Boala Peyronie și disfuncția erectilă

Boala Peyronie este o afecțiune în care penisul capătă o curbură anormală datorită formării anormale a unor plăci de țesut cicatriceal ce pot fi simțite sub piele. Simptomele frecvente ale bolii Peyronie sunt erecțiile dureroase, durerea la contact sexual și disfuncția erectilă. Tratamentul include procedee chirurgicale și tratamente nechirurgicale minim-invazive.

Boala Peyronie este o condiție benignă, dar provoacă un stres considerabil cu afectarea stimei de sine și a relațiilor personale.

Afecțiunea poate apărea la orice vârstă, dar mai ales după 50 ani și riscul este mai mare dacă există și diabet, obezitate sau tabagism cronic.

Boala Peyronie: simptome

Principalul simptom al bolii Peyronie este curbarea anormală a penisului, cu pierdere în lungime ( 0,5-1,5 cm) și reducerea diametrului.

Consecințele posibile sunt:

• contacte sexuale dificile
• disfuncție erectilă
• erecții dureroase
• durere la contact sexual

Simptomele pot progresa rapid sau se dezvoltă într-o perioadă mai îndelungată de timp. Durerea tinde să scadă pe măsură ce boala evoluează.

Plăcile de țesut cicatriceal, fibros, care provoacă simptomele, se dezvoltă în grosimea tunicii albuginea. Tunica albuginea înconjoară și încapsulează corpul cavernos și corpul spongios ale penisului și contribuie la menținerea erecției.

Țesutul cicatriceal se poate forma pe partea superioară a penisului și duce la curbarea în sus în momentul erecției. Dacă țesutul cicatriceal se formează pe partea inferioară și pe laterale, curbarea penisului la erecție va fi în jos.

Țesutul cicatriceal format circular în jurul penisului duce la reducerea diametrului penisului și aspect de clepsidră.

Află mai mult ⮕ Infecții transmise sexual: 30 de întrebări și răspunsuri

Cauzele bolii Peyronie

Se crede că afecțiunea Peyronie este cauzată de traumatisme ușoare, dar repetate, fie la sport, fie în timpul contactelor sexuale. Cu timpul aceste traumatisme duc la apariția țesutului fibros.

Cauza nu este însă complet clarificată pentru că 80% din persoane nu-și amintesc existența vreunui traumatism.

Și factorii genetici joacă un rol. Dacă tata sau fratele au boala Peyronie, riscul de apariție a bolii este mai mare.

S-a observat că boala Peyronie apare mai frecvent la cei care au afecțiuni de țesut conjunctiv cum sunt:

• boala Dupuytren
• fasciita plantară
• sclerodermie

La bărbații cu diabet, riscul de apariție a bolii Peyronie este de 4-5 ori mai mare.

Și bolile autoimune cum este lupusul cresc riscul de boală Peyronie.

Stadiile bolii Peyronie

• stadiul de boală acută

Organismul răspunde la un traumatism prin inflamație și edem. Ambele irită fibrele nervoase și provoacă durere. Ulterior se formează țesutul cicatriceal, fibros.

• stadiul cronic

După 6-12 luni, procesul de formare a plăcilor fibroase se oprește, dar placa devine dură și curbura penisului se agravează.

Boala Peyronie: tratament

Tracțiunea peniană

Terapia prin tracțiune peniană este o procedură de fizioterapie care utilizează device-uri speciale pentru a îmbunătăți curbura și lungimea. În funcție de severitatea curburii, tracțiunea se aplică între 30 min- 8 ore/ zi, pentru cel puțin 6 luni.

Tracțiunea peniană este mai eficientă în faza acută a bolii, dar se poate efectua și în faza cronică a bolii, în combinație cu alte proceduri.

Exercițiile practicate cu pompe de vacuum și masajul penian nu au eficiența scontată.

Medicația

Una din metodele de tratament este injectarea unui medicament în țesutul fibros. Se practică serii de injectări la interval de 2-6 săptămâni, asociate sau nu cu tracțiune peniană.

Medicamentele folosite pentru injectare:

• xiaflex – asociat cu tracțiunea peniană reduce curbura peniană cu 34%
• verapamil – deși este un medicament utilizat ca antihipertensiv, este folosit off-label pentru boala Peyroni. Injectat în jurul plăcii fibrotice, verapamili încetinește producția de colagen care contribuie la formarea țesutului fibros.
• interferon alfa 2B – previne progresia plăcii fibroase

Medicamentele folosite pe cale orală pentru disfuncția erectilă (sidenafil sau Viagra și tadalafil sau Cialis) sunt utile și în boala Peyronie.

Terapia extracorporeală cu unde de șoc (ESWT)

ESWT este o metodă de tratament non-invazivă în care unde de șoc acustice sunt îndreptate către zona cu țesut fibros pentru a stimula vindecarea. Se practică ședințe repetate cu scopul de a fragmenta țesutul anormal.

Terapia este eficientă în special în calmarea durerii și mai puțin în corectarea curburii penisului.

Tratament chirurgical

Intervenția chirurgicală este luată în calcul în cazurile în care este imposibil contactul sexual.

Sunt mai multe procedee chirurgicale care se pot discuta cu medicul urolog.

Terapia durerii în boala Peyronie

Terapia durerii în boala Peyronie include:

• antiinflamatoare nesteroidiene recomandate ocazional, nu a la long
• terapia cu comprese calde care stimulează circulația sângelui și calmează durerea; același efect au și băile fierbinți.
• folosirea unui lubrifiant la contactul sexual
• ajustarea poziției la contact

Terapie de consiliere psihologică

Anxietatea și depresia sunt relativ frecvente și alimentate de problemele de cuplu. Toate aceste efecte negative pot conduce la izolare socială și un sentiment de stigmatizare.

Terapia cognitiv-comportamentală condusă de un psihiatru este recomandabilă, ca și terapia de cuplu.

Managementul stresului și evitarea alcoolului sau a drogurilor care pot accentua disfuncția erectilă sunt alte metode adjuvante de a face față mai bine bolii Peyronie.

Citește mai departe…

Durere testiculară: cauze posibile
Durere pelvină la bărbați
Epididimita: cauze și conduita corectă