explicația este simplă: pierderea auzului reduce stimularea creierului și crește riscul de demență.

Bine de știut:
• folosește aparatul auditiv dacă este nevoie
• evită zgomotele prea puternice care pot afecta auzul

3. Hipertensiunea

Tensiunea arterială mare (peste 140 mmHg) după vârsta de 40 ani crește riscul de demență. Hipertensiunea tratată, indiferent de medicația folosită, scade riscul.

Bine de știut:
• încearcă să menții tensiunea arterială la 130 mmHg sau mai puțin în prima parte a vieții (până la 45 ani) și la vârsta medie (45-65 ani).

4. Traumatismele craniene

Traumatismele craniene cresc riscul de demență începând cu 6 luni- 1 an după ce s-au produs. Și riscul se menține pentru următorii 30 ani.

Au fost studiate traumatismele craniene provocate de accidente de mașină, motocicletă sau bicicletă. Dar și cele suferite de militari, boxeri, fotbaliști, călărie sau alte sporturi recreaționale.

Bine de știut:
• evită loviturile la cap. Traumatismele pot provoca demență cu debut precoce.

5. Abuzul de alcool

Excesul de alcool se asociază cu modificări ale creierului, pierderea abilităților cognitive și demență. Este un risc cunoscut de secole.

Demența cu debut la vârste sub 65 ani este frecventă la marii consumatori de alcool.

Bine de știut:
• evită excesul de alcool; nu depăși 21 unități de alcool/ săptămână. O unitate de alcool înseamnă 10 ml sau 8g de alcool pur.

Exemple:

  • 1 băutură spirtoasă (25 ml) = 1 unitate
  • 1 bere mică (330 ml 5%) = 1,7 unități
  • 1 bere mare (5,5%) = 2,4 unități
  • 1 pahar de vin (175 ml, 12%) = 2,1 unități

6. Fumatul

Fumatul are efecte asupra vaselor de sânge, dar și efecte toxice care cresc riscul de boală Alzheimer.

Oprirea fumatului, chiar și la vârste peste 60 ani, reduce riscul de demență.

Bine de știut:
• deteriorarea memoriei apare și la persoane expuse timp îndelungat fumatului pasiv.

7. Depresia

Boala Alzheimer poate avea ca manifestare depresia. Dar și invers, s-a observat că riscul de apariție al demenței este mai mare la persoanele depresive.

Este în discuție în ce măsură tratamentul depresiei ar putea reduce riscul de demență.

Bine de știut:
• inhibitorii recaptării serotoninei (SSRI) cum este citalopram are ca efect reducerea formării plăcilor de amiloid specifice bolii Alzheimer.

8. Sedentarismul

Sunt dovezi clinice în studii cu urmărire pe durate mari de timp (1-21 ani) că activitatea fizică ne protejează de boala Alzheimer.

Studiul HUNT efectuat pe 28 916 participanți cu vârste între 30-60 ani a arătat că activitatea fizică moderată sau intensă (care te face să transpiri) efectuată săptămânal (2-5 ore/ săptămână) reduce riscul de demență.

Bine de știut:
• exercițiile aerobice în reprize de 45-60 min sunt cele mai eficiente.

9. Absența contactelor sociale

Interacțiunile sociale au un efect protectiv față de apariția bolii Alzheimer.

Mariajul menține nivelul de interacțiuni sociale benefice care contribuie la păstrarea rezervei cognitive. Dar când unul din parteneri rămâne singur, scade nivelul contactelor sociale.

S-a observat că persoanele căsătorite, care au și un număr de contacte sociale interpersonale, au mai multe interacțiuni și la vârsta a treia.

Bine de știut:
• fii activ cât mai mult timp, la vârsta medie și dacă se poate și după 65 ani; nu te grăbi să te pensionezi.

10. Obezitatea

Obezitatea este un factor de risc important pentru apariția demenței. Cu cât indicele de masă corporală (BMI) este mai mare cu atât riscul este mai mare.

Efortul de a scăpa de kg în plus merită făcut. S-a observat că scăderea chiar și cu numai 2kg la un BMI peste 25 aduce îmbunătățirea atenției și memoriei.

Bine de știut:
• urmează constant o dietă mediteraneană bazată pe fructe și legume, cereale, nuci și ulei de măsline, fără excluderea vreunei categorii de nutrienți

11. Diabetul

Diabetul crește riscul de demență cu atât mai mult cu cât durata și severitatea diabetului este mai mare.

Efectul medicamentelor antidiabetice este încă în discuție. Unele rezultate raportate arată că tratamentul cu metformin se asociază cu un risc mai mic de apariție a tulburărilor cognitive și ar putea reduce riscul de demență.

Bine de știut: niciun supliment alimentar (vitamine A, B, C, D, E, calciu, zinc, cupru, multivitamine, omega 3, plante medicinale) nu și-a dovedit vreo eficiență în îmbunătățirea funcțiilor creierului, în niciunul din studiile clinice efectuate.

12. Aerul poluat

Poluarea aerului și mai ales particulele ambientale poluante accelerează procesele neurodegenerative prin afectarea vaselor de sânge care irigă creierul și apariția depozitelor de amiloid-beta (specifice bolii Alzheimer).

Au fost studiate mai ales NO2, particulele poluante provocate de trafic și monoxidul de carbon. Toate cresc riscul de demență după expunerea a organismului la aer poluat.

Citește mai departe…

Boala Alzheimer: care sunt primele semne?
Cum încetinim îmbătrânirea neuronilor?
Cum antrenezi creierul eficient?
Uleiul de măsline poate reduce riscul de demență
Tipul de personalitate prezice la timp riscul de boală Alzheimer

Bibliografie

Uleiul de măsline reduce riscul de Alzheimer

Servus Med
-
0
Uleiul de măsline reduce riscul de Alzheimer

Uleiul de măsline consumat zilnic în cantitate de numai 7 g (o linguriță și jumătate) poate reduce riscul de a deceda cu demență. Este rezultatul unui studiu recent publicat în JAMA Network Open.

Alimentația sănătoasă este un deziderat dificil astăzi când cel mai adesea nu avem control asupra informațiilor legate de sursă, modalitățile de producere sau eventuale pesticide și alte substanțe chimice folosite pentru a crește durabilitatea și aspectul mărfurilor de pe raft.

De aceea, este foarte atractivă informația că un aliment foarte la îndemână cum este uleiul de măsline, adăugat zilnic în salată, ne-ar putea reduce riscul de demență și deces cu această afecțiune.

Aproape 100 000 de participanți la studiu au fost urmăriți timp de 20 ani. Li s-a cerut completarea unor chestionare cu câte 130 de întrebări o dată la 4 ani.

Întrebările au vizat și alte aspecte legate de dietă. De exemplu, cât de des mănânci banane? sau bacon?

Din cei 38 000 de participanți decedați în cei 20 ani, la 4751 decesul a fost legat de prezența demenței.

Statistic rezultatele studiului au arătat că există un risc cu 50% mai mic de a deceda cu demență dacă avem un consum zilnic de 7 g de ulei de măsline. Aceasta corespunde unui consum de o linguriță și jumătate cu ulei.

Ce semne de întrebare ridică rezultatele studiului despre uleiul de măsline?

Studiul nu ia în calcul unele aspecte simultane care ar putea contribui la scăderea riscului de deces cu demență.

De exemplu, faptul că cei care consumă regulat ulei de măsline este posibil să fie tot aceia care consumă mai puțină carne roșie, mai multe fructe și legume, mai puțină margarină sau alte surse de grăsimi saturate.

Pe scurt, este posibil ca cei care consumă cele 7 g de ulei de măsline zilnic să fie de fapt cei care adoptă dieta mediteraneană ca regulă.

Deci este posibil ca rezultatul pozitiv să se datoreze și altor factori decât uleiul de măsline, cum ar fi reducerea consumului de grăsimi saturate sau prezența simultană a micronutrienților din fructe și legume.

Ce alte rezultate mai vechi susțin valoarea uleiului de măsline?

Un studiu amplu efectuat în Spania în 2018 a comparat două loturi de persoane, ambele cu regim alimentar mediteraneean. Primul grup a avut un consum de grăsimi centrat pe uleiul de măsline. Al doilea grup s-a axat pe consumul de nuci.

Dieta mediteraneană tradițională se caracterizează printr-un consum constant de ulei de măsline, nuci, fructe, cereale și rar pește sau carne de pasăre; vin roșu cu moderație și doar la masă.

Studiul a arătat clar că cei care aderă la acest tip de alimentație au un risc cu 30% mai scăzut de afectare a vaselor de sânge și de apariție a bolii coronariene, la un aport de 1,5 linguri ulei de măsline zilnic (20 g).

O altă observație interesantă a fost scăderea cu 65% a riscului de apariție a tulburărilor ușoare de memorie în lotul care a consumat ulei de măsline.

Ce concluzie putem trage pentru alimentația noastră zilnică?

Uleiul de măsline rămâne o opțiune foarte bună pentru a preveni degradarea funcțiilor creierului și afecțiunile cardiovasculare.

Uleiul de măsline este folosit de mii de ani în bucătăria mediteraneană și europeană. Este recunoscut pentru aportul de grăsimi bune, mononesaturate (MUFA) precum și vitamine E, K și polifenoli cu variate beneficii metabolice.

Integrarea consumului de ulei de măsline virgin într-un plan de alimentație sănătoasă care să respecte și celelalte principii ale dietei mediteraneene augmentează suplimentar beneficiile.

Citește mai departe…

Dieta mediteraneană: 9 beneficii pentru care este dieta nr.1
Cum alegi un ulei potrivit cu metoda de gătit?
Grăsimi alimentare: la ce să fim atenți când citim eticheta?
Cum menținem sănătatea creierului între 18-80 ani?
Primele semne de boală Alzheimer

Bibliografie

Dureri de șold în coxartroză: 4 stadii, 4 tipuri de tratament

Dr. Corina Golovei
-
0
Dureri de șold în coxartroză: 4 stadii, 4 tipuri de tratament

Coxartroza sau osteoartrita șoldului este afecțiunea provocată de deteriorarea cartilajului articular. Apar dureri de șold, dureri de coapsă sau dureri inghinale atunci când ne mișcăm. Coxartroza se agravează progresiv. Evoluează în mai multe stadii și tratamentul diferă în fiecare stadiu.

Boala evoluează în 4 stadii:

Stadiul 1: stadiu incipient în care uzura articulației șoldului duce la apariția de osteofiți (excrescențe osoase la nivelul oaselor articulației), dar durerea nu este caracteristică.

Stadiul al-2-lea: cartilajul articular începe să se distrugă, dar distanța dintre oasele participante în articulație este încă normală. Ocazional pot apărea durerea și rigiditatea articulației.

Stadiul al-3-lea: eroziunea cartilajului este pronunțată și spațiul articular se îngustează. Mersul devine dificil și dureros.

Stadiul al-4-lea: este stadiul cel mai avansat în care cartilajul este pierdut în totalitate și oasele articulației se freacă unul de altul.Apare durerea cronică, permanentă, însoțită de rigiditate și mobilitate foarte redusă.

Cum evoluează coxartroza?


În coxartroză, cartilajul articular se distruge progresiv. Oasele care participă la formarea articulației ajung să se frece unul de altul.

Distrugerea cartilajului articular duce la:

  • dureri de șold, dureri inghinale și dureri pe coapsă (fața anterioară și laterală)
  • rigiditatea articulației, mai ales după repaus
  • formarea de osteofite – excrescențe osoase apărute pe marginea oaselor
  • inflamație cronică
  • afectarea mersului

Riscul de coxartroză este mai mare dacă există și:

  • obezitate
  • vârstă înaintată
  • traumatisme ale șoldului în antecedente
  • istoric familial de coxartroză
  • probleme structurale ale articulației, cum este displazia congenitală de șold

Coxartroza poate apărea și în cadrul unor afecțiuni în care sunt afectate multiple articulații:

Stadiul 1

Este stadiul de debut al bolii. Deteriorarea articulației este la început. Pot exista câteva osteofite care apar ca neregularități la locul de întâlnire a două oase.

Durerile de șold sunt reduse sau lipsesc. De aceea, pacienții nu știu de obicei, că se află în acest stadiu.

Tratament pentru dureri de șold în stadiul 1

Prevenția este esențială în această etapă. Evitarea activităților care agravează deteriorarea articulațiilor, de exemplu alergarea.

Excesul de greutate este un factor care contribuie substanțial la progresia bolii.
Alimentația trebuie să fie echilibrată și să aibă ca obiectiv scăderea în greutate.

Se mai prescriu și suplimente cu glucozamină sau condroitina.
Dar concluziile studiilor clinice nu sunt foarte încurajatoare în ceea ce privesc rezultatele.

Stadiul 2

Coxartroza este încă într-un stadiu de început. Există osteofite care se văd pe radiografia de șold și de genunchi.

Cartilajul articular este degradat, dar spațiul dintre oase este încă vizibil.

Simptome specifice în stadiul 2:

  • dureri de sold și disconfort
  • rigiditatea articulației, mai ales dimineața

Tratament pentru dureri de șold în stadiul 2

Un plan de exerciții fizice regulate coordonate de un kinetoterapeut poate preveni agravarea bolii. Antrenarea musculaturii din jurul articulației poate ajuta la stabilizarea șoldului.

Controlul greutății corporale trebuie să devină o prioritate.

Stadiul 3

Coxartroza este considerată moderată. Apar eroziuni semnificative ale cartilajului dintre oase. Distanța dintre oase la nivelul articulației este vizibil diminuată.

Articulațiile sunt inflamate și fragmente de colagen plutesc în lichidul sinovial care lubrifiază în mod normal articulația.

Apar osteofite numeroase care generează durere.

Simptome specifice în stadiul 3:

  • dureri de sold în timpul activităților obișnuite: mers, alergat, stat în genunchi
  • inflamarea articulației, mai ales la activități prelungite
  • articulația pocnește și sunetul este audibil; mai ales dimineața sau după stat prelungit

Tratament pentru dureri de șold în stadiul 3

Măsurile stabilite pentru stadiile 1 și 2 trebuie să continue.

Se recomandă și analgezice de tipul acetaminofen (paracetamol) și antiinflamatoare nesteroidiene. Dacă nu sunt suficiente, medicul poate prescrie analgezice mai puternice.

Infiltrațiile cu corticosteroizi pot fi indicate pentru reducerea inflamației articulare.

Stadiul 4

Stadiul 4 este cel mai sever. Cartilajul articular este subțire și franjurat. Există inflamație cronică și osteofite. Lichidul sinovial este diminuat semnificativ.

Simptome specifice în stadiul 4:

  • dureri de sold aproape tot timpul
  • rigiditatea articulației
  • durerea afectează activitățile zilnice și somnul

Tratament pentru dureri de șold în stadiul 4

În stadiul 4 medicul va propune protezarea articulației. Operația se numește artroplastie de șold.

Articulația șoldului este înlocuită cu un implant artificial. După intervenția chirurgicală durerea diminuează sau dispare. Se recuperează și mobilitatea.

Artroplastia de șold îmbunătățește semnificativ calitatea vieții persoanelor cu coxartroză.

Citește mai departe…

Analgezice eficiente pentru dureri articulare
Durere de șold noaptea
Durerea de șold: remedii pentru acasă
Bursita șoldului: cauze, simptome, exerciții, tratament
Necroza de cap femural poate fi cauza durerii de șold

Bibliografie

Hernie de disc lombară: dureri de coloană si picior

Servus Med
-
0
Hernie de disc lombară: dureri de coloană si picior

Durerile de spate sau dureri de coloană pot fi provocate de o hernie de disc. Dacă durerea apare la coloana cervicala și gât poate fi hernie de disc cervicala. Dacă apar dureri de mijloc poate fi vorba de hernie de disc lombara. Cum ne dăm seama că există hernie de disc?

Coloana vertebrală este compusă din vertebre suprapuse și separate de discurile intervertebrale.

Discurile au rol crucial la nivel lombar:

  • preiau și amortizează șocurile la care este supusă coloana
  • susțin partea superioară a corpului
  • permit mișcări în toate direcțiile

Partea externă a discului este un inel fibros (anulus) ce protejează nucleul pulpos, cu consistență de gel, și care umple mijlocul discului.

Uneori se produce ruptura discului sau alunecarea lui și nucleul pulpos migrează în afara axului coloanei vertebrale.

Simptomele herniei de disc variază de la dureri lombare moderate până la amorțeală și slăbiciune în picioare care necesită o intervenție medicală imediată.

În majoritatea cazurilor durerea cedează în 6 săptămâni. Dar poate fi o durere extrem de supărătoare care împiedică activitatea zilnică.

Frecvent hernia de disc provoacă compresia și inflamația nervului spinal care iese de la nivelul coloanei vertebrale.

Așa se explică durerea ce se extinde la membrul inferior și care, de obicei, este denumită sciatica.

Hernie de disc: Cum recunoaștem durerea?

• durere lombară și rigiditate a coloanei lombare

• strănutul, tusea, intensifică durerea

• durerea se intensifică dacă stăm prea mult pe scaun sau în picioare

• durerea apare brusc

• durere de-a lungul piciorului este mai severă decât durerea lombară

• durere ascuțită, însoțită de senzație de curent electric

• durere extinsă în mușchii fesieri, pe partea anterioară sau posterioară a coapsei, în gambă și laba piciorului

• amorțeală, înțepături, furnicături și slăbiciune musculară în picior și degete

• pareză: dificultatea de a ridica piciorul sau de a sta în picioare

Simptome rare, dar periculoase

Compresia nervilor spinali care sunt grupați la capătul coloanei vertebrale poate duce la paralizie și alte simptome care vor deveni permanente dacă nu se intervine chirurgical imediat,

Semne de alarmă:

Află mai mult ⮕ Ce este sindromul de coadă de cal?

Hernie de disc: Cauze

Hernia de disc poate apărea la orice vârstă, dar riscul crește în anumite situații.

• Vârsta

Hernia de disc apare mai frecvent între 30-50 ani. Discul se deshidratează, degenerează și herniază mai ușor la diverse mișcări de rotație sau întindere.

• Traumatisme

Accidentele rutiere sau ridicarea unor greutăți pot provoca hernia.

• Genetica

Cercetările arată că mai mulți membri ai aceleiași familii pot fi predispuși la apariția herniei de disc.

• bărbați între 20-50 ani

• ridicarea incorectă a greutăților

• obezitate

• poziție îndelungată pe scaun, sedentarism

• fumat

Diagnosticul clar de hernie de disc este stabilit cu ajutorul rezonanței magnetice nucleare (RMN)

Află mai mult ⮕ Exercițiile McKenzie pentru dureri de coloană

Tratament hernie de disc

Studiile clinice arată că 90% din herniile de disc se recuperează fără a fi nevoie de intervenție chirurgicală.

Metode non-chirurgicale

• Aplicarea de gheață sau masajul cu gheață

Ajută la reducerea sustanțială a durerii prin reducerea inflamației, diminuarea impulsurilor nervoase și senzația de anestezie locală.

Metoda este utilă în primele 48h de la debutul durerii.

• Analgezice

Se folosesc antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen, naproxen ș.a).

• Relaxante musculare

• Terapie cu căldură

Se folosesc comprese calde sau băi calde care pot reduce spasmul muscular. Metoda este utilă dincolo de primele 48h de la apariția durerii.

• Fizioterapia

Exerciții fizice ușoare pasive și active special destinate pentru dureri de spate.

Sunt utile și: mersul pe jos, înotul, aerobic atâta cât permite durerea.

• Corticosteroizi injectați la nivelul coloanei vertebrale

Corticosteroizii se injectează în spațiul epidural la nivelul coloanei vertebrale. Este o tehnică cu care medicii anesteziști sunt familiarizați.

Metoda este utilă pentru a diminua durerea și a permite exercițiile de recuperare. Are un efect temporar.

• Metode complementare: acupunctură, masaj, manipularea coloanei vertebrale

• Repausul la pat este indicat în primele 2 zile, dar nu mai mult deoarece poate genera rigiditatea coloanei.

Se recomandă activități ușoare alternativ cu repaus.

Tratament chirurgical

Tratamentul chirurgical este luat în considerare dacă durerea persistă mai mult de 6 săptămâni. Sau mai repede dacă apar semne de alarmă:

  • durere severă care face dificilă menținerea activității de zi cu zi
  • simptome neurologice: slăbiciune musculară, amorțeli
  • incontinența urinară sau fecală

Medicul neurochirurg este cel care poate interveni chirurgical îndepărtând parțial discul ce comprimă nervul.

Din păcate, aproximativ 10% din persoanele operate fac o altă hernie de disc, la alt nivel vertebral.

Citește mai departe…

Cum calmezi durerea de nerv sciatic?
Durerile lombare: sfaturi greșite pe care să nu le urmezi
6 metode să previi durerea de spate provocată de stres
Poziția corectă la birou și poziții pe care să le eviți totdeauna
Lombosciatica. Ghid complet

Bibliografie

Cum să menții greutatea dacă ai probleme cu tiroida?

Servus Med
-
0
Cum să menții greutatea dacă ai probleme cu tiroida?

Creșterea in greutate este unul din cele mai frecvente simptome de hipotiroidie. De multe ori greutatea este semnul care ne trimite la medic să investigăm funcționarea tiroidei.

Hormonii tiroidieni ajută organismul să descompună grăsimile și, în mod special, ajută ficatul și pancreasul să metabolizeze caloriile stocate. Tot hormonii tiroidieni ajută și funcționarea musculaturii care este mare consumatoare de energie.

Menținerea greutății corporale poate fi o problemă dacă ai tiroidită Hashimoto, gușă, cancer tiroidian sau tiroidectomie totală.

Scăderea nivelului de hormoni tiroidieni (hipotiroidia) ne face să ne simțim mai puțin energici, mai obosiți, dar în același timp duce și la stocarea caloriilor sub formă de grăsimi.

Din păcate, nu este obligatoriu ca tratamentul hormonal să rezolve problema cu greutatea, chiar dacă hormonii tiroidieni ajung la normal în analizele de sânge.

Eficientizarea metabolismului poate fi o soluție care, adăugată la tratamentul hipotiroidismului, ne poate ajuta și cu menținerea greutății corporale.

1. Metabolismul și greutatea

După ce mâncăm, organismul convertește alimentele în energie. Termenul de metabolism se referă la felul în care corpul procesează și folosește ceea ce mâncăm și nu la viteza cu care face acest lucru.

Este mai corect să caracterizăm metabolismul ca eficient sau ineficient decât ca leneș sau accelerat.

Un procent de 60-65% din caloriile pe care le consumăm ne ajută să ne menținem în viață, acoperă necesarul energetic de bază. Chiar dacă stăm în pat toată ziua este nevoie de aceste calorii pentru ca organismul nostru să funcționeze. Acesta este metabolismul bazal.

Activitatea fizică mai consumă și ea cam 25% din caloriile pe care le aducem cu mâncarea. Cu cât suntem mai activi, cu atât acest procent mai poate crește.

Și mai trebuie luat în considerare și efectul termic al alimentelor. Un procent de 10% din calorii se folosesc pentru procesarea alimentelor pe care le mâncăm. De exemplu, dacă avem o dietă cu 2000 de cal/ zi, aproximativ 200 cal se folosesc numai pentru digerarea alimentelor.

Ca să ne menținem greutatea sau să slăbim putem fie să adoptăm o dietă cu calorii mai puține. Fie să creștem caloriile cheltuite zilnic.

Iată câteva secrete pentru a eficientiza metabolismul când ai probleme cu tiroida.

Crește-ți nivelul de activitate fizică

Exercițiile aerobice care cresc ritmul cardiac, cresc și metabolismul bazal pentru câteva ore de când s-au încheiat.

Explicația este faptul că musculatura consumă calorii pentru a face reparații după efortul fizic. Cu cât masa musculară este mai dezvoltată, cu atât consumul caloric va fi mai mare.

De asemenea, este demonstrat că efortul fizic regulat combate oboseala pe care o resimt cei cu hipotiroidie.

Află mai mult ⮕ Metabolismul leneș și creșterea în greutate

Hidratează-te corect

Deshidratarea face metabolismul mai puțin eficient afectând temperatura corpului. Când ești deshidratat, temperatura corpului scade ușor și stimulează organismul să stocheze grăsimi.

Asigură-te că bei apă suficientă, iar dacă vrei să intensifici și mai mult metabolismul consumă apa cu cuburi de gheață.

Sistemul digestiv consumă aproximativ 8 calorii în plus pentru fiecare pahar de apă rece pentru a o aduce la temperatura corpului.

Evită băuturile îndulcite

Băuturile îndulcite tip cola, ceaiul îndulcit, sucurile, băuturile energizante cresc riscul de diabet tip 2, boli coronariene, dar și grăsimea stocată.

Studii recente ne avertizează despre creșterea riscului de cancer de colon la vârste tinere, sub 55 ani, pentru cei cu consum regulat de băuturi îndulcite.

Alege alimente care nu cresc glicemia

Glicemia prea mare înseamnă că organismul va avea tendința să o stocheze sub formă de grăsime.

Legumele, majoritatea fructelor, năutul, fasolea sunt alimente cu indice glicemic scăzut. Asta înseamnă că digestia se produce mai lent, iar glicemia nu crește așa de rapid după ce le-ai mâncat.

Dacă uneori alegi alimente cu indice glicemic crescut cum sunt cartofii sau orezul, învață cum să le pregătești și când să le consumi ca să nu-ți afecteze greutatea și glicemia.

Alege alimente care stimulează metabolismul grăsimilor

Leguminoasele ca lintea, fasolea sau mazărea sunt bogate în fibre. Te mențin sătul pentru mai mult timp, dar stimulează și metabolizarea grăsimilor.

Află mai mult ⮕ Cum influențează somnul valoarea TSH?

2. Ai grijă la aportul de iod și seleniu

Fără iod, hormonii tiroidieni nu vor fi la nivele corespunzătoare.

Principalele surse alimentare de iod sunt: sarea de masă iodată, gălbenușul de ou, peștele de apă sărată cum este codul.

Și seleniul este unul din mineralele importante pentru funcționarea tiroidei. Nucile braziliene sunt o sursă foarte bună, o singură nucă asigurând mai mult decât necesarul zilnic recomandat de seleniu.

Află mai mult ⮕ 15 alimente cu seleniu utile dacă ai probleme cu tiroida

3. Verifică nivelul vitaminei D dacă ai probleme cu greutatea

Vitamina D este implicată în numeroase reacții metabolice:

  • reglarea glicemiei și răspunsul organismului la insulină
  • creșterea secreției de leptină, hormon de care depinde senzația de sațietate
  • reducerea grăsimii abdominale
  • reglarea secreției de hormoni paratiroidieni cu reducerea în timp a riscului de obezitate

Hipovitaminoza D înseamnă valori ale 25-OH-vitaminei D sub 20 ng/ ml. Verificarea nivelului de vitamina D este obligatorie înainte de a consuma suplimente.

4. Tratamentul cu hormoni tiroidieni

Levotiroxina se ia numai pe stomacul gol. Alimentele întârzie absorbția levotiroxinei, mai ales alimentele bogate în fibre.

Suplimentele cu calciu și suplimentele cu fier reduc semnificativ absorbția levotiroxinei și eficiența. Trebuie consumate la distanță în timp față de hormonii tiroidieni.

5. Combate constipația cronică ca să menții greutatea

Constipația cronică este unul din simptomele care apar în hipotiroidie și care influențează și greutatea.

Alimentele bogate în fibre sunt un remediu natural eficient al constipației, pe lângă faptul că te mențin sătul pentru mai mult timp.

Citește mai departe…

Constipația cronică: Remedii eficiente și prevenire
Greutatea ideală și alte 12 numere importante pentru sănătate
Soia și tiroida
Tiroida leneșă: simptome și complicații
Colesterol mărit și legătura cu tiroida

Bibliografie
  • Camps SG, Verhoef SP, Westerterp KR. Weight loss, weight maintenance, and adaptive thermogenesis. 2013Am J Clin Nutr.
  • Iwen KA, Schröder E, Brabant G. Thyroid hormones and the metabolic syndrome. Eur Thyroid J. 2013
  • Gorini F, Sabatino L, Pingitore A, Vassalle C. Selenium: an element of life essential for thyroid function. Molecules. 2021

Hipotiroidism fără simptome

Servus Med
-
0
Hipotiroidism fără simptome

Hipotiroidism subclinic este situația în care analizele de tiroida sunt modificate, dar nu apar simptome tipice de hipotiroidie: senzație de frig, constipație, apatie sau depresie.Un studiu clinic recent atrage atenția că unele din obiceiurile noastre zilnice pot influența tiroida.

Hipotiroidia subclinica nu este de obicei sesizată. Diagnosticul apare când se fac investigații pentru alte afecțiuni. La analize se constată un nivel crescut al TSH și FT4 normal.

Fără tratament, hipotiroidismul subclinic poate evolua spre hipotiroidie cu simptome tipice și analize modificate.

În același timp, hipotiroidismul subclinic crește riscul de boli cardiovasculare, riscul de a dezvolta rezistența la insulină sau sindrom metabolic.

Cum s-a desfășurat studiul despre hipotiroidism?

Cercetătorii chinezi au studiat în ce măsură stilul nostru de viață este vinovat pentru apariția acestei dereglări a tiroidei.

Participanții la studiu au fost selectați din peste 2600 de persoane din zone rurale și urbane ale Chinei. Și nu au fost luați în calcul cei care anterior au avut o afecțiune a tiroidei.

Au fost analizate date legate de stilul de viață: calitatea somnului, numărul de ore de somn, dieta, exercițiile fizice și existența fumatului.

S-a urmărit totodată și evoluția analizelor de tiroidă: TSH, FT3, FT4 și anticorpii, dar și cantitatea de iod excretată în urină.

Comparația a fost făcută pe 2 loturi: unul cu 159 de persoane cu hipotiroidism subclinic și celălalt cu 159 persoane cu tiroida normală.

Ce concluzii au rezultat?

Analiza cercetătorilor a confirmat unele studii mai vechi și a adus și noutăți.

• hipotiroidismul este legat de obiceiul de a fuma

La femeile cu hipotiroidism subclinic, unele fumătoare, iar altele nefumătoare, nivelul TSH a fost mai mare la cele fumătoare.

• iodul crește secreția de hormoni tiroidieni dacă se menține un nivel constant crescut în sânge și nu când consumăm sporadic alimente bogate în iod

• lipsa somnului de noapte sau o proastă calitate a somnului nocturn crește de 2 ori nivelul TSH

TSH este hormonul produs de glanda hipofiză special pentru a controla tiroida. Este hormonul cel mai afectat de ritmul circadian (noapte-zi).

TSH se secretă între orele 20.00 – 3.00. Vârful secreției este între 2.00- 3.00 a.m.

Somnul are un efect inhibitor asupra secreției de TSH. Așa s-ar putea explica de ce lipsa somnului de noapte duce la creșterea TSH și la hipotiroidism subclinic.

Somnul de zi nu va reduce TSH deoarece secreția acestui hormon este preponderent nocturnă.

Totodată s-a constatat că nici somnul prelungit peste cele 7-8 ore recomandate nu este util în reglarea TSH.

• exercițiile fizice regulate, de intensitate moderată-mare pot determina scăderea TSH și o mai bună secreție a hormonilor tiroidieni la persoanele cu hipotiroideie cronică

• hipotiroidia subclinică are la bază un mecanism autoimun

Este o concluzie și a altor cercetări mai vechi, dar pe care noul studiu o confirmă. În grupul cu hipotiroidism subclinic s-a constatat un procent crescut de persoane care au anticorpi antitiroidieni.

Studiile de acest gen sunt utile pentru a conștientiza importanța alegerii unui stil de viață echilibrat pentru a preveni îmbolnăvirile.

Cu atât mai mult cu cât hipotiroidismul subclinic se asociază frecvent și cu:

Afecțiunile noastre pot avea cauze clare sau nu. Dar stilul de viață este cel care poate influența substanțial apariția și evoluția multor afecțiuni.

Citește mai departe…

Tiroida leneșă: simptome și complicații
TSH: interpretarea valorilor în afecțiunile tiroidei
Ce medicamente modifică analizele de tiroidă?
Diabetul și problemele tiroidei
Cum să-ți menții greutatea dacă ai probleme cu tiroida?

Bibliografie

Hepatita autoimună

Servus Med
-
0
Hepatita autoimună

Hepatita autoimună este o afecțiune provocată de inflamație apărută la nivelul ficatului. Cauza inflamației: sistemul imunitar atacă propriile celule hepatice. Netratată, hepatita autoimună poate conduce la ciroză și insuficiență hepatică.

Sunt 2 tipuri de hepatită autoimună, tipul 1 fiind mai frecvent în America de Nord, iar tipul 2 mai frecvent în Europa. Diferă prin tipul de anticorpi produși de sistemul imunitar în lupta cu un virus sau o bacterie.

Tipul 1 afectează, de obicei, femeile tinere care mai au și alte afecțiuni autoimune ca: diabet tip 1, tiroidită sau boala celiacă. Se produc autoanticorpi antinucleari (ANA) și anti-fibre musculare netede (ASMA).

Tipul 2 de hepatită autoimună în care apar alte tipuri de anticorpi: anti-LKM1 și anti-LC1.

Aceste tipuri de anticorpi se detectează la analizele de sânge după ce medicul ridică suspiciunea unei hepatite autoimune.

Ce simptome ne fac să ne gândim la hepatita autoimună?

Semnele de hepatită autoimună pot apărea brusc și includ:

  • oboseala
  • senzație de disconfort abdominal
  • icter (culoare gălbuie a pielii și albului ochilor)
  • erupții cutanate
  • dureri articulare
  • dispariția ciclului menstrual

Medicul gastroenterolog este cel căruia trebuie să ne adresăm pentru asemenea simptome.

Află mai mult ⮕ Bilirubina crescută și icter: Ce boli semnalează?

De ce apare hepatita autoimună?

Sistemul imunitar are ca sarcină să ne apere de virusuri, bacterii și alți patogeni. Uneori, își îndreaptă armele greșit atacând propriul organism.

Acest lucru se întâmplă și în hepatita autoimună. Sistemul imunitar atacă celulele hepatice provocând inflamație cronică.

În timp, reacția inflamatorie afectează structura și funcția ficatului, putând provoca ciroză și insuficiență hepatică.

Cauza hepatitei autoimune nu este cunoscută, dar există ipoteza că sunt implicate genele care controlează sistemul imunitar, precum și expunerea la anumite virusuri și medicamente.

Sunt multe afecțiuni cărora nu le cunoaștem cauza, dar la care s-a observat că propriul nostru comportament le favorizează.

La ce să fim atenți:

• nu este recomandabil să consumăm suplimente alimentare fără indicația medicului
Suplimentele nu sunt pastile care trec prin testări similare medicamentelor; promit multe, dar singurul efect garantat este suprasolicitarea ficatului de a metaboliza altceva decât este firesc.

• nu este recomandabil să urmăm cure de slăbire cu pastile și nici cure de detoxifiere

Nu există detoxifiere. Ficatul ne detoxifiază dacă-l protejăm și-l ajutăm să funcționeze corect.

• grijă la pastilele ”din plante”
”Din plante” nu înseamnă neapărat lipsite de efecte toxice. Unele, și nu puține, pot provoca inflamație hepatică.

Află mai mult ⮕ Suplimente care pot provoca toxicitate hepatică

Factorii care cresc riscul de hepatită autoimună

• femeile au un risc mai mare decât bărbații de a face această boală

• infecții virale în antecedente: virusul rujeolic, virusul herpes simplex, virusul Epstein-Barr, virusurile hepatice: hepatita A, B, E sau C

• ereditatea: sunt evidențe medicale care susțin că este mai probabil să facem hepatită autoimună dacă cineva din familie are această afecțiune

• persoanele cu boli autoimune ca: boala celiacă, artrita reumatoidă, tiroidita Hashimoto, colita ulcerativă au un risc crescut de apariție a hepatitei autoimune

Află mai multe ⮕ Boala autoimună: o complicație posibilă după COVID

Cum va pune medicul diagnosticul de hepatită autoimuna?

1. Analize de sânge

• analize care arată funcția hepatică: ALAT (alanil-aminotransferaza), ASAT (aspartat-aminotransferaza)

Multe din persoanele cu hepatită autoimună nu prezintă simptome inițial, ci doar ALAT și ASAT crescute. Acest fapt întârzie diagnosticul și tratamentul.

• determinarea prezenței autoanticorpilor care vor stabili că este hepatita autoimună ( autoanticorpilor antinucleari(ANA) şi/sau anti-fibra musculară netedă ASMA); există și alte tipuri de autoanticorpi care pot fi determinați din sânge atunci când ANA și ASMA sunt negativi

• excluderea unei hepatite virale tip A, B, C

2. Biopsia hepatică
Va confirma diagnosticul și va stabili gradul de afectare hepatică

Află mai mult ⮕ Boli autoimune: care sunt și de ce apar?

Ce posibilități de tratament sunt?

Scopul tratamentului este să împiedice sistemul imunitar să atace celulele hepatice. Astfel s-ar putea încetini evoluția bolii.

Tratamentul inițial imunosupresor este cu Prednison. La acesta se poate adăuga Azatioprina (Imuran).

Tratamentul cu Prednison poate avea efecte secundare importante: osteoporoză, diabet, osteonecroză cu fracturi osoase, hipertensiune arterială, cataractă, glaucom și creștere în greutate.

De aceea, Prednisonul este prescris în doză mare doar pentru o lună de zile și ulterior doza se reduce progresiv până ce se atinge doza minimă eficientă.

Adăugarea Azatioprinei are același scop, de a permite doze mai mici de prednison.

Deși se poate obține remisia bolii cu prednison, în multe cazuri afecțiunea reapare la întreruperea tratamentului.

Complicațiile hepatitei autoimune sunt ciroza și insuficiența hepatică, moment în care se pune problema transplantului hepatic. Aproximativ 20% din pacienții cu hepatită autoimună ajung în acest stadiu, mai ales pentru că boala rămâne mult timp nediagnosticată și netratată.

Citește mai departe…

Sindrom Cushing: ce efecte are excesul de cortizol?
Ciroza hepatică: de ce apare și cum poate fi evitată?
Analize pentru ficat
Protejarea ficatului prin metode naturale
Hepatita toxică provocată de medicamente

Bibliografie

Durerile lombare: sfaturi greșite pe care să nu le urmezi

Dr. Corina Golovei
-
0
Durerile lombare: sfaturi greșite pe care să nu le urmezi

Durerile lombare sunt extrem de frecvente, mai ales la tineri și persoanele de vârstă medie. Afectează 75% din populație, cel puțin o dată în viață. Din acest motiv toată lumea știe câte ceva despre ce trebuie să facem și ce nu dacă avem durere de spate, mai toți sunt dispuși să ne sfătuiască la nevoie. Vom discuta ce sfaturi și idei sunt greșite și de ce nu ar trebui urmate.

Idee greșită: durerile lombare sunt cauzate de ridicarea obiectelor grele

Deși ridicarea obiectelor grele în poziții asimetrice poate cauza dureri lombare, aceasta nu este singura cauză. Sedentarismul, poziția defectuoasă la birou, obezitatea și factorii genetici joacă un rol important în apariția durerii.

Uneori cauza durerii este mecanică, cum este hernia de disc, iar alteori cauza este inflamatorie (spondilartrita anchilozantă, artrita psoriazică și alte tipuri de artrite).

Rar cauza durerilor lombare este o boală sistemică severă cum sunt cancerul sau infecțiile.

Ne gândim la o cauză sistemică pe care trebuie să o investigăm la medic dacă există și alte semne:

  • febră și scădere în greutate
  • durere nocturnă
  • rigiditatea articulațiilor mai mult de 1 h
  • durerea este localizată la un singur os
  • există și durere viscerală (a unui organ intern)
  • vârsta peste 50 ani
  • cancer în antecedente
  • deficite neurologice
  • incontinență

Cancerul ca și cauză a durerilor lombare este rară. Numai 1 la 1000 de persoane au dureri lombare provocate de un cancer sau o metastază.

Află mai mult ⮕ 10 semne de cancer pe care femeile nu trebuie să le ignore

Idee greșită: radiografia coloanei lămurește cauza

Radiografia nu lămurește cauza de foarte multe ori.

Aproape 2/3 din persoanele cu modificări osoase degenerative observabile pe radiografie nu au niciun simptom.

Când cauza durerii lombare este mecanică, radiografia nu arată nicio modificare în cele mai multe din cazuri.

Idee greșită: intervenția chirurgicală este singura soluție ca să scapi de durerile lombare

Aproximativ 90% din durerile lombare se rezolvă de la sine, fără operație, în 6 săptămâni. Doar 7-10% din cazuri prezintă simptome mai mult de 6 săptămâni. Și doar 1% necesită o intervenție chirurgicală.

Semnele că intervenția chirurgicală este obligatorie și de urgență:

  • anestezia în șa: amorțeală în jurul anusului și în zona șezutului
  • amorțeală și slăbiciune în membrele inferioare
  • disfuncție sexuală apărută brusc
  • lipsa de control la eliminarea materiilor fecale
  • incapacitatea de a reține urina (incontinența urinară)
  • pierderea reflexelor sau paralizie la membrele inferioare

Aceste simptome anunță o complicație: sindromul de coadă de cal. Rezolvarea este numai chirurgicală.

Află mai mult ⮕ Ce este sindromul de coadă de cal?

Sfat greșit: antrenamentul fizic trebuie evitat dacă ai dureri lombare

În majoritatea cazurilor, antrenamentul fizic este recomandat atât pentru a preveni durerea lombară, cât și după ce durerea a apărut.

Antrenarea musculaturii paravertebrale și a celei abdominale permite păstrarea unei poziții corecte a spatelui. Flexibilitatea și menținerea greutății corporale optime contribuie la prevenirea reapariției unui episod de durere lombară.

Exercițiile fizice se pot efectua cu precauție când durerea este acută. Poate că nu este posibilă o gamă prea largă de exerciții, dar repausul nu este indicat.

Sfat greșit: este indicat să dormi pe o saltea fermă dacă ai dureri lombare

Caracteristicile saltelei de dormit care ar putea ajuta durerii lombare diferă de la o persoană la alta. La unii durerea se ameliorează pe o saltea fermă, la alții pe una medie sau moale.

Ideal este să poți încerca salteaua măcar o săptămână, zi de zi, înainte de a te decide dacă o cumperi.

Sfat greșit: masajul trebuie evitat pentru că poate agrava durerile lombare

Masajul terapeutic este inclus în metodele de tratament ale durerii lombare, dar trebuie efectuat de către un profesionist.

Manipularea corectă a țesuturilor moi poate atenua durerea. În plus, cu masajul se pot obține și alte beneficii:

  • relaxarea mentală și fizică
  • creșterea toleranței la durere prin eliberarea analgezicelor naturale care sunt endorfinele

Idee greșită: dacă este vorba despre hernie de disc, rezolvarea este numai chirurgicală

Hernia de disc poate cauza un disconfort semnificativ, dar 85% din persoane scapă de simptome în 8-12 săptămâni fără intervenție chirurgicală.

La cei la care durerea persistă se pot încerca tratamente nechirurgicale înainte de a decide operația: manipularea mecanică a coloanei vertebrale, medicație orală, tratamente injectabile.

Operația rămâne ultima alegere și numai dacă simptomele neurologice (amorțeli, furnicături) nu se ameliorează sau se agravează.

Află mai mult ⮕ Hernia de disc lombară

Idee greșită: durerea lombară nu are legătură cu rinichii

Rinichii pot provoca durere lombară, chiar dacă nu aceasta este prima cauză la care ne gândim când apare durerea.

Litiaza renală (pietre la rinichi) și infecția urinară (pielonefrita) sunt cele mai frecvente cauze de probleme renale care pot provoca dureri de spate.

Mai rar este vorba despre un carcinom renal sau de o metastază vertebrală la care durerile lombare iradiază și în picior. Simptomele apar mai frecvent noaptea în acete situații.

Citește mai departe…

Sciatica: ce să faci și ce să nu faci dacă ai durere lombară
Diferența între durerea de rinichi și durerea lombară
Durerea de spate provocată de stres
Cum eviți durerile musculare și articulare după 50 ani?
Analgezice eficiente în durerile articulare

Bibliografie
1...394041...130Pagina 40 din 130
2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă

Cele mai noi

Cele mai citite

Știri

Meniu