Caută
Acasă Blog Pagina 22

Durerea. Cum ne orientăm dacă e grav ceea ce simțim?

Dr. Corina Golovei
-
0
Durerea. Cum ne orientăm dacă e grav ceea ce simțim?

Există mai multe tipuri de durere: durerea somatică, durere viscerală, durere neuropatică sau durere psihogenă. Este important să știm de unde provine durerea pe care o simțim. Vom ști astfel dacă trebuie să ne adresăm medicului cât mai curând.

Autoadministrarea de analgezice perioade îndelungate nu este de dorit.
Felul în care ne putem descrie durerea poate spune multe despre punctul ei de pornire.

Primul pas este să apreciem severitatea durerii și apoi să identificăm sursa ca să știm cât de urgent este să ne prezentăm la medic.

Cea mai simplă metodă pentru evaluarea durerii este scala numerică.

Scala numerică a durerii are 10 puncte și se bazează pe propria apreciere a intensității durerii:

  • 0 = fără durere
  • 1-3 = durere ușoară
  • 4-6 = durere moderată
  • 7-10 = durere severă, extremă, cel mai rău ce poți simți

Scala se aplică la adulți și copiii peste 6 ani și se utilizează și după analgezice pentru a aprecia eficiența tratamentului.

Al doilea pas este să identificăm sursa durerii.

Ce este durerea somatică?

durerea somatică

Senzația poate fi sâcâitoare, continuă și neplăcută, dar nu foarte puternică, bine localizată (putem spune exact unde doare), exacerbată de mișcare (devine ascuțită dacă ne mișcăm).

Acestea sunt, de regulă, caracteristici ale afecțiunilor musculo-scheletale (osteoartrita, fracturi osoase, tendinite, rupturi ligamentare), dar și ale durerii postoperatorii.

Este tipul de durere care răspunde bine la antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) și analgezice opioide.

Află mai mult ⮕ Durere de spate: 10 cauze majore

Ce este durerea viscerală?

durerea viscerală

Durerea poate fi neclar localizată (o simțim pe o arie mai extinsă a corpului), profundă, de tip presiune sau sub formă de crampe însoțită sau nu și de alte simptome (greață, vomă, transpirații).

Acest tip de durere are, de obicei, origine viscerală (unul dintre organele interne) și poate iradia și în zone ale corpului la distanță de organul afectat:

Durerea este, în acest caz, un semnal pentru o afecțiune mai gravă și necesită un diagnostic cât mai rapid. Calmantele nu sunt suficiente în așteptarea vindecării.

Află mai mult ⮕ Diferența dintre durerea de rinichi și durerea lombară

Ce este durerea neuropatică?

durerea neuropatică

Senzația de durere poate fi descrisă ca arsură, amorțeală, senzație de curent electric și ne orientează către o leziune a unui nerv ca origine a durerii (durere neuropatică).

Cele mai frecvente dureri de acest tip sunt durerea post-herpetică și durerea din neuropatia periferică diabetică.

După ce se va stabili cauza exactă a durerii neuropatice (nervul afectat sau alte structuri ale sistemului nervos), pacientul va putea beneficia de terapie țintită.

Află mai mult ⮕ Durerea din zona zoster

Ce este durere psihogenă?

Durere psihogenă este un tip particular de durere care poate avea ca origine o leziune a țesuturilor sau o leziune a unui nerv. Este accentuată și prelungită de factori psihologici: frică, anxietate, depresie, stres.

Acest tip de durere complică, de obicei, simptomatologia unei persoane cu durere cronică.

Existența acestei dureri este o realitate. Se justifică asocierea anxioliticelor și antidepresivelor cu analgezicele, atunci când medicul o identifică.

Ca orice tip de clasificare, și cea a tipurilor de durere este una care simplifică lucrurile pentru a ne fi de folos în raționamentele pe care le facem despre noi înșine sau despre pacienți.

Fiecare persoană este o entitate unică. Mecanismele de apariție a durerii și de întreținere a ei se suprapun.

Medicul va interpreta cel mai corect datele deoarece are și informații de care noi nu dispunem ca pacienți. Tot el este cel care va putea stabili un plan terapeutic.

Citește mai departe…

Durere inghinală: cauze diferite la femei și bărbați
Situații în care o durere de cap este urgență
Neuropatia diabetică: simptome, analize, tratament
Durere pellvină la bărbați: cauze și soluții
Artrita șoldului: coxartroza și alte tipuri de artrite

Bibliografie

Cum scapi rapid de diaree?

Servus Med
-
0
Cum scapi rapid de diaree?

Unele alimente (afine, orez, banane, brânză) sunt recunoscute pentru că ne ajută să scăpăm de diaree. Dar și unele ceaiuri din plante, medicamente sau suplimente nutritive pot fi utile.

În multe cazuri cauza diareei nu poate fi identificată. Alteori este vorba despre o infecție. Diareea infecțioasă este provocată de virusuri sau bacterii și dispare în 2-3 zile, odată cu vindecarea infecției.

Deshidratarea este complicația cea mai de temut a diareei, mai ales când este vorba despre copii și persoane vârstnice.

Rehidratarea cu apă și adaos de săruri și electroliți este esențială în prevenirea complicațiilor diareei.

O cană de aproximativ 240 ml apă trebuie consumată după fiecare scaun moale. Un praf de sare în cana cu apă compensează o parte din pierderi.

1. Apa de orez pentru diaree

Orezul fiert este un remediu recunoscut pentru diaree. Dar dacă vrem un efect mai rapid putem prepara apa de orez.

  • amestecăm 1-2 căni de apă cu 1/2 cană de orez
  • fierbem 10 min sau până ce apa devine tulbure
  • trecem prin strecurătoare amestecul
  • consumăm apa tulbure care rezultă

Bine de știut
Este recomandabil să evităm cafeaua, alcoolul, băuturile îndulcite sau ciocolata care pot agrava diareea.

2. Medicamente care te scapă rapid de diaree

Se eliberează fără rețetă și pot fi opri rapid diareea:

  • loperamid (imodium)

Se folosește câte o tabletă de loperamid după fiecare scaun moale, până la maximum 4 tablete în 24 ore.

  • bismut sau subsalicilat de bismut

Se folosesc câte 2 linguri de subsalicilat de bismut după fiecare scaun moale, până la maximum 8 doze.

Remediile pentru diaree care se folosesc la adult nu sunt totdeauna potrivite la copii. Medicul pediatru trebuie consultat înainte.

3. Afinele sau suplimentele cu extract de afine

Afinele sunt utilizate de secole în medicina tradițională europeană pentru combaterea diareei.

Fructele conțin taninuri, substanțe care acționează ca anti-inflamatoare și astringente. O cană de afine proaspete sau decongelate este suficientă pentru a contracara diareea.

Suplimentele cu extract de afine pot interfera cu medicația anti-diabetică.

Află mai mult ⮕ Afinele: beneficii, vitamine, calorii

4. Alimente sau suplimente cu probiotice

Probioticele sunt microorganisme vii care vin în ajutorul bacteriilor bune ale florei intestinale. Putem procura probiotice din alimente fermentate, dar și din suplimente cu probiotice.

Nu toate suplimentele cu probiotice conțin aceleași bacterii. Nu toate sunt utile oricând.

Suplimentele cu probiotice pot fi utile în cazurile ușoare de diaree. Sunt recomandabile mai ales suplimentele care conțin:

  • Lactobacillus
  • Bifidobacterium
  • Saccharomyces boulardii

Bine de știut
Efectele secundare ale probioticelor pot fi balonarea și producția excesivă de gaze. Dacă diareea era însoțită oricum de crampe și balonare, probioticele pot să agraveze simptomele.

Persoanele cu imunitatea afectată nu trebuie să consume suplimente cu probiotice fără să se sfătuiască cu medicul.

Alimentele fermentate cum sunt iaurtul sau kefirul sunt surse naturale de probiotice. Efectul lor poate fi benefic la diaree, mai ales după consumul de antibiotice, deoarece ajută la refacerea florei intestinale.

Află mai mult ⮕ Probiotice și prebiotice naturale care refac flora intestinală

5. Ceai de frunze de zmeur (Rubus idaeus)

Ceaiul de frunze de zmeur ”usucă” mucoasa intestinală.

Ceaiul se prepară dintr-o lingură de frunze la o cană de apă. Se consumă 1/2 cană de ceai la fiecare oră.

Nu este un remediu verificat la femeile gravide.

6. Ceai de mentă

Menta uscată sau proaspătă este la fel de eficientă. O cană de ceai din frunze de mentă poate fi suficientă.

Mentolul și metil-salicilatul, principalele ingrediente ale mentei, au efecte antispastice, calmează crampele abdominale.

Menta și uleiul de mentă sub formă de capsule sunt utile și în sindromul de colon iritabil în care predomină diareea. Capsulele cu ulei de mentă calmează simptomele colonului iritabil în proporție de 75%, susțin unele studii clinice.

Nu trebuie confundate capsulele cu ulei de mentă cu uleiul aromatic de mentă folosit în aromaterapie. Al doilea nu este un produs care se înghite deoarece uleiul de mentă pur poate fi toxic.

Află mai mult ⮕ Menta pentru calmarea colonului iritabil

7. Ceai de lemongrass sau iarba lămâioasă (citronela)

Ceaiul de iarbă lămâioasă (citronela) este un remediu util pentru diaree, crampe abdominale, balonare și dureri de stomac.

În plus, are proprietăți antimicrobiene și antiinflamatoare și poate proteja mucoasa gastrică de efectul iritant al unor medicamente cum este aspirina.

8. Ceai verde

Ceaiul verde combate durerile de stomac, diareea și alte simptome digestive.

Datorită concentrației mari de catehine este eficient și împotriva Helicobacter pylori care este adesea cauză de diaree și balonare.

În plus, ceaiul verde s-a dovedit a reduce diareea la persoanele cu boli oncologice și radioterapie.

Află mai mult ⮕ Infecția cu Helicobacter: cum se manifestă?

9. Banane

Amidonul din banane ajută la absorbția apei din colon ceea ce face ca scaunul (materiile fecale) să fie mai format, mai ferm.

În plus, sunt bogate în potasiu ceea ce compensează o parte din pierderile de potasiu provocate de scaunele multiple.

10. Reguli alimentare la diaree

  • mese mai dese în loc de 3 mese principale
  • 1 cană cu apă după fiecare scaun moale
  • pilaf de orez
  • pâine prăjită
  • supă de pui
  • alimente cu potasiu: banane, cartofi copți fără coajă, suc de morcovi
  • se pot consuma legume, dar gătite și după îndepărtarea semințelor și a cojilor
  • se pot consuma produse de panificație, preferabil din făină albă, rafinată

Diareea care nu trece în 2 zile la copii și 5 zile la adult are foarte probabil o cauză ce trebuie lămurită la medic.

Semne de gravitate:

  • dureri abdominale severe
  • febră
  • sete permanentă
  • urină în cantitate puțină, concentrată, închisă la culoare
  • sânge în scaun
  • mucus în scaun
  • greață și vărsături

Citește mai departe…

Cum se manifestă gastroenterita virală la copii și adulți?
Salmonella: alimente contaminate frecvent și semnele infecției
Ceaiuri din plante pentru stimularea digestiei
Enteroviroza: tratamentul corect la copii și adulți
Greața: cauze și remedii naturale la îndemână

Bibliografie
  • Bilberry. Mount Sinai.
  • Wiese F, Kutschan S, Doerfler J, et al. Green tea and green tea extract in oncological treatment: A systematic review. Int J Vitam Nutr Res. 2023
  • Efficacy of Peppermint oil in diarrhea predominant IBS – a double blind randomized placebo – controlled study. Mymensingh Med J
  • Double-blinded, randomized, placebo-controlled study to evaluate the effectiveness of green tea in preventing acute gastrointestinal complications due to radiotherapy. J Res Med Sci. 2014

Enteroviroza: tratamentul corect la copii și adulți

Servus Med
-
0
Enteroviroza: tratamentul corect la copii și adulți

Enteroviroza sau gastroenterita este o infecție virală frecventă, manifestată cu diaree și dureri abdominale, febră și vărsături. Este o cauză importantă de spitalizare la copii și cauza de mortalitate semnificativă la copiii mai mici de 5 ani. Rotavirus și Norovirus sunt virusurile cel mai frecvent implicate.

Este importantă prevenirea acestor infecții, având în vedere că gastroenterita cu Rotavirus aduce 40% din internările în spital pentru diaree și 200 000 de decese pe an, în lume.

Enteroviroza: tratament

Enteroviroza nu are un tratament specific. Virusurile nu răspund la tratamentul antibiotic. Nu vă auto-administrați sau nu administrați copiilor antibiotice!

Deshidratarea este principalul pericol și poate surveni dacă diareea și vărsăturile persistă. Se pierde apă, dar și minerale.

Pierderile foarte mari produc așa-numitul șoc hipovolemic ( când volumul de sânge din vasele sanguine scade foarte mult, și scade și tensiunea arterială), urmat de comă și deces dacă nu se intervine în timp util.

Pentru adultul sănătos nu ar trebui să fie o problemă rehidratarea. Sunt în pericol copiii și vârstnicii care nu se pot rehidrata corespunzător și atunci necesită spitalizare cu înlocuirea pierderilor pe cale intravenoasă.

Află mai mult ⮕ Enteroviroza sau gastroenterita virală: cauze și simptome

Măsurile de autoîngrijire, in cazul în care ați hotărât să nu apelați la un medic sunt:

1. Enteroviroza la adulții și copiii mari

• Oprirea aportului de alimente pentru câteva ore

• Lichide suficiente în fiecare zi, de preferat apă, cu înghițituri mici și frecvente; se pot suge cuburi de gheață

• De evitat: lactate, cofeina, alcool, nicotina, alimente grase sau foarte aromate

• Realimentarea se face progresiv, de regulă cu alimente mai ușor de digerat: biscuiți uscați, pâine prăjită, banane, orez, carne de pui

• Opriți din nou alimentația dacă revine greața

• De evitat antiinflamatoarele de tipul ibuprofen, deoarece pot crește sensibilitatea gastrică. Folosiți Paracetamol pentru durere, dar fiți precauți verificând dozele maxim admise (poate da afectarea ficatului dacă se depășesc aceste doze, mai ales la copii).

• Nu administrați Aspirină copiilor (risc de sindrom Reye – complicație rară, dar care poate fi fatală)

• Antidiareicele nu tratează cauza. Opresc tranzitul intestinal și permit astfel multiplicarea virusului. Dacă medicul nu vă indică administrarea lor, este de preferat să evitați.

Află mai mult ⮕ Febra la copii și bebeluși: Cum o combatem corect?

2. Enteroviroza la bebeluși și copiii mici (1-3 ani)

Trebuie ajutați să se rehidrateze. Deshidratarea se produce mai rapid și este mai severă la copii!

Folosiți soluții de rehidratare orală care se găsesc în farmacii. Apa obișnuită nu se absoarbe corect și nu corectează pierderile de electroliți la copiii cu gastroenterită.

Nu folosiți sucul de mere pentru rehidratare! Poate agrava situația.

Model corect de administrare a lichidelor în caz de deshidratare la copii:

  1. copii sub 1 an: 30 ml/oră
  2. copii 1-3 ani: 60 ml/oră
  3. copii mai mare de 3 ani: 90 ml/oră
  • Nu-l hrăniți mai devreme de 15-20 min după un episod de vărsătură sau diaree
  • Evitați să-i oferiți bomboane, înghețată și alte alimente dulci
  • Asigurați-vă că se odihnește suficient
  • nu administrați antidiareice fără a fi indicat de către medic; pot îngreuna eliminarea virusului!

Măsuri de prevenire pentru enteroviroza

Sunt esențiale pentru adulți și pentru copii deopotrivă:

  • spălarea mâinilor
  • dezinfectarea suprafețelor dacă în familie a apărut un caz ( cu soluții clorinate)
  • verificarea condițiilor de curățenie înainte de a ne lăsa copilul într-o creșă sau o grădiniță
  • există vaccin pentru Rotavirus încă din 2009; se administrează pe cale orală; verificați, întrebând medicul pediatru, oportunitatea administrării lui
  • probioticele s-au dovedit eficiente pentru tratamentul diareei la copii și tineri, dar datele nu sunt suficiente pentru a susține administrarea lor preventiv
  • limitarea contactului cu persoanele infectate; excluderea lor de la locul de muncă pentru o perioadă care să se extindă și 48 de ore după dispariția simptomelor

Această măsură este foarte importantă mai ales în cazul îmbolnăvirii persoanelor care procesează sau distribuie mâncare (cantine, restaurante, fabrici).

Află mai mult ⮕ Probiotice: ce sunt și ce tratează?

Cum știm dacă gastroenterita este produsă de o bacterie și nu de virusuri?

Bacteriile se multiplică mult mai repede la căldură. Alimentele care nu sunt păstrate la frigider pot aduce o cantitate mare de toxine. Debutul simptomelor este la câteva ore de la consumul unui aliment suspect.

Bacteriile implicate cel mai frecvent sunt Salmonella și E.Coli. Un examen al materiilor fecale poate identifica bacteria.

Simptomatologia poate fi mai zgomotoasă decât în cazul gastroenteritei virale. Medicul de familie și medicul infecționist vor decide eventual administrarea unui antibiotic. Restul măsurilor sunt similare gastroenteritei virale, deshidratarea fiind ,și în acest caz, pericolul cel mai mare.

E.Coli în mod special, poate da o complicație gravă numită sindrom hemolitic uremic, cu afectare a rinichilor, sistemului nervos și cu tulburări ale coagulării sângelui (de aceea este important de observat dacă apare sânge în scaun). Cel mai frecvent sunt afectați copiii sub 10 ani.

Prevenția față de gastroenteritele bacteriene: spălarea mâinilor, a ustensilelor de bucătărie, a fructelor și legumelor, dar mai ales conservarea corectă a alimentelor și consumul de apă din surse verificate.

De ce este important dacă gastroenterita este produsă de o bacterie sau de un virus?

Când este implicată o bacterie se indică antibiotic.

Dacă temperatura este peste 38 ℃, diareea este cu urme de sânge, crampele abdominale sunt puternice, atunci foarte probabil că este vorba despre o bacterie.

Apelați la medic pentru alegerea antibioticului!

Ce alte boli ar putea semăna cu enteroviroza?

  • apendicita
  • septicemia
  • sindromul hemolitic uremic (dacă diareea e cu scaune cu sânge și se prelungește peste 10 zile)

Dacă:

  • febra este ≥ 38 gr.C la copiii sub 3 luni și  ≥ 39 gr.C la copiii peste 3 luni
  • durerea abdominală e severă
  • vărsăturile au aspect bilios (galben-verzui)
  • respirația este accelerată
  • există rigiditate a gâtului
  • este afectată starea de conștiență, nu răspunde la stimuli, e somnolent sunt semne că situația este gravă!

Citește mai departe…

Antibiotice la copii: Când sunt necesare?
Salmonella: alimente contaminate frecvent și semnele infecției
Indigestia: cauze, remedii, tratament
7 remedii pentru balonare
Greața: cauze și remedii naturale la îndemână

Bibliografie
  • The Lancet – Viral Gastroenteritis– iulie 2018
  • Pediatrics and Child Health – ” Gastroenteritis”- septembrie 2018
  • Journal of Pediatric Gastroenterology and Nutrition – Probiotics in the treatment and prevention of acute infectious diarrhea in infants and children- 2001

Gastroenterita virală la copii și adulți: cum se manifestă?

Servus Med
-
0
Gastroenterita virală la copii și adulți: cum se manifestă?

Gastroenterita virală, denumită și enteroviroza sau răceala la stomac este o infecție intestinală virală care se manifestă cu: diaree, durere abdominală, crampe abdominale, greață, vomă și uneori febră. Este o boală contagioasă, de aceea este util să cunoaștem modalitățile de transmitere.

Cel mai frecvent se transmite prin contactul cu o persoană infectată sau cu mâncarea și apa contaminate.

Copiii mici, adulții vârstnici și persoanele cu un sistem imunitar deficitar sunt grupe de vârstă cu risc crescut de a face complicații.

Gastroenterita (virală sau bacteriană) este una dintre infecțiile cele mai frecvente, cu 5 miliarde de cazuri pe an, mai mult de 1 miliard de cazuri apar la copiii sub 5 ani.Această boală aduce mai mult de 2 milioane de decese anual.

Gastroenterita virală: care sunt cauzele?

Infecția este provocată de un virus (75-90% din cazuri), care, cel mai frecvent, este:

• rotavirus – cauza cea mai frecventă de gastroenterită la copii; mâinile sau obiectele contaminate introduse în gură sunt calea de transmitere.

Adulții care au rotavirus sunt, de obicei, asimptomatici, dar pot transmite boala.

• norovirus – poate cauza gastroenterita virală atât la copii, cât și la adulți; este cauza cea mai frecventă de infectare cu alimente contaminate sau apă contaminată; se poate răspândi în familie/comunități prin transmitere de la o persoană la alta.
Apare frecvent la adulții din căminele de bătrâni și la cei cu sistem imunitar compromis (transplant, chimioterapie).

Atenție! La mâinile murdare, la sursa de apă potabilă (să fie verificată), la alimente (unele scoici, preparate termic mai superficial, pot fi o sursă)

Gastroenterita virală cu rotavirus nu are la bază inflamația.
Se produc modificări la nivelul celulelor din peretele intestinal care împiedică absorbția, din intestin în sânge, a apei și nutrienților; totodată favorizează pierderile masive de lichide către intestin. Este ceea ce se numește în termeni medicali malabsorbție.

Gastroenterita virală cu norovirus pare să implice și un proces inflamator.

Află mai mult ⮕ Este afectată imunitatea copiilor dacă acasă este prea curat?

Gastroenterita virală: simptome

gastroenterita

”Răceala la stomac” este un termen care poate crea confuzie. Nu este vorba despre ceea ce numim, de obicei, răceală. Este tot o infecție virală ca și răceala, dar care afectează aparatul digestiv (nu pe cel respirator).

Simptomele apar la 1-3 zile după ce s-a produs contaminarea. Durează 1-2 zile, dar se poate prelungi spre 10 zile:

  • diaree apoasă (atenție! sângele în scaun nu este obișnuit pentru această afecțiune)
  • durere abdominala sau crampe abdominale
  • greață, vomă
  • febră moderată
  • dureri musculare sau durere de cap

Află mai mult ⮕ Diferența răceală vs gripă

Gastroenterita virală: semne de alarmă

Semne de alarmă la adult:

  • vărsături mai prelungite de 1 zi sau febră și diaree severă (scaun apos la fiecare 1-2 ore) mai mult de 2 zile
  • deshidratare (semne: sete, gură uscată, urină închisă la culoare, concentrată, amețeală, slăbiciune musculară)
  • febră peste 40 gr.C
  • afecțiuni renale, hepatice sau cardiace și au restricție de lichide
  • durere abdominala severă apărută brusc
  • simptomele nu se rezolvă într-o săptămână

Semne de alarmă la copil:

  • vărsături mai prelungite de 12 ore la copilul sub 2 ani sau mai prelungite de 24 ore la copilul peste 2 ani
  • lipsa de urina timp de 6 ore
  • diaree severă, eventual cu sânge
  • gură uscată și nu are lacrimi (plânge fără lacrimi)
  • doarme neobișnuit de mult sau  răspunde slab la stimulare/comenzi

Atenție! La copii pericolul de deshidratate este mai mare.

Află mai mult ⮕ Febra la copii și bebeluși: Cum o combatem corect?

Pericol mai mare de gastroenterită

Pericolul de gastroenterită este mai mare la:

• copiii mici, mai ales cei care merg în comunități (creșă, grădiniță) – sunt mai vulnerabili deoarece sistemul imunitar nu este încă la maturitatea dezvoltării sale

• copiii școlari, mai ales cei din internate

• vârstnici, în special cei care au nevoie de îngrijire permanentă și locuiesc împreună cu alții de la care primesc virusul; la vârstnici sistemul imunitar nu mai este suficient de vigilent și, de aceea, pericolul este mai mare

• orice adult la care sistemul imunitar reacționează deficitar: chimioterapie, infecție HIV/SIDA,  ș.a.

Citește mai departe…

Gastroenterita sau enteroviroza: Tratament
Salmonella: alimente contaminate frecvent și semnele infecției
Scaun cu sânge: 10 cauze digestive de sângerare
Cum scapi rapid de diaree?
Ceaiuri din plante pentru stimularea digestiei

Bibliografie
  • The Lancet– ” Viral gastroenteritis”– iulie 2018
  • Pediatric and Child Health- ” Gastroenteritis”- septembrie 2018
  • Journal of Hospital Infection- ” Infectious gastroenteritis and the need for strict contact precaution procedures in adult presenting to emergency department- aprilie 2018

Salmonella: alimente contaminate frecvent și semnele infecției

Servus Med
-
0
Salmonella: alimente contaminate frecvent și semnele infecției

Căldura și umiditatea favorizează contaminarea alimentelor cu Salmonella și alte bacterii. Este vorba despre legumele cu frunze verzi (salata mai ales), fructele proaspete sau ouă. Dar și despre carnea pe care o pregătim pentru grătar, dar o ținem în afara frigiderului cu o oră înainte. Salmonella și E.coli își dublează numărul la fiecare 30 min.

Poate dura câteva zile de la ingerarea alimentelor contaminate până la apariția simptomelor deoarece contează doza de bacterii pe care am înghițit-o. Și atunci devine mai greu să identificăm exact alimentul contaminat.

salmonella

Cum ne contaminăm cu Salmonella?

Salmonella contaminează mai ales alimentele din sursă animală, cum sunt ouăle sau carnea. Dar poate contamina și solul și atunci fructele și legumele pot deveni sursă de îmbolnăvire.

Contaminarea omului survine prin câteva greșeli pe care este bine să le evităm:

  • putem vehicula bacteriile de la un aliment la altul cu mâinile nespălate sau cu ustensilele de bucătărie: cuțite, tocător, farfurii, blat de bucătărie.
  • putem ingera bacteriile mai ales dacă nu preparăm termic suficient mâncarea.

Odată infectați vom transmite bacteria prin intermediul materiilor fecale cu care pot veni în contact alte persoane ce nu respectă igiena.

O persoană infectată nu ar trebui să prepare mâncare pentru alții până ce are simptome și încă 48 ore după aceea.

De asemenea, o persoană cu diaree în ultimele 24 ore nu ar trebui să meargă la piscină unde fac baie și alții.

Unele persoane sunt mai vulnerabile

Nu toată lumea care ingeră Salmonella face infecția. Sunt mai vulnerabili copiii sub 5 ani și persoanele peste 65 ani.

Mai au risc crescut și cei cu

  • imunitate deficitară, cu chimioterapie, radioterapie sau transplant de organe.
  • boli inflamatorii intestinale (boala Crohn și colita ulcerativă)
  • anemia cu hematii în seceră
  • absența splinei

De asemenea, persoanele care consumă constant antiacide pot face mai frecvent infecția. Acidul clorhidric gastric poate anihila Salmonella odată ajunsă în stomac, dar absența acidului ne privează de această armă.

Cum se manifestă infecția cu Salmonella?

Infecția cu Salmonella se numește salmoneloză și provoacă boală diareică cu febră și crampe abdominale.

Diareea poate provoca deshidratare dacă nu bem suficiente lichide cât să compensăm pierderile. Greața și vărsăturile pot împiedica hidratarea.

Simptomele pot dura 4-7 zile și adesea dispar fără tratament.

De ce ne temem de Salmonella?

Infecția cu Salmonella se poate complica.

Deshidratarea și imposibilitatea de rehidratare este cea mai frecventă complicație. Copiii, gravidele și vârstnicii sunt mai expuși acestei complicații.

Scăderea cantității de urină, gura uscată sau plânsul fără lacrimi sunt semne de deshidratare. Mai pot apărea senzația de oboseală, amețeala sau durerea de cap.

Infecția cu Salmonella poate ajunge în sânge și se poate răspândi la alte organe și țesuturi provocând:

  • meningită
  • osteomielită (infectarea oaselor)
  • artrită septică (infectarea articulațiilor)

Chiar și după vindecarea infecției cu Salmonella rămâne riscul artritei reactive cu inflamație și dureri articulare (genunchi, glezne). Recuperarea durează aproximativ 1 an.

Semne de alarmă

Riscul unei infecții invazive este semnalat de unele simptome mai severe:

Află mai mult ⮕ Cum să păstrezi fructe și legume proaspete fără congelare?

Alimente mai frecvent contaminate cu Salmonella

  • carne insuficient preparată termic
  • mezeluri feliate
  • cârnați uscați
  • salate gata-preparate
  • fructe și legume proaspete, mai ales castraveți, salata și alte frunze verzi
  • pepene tăiat de mai mult de 2 ore
  • suc de fructe nepasteurizat
  • lapte nepasteurizat sau nefiert
  • brânzeturi din lapte nepasteurizat (de ex. camembert, brie)
  • pește și fructe de mare crude, inclusiv sushi, sashimi
  • apa contaminată

Prevenirea infecției

Curăță

  • spală-te pe mâini înainte să pregătești alimente
  • curăță ustensilele de bucătărie și suprafețele
  • nu pregăti toate alimentele pe același tocător, nespălat

Separă

  • păstrează acoperite și separate între ele carnea de pasăre, de porc, ouăle și alte alimente
  • păstrează acoperite și separate de celelalte alimente din frigider carnea crudă de pasăre sau porc, ouăle, fructele de mare și peștele
  • puiul crud nu trebuie spălat înainte de gătire
  • ouăle nu trebuie spălate înainte deoarece Salmonella poate difuza de pe coajă înăuntrul oului

Gătește

Gătește carnea de pasăre sau porc la temperatură suficientă pentru distrugerea bacteriilor.

Folosește termomentrul:

  • carnea de vită, porc, miel necesită minimum 62 ℃
  • peștele necesită 62 ℃
  • carnea tocată de vită și porc necesită 71 ℃
  • carnea de pui și curcan necesită 73 ℃

Pune la frigider

  • menține frigiderul la temperatura optimă (2-4 ℃)
  • acoperă produsele tăiate, feliate
  • scoate salata și alte legume păstrate la frigider numai atunci când le folosești
  • nu pune ouăle direct în cutia frigiderului

Citește mai departe…

Gastroenterita virală: simptome la adulți și copii
Gastroenterita virală: tratament
Cum scapi rapid de diaree?
Dureri abdominale: cauze și semne de alarmă
Balonare: cauze, prevenire, remedii

Bibliografie

Artrita șoldului: coxartroza și alte tipuri de artrite

Dr. Corina Golovei
-
0
Artrita șoldului: coxartroza și alte tipuri de artrite

Artrita șoldului provoacă durere de șold, inflamație, rigiditatea articulației și ne poate reduce mult capacitatea de mișcare. Sunt mai multe tipuri de artrite în funcție de cauza care le provoacă, iar tratamentul este adaptat cauzei. Coxartroza este doar unul din aceste tipuri de artrite ale șoldului.

Artrita și artroza sunt termeni folosiți frecvent unul în locul altuia, dar nu este tocmai corect.

Artroza (coxartroza, gonartroza) este denumită și osteoartrită și se referă doar la cazurile în care cartlajul care învelește oasele se distruge progresiv, apar osteofitele (excrescențe osoase sau ciocuri) și durerile articulare. Nu există un tratament medicamentos care să oprească evoluția acestei boli și tratamentul la care se ajunge este proteza (artroplastie).

Celelalte tipuri de artrită apar fie prin mecanism autoimun, fie prin depunere de săruri în articulație, cum este cazul gutei. În aceste situații, există tratament medicamentos care poate reduce ritmul de degradare a articulației. Artroplastia (proteza) poate să fie necesară și în aceste cazuri.

Artrita șoldului : tipuri

Există mai multe tipuri de artrită a șoldului, în funcție de cauză:

Osteoartrita sau coxartroza se caracterizează prin distrugerea progresivă a cartilajului articular. Oasele ce compun articulația ajung în contact direct unul cu altul cauzând durere și rigiditate.

Aceeași cauză are și osteoartrita genunchiului (gonartroza) sau a altor articulații afectate de artroză.

Spondilita anchilozantă cauzează artrită prin mecanism inflamator. Inflamația este cea care duce la distrugerea articulației și apariția durerii.

Boala începe la nivelul articulațiilor coloanei vertebrale, dar ulterior afectează și alte articulații cum este șoldul.

Artrita reumatoidă cu afectarea șoldului are o cauză autoimună. Sistemul imunitar atacă componentele structurale ale țesuturilor articulației. Apare inflamația cu edem și durere.

Artrita psoriazică în care este afectat șoldul este tot o artrită inflamatorie ca și artrita reumatoidă. Apare la un procent din persoanele ce suferă de psoriazis.

Artrita din lupus – inflamația care afectează articulația are cauză autoimună. În plus, există și riscul necrozei de cap femural ca efect secundar al tratamentului cu corticosteroizi.

Guta este o afecțiune în care apare un exces de acid uric în sânge. Necorectarea nivelului de acid uric duce la depozitarea lui în interiorul articulațiilor și apariția inflamației și artritei.

Durerea de șold

Toate tipurile de artrită se caracterizează prin apariția durerii de șold. Poate fi resimțită ca o simplă jenă sau poate fi intensă, puternică, ca o senzație de arsură sau percepută în profunzimea articulației.

Durerea de șold prezintă unele particularități care ne dau o idee despre cauză.

În artrita șoldului de cauză inflamatorie (spondilita, artrita reumatoidă, artrita din psoriazis, lupus sau gută) durerea de șold se calmează la mișcare și se agravează dacă stăm în repaus timp mai îndelungat.

În coxartroză, durerea de șold este mai intensă la mișcare și situația se îmbunătățește în repaus. Repausul prea prelungit nu este benefic, durerea reapare.

Durerea de șold din artrite se manifestă la început doar ocazional. Cu timpul, durerea devine constantă, cu rigiditate și disconfort chiar și în cursul nopții.

Află mai mult ⮕ Coxartroza: 4 stadii, 4 tipuri de tratament

Simptome care însoțesc durerea de șold

Coxartroză

Rigiditatea articulației – se datorează distrugerii cartilajului; apare mai ales dimineața sau după poziție șezând prelungită.

Scade progresiv varietatea și amplitudinea mișcărilor. Devine dificilă depărtarea picioarelor, extensia sau rotația piciorului.

Crepitații – mici pocnituri percepute la mișcarea piciorului în articulație.

Durerea de șold și simptomele însoțitoare în coxartroză se instalează și se agravează progresiv.

Spondilita anchilozantă

Spondilita este o afecțiune caracterizată de inflamație articulară cronică. Sacroileita este caracteristică la debutul bolii și ulterior sunt afectate celelalte articulații cum este cea a șoldului care creează dificultăți la mers. Mai pot apărea tendinita ahileană și fasciita plantară prin inflamarea ligamentelor și a tendoanelor.

Artrita reumatoidă

Artrita reumatoidă fiind o afecțiune autoimună, este însoțită și de alte semne decât durerea articulară. Sunt specifice complicațiile cardiovasculare, pulmonare și cutanate (nodulii reumatoizi). Totodată, este caracteristică apariția durerii articulare bilateral, la ambele șolduri sau ambii genunchi sau ambele mâini etc.

Artrita psoriazică

Caracteristic în artrita psoriazică sunt afectate articulațiile degetelor și ale coloanei lombare. Apar și leziunile caracteristice în psoriazis, dar și modificări ale unghiilor, complicații oculare sau oboseala persistentă.

Artrita din lupus

În lupus, pe lângă durerile articulare, apar și dureri și slăbiciune musculară, tendinită și bursita șoldului. Erupția cutanată în formă de fluture la nivelul feței, fotosensibilitatea, căderea părului, ochii uscați sunt alte simptome însoțitoare în lupus.

Guta

Guta este o afecțiune provocată de acumularea cristalelor de acid uric în articulații. Este specifică evoluția în pusee cu atacuri de gută urmate de perioade de acalmie. La debut boala afectează preponderent articulațiile degetului mare de la picior, glezna sau genunchiul. O altă manifestare a excesului de acid uric sunt calculii formați în rinichi.

Citește mai departe…

Artrita reumatoidă (poliartrita). Ghid complet
Spondilita anchilozantă. Ghid complet
Artrita psoriazică: ce articulații sunt afectate?
Lupus eritematos sistemic. Ghid complet
Guta: este consumul de carne singurul vinovat?

Bibliografie

Artrita reumatoidă (poliartrita)

Servus Med
-
0
Artrita reumatoidă (poliartrita)

Artrită este un termen general care ne spune că există inflamație (roșeață, căldură, edem, durere) la nivelul articulațiilor. Artrita reumatoidă este un tip particular de artrită în care inflamația este provocată de propriul nostru sistem imunitar. Apare frecvent între 20-50 ani și de 2,5 ori mai des la femei.

În mod normal, sistemul imunitar ne apără de boli. La persoanele cu artrita reumatoidă, sistemul imunitar începe să atace propriile articulații. Artrita reumatoidă este deci o boală autoimună ca și lupusul sau psoriazisul.

Cauza acestei reacții a sistemului imunitar nu este clarificată. Sunt implicați factori genetici, imunitari, hormonali și de stil de viață (fumat, stres emoțional, stres fizic ș.a.).

Inflamația care însoțește această boală poate duce în timp și la afectarea altor părți ale corpului: plămâni, inimă, rinichi, piele, ochi, glande salivare, vase de sânge.

artrita reumatoidă

Cum este durerea tipică în artrita reumatoidă?

Boala evoluează în pusee care alterează cu perioade de remisie, mai lungi sau mai scurte.

Debutează cel mai frecvent la articulațiile mici, dar ulterior sunt implicate și articulațiile mari (poliartrită).

Semnele caracteristice artritei reumatoide:

  • articulații dureroase, umflate, care dau senzația de căldură
  • rigiditate articulară care este mai accentuată dimineața și după perioade de inactivitate
  • afectează la început articulațiile mici ale degetelor de la mâini sau picioare, bilateral
  • se extinde treptat la articulațiile mari, provocând durere: coate, genunchi, șolduri, umeri etc
  • tipic durerea e bilaterală: ambele mâini sau degetele de la ambele mâini, ambele articulații de șold, ambele articulații de genunchi.
  • progresiv se produce deformarea articulațiilor
  • factorul reumatoid – o analiză de sânge care, dacă este pozitivă, susține diagnosticul de artrita reumatoidă

Află mai mult ⮕ Dieta antiinflamatoare pentru dureri articulare

Complicațiile artritei reumatoide

Spre deosebire de artroze (coxartroza, gonartroza) la care inflamația este localizată la nivelul articulației, în artrita reumatoidă, inflamația este sistemică (cuprinde corpul întreg).

Consecința este că vor fi afectate și alte țesuturi nu doar articulațiile.

Pielea și mucoasele

Aproximativ 20% din persoanele cu poliartrită dezvoltă sub piele noduli reumatoizi, mai ales la coate, genunchi și degete.

Sindromul Sjogren cu lipsa de salivă și lacrimi este o altă afecțiune autoimună care poate apărea la cei cu poliartrită. Aceasta este cauza principală pentru care pot apărea și complicații oculare: ulcerații, infecții sau perforații ale corneei.

Complicații cardiovasculare

Artrita reumatoidă se poate complica cu afecțiuni cardiace și circulatorii care includ:

Complicațiile cardiovasculare sunt principala cauză a reducerii speranței de viață a persoanelor cu poliartrită.

Complicații pulmonare

Cel mai frecvent apar:

Disfuncție sexuală

Aproximativ 30-70% din persoanele cu artrită reumatoidă pot fi afectate de disfuncție sexuală.

Cauzele probabile sunt: durerea, oboseala, rigiditatea, anxietatea sau depresia, scăderea libidoului.

Află mai mult ⮕ Infecții care declanșează boli autoimune

Artrita reumatoida: prevenție

Evitarea factorilor de risc este opțiunea care ne stă la îndemână, având în vedere că nu se cunoaște cauza exactă a acestei afecțiuni autoimune.

Fumatul crește riscul dacă există și predispoziția genetică.

Obezitatea crește de asemenea riscul și greutatea ar fi bine să fie ținută sub control; dieta mediteraneană adoptată ca mod de viață și nu drept cură de slăbire poate fi soluția ideală.

Persoanele cu artrită reumatoidă au risc crescut de boală coronariană. Grija pentru menținerea colesterolului în limite normale este cu atât mai importantă.

Expunerea la azbest și siliciu crește riscul de boli autoimune și deci și de artrită reumatoidă. Explicația exactă nu e cunoscută.

Exercițiile fizice regulate pot ajuta la fortificarea musculaturii din jurul articulațiilor afectate; înotul este util.

Află mai mult ⮕ De ce apar bolile autoimune?

Artrita reumatoida: tratamentul prescris de medic

Bine de știut
Deformarea articulațiilor apare în primii doi ani de la debutul bolii.

Este important să fie început tratamentul în această perioadă, numită ”fereastră de oportunitate” deoarece poate fi redusă gravitatea complicațiilor.

Antiinflamatoare nesteroidiene reduc durerea și inflamația

Corticosteroizii (Prednison ș.a.) sunt antiinflamatoare puternice și pot încetini degradarea articulațiilor

Medicamentele antireumatice modificatoare ale bolii (DMARD) pot încetini progresia bolii și afectarea permanentă a articulațiilor și a altor organe.

Aici sunt incluse: Metotrexat, Leflunomida, hidroxiclorochina, sulfasalazina. Efectele secundare: afectare hepatică, inhibarea măduvei osoase, infecții pulmonare severe.

Tratamente biologice/modificatoare ale răspunsului biologic. Aceste medicamente țintesc sistemul imunitar și încearcă blocarea inflamației care duce la distrugerea articulațiilor.

În această categorie sunt incluse: etanarcept (Enbrel), adalimubab (Humira), certolizumab (Cimzia), infliximab (Remicade) ș.a. Sunt maxim eficiente în asociere cu DMARD (vezi mai sus). Cresc riscul de infecții.

Fizioterapia condusă de un specialist duce la deprinderea tipurilor de exerciții optime și ajută astfel la menținerea unor articulații flexibile

Tratamentul chirurgical este uneori indicat; mai ales când se pune problema unei articulații mari degradate (umăr, șold, genunchi) și care pot necesita protezare.

Niciun supliment alimentar pe bază de plante sau alt tip de supliment cu cartilaj sau colagen, nu și-au dovedit eficiența și nu sunt utile în tratamentul artritei reumatoide.

Citește mai departe…

Boala pulmonară interstițială – o complicație a poliartritei
Poliartrita reumatoidă: 5 clase de medicamente utile
Durere de mână și degete: sindrom de tunel carpian
Virusul Epstein-Barr și bolile autoimune asociate
Artrite autoimune: dureri articulare și simptome asociate

Bibliografie

Complicațiile anesteziei apar mai frecvent la aceste persoane

Dr. Corina Golovei
-
0
Complicațiile anesteziei apar mai frecvent la aceste persoane

Complicațiile anesteziei sunt astăzi cu mult mai mici decât în trecut datorită avansului tehnologiei, dar nu sunt complet absente. Unele persoane sunt mai susceptibile la apariția complicațiilor decât altele, datorită vârstei sau afecțiunilor și tratamentelor concomitente.

În anul 1940 mortalitatea prin complicații anestezice era de 1: 1000, iar astăzi este de 1: 1 milion de persoane, ne spune o statistică americană.

Pentru a reduce cât mai mult posibilitatea complicațiilor, discuția preoperatorie cu medicul anestezist este esențială. Cu această ocazie, medicul poate identifica persoanele cu risc crescut la complicații și poate lua decizii referitoare la tipul de anestezie, medicamentele utilizate sau monitorizare.

Este important ca la această discuție să ne prezentăm cu toate analizele și investigațiile din trecut, să nu omitem diagnostice pe care le avem, dar care considerăm că nu au legătură cu intervenția chirurgicală actuală.

În plus, medicamentele și suplimentele pe care le consumăm pot interacționa cu anestezicele sau pot influența apariția complicațiilor.

De exemplu, tratamentul anticoagulant poate crește semnificativ riscul de hemoragie intraoperatorie. Există protocoale bine stabilite despre întreruperea și reluarea medicamentelor anticoagulante. Este suficient ca medicul anestezist să știe că luăm acest tratament.

Risc crescut la complicațiile anesteziei

Vârsta

Avansarea în vârstă face mai probabilă o intervenție chirurgicală, dar crește și riscurile pentru complicații anestezice.

Unele probleme de sănătate asociate vârstei – hipertensiune, afecțiuni cardiace sau pulmonare, tromboze – cresc riscul evenimentelor nedorite pe parcursul operației sau în zilele imediat următoare.

La persoanele peste 65 ani, creierul este în mod special vulnerabil la medicamentele folosite în anestezie pentru sedare sau calmarea durerii. Dacă anestezia este generală, cu pierderea stării de conștiență, riscurile sunt crescute suplimentar.

După operație și anestezie generală pot apărea:

Delirul postoperator– o condiție temporară în care pacientul este dezorientat, confuz, cu tulburări de memorie și atenție. Complicația apare la câteva zile după operație și poate dura aproximativ o săptămână.

Disfuncția cognitivă postoperatorie este o complicație mult mai serioasă care poate duce la pierderea memoriei pe termen lung. Apare mai frecvent la persoane cu insuficiență cardiacă, boală Alzheimer, boală Parkinson sau accident vascular în antecedente.

Pentru a reduce riscurile, cel mai important lucru este să ne asigurăm că anestezia este administrată de un medic anestezist și nu de altă specialitate.

Discuția preoperatorie trebuie să includă toate medicamentele, suplimentele și afecțiunile pentru care ne tratăm.

Hipertensiune

Dacă există hipertensiune, dar este sub control cu tratament, nu sunt motive prea mari de îngrijorare privitor la anestezie.

Medicul anestezist vă consiliază cu privire la medicamentele care pot fi luate chiar și în ziua operației sau care trebuie întrerupte.

Dacă tensiunea arterială are valori mari și este netratată sau nu răspunde bine la tratament, este preferabil să amânăm intervenția cu anestezie până ce se obțin valori acceptabile ale tensiunii.

Află mai mult ⮕ Consecințele hipertensiunii netratate

Diabet

Persoanele cu diabet care necesită o intervenție chirurgicală cu anestezie se încadrează la pacienți cu risc mai mare decât media din mai multe motive.

În primul rând, stresul conduce la eliberarea hormonilor catabolizanți al căror efect este creșterea glicemiei. Riscul de hiperglicemie este crescut înainte și după operație.

Și riscul de hipoglicemie este mai mare având în vedere că este necesară oprirea completă a alimentației înainte de operație.

Totodată, o anestezie generală cu somn și pierderea stării de conștiență, face mai dificil de sesizat semnele de hipoglicemie sau hiperglicemie.

În al doilea rând, complicațiile cunoscute ale diabetului, cardiovasculare și renale, cresc suplimentar riscurile și complicațiile anestezice.

În al treilea rând, medicația antidiabetică trebuie ajustată înainte și după operație.

Medicul anestezist trebuie să știe dacă luăm antidiabetice din clasa agoniști GLP-1 care au și efect de scădere în greutate. Denumirile substanțelor active sunt: semaglutide, dulaglutide, exenatide, liraglutide, lixisenatide, tirzepatide. Denumirile comerciale cele mai cunoscute: ozempic, rybelsus.

Agoniștii GLP-1 pot crește riscurile anesteziei deoarece întârzie golirea stomacului de alimente. În timpul somnului crește riscul de a aspira alimente în plămâni.

Medicul anestezist vă sfătuiește când este cel mai bine să întrerupeți aceste medicamente, dar și cum trebuie administrate celelalte tipuri de antidiabetice.

Află mai mult ⮕ Antidiabetice noi care reduc riscul de accident vascular

Obezitate și apnee de somn

Anestezia, în special anestezia generală, poate fi riscantă la persoanele cu apnee de somn. Anestezicele reduc frecvența și amplitudinea respirațiilor, iar efectele lor restante postoperator pot agrava problemele de respirație care caracterizează apneea de somn.

Obezitatea se asociază, de obicei, și cu alte comorbidități care pot complica situația: sindrom metabolic, afecțiuni vasculare sau riscul crescut de tromboză venoasă profundă.

Află mai mult ⮕ Apnee de somn. Ce pericole sunt fără tratament corect?

Alte afecțiuni concomitente care pot crește complicațiile anesteziei

Cum ne pregătim pentru operație și reducem complicațiile anesteziei?

Anestezia și operația care au loc în urgență nu ne permit prea multă pregătire. Dar pentru operațiile programate acest lucru este posibil.

Înainte de o operație programată este bine să ne asigurăm că ne găsim în cea mai bună condiție fizică posibilă, cu afecțiuni stabilizate.

Primul pas este să ne asigurăm că cel care efectuează anestezia este un medic anestezist-intensivist, chiar dacă urmează să ne supunem unei proceduri medicale într-un cabinet privat. Chiar și la o colonoscopie, cel care efectuează anestezia trebuie să fie medic anestezist.

Vizita preanestezică și discuția cu medicul anestezist cresc șansele evitării complicațiilor anestezice. Nu trebuie în niciun caz omise, iar documentele medicale din antecedente sunt utile tot pentru reducerea riscurilor.

Citește mai departe…

Anestezia: tipuri, riscuri, complicații posibile
Efectele anesteziei asupra memoriei
Analize medicale bine de făcut chiar dacă nu te doare nimic
Remedii din plante interzise înainte de operație
Anticoagulante: 5 precauții necesare când urmezi acest tratament

Bibliografie
  • American Society of Anesthesiologists. Anesthesia Risks.
  • Patients With Type 2 Diabetes: Anesthetic Management in the Ambulatory Setting: Part 2: Pharmacology and Guidelines for Perioperative Management. Anesthesia Progress 2017
  • Anaesthetic management of patients with diabetes mellitus. British Journal of Anaesthesia
  • American Society of Anesthesiologists. Effects of anesthesia.
  • University of Michigan Health. General Anesthesia.

Durere pelvină la bărbați: cauze și soluții

Servus Med
-
0
Durere pelvină la bărbați: cauze și soluții

Care sunt cauzele posibile pentru durere pelvină la bărbați? Ce simptome însoțesc durerea pelvină? La ce medic ne adresăm? Ce soluții de tratament pentru durere pelvină va propune medicul?

Durerea pelvină cuprinde zona organelor genitale și partea inferioară a abdomenului, sub ombilic.

Poate fi o durere surdă, constantă sau o durere ascuțită, apărută brusc. Cauzele sunt multiple și trebuie elucidate la medic cât mai rapid de la apariția durerii.

Durere pelvină la barbați: cauze și soluții

1. Infecția urinară

Infecția urinară este provocată de o bacterie localizată la nivelul tractului urinar.

Tractul urinar include rinichii, ureterele (canalele de scurgere a urinei în vezica urinară), vezica urinară și uretra (canalul de scurgere a urinei la exterior).

Cel mai frecvent infecția este cauzată de E.coli și poate recidiva.

Durerea pelvină se însoțește de:

  • senzație de arsură la urinat
  • necesitatea de a urina frecvent
  • urină tulbure și urât mirositoare
  • febră și frison
  • durere lombară (dacă infecția a cuprins și rinichii)

Află mai mult ⮕ Infecția urinară: Ghid vizual de simptome și tratament

2. Boli cu transmitere sexuală

Unele dintre bolile cu transmitere sexuală pot da durere pelvină, ca, de exemplu, gonoreea sau Chlamidia.

Infecțiile transmise sexual nu sunt rare și măsurile de igienă a contactului sexual ar trebui cunoscute și respectate pentru a preveni aceste afecțiuni.

Durerea pelvină se poate însoți de:

Află mai mult ⮕ Infecții transmise sexual: 30 de întrebări și răspunsuri

3. Prostatita cauzează durere pelvină la bărbați

Prostatita reprezintă inflamația prostatei, o glandă ce aparține sistemului reproducător la bărbat.

Sunt mai multe tipuri de prostatită, unele cauzate de infecții, altele nu.

a) Prostatita acută bacteriană

Este cauzată de infectarea prostatei cu bacterii. Acestea pătrund prin uretră și avansează către prostată.

Durerea pelvină se poate extinde cauzând și durere inghinală sau durere lombară. Disconfortul este resimțit și la nivelul testiculelor sau penisului.

Semne însoțitoare ale durerii pelvine:

  • senzație de arsură la urinat
  • febră, frisoane
  • greață, vomă
  • dificultăți la urinat
  • senzație de a urina frecvent
  • blocarea fluxului urinar, incapacitatea de a urina
  • jet urinar întrerupt
  • ejaculare dureroasă

Medicul urolog tratează cu antibiotice acest tip de infecție. Este important să ne adresăm acestuia cât mai rapid.

b) Prostatita cronică bacteriană

Infecția prostatei reapare după o perioadă de timp în care durerea dispăruse.

Variantele de tratament se bazează tot pe combinații de antibiotice.

Tratamentul este de lungă durată. Prostatita cronică este uneori foarte dificil de tratat deoarece prostata este un organ bine încapsulat în care antibioticele pătrund cu greu.

Medicul urolog alege antibioticele în funcție de antibiogramă (analiza care arată sensibilitatea bacteriilor la antibiotice).

c) Prostatita non-bacteriană

Inflamația prostatei nu este cauzată de infecție. De aceea, tratamentul cu antibiotice este ineficient.

Cauzele exacte nu sunt complet lămurite. Tot medicul urolog ne îndrumă spre o soluție de tratament în acest caz.

Află mai mult ⮕ Prostatita acută și cronică: simptome, analize, tratament

4. Litiaza renală (calculi renali sau pietre la rinichi)

Calculii renali se formează prin precipitarea sărurilor sau a mineralelor în urină.

Pot să nu dea niciun simptom până ce ajung la dimensiuni considerabile (calculi coraliformi). Sau pot provoca durere când au dimensiuni mai mici și încearcă să coboare din rinichi, de-a lungul tractului urinar.

Colica renală este una din cele mai intense dureri și poate fi confundată cu durerea lombară sau cu durerea pelvină de alte cauze.

Medicul urolog va indica soluția de tratament optimă în funcție de dimensiunea calculului și de gradul de suferință a rinichilor.

Află mai mult ⮕ Colica renală sau durere de rinichi: semne, analize, tratament

5. Strictura de uretră

Uretra este canalul de eliminare a urinei din vezica urinară la exterior.

Strictură uretrală înseamnă că în anumite porțiuni de pe traiect uretra s-a îngustat și blochează eliminarea urinei.

Durerea pelvină este însoțită de:

  • durere la urinat
  • dificultatea de a urina
  • pierderi involuntare de urină (incontinență urinară)
  • sânge în urină (hematurie) sau în lichidul spermatic

Rezolvarea este chirurgicală la specialistul urolog.

6. Adenom de prostată

Creșterea în volum a prostatei (numită și hiperplazie benignă de prostată) creează presiune asupra uretrei și apare durere pelvina la barbati.

Cauza creșterii dimensiunilor prostatei poate fi, însă, și cancerul de prostată. Tratamentul în acest caz este o urgență.

Află mai mult ⮕ Adenom de prostată: cum îți dai seama?

7. Torsiunea de testicul

Torsiunea de testicul este o urgență urologică. Durerea pelvină este severă, poate apărea și în somn și este însoțită și de alte semne:

  • umflarea scrotului, roșeață sau culoare mai închisă
  • un testicul mult crescut în dimensiuni față de celălalt
  • febră
  • greață și vomă
  • senzație de urinare frecventă

Cauza este răsucirea testiculului și întreruperea fluxului sanguin care hrănește acest organ.

Dacă nu se intervine rapid (câteva ore) se produce infarctul țesutului testicular (țesut mort) și ulterior acesta trebuie îndepărtat chirurgical.

Torsiunea testiculară poate apărea la orice vârstă. Creșterea rapidă la pubertate sau temperaturile scăzute sunt factori favorizanți.

Medicul urolog rezolvă chirurgical problema, dar trebuie intervenit în primele 6 ore de la apariția simptomelor pentru a nu pierde testiculul.

8. Hernia inghinală

Hernia apare când o parte din intestin migrează din poziția normală, printr-o porțiune mai slabă a peretelui muscular.

Durerea apare brusc și poate conduce la complicații (încarcerarea intestinului- acesta nu mai reintră în abdomen).

Intestinul migrat poate fi palpat ca o umflătură, frecvent în zona inghinală.

Durerea se agravează la tuse sau ridicarea obiectelor.

Tratamentul este totdeauna chirurgical, într-o clinică de chirurgie generală.

Află mai mult ⮕ Hernia inghinală: semne de alarmă și tratament

9. Apendicita

Apendicul este un organ de mici dimensiuni ce ține de tractul digestiv și este localizat în partea dreaptă a abdomenului.

Inflamația apendicelui (apendicita) poate provoca durere abdominală, în partea dreaptă, dar se poate extinde și ca durere pelvină.

Semne însoțitoare:

  • febră
  • apetit redus
  • greață și vărsături

Rezolvarea este chirurgicală și reprezintă o urgență.

De reținut:

• durerea pelvina la barbati are totdeauna o cauză care trebuie investigată și tratată

• durerea nu va trece de la sine

• medicul urolog este primul căruia trebuie să ne adresăm pentru că cele mai multe cauze de durere pelvină implică aparatul urogenital

• unele dintre cauzele de durere reprezintă urgențe care necesită rezolvare imediată.

Citește mai departe…

Cancer testicular: semne de alarmă
Durere inghinală: Care este cauza?
Analiza PSA pentru prostată. Cum să înțelegi rezultatul?
Prostata mărită: simptome, analize, tratament
Cum reacționează prostata după sport?

Bibliografie

Cancer ovarian: semne care te trimit la doctor

Servus Med
-
0
Cancer ovarian: semne care te trimit la doctor

Semnele de cancer ovarian pot să nu trimită cu gândul la sfera genitală. Sunt mai frecvent simptome digestive și de aceea sunt înșelătoare și ne pot împiedica să ajungem la medic în timp util.

Durata supraviețuirii depinde foarte mult de stadiul în care este diagnosticată tumoarea. Dacă diagnosticul se stabilește înainte de a se extinde dincolo de ovar, supraviețuirea la 5 ani este de 93%.

Cauza bolii nu este clar cunoscută, la fel ca și pentru alte tipuri de cancere. O serie de factori genetici în combinație cu cei care țin de stilul de viață sunt mai frecvent asociați cu cancerul de ovar.

Cancer ovarian: simptome

Semnele de cancer ovarian sunt adesea foarte vagi, mai ales când boala este la început.

Mergeți la medic dacă observați:

  • senzație de sațietate foarte curând după ce începeți să mâncați
  • scăderea apetitului
  • durere abdominală care nu trece
  • balonare sau creșterea vizibilă a abdomenului
  • senzația frecventă de a urina

Alte simptome posibile:

Toate aceste semne pot însemna și altceva decât cancer ovarian, dar National Institute for Health and Care Excellence (NICE) recomandă, pe baza dovezilor științifice, să ne adresăm cât mai repede medicului dacă următoarele 4 semne apar mai frecvent de 12 ori/ lună:

• Balonare
• Senzația că ne săturăm foarte repede la masă sau lipsa apetitului
• Durere abdominală
• Senzația frecventă de a urina

Află mai mult ➡ Balonarea: cauze, prevenire, remedii

Cine are risc crescut de cancer ovarian?

Următorii factori pot crește riscul de cancer ovarian. Nu înseamnă că obligatoriu apare, ci doar că trebuie să fim mai atente dacă avem acești factori de risc.

1.Vârsta

• cu cât avansăm în vârstă, crește riscul; dar asta nu înseamnă că nu poate apărea și la vârste tinere; simptomele nu trebuie ignorate

2. Defecte genetice

• 5-15% dintre tumorile ovariene se datorează unor defecte genetice moștenite

• riscul este crescut la persoanele cu genele BRCA 1 și BRCA 2 defecte; aceleași gene defecte pot da și cancer mamar

• femeile care au mama și sora diagnosticate cu cancer ovarian, au un risc de 3 ori mai mare decât populația generală

3. Alt cancer în trecut

• riscul de cancer ovarian este mai mare la femeile diagnosticate cu cancer mamar la vârste tinere (și la cele cu tumori estrogen-receptor negative)

• riscul de tumori ovariene este crescut la femei diagnosticate la vârste tinere cu tumori de colon

• explicația pare legată de existența unor gene modificate (BRCA 1, BRCA2, Sindrom Lynch)

4. Iradierea

• sunt unele dovezi medicale despre efectul negativ al iradierii în producerea cancerului ovarian

5. Fumatul

• cu cât este mai lungă perioada de fumat, cu atât riscul crește

5. Obezitatea

• excesul de kilograme crește riscul de cancer de ovar

6. Diabet sau endometrioză

• sunt unele studii care au constatat o frecvență mai mare a tumorilor de ovar la femeile cu diabet tratate timp îndelungat cu insulină

• alte cercetări avertizează și femeile diagnosticate cu endometrioză

De reținut:
• nu ignora simptomele; semnele sunt vagi și nelegate de zona genitală. Pot fi înșelătoare!
• dacă aduni unul sau mai mulți factori de risc, mergi la control medical regulat

Citește mai departe…

10 Semne de cancer pe care femeile nu trebuie să le ignore
Endometrioza: De ce am crampe menstruale?
Chisturile ovariene: pot duce la cancer ovarian?
Sindromul ovarelor polichistice: 10 semne ușor de identificat
Ce este chistul endometriozic?

Bibliografie
1...212223...130Pagina 22 din 130
2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă

Cele mai noi

Cele mai citite

Știri

Meniu