Acasă Blog Pagina 105

Ruxolitinib – tratament pentru repigmentarea pielii în vitiligo

0

Ruxolitinib crema este un tratament topic aflat în ultimele faze de testare pentru repigmentarea pielii la persoanele cu vitiligo. Rezultatele se dovedesc extrem de încurajatoare pentru tratamentul vitiligo. Crema cu ruxolitinib urmează să fie supusă aprobării FDA și Agenției Europene a Medicamentului (EMA) în a doua jumătate a lui 2021.

Vitiligo apare când mor melanocitele de la nivelul pielii și părului. Melanocitele sunt celulele răspunzătoare de producerea pigmentului pielii numit melanina.

Melanina conferă pielii culoarea și asigură protecția față de razele solare UV.

Consecința dispariției melanocitelor este depigmentarea pielii cu apariția de pete alb-lăptoase, la început în zonele cele mai expuse la soare.

Vitiligo este considerată o boală autoimună care afectează 0,5-1% din populația globului.
Momentan nu există un tratament topic aprobat pentru repigmentarea pielii în vitiligo.

Crema cu ruxolitinib urmează să fie supusă aprobării FDA și Agenției Europene a Medicamentului (EMA) în a doua jumătate a lui 2021, anunță compania producătoare.

Află mai mult Vitiligo: simptome, complicații, tratament

Ce este ruxolitinib?

Ruxolitinib face parte din grupul de medicamente numite inhibitori de Janus Kinază (inhibitori JAK).

Janus kinazele JAK sunt enzime care promovează inflamația și autoimunitatea.
Sunt considerate principalii promotori ai reacțiilor autoimune.

Inhibitorii JAK pot fi utili în combaterea inflamației care apare în diverse boli autoimune cum sunt poliartrita reumatoidă, artrita psoriazică sau chiar în cancere.

Ruxolitinib a fost deja aprobat de FDA pentru tratamentul mielofibrozei care apare în policitemia vera sau trombocitemia esențială.

Mielofibroza este un tip de cancer hematologic caracterizat prin apariția fibrozei la nivelul măduvei osoase și hematopoieză ineficientă.
Hematopoieza reprezintă procesul prin care celulele sanguine se formează și se maturizează, la nivelul măduvei osoase.

Ruxolitinib este administrat pe cale orală, sub formă de tablete, în cazul mielofibrozei.

Și este în studiu și pentru alte afecțiuni:

Află mai mult Vitiligo și glanda tiroidă: ce legătură există?

Ce rezultate are pentru vitiligo?

Ruxolitinib a ajuns în faza a-3-a de testare pentru vitiligo. Sunt în desfășurare 2 studii de fază 3, denumite TRuE-V1 și TRuE-V2.
Și rezultatele sunt extrem de încurajatoare.

În studii au intrat loturi de pacienți din 26 de spitale americane. Și urmărirea a depășit deja 50 de săptămâni, fiind bine tolerat.

Aplicarea de ruxolitinib cremă 1,5% de două ori pe zi pe zonele de piele afectate de vitiligo a dus la repigmentare în peste 75% din cazuri.

Din loturile de studiu au făcut parte adulți și copii peste 12 ani.

Crema cu Ruxolitinib este deja, din aprilie 2014, în procesul de evaluare impus de FDA înaintea aprobării de utilizare pentru dermatita atopică.

Ruxolitinib (opzelura) pentru vitiligo și dermatita atopică. Ce este bine să știi?

Bibliografie


Cum alegi crema cu factor de protecție solară SPF?

Când alegem crema cu factor de protecție solară SPF, prioritatea este să evităm arsurile și riscul de cancer de piele. SPF nu poate fi unicul criteriu după care alegem pentru că acesta nu indică decât protecția față de radiațiile UVB.

Este important să știm ce protecție față de razele UVA și UVB asigură crema de protectie solara. Dar și ce ingrediente conține.

Citirea corectă a etichetei acestor produse este cu atât mai importantă cu cât în Europa ele sunt categorisite ca și cosmetice.
Asta înseamnă că nu parcurg etapele de verificare ale unui medicament. Deși principalul scop pentru care le folosim este protecția față de o boală.

În SUA acest tip de creme (sunscreens) sunt considerate medicamente.
Se eliberează fără prescripție medicală. Dar necesită aprobarea FDA -Agenția Americană a Medicamentului – pentru a putea fi comercializate.

Precizările pe care le fac FDA și Academia Americană de Dermatologie despre cremele de protecție ce respectă standarde americane ne pot ajuta să ne selectăm produsele potrivite, chiar dacă le aplicăm și produselor europene sau de altă proveniență.

Cine trebuie să folosească creme cu factor de protecție SPF?

Oricine. Cremele ajută la prevenirea cancerului de piele care poate fi provocat de radiațiile ultraviolete UV.

În plus, ne protejează de arsuri solare, îmbătrânirea prematură a pielii și apariția ridurilor.

Ce înseamnă SPF?

Factorul de protecție solară SPF (sun protection factor) indică nivelul de protecție față de arsuri solare.

SPF se stabilește în urma unui test.

Se măsoară cantitatea de radiații UVB necesară pentru a produce o arsură solară când subiectul folosește corect o cremă de protecție. Și se compară cu cantitatea de radiații UVB care produce arsura solară când subiectul nu folosește crema de protecție.

SPF inscripționat pe cremă va rezulta în urma acestui test.

Bine de știut
SPF indică doar protecția față de UVB.

Crema de protecție solară trebuie să asigure protecție și față de UVA. Această protecție nu este confirmată de factorul SPF.

Cremele de protecție solară trebuie să ne protejeze de UVA și UVB

Lumina solară are două tipuri de raze care ne expun la riscul de melanom: UVA și UVB.

UVA provoacă, în plus, îmbătrânirea prematură a pielii, riduri și pete. Acest tip de raze poate trece prin geam.

UVB provoacă, în plus, arsuri solare. Sunt blocate de sticla de geam.

Agenția de Cercetare pentru Cancer a OMS a declarat radiația UV provenită de la soare sau din surse artificiale (lămpile de la solarii) ca fiind provocatoare de cancer (carcinogene).

Ce trebuie să scrie pe eticheta cremei de protecție solară?

Eticheta trebuie să conțină mențiunea spectru larg sau broad spectrum.

Asta înseamnă că asigură protecție UVA și UVB.

Eticheta trebuie să precizeze și valoarea SPF.

Valori mari ale SPF (până la 50) asigură protecție superioară față de radiația UVB.
Persoanele cu piele mai închisă la culoare pot alege creme cu SPF minimum 15.
Pentru piele deschisă este recomandabil un SPF între 30-50.

Eticheta trebuie să aibă și mențiunea rezistentă la apă (water resistant).

Nu există creme complet rezistente la apă (waterproof). Deci, după ce facem baie, crema ar trebui reaplicată.

Eticheta trebuie să aibă și termenul de valabilitate al cremei sau data de expirare.

Nimeni nu garantează că o cremă expirată asigură protecția necesară.

Află mai mult Puncte de grăsime pe față: cum scapi de ele?

Cât este bine să fie SPF?

Dermatologii recomandă un SPF de minimum 30 care blochează 97% din UVB.

Numere mai mare ale SFP mai cresc doar puțin capacitatea de blocare a razelor solare.

Dar nicio cremă nu absoarbe 100% din raze.

Cum și când aplicăm crema?

crema de protecție solară se aplică pe pielea uscată cu 15min înainte de a ieși afară la soare pentru a avea timp să acționeze

cantitatea trebuie să fie suficientă pentru a acoperi pielea; sunt necesare, de obicei, aproximativ 30g pentru a ne acoperi din cap până în picioare

crema trebuie aplicată cel puțin la 2h o dată; sau mai des dacă am intrat în apă sau am transpirat

pielea deschisă la culoare absoarbe mai multă energie solară decât pielea închisă la culoare

Nu există cremă de protecție solară rezistentă complet la apă (waterproof).
Toate cremele pot fi în final îndepărtate cu apă. Eticheta trebuie să precizeze câte minute rămâne eficientă crema după ce am înotat sau am transpirat.

zăpada, nisipul și apa cresc necesitatea de protecție a pielii deoarece reflectă razele solare

aplică crema și pe buze, degete, pe frunte până la linia de inserție a părului, pe zonele fără păr ale capului

Află mai mult 4 tipuri de coșuri: cum se tratează?

Ce tip de cremă de protecție să folosim?

Prima regulă de alegere este bifarea celor 3 caracteristici:

  • SPF 30
  • spectru larg
  • rezistență la apă

În rest, alegerea cremei de protecție ține de preferințe.

Academia Americană de Dermatologie precizează următoarele:

  • cremele sunt ideale pentru față și pentru piele uscată
  • gelurile sunt bune pentru zone cu păr
  • sprayul este preferat de părinți pentru că este mai ușor de aplicat la copii; dar pot rămâne zone neacoperite
  • nu este recomandată folosirea cremelor de protecție care sunt combinate cu substanțe ce țin la distanță insectele.

Află mai mult Piele sănătoasă: 10 secrete pentru fiecare decadă de vârstă

Care este diferența între cremele de protecție solară minerale și cele chimice?

Cremele de protecție solară minerale aplicate pe piele, resping razele solare. Conțin ingredienți activi ca oxid de zinc sau/ și dioxid de titan.

Sunt de ales atunci când avem piele sensibilă.

Cremele de protecție solară chimice acționează ca un burete: absorb razele solare. Conțin igredienți activi de tipul: oxibenzona, avobenzona, octisalat, homosalat, octinoxat.

Se aplică mai ușor decât cremele minerale. Și nu lasă vizibil strat alb de cremă reziduală.

Cum protejăm copiii?

Ideal este să nu folosim creme de protecție pentru copiii sub 6 luni.

Să-i protejăm de soare cu ajutorul hainelor: mâneci lungi, pălărie, ochelari de soare. Hidratarea suficientă este esențială la copii.

Pentru copiii mai mari de 6 luni:

creme cu SPF minimum 30, cu spectru larg, cu rezistență la apă

reaplicarea cremelor la 2 ore sau mai frecvent dacă intră în apă

pentru copii sunt preferabile cremele minerale cu oxid de zinc sau cu oxid de zinc și dioxid de titan

Singurele ingrediente considerate de FDA ca fiind sigure și eficiente sunt:

  • oxid de zinc
  • dioxid de titan

Alte ingrediente ale cremelor de protecție solară sunt în studiu. Faptul că are loc absorbția lor în piele face indicată evaluarea siguranței.

Este importantă protecția solară și reducerea riscului de melanom. Dar nu cu riscul altor afecțiuni.

Precauția trebuie să fie mai mare la cremele produse în Europa care le reglementează ca și cosmetice.

Citește mai departe…

Cancer de piele sau melanom: cum ne autoexaminăm alunițele?
Protecția solară la copii: ce produse alegem și cum le folosim?
Crema de protecție solară: numa 1 din 4 ne protejează eficient

Bibliografie

10 combinatii de medicamente si alimente care trebuie evitate

Unele combinatii de medicamente si alimente sporesc probabilitatea efectelor secundare deoarece cresc concentratia medicamentelor. Alte combinatii dimpotrivă, pot inactiva medicamentele.

De exemplu, fructul și sucul de grepfrut interacționează cu peste 50 de medicamente; există riscul creșterii efectelor secundare ale medicamentelor.

Persoanele care consumă medicamente anticoagulante din grupa warfarinei (trombostop) trebuie să fie atente în mod deosebit la interacțiunile cu suplimentele alimentare pe bază de plante și cu alimentele bogate în vitamina K.

Medicamente și alimente: 10 combinatii de evitat

1. Grepfrut și statine

Statinele (simvastatina, atorvastatina ș.a.) sunt o clasă de medicamente utilizate pentru scăderea nivelului de colesterol în sânge.

Datorită acestui efect, sunt utile în prevenirea infarctului miocardic și a accidentului vascular.

Persoanele cu nivel crescut de colesterol sunt sfătuite să adopte simultan și o dietă echilibrată cu consum predominant de fructe și legume.

Bine de știut:

Fructul și sucul de grepfrut reduc metabolizarea statinelor; statinele sunt degradate mai lent de către organism și persistă timp mai îndelungat în sânge.

Crește riscul de efecte adverse la statine dacă simultan consumăm suc de grepfrut sau fructul ca atare.

Efecte similare poate avea și fructul sau sucul de pomelo. Portocalele și lămâile nu au aceleași efecte ca și sucul de grepfrut.

Alte medicamente utilizate frecvent și cu care interacționează sucul de grepfrut:

  • amiodarona (utilizată pentru tratarea tulburărilor de ritm cardiac)
  • unele antihistaminice folosite de persoanele cu alergii (fexofenadina– Allegra)
  • medicamente antihipertensive (nifedipina și alte blocante de calciu)
  • corticosteroizi folosiți în boala Crohn și colita ulcerativă (budesonid)
  • medicamente imunosupresoare folosite de către persoanele cu transplant (ciclosporina)

Află mai mult Lista cu medicamente care interacționează cu suc de grepfrut

2. Lapte și antibiotice

Laptele și produsele lactate pot afecta procesarea unora dintre antibiotice în organism. Cazeina, dar și mineralele (calciu, magneziu) sunt răspunzătoare de acest fenomen.

Bine de știut:

  • Dacă urmăm un tratament cu antibiotice este bine să verificăm în prospect interacțiunea cu laptele.
  • Tetraciclinele, ciprofloxacina, sunt antibiotice care nu trebuie consumate împreună cu laptele. Calciul va lega molecula de antibiotic și va împiedica absorbția ei în intestin
  • Interacțiunea cu laptele nu este valabilă pentru toate antibioticele

3. Combinatii de legume cu frunze verzi și medicamentele anticoagulante

Anticoagulantele din clasa warfarinei se mai numesc și anti-vitamine K. La noi se prescriu cel mai frecvent Trombostop și Sintrom din această grupă de medicamente.

Rolul lor este reducerea riscului de a face cheaguri de sânge intravascular; scade astfel riscul de tromboză venoasă sau accident vascular, sângele fiind menținut mai fluid.

Bine de știut:

Legumele și vegetalele cu frunze verzi sunt o sursă importantă de vitamina K. Exemple: brocoli, varza de Bruxelles, varza kale, pătrunjel, spanac

Consumul zilnic al acestor surse de vitamina K poate reduce efectul medicamentelor anticoagulante menționate mai sus.

Suplimentele cu vitamine și minerale trebuie verificate dacă aduc și aport de Vitamina K; pot contracara efectul anticoagulantelor crescând riscul formării de cheaguri de sânge intravascular.

Află mai mult Medicamente și alimente care fluidifică sângele

4. Alcool și Metronidazol

Metronidazol este un antibiotic. Poate fi prescris pentru diverse infecții, de exemplu infecția cu Helicobacter, răspunzătoare de provocarea ulcerului.

Consumul de alcool simultan cu metronidazolul provoacă greață și vărsături severe.

5. Suplimente alimentare cu Calciu

Suplimentele alimentare cu Calciu și Vitamina D sunt frecvent folosite pentru a menține oasele sănătoase și a preveni fracturile.

Bine de știut:

  • suplimentele cu calciu pot afecta absorbția altor medicamente
  • de obicei este suficient un interval de timp de 2-6 ore între Calciu și alte medicamente
  • calciul scade absorbția levotiroxinei (eutirox) – medicament indicat pentru hipotiroidie.
    Hipotiroidia este afecțiunea în care hormonii tiroidieni sunt produși în cantitate insuficientă

6. Combinatii de alimente și analgezice

Durerea este un simptom pe care adesea încercăm să-l combatem rapid.
Cele mai îndemână medicamente sunt acetaminofen (paracetamol) și antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen, ketoprofen, diclofenac ș.a.)

Bine de știut:

Paracetamol utilizat ca antipiretic și analgezic, ar trebui luat pe stomacul gol pentru a avea un efect rapid; alimentele încetinesc absorbția și efectul apare întârziat.

antiinflamatoarele nesteroidiene de tip ibuprofen, ketoprofen, naproxen etc, provoacă iritația mucoasei gastrice; de aceea trebuie administrate împreună cu alimentele

administrarea ibuprofen împreuna cu băuturi tip Coca-Cola, crește cantitatea de ibuprofen absorbită în sânge; deci sunt necesare doze zilnice mai mici de ibuprofen dacă decidem să-l înghițim cu aceasta băutură carbogazoasă (deși din multe alte motive nu este de dorit să facem acestă alegere)

7. Combinatii de medicamente antitiroidiene și alimente bogate în Iod

Medicamentele antitiroidiene reduc simptomele de hipertiroidie.
Unul din mecanismele prin care acționează este reducerea absorbției iodului din alimentele consumate.

Bine de știut:

  • consumul de alimente bogate în iod, reduce eficiența acestor medicamente
  • în afară de sarea iodată, alimente bogate în iod sunt și: ouă, carne, produse lactate, fructe de mare

8. Sunătoarea și pilulele contraceptive

Sunătoarea și suplimentele alimentare pe bază de sunătoare sunt folosite pentru a trata simptomele depresiei ușoare.

Bine de știut:

Ca și în cazul oricăror produse din plante, nu trebuie să considerăm că sunt inofensive pentru că sunt din plante.

  • sunătoarea este un inductor enzimatic: crește viteza degradării în organism a altor substanțe
  • studiile arată scăderea eficienței pilulelor contraceptive în combinație cu sunătoarea
  • există astfel riscul unei sarcini nedorite
  • sunătoarea scade eficiența pentru aproximativ 50% din medicamentele consumate în mod obișnuit

Află mai mult Anticoncepționale: eficiență și efecte secundare

9. Antidepresive și alimente bogate în tiramină

Antidepresivele acționează prin corectarea dezechilibrelor chimice ale neurotransmițătorilor din creier. Unele cercetări susțin că aceste dezechilibre sunt responsabile pentru schimbările de dispoziție și de comportament.

Antidepresivele din grupa inhibitorilor de monoaminoxidază (IMAO) acționează prin inhibarea acțiunii monoaminoxidazei, o enzimă de la nivelul creierului.

Bine de știut:

  • medicul trebuie întrebat despre efectele secundare ale antidepresivelor prescrise înainte de a le consuma
  • alimentele bogate în tiramina în combinație cu IMAO pot genera o criză hipertensivă: creșterea periculoasă a valorilor tensiunii arteriale
  • alimente bogate în tiramină: brânza maturată, vin roșu, bere din malț, fructe uscate, pește afumat

Află mai mult 8 suplimente la care să ai grijă dacă urmezi tratament pentru inimă

10. Combinatii de Insulina, antidiabetice și alcool

Persoanelor cu diabet li se permite consumul ocazional de alcool, în cantități moderate: o băutură alcoolică pentru femei sau 2 pentru bărbați.

Tratamentul cu insulină sau antidiabetice orale nu trebuie însă neglijat. De asemenea, nu trebuie uitat aportul caloric al alcoolului.

Bine de știut:

  • Insulina și antidiabeticele au ca efect scăderea glicemiei persoanelor cu diabet.
  • Alcoolul are același efect și poate conduce la hipoglicemie severă.
  • O băutură alcoolică consumată seara, înainte de culcare, poate avea ca efect hipoglicemia la trezire.
  • Dacă decidem să consumăm alcool, atunci nu trebuie consumat pe stomacul gol.

Lista cu suplimente alimentare toxice hepatice


DIABET tip 2: cum evităm greșelile?

Diabet tip 2 este o afecțiune cronică în care organismul este incapabil de a menține valorile normale ale glicemiei. Simptomele care anunță diabetul: sete, senzație frecventă de a urina, foame exagerată, oboseala, vindecare dificilă a rănilor.

Pe măsură ce boala progresează, apar complicații: afecțiuni cardiovasculare, afectarea rinichilor, afectarea fibrelor nervoase (neuropatia diabetică) și pierderea vederii.

Diabetul de tip 2 apare când pancreasul produce mai puțină insulină decât este necesară. Insulina este hormonul care reglează glicemia.

În paralel apare și fenomenul numit rezistență la insulină: pancreasul produce insulina, dar organismul răspunde mai puțin.

Află mai mult Rezistența la insulină: de ce nu se reglează glicemia?

O simplă analiză de sânge pune diagnosticul de diabet tip 2

Odată stabilit diagnosticul, tratamentul ține cont de vârstă, greutate, valorile glicemiei și de cât de avansată boala.

Pentru unele persoane sunt suficiente: modificarea stilului de viață, scăderea în greutate, dieta, mișcarea fizică. Alteori sunt necesare insulina și medicamentele antidiabetice.

Află mai mult Glicemie mare: Ce valori pun diagnosticul de diabet?

Diabet tip 2: cum evităm greșelile?

1. Nu trebuie neglijat controlul glicemiei

Una dintre greșelile cele mai mari ale persoanelor cu diabet este de a nu controla regulat valoarea glicemiei.

Medicul diabetolog indică determinarea glicemiei din deget, la domiciliu. Notarea valorilor îi permite acestuia să observe evoluția și să corecteze tratamentul pentru a fi maxim eficient.

Testarea frecventă a glicemiei este primul pas în evitarea complicațiilor diabetului.

Sunt, de asemenea, evitate și valorile prea mici (hipoglicemia) care se pot însoți de: confuzie, pierderea stării de conștiență, convulsii și chiar leziuni ale creierului dacă nivelul scăzut al glicemiei se menține un timp mai îndelungat.

Află mai mult Ce este hemoglobina glicată: valori normale, valori în diabet

2. Carbohidrații nu trebuie complet eliminați

Alegerea carbohidraților în funcție de Indexul glicemic este una dintre modalitățile de a evita această greșeală.

Indexul glicemic este un scor de la 0 la 100 care arată cum metabolizează organismul carbohidrații. Zahărul pur are scor 100.

Cu cât indexul glicemic al unui aliment este mai mare, cu atât acesta determină o creștere mai rapidă a glicemiei, urmată de o scădere rapidă.

Scăderea glicemiei determină apariția senzației de foame. Deci cu cât consumăm alimente cu index glicemic mai mare, cu atât ne va fi foame mai des și vom adăuga kg în plus.

diabet tip 2: cum evităm greșelile?

Se consideră:

  • Index glicemic mic: sub 55
  • Index glicemic mediu: 56-69
  • Index glicemic mare: 70- 100

Află mai mult Cum calculezi carbohidrații când ai diabet?

4. Nu trebuie să gândim că medicamentele rezolvă orice

Medicamentele sunt doar o parte din planul de tratament al diabetului zaharat. Este o greșeală să credem că luând tabletele antidiabetice sau insulina problema glicemiei trebuie să se rezolve.

Odată stabilit diagnosticul de prediabet sau diabet tip 2, obligatoriu trebuie făcute modificări ale stilului de viață: dietă, mișcare fizică.

Scopul nu este doar menținerea glicemiei normale, ci evitarea complicațiilor grave ale diabetului.

Prediabet înseamnă o glicemie mai mare decât valoarea normală, dar nu suficient de mare încât să se pună diagnostic de diabet zaharat de tip 2.

Numărul persoanelor cu diabet tip 2 , în lume, este de aproximativ 400 milioane, dar numărul celor cu prediabet este de 3 ori mai mare.

Consecințele diabetului sunt: afectarea inimii, a vaselor sanguine și a rinichilor. Se poate considera că la cei cu prediabet aceste consecințe deja au debutat.

Află mai mult Prediabet: Cum ne dăm seama dacă vom avea diabet?

5. Sfatul medicului diabetolog nu trebuie neglijat

Medicul diabetolog trebuie să știe evoluția valorilor glicemiei, dar și dacă avem de gând să apelăm la medicina alternativă.

Sfatul său e unul avizat care ia în calcul interacțiunile cu celelalte medicamente din tratament.

Află mai mult Scorțisoara: Câtă să folosim pentru scăderea glicemiei?

6. Este greșit să crezi că diabetul s-a vindecat dacă glicemia este normală

Dacă valorile glicemiei și ale hemoglobinei glicozilate (HbA1c) s-au corectat cu tratament și dietă, nu înseamnă că diabetul s-a vindecat.

Hemoglobina glicată (HbA1c) indică valoarea medie a glicemiei în ultimele 3 luni. Deci, o valoare normală a HbA1c înseamnă că tratamentul este eficient.

Dar chiar și așa, tendința de creștere a glicemiei rămâne. Nu trebuie întrerupt tratamentul și nici schimbat modul de alimentație. Sfatul medicului diabetolog este esențial.

Află mai mult Hemoglobina glicozilată (HbA1C) optimă ca să eviți complicațiile

7. Mișcarea fizică nu este întâmplător recomandată diabeticilor

Efortul fizic este unul dintre mijloacele cele mai eficiente prin care putem controla nivelul glicemiei.

Pe de altă parte, nivelul de efort fizic indicat este diferit după cum dorim doar controlul glicemiei sau și scăderea în greutate.

Se știe că pierderea kilogramelor în plus permite un mult mai bun control al glicemiei.

Este ideal să măsurăm glicemia înainte și după efortul fizic. Putem evita hipoglicemia care apare la efort prea intens.

Mersul pe jos (în special după masă), bicicleta, alergatul sunt variante bune. Timpul necesar: 15 min de 2 ori pe zi sau 30 min o dată pe zi.

Află mai mult Top 5 dovezi științifice de care să ții cont dacă ai diabet

8. Este recomandată din când în când o zi în care dieta este mai puțin strictă

Pemanenta preocupare pentru ceea ce este bine să mâncăm astfel ca să menținem glicemia și greutatea optimă, este uneori dificilă.

De aceea, decât să abandonăm pentru săptămâni dieta, este preferabil să existe din când în când o zi în care ne permitem o felie de tort.

Top 10 alimente permise la diabet

Antiacidele pot menține glicemia normala la diabetici

Glicemia normala este considerată diferit pentru persoanele cu diabet comparativ cu cei care nu au acest diagnostic. Valorile glicemiei fluctuează în cursul unei zile. De aceea, în cazul diabetului, este utilă determinarea hemoglobinei glicozilate HbA1 care reflectă o medie a valorilor glicemiei din ultimele 2-3 luni.

Antiacidele permit un control mai bun al valorilor glicemiei la persoanele cu diabet zaharat tip 2. Este concluzia unui studiu clinic recent publicat în Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism.

Diabetul zaharat afectează 10% din populația globului.
Medicii prescriu insulină sau antidiabetice orale pe lângă modificarea stilului de viață și de alimentație.

O metaanaliză publicată recent a concluzionat că diabeticii la care s-au prescris antiacide au avut valori mai bune ale glicemiei și ale hemoglobinei glicate HbA1.

Analiza a inclus rezultatele a 12 studii pe această temă.

Inhibitorii de pompă de protoni de tipul omeprazol, esomeprazol au fost antiacidele utilizate în tratamentul pacienților cu diabet.

S-a constatat reducerea cu 0,36% a hemoglobinei glicate și cu 10 mg/dl a glicemiei a jeun la diabeticii care au consumat și antiacide pe lângă tratamentul antidiabetic, față de cei fără antiacide în tratament.

Cercetarea noastră demonstrează că prescriind antiacide pe lângă terapia standard pentru diabet se obține o scădere substanțială a hemoglobinei glicate HbA1 și a glicemiei pe nemâncate. ” spune Dr. Carol Chiung-Hui Peng de la University of Maryland Medical Center.

În schimb, la persoanele fără diabet, antiacidele nu reduc riscul de apariție a diabetului.

Ce sunt inhibitorii de pompă de protoni și cum influențează glicemia normala?

Inhibitorii de pompă de protoni sunt medicamente utilizate pentru a combate aciditatea gastrică.

Sunt utilizate de peste 30 ani și sunt considerate sigure și eficiente.

Sunt utilizate cel mai frecvent pentru a combate refluxul gastroesofagian sau în tratamentul ulcerului.

Dar fac parte și din schema de tratament pentru Helicobacter pylori, bacteria care provoacă frecvent ulcerul gastric.

Inhibitorii de pompă de protoni se atașează de celulele din peretele stomacului producătoare de acid clorhidric (HCl). Efectul este reducerea cantității de HCl secretate ceea ce dă timp eroziunilor mucoasei să se vindece.

Din această grupă de medicamente fac parte: omeprazol, lansoprazol, pantoprazol, esomeprazol ș.a.

Analiza publicată recent subliniază că efectul de scădere a glicemiei pe care îl provoacă acest tip de medicamente trebuie luat în considerare atunci când sunt prescrise.

Efectul hipoglicemiant este benefic diabeticilor determinând o scădere a valorilor glicemiei. Rezultatul este vizibil atunci când se determină hemoglobina glicată HbA1.

Pe de altă parte, inhibitorii de pompă de protoni au efecte secundare importante atunci când sunt consumate timp îndelungat.

De exemplu, reducerea absorbției de calciu și creșterea riscului de fracturi.

De aceea, prescrierea lor este indicată pentru perioade reduse de timp. În medie 2 săptămâni. Și maximum de 3 ori pe an.

Alte noutăți:

10 alimente bogate în proteine în afară de carne

Alimente bogate in proteine sunt esențiale pentru dezvoltarea musculară. Calitatea proteinelor pe care le consumăm este stabilită de specialiști în funcție de creșterea masei musculare pe care o determină tipul de proteină respectiv.

Ceea ce definește calitatea proteinelor este seria de aminoacizi din compoziția lor.

Atât sursele animale de proteine cât și sursele din plante conțin proteine. Dar diferă prin tipul de aminoacizi și proporția acestora.

Aminoacizii sunt ”cărămizile” din care este constituită o proteină. Sunt 20 de aminoacizi în total. Dintre aceștia, 9 sunt aminoacizi esențiali. Se numesc așa, deoarece organismul nu-i poate produce și trebuie să-i importe prin alimentație.

Proteinele din surse animale conțin toți aminoacizii esențiali de care organismul are nevoie. Se mai numesc și proteine complete.

Proteinele din surse vegetale au cantități mai reduse sau deloc din anumiți aminoacizi esențiali.

Potrivit cercetătorilor, proteinele din surse animale (carne, lactate) conțin cantitățile suficiente de aminoacizi pentru refacere musculară după efort fizic intens.

Alimente bogate în proteine

1. Fasole albă

Fasolea albă este pe primul loc la alimente bogate in proteine. Aduce 10 g de proteine la 1/2 cană de fasole. Cam tot atâtea proteine aduce o pulpă medie de pui.

Fasolea nu are numai proteine, ci și multe vitamine și minerale. Aportul de folat este semnificativ.

Este utilă celor cu diabet, deoarece conține carbohidrați complecși ce se digeră lent. Dar și persoanelor cu boală celiacă și dietă gluten-free. Sau celor vegetarieni și vegani pentru completarea deficitelor.

Rețetele cu fasole albă sunt numeroase, fiind un aliment îndrăgit. O putem folosi la supe, ciorbe sau iahnie. Sau doar fiartă și adăugată la salate.

Dar și mixată în blender, cu ierburi aromatice, usturoi și ulei de măsline. Obținem o pastă asemănătoare humusului, consistentă și cremoasă.

2. Semințe de dovleac

Semințele de dovleac aduc 5,3 g proteine la 30 g semințe sau 8 g proteine la 1/4 cană cu semințe. Și nu doar atât. Aportul substanțial este cel de magneziu: 42% din doza recomandată zilnic.

Se pot consuma ca atare sau adăugate la rețetele de salate și smoothie.

Semințele prăjite și sărate câștigă calorii și sodiu. Sunt de preferat cele natur.

Află mai mult Semințe de dovleac: beneficii, vitamine, minerale

3. Unt de arahide, unt de migdale

Untul de arahide cumpărat sau unt de migdale preparat simplu în casă, dacă avem un blender, sunt variante de alimente bogate in proteine.

Untul de arahide conține 8g proteine în 2 linguri cu unt. Poate fi adăugat dimineața în bolul de cereale. Sau servit pe felii de măr și piersică la gustarea de după-amiază.

Altă variantă sunt rețetele de smoothie cu legume și fructe combinate. Vom obține adaosul de proteine pe lângă aportul de vitamine.

Smoothie cu proteine sunt ideale după efort fizic. Ajută la recuperarea mineralelor pierdute prin transpirație, dar și la refacerea fibrelor musculare.

4. Fasole neagră

Fasolea neagră conține 8 g proteine la 1/2 cană de boabe. În plus are și fier, calciu și magneziu. Iar dintre vitamine este de reținut pentru vitamina A și pentru folat.

Este bogată în fibre: 8 g de fibre la 1/2 cană de boabe, reprezentând cam 30% din cele 25-30 g de fibre recomandate zilnic.
Participă astfel la menținerea senzației de sațietate, dar și la menținerea glicemiei în parametri normali.

Fasolea neagră face parte din alimentele recomandate și celor cu boala celiacă.

Fasolea este un aliment fără gluten care ajută la compensarea unora din deficitele apărute la persoanele cu dietă ce exclude glutenul. Poate fi adăugată la salate sau lângă legumele preparate la abur.

Află mai mult Vitamine care lipsesc dacă mănânci produse fără gluten

5. Quinoa

Quinoa este una dintre puținele plante care aduce toți cei 9 aminoacizi esențiali; este deci o proteină completă, fiind utilă celor cu dietă vegetariană sau vegan.

Quinoa fiartă simplu pentru 15 min este gata de folosit la salate.
Și aduce 8 g proteine la 1 cană. În plus: acid folic, magneziu, mangan și fosfor și multe fibre.

O rețetă vegetariană simplă și rapidă este cea de dovleceii umpluți cu quinoa.
Poate fi astfel evitat orezul alb pe care-l folosim de regulă pentru dovlecei umpluți.

Quinoa este utilă și în boala celiacă deoarece este gluten-free și completează pierderile unei diete fără gluten.

Află mai mult Rețetă de dovlecei umpluți cu quinoa

6. Amarant

Amarant este încă o cereală fără gluten care aduce toți cei 9 aminoacizi esențiali.

O cană de amarant vine cu 9 g proteine. Seamănă mult cu quinoa și sunt ușor de confundat. Are ceva mai multe proteine decât quinoa, dar și un pic mai multe calorii.

Este de reținut și pentru aportul de fibre, fier și vitamina B6. Se poate fierbe în avans și păstra la frigider pentru a fi adăugat în salate.

Una din variante ar fi salata de pătrunjel (tabbouleh) cu adaos de amarant.

Află mai mult Tabbouleh sau salata de pătrunjel: rețeta clasică și variante

7. Linte

Lintea face parte din alimente bogate in proteine pentru că aduce 9-12 g la 1/2 cană cu linte gătită. Este rudă cu fasolea și mazărea. Și poate înlocui cu succes consumul de carne.

Aduce folat și vitamine B. Dar și 30% din necesarul zilnic de fibre.

Poate fi adăugată la salate, de exemplu salata de ardei copți cu spanac și linte. Sau puteți încerca mâncarea de linte cu măsline.

8. Semințe de floarea soarelui

Semințele de floarea soarelui aduc 7g proteine la 1/2 cană cu semințe.

Sunt foarte plăcut de consumat cu iaurt sau ca adaos în salate. Se pot folosi și la prepararea pâinii cu semințe sau adăugate la smoothie. Bonus: aport de vitamina E, și grăsimi nesaturate.

Află mai mult Top 10 rețete de smoothie cu semințe și nuci

9. Năut

Năutul aduce 7 g proteine la 1/2 cană de boabe. Se poate consuma în cele mai variate moduri. Fie că preparăm humusul cu pasta de susan, fie că adăugăm boabele la diverse salate sau chiar în supe.

Există și făină de năut recunoscută pentru conținutul proteic crescut.

Află mai mult Năutul: preparare și beneficii pentru sănătate

10. Iaurt grecesc

Iaurtul grecesc se deosebește de celelalte iaurturi prin faptul că se îndepărtează zerul. Zerul conține lactoza, principalul zahar din lapte.

De aceea, iaurtul grecesc are zaharuri mai puține, este mai gros și mai cremos.

Dacă folosim doar iaurt grecesc cumpărat, nu produs în casă, mai trebuie să știm că unii producători folosesc agenți de îngroșare. Acest tip de iaurt greek-style nu are aceleași proprietăți ca iaurtul home-made.

Multe din efectele benefice ale iaurtului grecesc se datorează conținutului de proteine. Aproximativ 180 g iaurt grecesc aduc 20 g proteine și foarte puțini carbohidrați.

Mai este de reținut și pentru aportul de calciu, probiotice, iod și vitamina B12.

Iaurtul grecesc suplimentat cu semințe de floarea soarelui sau semințe de dovleac vine cu un aport și mai mare de proteine. Ideal pentru vegetarieni.

Citește mai departe…

Alimentație sănătoasă: 10 principii esențiale
Necesarul zilnic de proteine și sursele cele mai indicate
Protejarea ficatului prin metode naturale

Bibliografie
  • The University of Tennessee Medical Center: The Benefits of Eating Greek Yogurt
  • North Dakota State University: All About Beans Nutrition, Health Benefits, Preparation and Use in Menus.
  • American Heart Association: Pumpkin seeds pack a healthy punch.
  • Harvard T.H. Chan School of Public Health: The Nutrition Source: Lentils. The Nutrition Source: Chickpeas (Garbanzo Beans)

Ce simptome apar cand diabetul se complica

Diabetul zaharat afectează majoritatea organelor importante, inclusiv inima, rinichii, ochii și creierul. Dacă glicemia nu este ținută sub control apar simptome din partea tuturor acestor organe.

Cu cât diabetul are o evoluție mai lungă, cu atât probabilitatea complicațiilor este mai mare.

Un plan de tratament urmat cu strictețe poate evita complicațiile și în diabetul tip 1 și în diabetul tip 2.

Inima și vasele de sânge: simptome posibile

Diabetul zaharat este considerat unul din factorii de risc major pentru bolile cardiovasculare.

Sunt incluse aici atât bolile de inimă, accidentul vascular cerebral și bolile vasculare.

Riscul crește și mai mult dacă la diabet se adaugă:

Diabetul crește în mod special riscul de infarct miocardic silențios (preinfarct) care se poate produce fără să fim averizați de simptome. Sau, dacă simptomele apar, acestea sunt:

  • senzație de greutate în piept
  • durere în piept
  • durere în mandibulă și pe braț
  • amețeală
  • respirație dificilă

Cum influențează glicemia crescută nivelul de colesterol?

Rinichii

Rinichii sunt sistemul de filtrare al organismului. Prin ei este îndepărtat excesul de apă și deșeurile metabolice. Rinichiul sănătos menține corect echilibrul apei și al sărurilor în organism.

Tot rinichiul produce vitamina D și eritropoietină. Vitamina D favorizează absorbția calciului și ajută sistemul imunitar. Eritropoietina stimulează producția de globule roșii.

Rolurile rinichiului sunt complexe. Când diabetul are o evoluție îndelungată sunt afectate vasele de sânge ce irigă rinichii și aceste roluri nu mai sunt îndeplinite corect.

Aproximativ 30% din persoanele cu diabet tip 1 și 10-40% din cele cu diabet tip 2 ajung la insuficiență renală.

Nefropatia diabetică: simptome, analize, tratament

Creierul

Glicemia crescută afectează funcțiile cognitive, în special gândirea și memoria.

Persoanele cu diabet au un risc cu 50% mai mare de demență comparativ cu persoanele fără diabet.

Vasele de sânge care irigă creierul sunt și ele afectate crescând riscul de accident vascular cerebral.

Lipsa de vitamina D și riscul de demență

Stomac și intestine

Diabetul zaharat provoacă gastropareză, adică stomacul se golește mai încet și are drept consecințe:

  • reflux gastroesofagian
  • deshidratare
  • glicemia impredictibilă

Gastropareza se datorează afectării fibrelor nervoase care inervează tubul digestiv și apare la 20-50% dintre diabetici.

Pancreas

Diabetul și pancreasul sunt strâns legate. În pancreas se produce insulina necesară reglării glicemiei.

În diabetul tip 1 cantitatea de insulină produsă este insuficientă și glicemia nu poate fi menținută la normal.

În diabetul de tip 2 există insulină, dar răspunsul organismului nu este corespunzător. Apare rezistența la insulină și glicemia nu este menținută la normal.

Diabetul zaharat care evoluează timp îndelungat crește riscul de cancer de pancreas.

Simptome posibile:

  • icter fără niciun fel de durere
  • durere abdominală în partea superioară
  • pierdere în greutate

Ochi

Uneori vederea încețoșată este primul simptom de diabet.

În timp, diabetul duce la apariția retinopatiei diabetice și la pierderea vederii.

Dacă apar probleme de vedere medicul trebuie imediat anunțat. Un plan de tratament corect poate împiedica orbirea.

Cum să reduci riscul de orbire dacă ai retinopatie diabetică?

Piele: simptome posibile

Afectarea circulației sângelui provoacă și afectarea pielii.

Dermopatia diabetică
Apare la peste 50% din persoanele cu diabet și se manifestă prin leziuni mici, rotunde, de culoare maronie care apar pe piele.

Flictenele diabetice
Sunt flictene asemănătoare celor din arsuri, dar nu sunt dureroase.

Piciorul diabetic
Este o complicație de temut deoarece poate conduce la gangrenă și amputație de degete sau chiar a unor porțiuni din membrul inferior.

Piciorul diabetic: care sunt semnele de gravitate?

Organe sexuale

Organele sexuale sunt afectate ca urmare a tulburărilor de circulație a sângelui și afectării fibrelor nervoase care inervează organele sexuale.

Simptome posibile:

  • disfuncția erectilă
  • afectarea fertilității
  • scăderea nivelului de testosteron
  • uscăciune vaginală

Hemoglobina glicată optimă ca să eviți complicațiile diabetului

Surse

Insomnie în sarcină

0

Somnul este important și pentru sănătatea mamei și pentru cea a copilului. Pe parcursul sarcinii pot apărea tulburări de somn și se estimează că 50% din femeile gravide suferă de insomnie din diverse cauze.

Somnul este important în sarcină atât pentru mamă cât și pentru copil.

Insomnia duce la oboseala de a doua zi, dar afectează și memoria, apetitul sau dispoziția psihică.

Insomnia cronică afectează și sistemul imunitar și poate duce și la dereglări ale glicemiei și diabet gestațional.

Studiile clinice arată că femeile gravide care nu dorm suficient sunt mai expuse și riscului de hipertensiune de sarcină care atrage după sine alte complicații.

Află mai mult 7 simptome de sarcină care te avertizează să iei măsuri

Cele mai frecvente cauze de insomnie în sarcină

Refluxul gastroesofagian

Refluxul de acid din stomac în esofag provoacă senzația de arsură în piept, mai ales în poziție orizontală.

Este o cauză frecventă de disconfort și insomnie la femeile gravide, în toate cele 3 trimestre de sarcină.

Apneea de somn

Creșterea în greutate și congestia nazală care apar în sarcină pot provoca sforăitul în sarcină ceea ce poate duce și la hipertensiunea de sarcină. Când, în afară de sforăit, apare și pauze de respirație în somn este vorba despre apneea de somn. Consecința este că fătul primește mai puțin oxigen.

Apneea de somn crește și riscul altor complicații de sarcină:

  • preeclampsia
  • diabet de sarcină
  • cezariana

Sindromul picioarelor neliniștite

Sindromul este diagnosticat atunci când tendința de a mișca picioarele este irezistibilă și aproape permanentă. Din acest motiv apare și insomnia.

Fenomenul apare la 1/3 din femeile gravide, mai ales în trimestrul al-3-lea de sarcină.

Află mai mult Ce este și de ce apare sindromul picioarelor neliniștite?

În ce poziție este recomandabil să dormi în sarcină?

Poziția la somn pe partea stângă și cu picioarele ușor îndoite este considerată optimă în sarcină.

Această poziție favorizează circulația sângelui către inimă, rinichi și, de asemenea, către făt.

O pernă mică sub burtă și una între genunchi face poziția mai confortabilă și te ajută dacă ai insomnie.

Bine de știut
Când uterul crește, poziția pe spate la somn duce la compresia venei cave. Vena cavă este cea mai mare venă prin care sângele se întoarce la inimă. Compresia ei poate afectează fluxul de sânge.

După săptămâna 28, somnul pe spate sau pe dreapta crește riscul ca fătul să se nască cu o greutate mai mică decât cea normală.

Află mai mult Trimestrul al-III-lea de sarcină: la ce să fii atentă?


Cum să eviți insomnia în sarcină?

  • păstrează camera răcoroasă și întunecoasă la culcare
  • păstrează o oră fixă de culcare seara, chiar și în week end
  • citește o carte, fă o baie sau altă activitate care te calmează înainte de ora de culcare
  • evită să folosești televizorul, telefonul sau alte deviceuri în dormitor
  • evită cafeina sau alimentele condimentate dacă observi că ai arsuri gastrice
  • mișcare fizică zilnic, dar nu în ultimele 2h înainte de culcare
  • hidratează-te suficient pe parcursul zilei ca să nu fii nevoită să bei apă înainte de culcare

Ce alimente te pot ajuta să scapi de insomnie?

O cană cu lapte cald este rețeta clasică pentru a scăpa de insomnie. Dar mai ai și alte variante:

  • migdalele și caju conțin magneziu care te ajută să adormi
  • bananele sunt o sursă bună de melatonină din sursă naturală
  • brânza conține triptofan care, la rândul lui, stimulează producția de melatonină

Dereglări hormonale în sarcină care afectează mama și copilul

Hormonii vinovati pentru cresterea in greutate

Când crești în greutate fără să mănânci mai mult pot fi de vină hormonii. Dereglările hormonale pot apărea odată cu avansarea în vârstă, cu menopauza sau din cauza unei probleme de sănătate.

Creșterea în greutate de cauză hormonală se referă la balanța hormonilor implicați. Unii hormoni în exces, iar alții în deficit pot fi factori care participă la acumularea kg în exces.

Există diferențe între bărbați și femei:

  • bărbații depun grăsimea mai ales pe abdomen
  • femeile înainte de menopauză depun grăsimea la nivelul coapselor și șoldurilor
  • femeile după menopauză depun excesul de grăsime predominant pe abdomen ca și bărbații

Hormonii implicați în creșterea în greutate

Estrogenii

Estrogenii sunt hormonii care reglează ciclul reproductiv al femeii. Și bărbații au un anumit nivel de hormoni estrogeni așa cum și la femei se secretă o cantitate de testosteron.

Estrogenii în cantitate prea mare sau prea mică influențează greutatea corporală deoarece sunt implicați în:

Insulina

Insulina este un hormon produs de pancreas. Are rolul de a ajuta celulele să absoarbă glucoza din sânge.

Glucoza este utilizată ca și combustibil.

Tot insulina participă împreună cu ficatul și mușchii la stocarea sub formă de grăsime a glucozei în exces.

Leptina

Leptina este un hormon secretat de celulele adipoase (grăsoase). Acționează preponderent asupra creierului controlând apetitul și senzația de sațietate.

Leptina semnalează creierului că avem suficiente rezerve de energie și nu trebuie să mai mâncăm.

Rolul leptinei este și de a alerta creierul când scad depozitele de grăsime. Nivelul leptinei crește proporțional cu cantitatea de grăsime.

Roluri:

  • reglează cantitatea de alimente ingerate și greutatea corporală
  • reduce apetitul
  • reglează balanța energetică

Prea puțină leptină sau rezistența organismului la leptină (similar rezistenței la insulină) reduc beneficiile leptinei asupra greutății corporale.

Cercetătorii au observat că odată cu scăderea în greutate, pe parcursul dietei, apetitul crește.

 Și este logic. Leptina este produsă în țesutul gras. Acesta a diminuat în cursul dietei și deci scade cantitatea de leptină produsă. Dacă scade leptina, nu mai avem frână suficientă la pofta de mâncare.

Obezitatea și riscul de demență

Cortizol

Cortizolul este numit hormon de stres. Este produs de glandele suprarenale.

Cortizolul este esențial în reacția de fugă sau luptă a organismului. Dar are și alte roluri:

  • reglarea glicemiei
  • reglarea metabolismului
  • reglarea ciclului somn-veghe
  • inflamație

Dacă nivelul de cortizol este crescut se produc modificări ce pot duce la creștere în greutate:

  • crește apetitul în general
  • crește apetitul pentru carbohidrați sau zahăr
  • crește dorința de a te alimenta excesiv

Grelina

Grelina mai este denumită și hormonul foamei. Este produsă de tractul gastrointestinal.

Grelina lucrează împreună cu creierul (hipotalamus) și controlează apetitul.

Mai conlucrează și cu glanda hipofiză pentru a elibera hormon de creștere ce distruge țesut grăsos și susține creșterea masei musculare.

Grelina crește înainte de a ne alimenta. Și în perioadele de post sau de absență a alimentației. Crește senzația de foame.

După ce am mâncat nivelul de grelină scade.

O sensibilitate crescută a organismului la grelină contribuie la faptul că ne supraalimentăm.

10 fructe cu carbohidrați puțini pentru obezitate, diabet și diete de slăbit

Hormonii tiroidieni

Există concepția că prea puțini hormoni tiroidieni (hipotiroidie) pot provoca creștere în greutate. Dar legătura cauză-efect nu este așa de clară.

Hipotiroidia se asociază cu o creștere moderată în greutate. Dar cercetările mai noi arată că nivelul de TSH (hormonul care reglează secrețea tiroidei) se modifică la persoanele cu obezitate.

Obezitatea ar putea fi cauza hipotiroidismului.

Cum influențează somnul valoarea TSH?

Situații în care hormonii pot fi vinovați că ne îngrășăm

Insomnia

Persoanele cu insomnie sunt predispuse la îngrășare. Lipsa somnului suficient poate provoca:

  • sensibilitate la insulină
  • scăderea nivelului de leptină
  • creșterea grelinei
  • creșterea markerilor inflamatori
  • retenția de sare (se reține în exces sodiu în organism și deci se reține și apă)

Se îngrașă mai frecvent din acest motiv persoanele care sunt supuse stresului, care au program de somn neregulat, stil de viață inactiv sau tulburări emoționale.

Diabetul tip 2

Persoanele cu diabet de tip 2 dezvoltă așa-numita rezistență la insulină. Efectul acestui fenomen este incapacitatea organismului de a regla glicemia și faptul că glucoza în exces este depozitată în celulele grăsoase provocând creștere în greutate.

Menopauza

La menopauză scade producția de estrogeni. Efectele sunt:

  • se reduce rata metabolismului
  • sunt necesare mai puține calorii pentru a ne menține greutatea
  • grăsimea se redistribuie fiind predominantă pe abdomen

Menopauza: ce trebuie să schimbăm pentru a reduce simptomele?

Endometrioza

În endometrioză se formează țesut uterin, dar în afara uterului: ovare, trompe uterine, pelvis, vezica urinară, intestin.

Nivelul de estrogeni este crescut prea mult și poate contribui la creșterea în greutate prin creșterea apetitului, dar și retenția apei în organism.

Care sunt simptomele de endometrioză?

Sindromul ovarelor polichistice

Sindromul ovarelor polichistice sunt o tulburare hormonală în care glandele corticosuprarenale (de la polul superior al rinichilor) și ovarele produc în exces hormoni masculini.

Rezultatul este apariția de chisturi multiple la nivelul ovarelor.

Modificările hormonale din această afecțiune declanșează și rezistența la insulină.

Femeile cu ovare polichistice asociază frecvent și diabet de tip 2 și obezitate.

Sindromul ovarelor polichistice: 10 semne ușor de identificat

Ce putem face dacă hormonii sunt de vină?

Controlul greutății începe cu controlul nivelului de hormoni. Pot fi depistate și tratate afecțiunile implicate.

Dar și schimbarea stilului de viață este importantă pentru a ne menține greutatea.

  • modificarea dietei astfel încât să reducem cantitatea de calorii
  • dietă echilibrată
  • program zilnic de mișcare fizică
  • strategii de comportament care să ne mențină conectați la obiectivul scăderii în greutate
  • somn suficient

În plus:

Uneori este necesară și intervenția chirurgicală:

  • chirurgia bariatrică pentru scădere în greutate
  • interveția chirurgicală pentru ovare polichistice

Rețete de slabit: 10 greșeli pe care le facem frecvent

Durere testiculara: cauze posibile

0

O durere testiculara nu trebuie ignorată niciodată. Cauza durerii nu este neapărat gravă, dar în majoritatea cazurilor necesită intevenția medicală.

Durerea testiculara afectează atât fizic, cât și emoțional. Dacă te dor testiculele poți să te simți jenat să te adresezi medicului.

Dar tocmai asta nu trebuie să se întâmple. Uneori intervenția trebuie făcută de urgență.

Cauze frecvente de durere testiculara

Epididimita

Epididimita reprezintă inflamația epididimului – canalul lung și întortocheat care conduce sperma produsă de testicule.

Cauza epididimitei este, de obicei, infecția. Bolile cu transmitere sexuală, gonoreea, chlamidia, sunt cauzele cele mai frecvente.

Simptome de epididimită:

  • durere testiculara care cedează dacă testiculul este ridicat
  • inflamarea testiculelor
  • senzație de arsură la urinat
  • urinat frecvent

Epididimita nu trece de la sine. Necesită tratament antibiotic. Netratată poate duce la durere pelvină cronică și infertilitate.

Află mai mult Epididimita: cauze și conduita corectă

Orhita

Orhita reprezintă inflamația testiculelor care apare, de obicei, în paralel cu epididimita. Infecția epididimului se extinde la testicule.

La adolescenți, orhita apare în cadrul infecției virale numită oreion.

Durerea testiculară este însoțită de:

  • inflamația testiculară
  • sânge în urină
  • sânge în spermă
  • inflamarea ganglionilor limfatici în zona inghinală

Află mai mult ⮕ Infecții transmise sexual: 30 de întrebări și răspunsuri

Torsiunea testiculară

Torsiunea testiculară este o urgență medicală. Cordonul spermatic ce suspendă testiculul se răsucește și este întreruptă alimentarea cu sânge.

Intervenția chirurgicală este obligatorie și trebuie efectuată imediat pentru a salva testiculul.

Cum recunoști torsiunea?

  • durere testiculara intensă, apărută brusc
  • durere inghinală
  • accentuarea durerii dacă testiculul este ridicat
  • căldură și roșeață la nivelul testiculului
  • greață și vomă

Hernia inghinală

Durerea testiculară poate fi cauzată și de o hernie inghinală care se manifestă prin apariția unei umflături în zona inghinală, acolo unde membrul inferior se articulează cu micul bazin.

Află mai mult Cum se tratează hernia inghinală?

Cauze rare de durere testiculara

Cancer testicular

Durerea testiculară nu este caracteristică cancerului testicular. În schimb tumoarea apare ca o umflătură la nivelul testicului și poate fi simțită la palpare.

Gangrena Fournier

Gangrena Fournier este o infecție bacteriană severă. Începe la nivelul abdomenului și se extinde la scrot și penis.

Infecția cauzează gangrenă care este un țesut mort. Evoluția poate fi mortală.

În afară de durere mai apar:

  • febra
  • tahicardia (puls rapid)
  • tensiune foarte mică
  • modificări ale pielii
  • crepitații (sunet similar călcatului pe zăpadă) atunci când se palpează scrotul

Evoluția gangrenei este foarte rapidă (ore), de aceea este esențial să ne adresăm medicului în urgență.

Care sunt semnele de alarmă ale cancerului la testicul?

Surse

2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă