Caută
Acasă Blog Pagina 101

Pietre la fiere: Regim alimentar

Servus Med
-
0
Pietre la fiere: Regim alimentar

Litiaza biliară sau pietre la fiere în termeni populari este legată de alimentația bogată în grăsimi și săracă în fibre. Este o afecțiune rară la populațiile din Africa și Asia care au un regim preponderent bazat pe legume și fructe.

Surplusul de proteine și grăsimi animale și preponderența grăsimilor saturate în detrimentul grăsimilor polinesaturate și al fibrelor cresc riscul de litiază biliară.

Bila conține colesterol și săruri biliare. Când concentrația de colesterol crește peste un punct critic apare cristalizarea și se formează calculii.

Litiaza biliară poate fi asimptomatică. Există pietre la fiere, dar sunt descoperite întâmplător.

Dacă un calcul se deplasează și blochează eliminarea bilei din vezica biliară apare colica biliară cu durere în partea dreaptă a abdomenului, sub coaste sau durere epigastrică (de stomac).

Agravarea simptomelor cu apariția de greață, vărsături, intoleranța la alimente grase, febră sau chiar icter înseamnă că există inflamație și colecistită acută pentru care trebuie să mergem rapid la medic.

Află mai mult ⮕ Litiaza biliară: simptome și tratament

Pentru cine este recomandat regimul alimentar?

Regimul alimentar de evitare a litiazei este util mai ales atunci când știm că există un risc crescut de apariție a pietrelor la fiere.

• rude de gradul 1 care au avut sau au litiază biliară

• sexul feminin – femeile tinere au un risc de 3-4 ori mai mare decât bărbații de aceeași vârstă

• nivel crescut de estrogeni și progesteron: sarcina, utilizarea anticoncepționalelor orale, tratamente hormonale

• obezitate – există producție și secreție excesivă de colesterol care intră în compoziția bilei

• pierdere rapidă în greutate – după chirurgie bariatrică sau cu diete severe de slăbit

• diabet zaharat tip 2 și rezistență la insulină

• ciroza – crește de 10 ori riscul de litiază biliară

• rezecții de intestin – în bolile inflamatorii intestinale (boala Crohn)

• distrugere de hematii și hemoliză: anemia cu hematii în seceră și alte afecțiuni

• sedentarismul

• dischinezia biliară (bila leneșă)

Află mai mult ⮕ Cum se tratează bila leneșă?

Pietre la fiere: Regim alimentar

Nutriționiștii ne fac 4 recomandări de dietă pentru a evita crizele de fiere și formarea calculilor biliari.

1. Dieta bazată pe fructe și legume

Proteinele și grăsimile de origine animală contribuie la apariția litiazei biliare. Aproape 90% din calculi sunt compuși din colesterol, ceea ce sugerează că reducerea grăsimilor saturate din regimul alimentar poate scădea riscul de litiază.

Ce dovezi aduc studiile clinice:

• femeile cu regim vegetarian au un risc cu 20-30% mai mic de apariție a litiazei biliare comparativ cu cele care au un regim non-vegetarian

Regimul vegetarian aduce un aport crescut de fibre, pe lângă procentul redus de grăsimi saturate.

Totodată, alimentația bazată pe fructe și legume se asociază cu un risc mult redus de a ajunge la colecistectomie (îndepărtarea chirurgicală a colecistului) la ambele sexe.

• vitamina C care abundă în fructe scade riscul de litiază biliară la femei

• aportul de grăsimi bune, polinesaturate, din sursele vegetale, reduce riscul de pietre la fiere atât la femei, cât și la bărbați

• grăsimile trans provenite din uleiuri vegetale parțial hidrogenate cresc riscul de litiază. Le găsim adesea în margarină, deserturi și alimentele prăjite sau fast-food.

În general, persoanele cu un nivel crescut în sânge al LDL-colesterol au și riscul cel mai mare de a avea pietre la fiere.

Bine de știut: un tratament care duce la dizolvarea pietrelor sau a fragmentelor de pietre va fi urmat de reapariția litiazei atunci când nu se corectează dieta și nivelul de colesterol.

Află mai mult ⮕ Cum identificăm pe eticheta alimentelor grăsimile periculoase?

2. Reducerea consumului de zaharuri rafinate și creșterea consumului de fibre

Procentul de colesterol din bila produsă de ficat crește atunci când consumăm preponderent carbohidrați rafinați cum este zahărul și făina albă.

Persoanele care consumă regulat aceste alimente au risc mai mare de litiază biliară.

Un studiu clinic efectuat în Italia și care a inclus peste 13 000 de persoane a studiat riscul de apariție a litiazei sau a recidivei litiazei biliare raportat la obiceiurile alimentare.

S-a constatat că un aport crescut de fibre alimentare împreună cu o perioadă de fasting nocturn (nu ne alimentăm noaptea) reduce riscul de calculi biliari.

Află mai mult ⮕ Cum să crești aportul de fibre din alimentație?

3. Menținerea greutății corporale

Bărbații cu indice de masă corporală BMI peste 25 și femeile cu BMI peste 30 au un risc dublu de a face calculi în colecist.

De asemenea, curele de slăbire după care ne îngrășăm din nou și repetarea acestor cicluri crește mult riscul de pietre la fiere.

Regimurile de slăbit nu trebuie să fie foarte drastice. Pierderea unui număr mare de kg în timp scurt duce, de asemenea, la litiază și crize de fiere.

4. Fără consum de alcool

Consumul de alcool, chiar dacă este în cantități moderate, crește riscul de litiază biliară.

De reținut

Orice regim alimentar este mai ușor de ținut dacă întreaga familie practică același stil de alimentație.

Regimul pentru evitarea litiazei biliare este util și când există litiază asimptomatică pentru care nu se intervine chirurgical. Pot fi evitate episoadele de inflamație și colecistită acută care ar grăbi intervenția chirurgicală.

Dischineziia biliară sau bila leneșă este un alt motiv important pentru care poți adopta regimul alimentar.

Consumul mai mare de fibre, cu reducerea grăsimilor saturate și a zaharurilor rafinate este utilă sănătății în general, dar mai ales atunci când știm că avem risc de litiază.

Pagina următoare

⮕ Dieta după colecistectomie: ce alegem? ce evităm?

Surse

Sacroileita. Cauza și tratamentul durerii de spate și de șold

Dr. Corina Golovei
-
0
Sacroileita. Cauza și tratamentul durerii de spate și de șold

Sacroileita este inflamația articulațiilor sacroiliace cauzată de traumatisme, sarcină, infecții sau degenerarea articulațiilor. Durerea de spate este accentuată de statul prelungit pe scaun, dar și de statul în picioare sau urcatul scărilor.

Sunt 2 articulații sacroliace: acolo unde osul sacru (ultima porțiune, triunghiulară, a coloanei vertebrale), se conectează cu oasele bazinului. Poate fi afectată doar una sau ambele articulații sacroiliace.

Sacroileita este o cauză frecventă a durerii de spate resimțită mai jos, către fese sau/și chiar la nivelul coapselor.

sacroileita

Poate fi dificil de diagnosticat pentru că durerea seamănă cu cea din sciatică, dar cauzele sunt diferite.

Se estimează că 10-25 % din persoanele cu durere de spate au sacroileită.

1. De ce apare sacroileita?

Inflamația articulațiilor sacroiliace poate fi cauzată de:

∎ traumatisme ale coloanei vertebrale

∎ sarcina – articulațiille sacroiliace devin mai laxe în sarcină pentru a putea permite spațiu suficient pentru făt; creșterea în greutate și nașterea propriu-zisă pot creea condiții de suprasolicitare a articulației sacroiliace

∎ infecție cu Stafilococ auriu localizată la nivelul acestor articulații (mai rar)

∎ diferite tipuri de artrită:

  • osteoartrita prin suprasolicitare și suprautilizare a articulațiilor
  • spondilita anchilozantă, un tip de inflamație a articulațiilor coloanei vertebrale care duce, în final, la rigidizarea coloanei
  • artrita psoriazică ce apare în psoriazis

Află mai mult ➡ Artrita psoriazică: ce articulații sunt afectate?

2. Ce caracteristici are durerea în sacroileita?

Durerea în sacroileită apare la nivel lombar și la nivelul feselor, șoldului sau coapselor. Se poate extinde pe membrul inferior.

Durerea este agravată de:

  • statul prelungit în picioare, sprijinul prelungit pe un picior
  • statul prelungit pe scaun
  • urcatul scărilor
  • alergat

Află mai mult ➡ Hernia de disc lombara: dureri de coloană și picior

3. Cum se stabilește diagnosticul de sacroileita?

Medicul reumatolog sau medicul ortoped face o examinare clinică și o completează cu câteva investigații care îl ajută să stabilească diagnosticul corect:

  • teste de sânge care confirmă inflamația: proteina C reactivă, fibrinogenul ș.a.
  • teste imagistice: radiografii, CT (computer tomograf), RMN (rezonanță magnetică nucleară)

Se mai poate practica și injectarea de corticosteroizi în articulațiile sacroiliace. Dacă durerea dispare se confirmă faptul că sursa este la articulațiile sacroiliace Procedura se efectuează sub ecran radiologic și face parte și din măsurile de tratament pentru acest tip de durere

Află mai mult ➡ Proteina C reactiva: cum depistăm inflamația?

4. Cum scăpăm de durere?

Prevenție

• exerciții fizice regulat; în special cele care exersează musculatura abdominală și cea a spatelui, mențin alinierea corectă a vertebrelor

• poziție corectă la șederea prelungită pe scaun, cu un bun suport al spatelui (eventual o pernă mică în zona lombară pentru a menține curbura corectă)

• la ridicarea greutăților: evitați ridicare și răsucire simultan; țineți spatele drept și îndoiți doar genunchii; lăsați picioarele să facă efortul maxim, mișcările fiind pe axa verticală în sus și în jos, iar greutatea cât mai aproape de corp

Tratamente prescrise de medic

• medicamente: antiinflamatoare nesteroidiene, paracetamol, relaxante musculare

• injecții intraarticulare cu corticosteroizi

• denervarea cu radiofrecvență – cu scopul distrugerii nervului care transmite durerea (atunci când nicio altă metodă nu este eficientă)

• intervenția chirurgicală, extrem de rar practicată; fuzionarea a două vertebre cu o piesă de metal cu scopul reducerii durerii prin menținerea axului corect al coloanei

Află mai mult ➡ Analgezice pentru dureri articulare: ce putem folosi?

Remedii pentru acasă

Ca și tratament pentru durerea de spate, măsurile de autoîngrijire pot fi:

  • analgetice: antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen, ketoprofen, etc.) și Paracetamol
  • repaus, cu evitarea mișcărilor ce agravează durerea
  • aplicații reci și calde alternativ

Vezi tratamentul în detaliu pe pagina următoare.

Pagina următoare

➡ Lombosciatica: Ghid complet de simptome, exerciții și tratament

Surse

ACID FOLIC: beneficii, efecte secundare, interacțiuni

Servus Med
-
0
ACID FOLIC: beneficii, efecte secundare, interacțiuni

Acid folic este forma sintetică a folatului sau vitamina B9. Deoarece acid folic și folat au structuri aproape identice, majoritatea le consideră unul și același lucru.
Și denumirile sunt folosite interschimbabil: folat în loc de acid folic și invers.

Care este diferența între folat și acid folic?

Folatul este un tip de vitamina B care se găsește natural în unele surse animale (ficat, gălbenuș), fructe și legume.

Acidul folic este forma sintetică a folatului. Se găsește sub formă de suplimente alimentare, iar, în unele țări, în alimente îmbogățite cu acid folic.

Folatul și acidul folic au structuri similare, dar absorbția în organism este mai bună pentru acid folic decât pentru folat.

Folatul nu este biologic activ. Organismul îl transformă în forma activă: acid tetrahidrofolic (THF). Sub această formă participă la reacțiile chimice din organism.

De ce este indicat acid folic în sarcină?

Acidul folic este unul din suplimentele indicate în sarcină deoarece reduce riscul unor malformații numite defecte de tub neural.

Defectele de tub neural sunt defecte de dezvoltare a creierului, măduvei spinării și coloanei vertebrale.
Aceste defecte pot apărea încă din prima lună de sarcină, adesea înainte ca femeia să știe că este însărcinată.

Cele mai frecvente malformații care apar sunt:
∎ spina bifida – defect de formare a coloanei vertebrale
∎ anencefalia – absența craniului

Suplimentarea cu acid folic 400 mcg/ zi reduce cu 50% riscul de apariție a acestor malformații.

Alte efecte pozitive ale suplimentării acidului folic în sarcină:
-scăderea cu 40% a riscului de apariție a autismului
-îmbunătățirea semnificativă a dezvoltării generale a copilului
-beneficii semnificative asupra dezvoltării vocabularului

Află mai mult ⮕ Sarcina pe săptămâni: la ce să fii atentă?

Când apare lipsa de folat?

Deficitul de folat poate apărea în:
∎ aport alimentar scăzut
∎ alimente preparate termic excesiv
∎ colita ulcerativă
∎ boli hepatice
∎ boala celiacă
∎ alcoolism
∎ vârsta avansată
∎ dializă cronică pentru boli renale

Situații în care sunt necesități crescute de folat: sarcina, lactație, leucemie, hipotiroidie.
Medicamente care pot determina scăderea de folat: metotrexat, trimetoprim, fenitoin, antiacide, contraceptive orale.

Suplimentarea cu acid folic 250-1000 mcg/ zi corectează deficitul de folat.

Ce simptome provoacă lipsa de acid folic?

Lipsa de folat provoacă anemie megaloblastică fără manifestări neurologice.
Lipsa de vitamina B12 provoacă tot anemie megaloblastică, dar cu manifestări neurologice.

Semne de anemie megaloblastică: oboseală extremă, palpitații, dificultăți de respirație, ulcerații la nivelul limbii, modificarea culorii tegumentelor și părului.

Anemia megaloblastică nu se tratează cu acid folic decât după ce a fost dozat și corectat nivelul de vitamina B12.

Află mai mult ⮕ Vitamina B12: beneficii, surse naturale, interacțiuni

Există interacțiuni ale acidului folic cu medicamentele

Acidul folic luat ca supliment alimentar poate reduce eficiența următoarelor medicamente:
∎ anticonvulsivante (fenitoin ș.a.)
∎ barbiturice (amobarbital)
∎ metotrexat utilizat în unele boli autoimune și cancere

Există și medicamente care reduc eficiența acidului folic:
∎ inhibitori ai secreției gastrice acide: omeprazol, ranitidina
∎ aspirina
∎ sulfasalazina utilizată în tratamentul colitei ulcerative, bolii Crohn și poliartritei reumatoide

Medicul vă sfătuiește cum să procedați.

Ce doze zilnice sunt indicate?

Dozele obișnuite sunt:
Adulți: 400-800 mcg/ zi
Copii: 200-400 mcg/ zi

Cel mai bine se absoarbe pe stomacul gol.
Luat cu alimente, doar 85% din acidul folic ajunge în sânge.

Adultul sănătos stochează aproximativ 500-20 000 mcg folat, în special în ficat.

Ce alimente sunt bogate în folat?

Grupe de alimente bogate în folat:

  • surse animale – carne: ficat (cea mai bună sursă), rinichi, carne de pui, gălbenuș de ou
  • leguminoase: fasole uscată, linte, soia, migdale, nuci
  • amidonoase: făina de grâu, pâine din cereale integrale, cartofi, -cartofi dulci
  • fructe și legume: spanac, sfecla roșie, brocoli, varza de Brussel, varza, sparanghel, banane, portocale, piersici

Cantitate de folat:

  • ficat de vită: 215mcg/ porție de 90g
  • spanac: 131mcg/ porție de 120g
  • fasole: 105mcg/ porție de 120g
  • sparanghel: 89mcg/ 4 bucăți
  • varza de Brussel: 78mcg/ 120g
  • avocado: 58mcg/ 120g
  • orez alb: 54mcg/ 120g
  • brocoli: 52mcg/ 120g

Fructele și legumele preparate termic pierd folatul. Este preferabil consumul de fructe și legume proaspete și crude.

Pagina următoare

⮕ Vitamine prenatale: care sunt componentele cheie?

Surse

HEMOGRAMA: valori normale, interpretare, boli, pregatire pentru analize

Servus Med
-
0
HEMOGRAMA: valori normale, interpretare, boli, pregatire pentru analize

Hemoleucograma sau hemograma este una din analizele de rutină pe care le cere medicul pentru a evalua starea noastră de sănătate. Această analiză de sânge apreciază compoziția și calitatea celulelor sanguine.

Valorile cele mai importante obținute din hemoleucogramă sunt:
– leucocite: celulele care ne ajută în lupta cu infecțiile
– hematii sau eritrocite: celule care transportă oxigenul la țesuturi
– trombocite sau plachete care contribuie la formarea cheagului de sânge

Rezultatele pe care le primim la efectuarea hemoleucogramei conțin, însă, multe alte valori, pe lângă cele menționate mai sus.

Le vom analiza numai pe cele care spun ceva despre hematii (eritrocite sau globule roșii) și importanța lor în evaluarea stării noastre de sănătate.

Ce trebuie să știm înainte de a merge să facem hemograma?

Sângele este analizat de un analizor automat. Rezultatele pot fi viciate (neconforme cu realitatea) dacă nu îndeplinesc anumite condiții la recoltare:

• ideal proba trebuie prelucrată în primele 6 ore de la recoltare

• sângele pentru hemogramă se poate recolta pe nemâncate sau după ce am mâncat, dar, meniurile bogate în grăsimi pot vicia rezultatul

• stresul poate crește numărul de hematii/ eritrocite

• recoltarea sângelui după efort fizic intens crește numărul de hematii/ eritrocite cu aproximativ 10%

• recoltarea sângelui în poziție culcat scade numărul de eritrocite cu 5-10%

• recoltarea dificilă, cu menținerea garoului mai mult de 2 min, crește fals numărul de hematii/ eritrocite

• deshidratarea și hidratarea excesivă (hiperhidratarea) determină valori ale hematiilor și hemoglobinei necorespunzătoare cu realitatea

• aproape toate clasele de medicamente scad numărul de hematii

• unele medicamente (corticosteroizii) cresc numărul de hematii

În concluzie, momentul recoltării, modul de recoltare a sângelui și felul în care ne pregătim pentru analize este important.
Valorile obținute de la laborator vor fi corelate de către medic cu simptomele.

În ce scop cere medicul hemoleucograma?

Hemograma ne orientează spre câteva direcții principale:

  • existența unei infecții atunci când numărul de leucocite este mare
  • existența incompetenței sistemului imunitar când numărul de leucocite este prea mic
  • existența anemiei când hemoglobina scade și numărul de hematii este mic
  • existența policitemiei când hemoglobina și numărul de hematii cresc
  • existența problemelor de coagulare a sângelui când numărul de trombocite este anormal

Chimioterapia practicată pentru tratamentul cancerului duce la scăderea tuturor celor 3 linii de celule: eritrocite, leucocite, trombocite.

⮕ Trombocite scăzute: de ce apar ușor vânătăi și sângerări?

Care sunt valorile de pe hemogramă care spun ceva despre hematii (eritrocite)?

Hemograma are 3 valori importante și corelate între ele: numărul de hematii (Er), hemoglobina (Hb) și hematocritul (Ht).
De obicei corelația lor respectă ”regula lui 3”: hemoglobina (Hb) = 3 x Er și hematocritul (Ht) = 3 x Hb.

Dacă regula nu este respectată medicul folosește alte valori de pe hemogramă pentru a depista cauza modificărilor, numite indici eritrocitari.

Hematii: valori normale, scăzute sau crescute

Valorile normale depind de vârstă și sex și sunt următoarele:

  • femei: 4,2 – 5,4 milioane / mm³ 
  • bărbați: 4,7 – 6,1 milioane / mm³ 
  • copii: 4,1 – 5,5 milioane / mm³ 

Hematii scăzute semnalează anemia. Sunt multiple cauze de anemie. Anemia prin deficit de fier este doar una din ele. Indicii eritrocitari (vezi mai jos) ajută la diferențierea tipurilor de anemie.

Hematii crescute semnalează policitemia sau eritrocitoza. De ce poate apărea policitemie?

– Deshidratarea – numărul de hematii nu este mare în realitate, dar apare așa deoarece volumul de sânge este scăzut prin pierderea de apă; hematiile sunt mai aglomerate pe mm³ deoarece este un volum mai mic de sânge în care se diluează

– Necesitatea unei capacități mai mari de transport al oxigenului – traiul la mari altitudini, bolile pulmonare cronice ( de exemplu, bronșita cronică), insuficiența cardiacă sunt situații în care crește nevoia de oxigen.
Crește și numărul de hematii care prin intermediul hemoglobinei transportă oxigen la celule.

– Creșterea producției de hematii la nivelul măduvei osoase – situația se întâlnește în afecțiunea numită policitemia vera

⮕ Anemie: 10 semne și simptome care te fac atent

Ce sunt indicii eritrocitari?

Numărarea eritrocitelor ne arată valori crescute sau scăzute, dar nu ne furnizează cauza acestor valori.

Indicii eritrocitari ajută medicul să se orienteze, coroborând valorile de laborator cu semnele și simptomele.

Volumul eritrocitar mediu (VEM) – reprezintă volumul ocupat de un singur eritrocit. VEM este un indice extrem de util pentru clasificarea anemiilor şi poate sugera mecanismul acestora.

Hemoglobina eritrocitară medie (HEM) – este o măsură a conţinutului mediu de hemoglobină pe eritrocit.

Concentraţia eritrocitară medie de hemoglobină (CHEM) – măsoară concentraţia medie de Hb dintr-un volum dat de eritrocite (sau raportul dintre masa de Hb şi volumul de eritrocite).

Lărgimea distribuţiei eritrocitare (RDW)  este utilă în caracterizarea iniţială a anemiilor. De exemplu, permite diferenţierea între anemia din bolile cronice (VEM normal/scăzut, RDW normal) şi anemia feriprivă incipientă (VEM normal/scăzut, RDW crescut)

Hemograma: valorile de hemoglobina

Hemoglobina reprezintă componentul principal al eritrocitelor şi serveşte ca vehicul pentru transportul O2 şi CO2.

Fiecare gram de hemoglobină poate transporta 1.34 mL O2 per 100 mL de sânge.

Împreună cu Hct şi numărul de eritrocite, este utilă pentru detectarea şi monitorizarea anemiei şi policitemiei.

Valori normale ale Hb:
bărbați = 13,8- 17,2 g/dl
femei = 12,1 – 15,1 g/dl

Valori scăzute pot însemna:

  • anemie de diverse cauze
  • sângerare în tractul digestiv, vezica urinară (hematurie) sau sângerări exagerate la menstruație
  • boli cronice renale
  • leucemie
  • nutriție deficitară (lipsa de fier, lipsa de acid folic, lipsa de vitamina B12, lipsa de vitamina B6)
  • alte boli cronice, cum este artrita reumatoidă

Valori crescute pot însemna:

  • boli congenitale cardiace
  • insuficiența cardiacă
  • boli pulmonare cronice (BPOC)
  • policitemia vera ( boală rară în care crește anormal numărul de eritrocite produse de măduva osoasă)
  • deshidratare

⮕ Anemia prin lipsa de vitamine: semne de alarmă

Hematocrit

Hematocritul măsoară raportul dintre volumul ocupat de eritrocite şi volumul sanguin total.

Este important pentru detectarea şi monitorizarea anemiei şi policitemiei.

Valori normale Ht:
bărbați = 40,7 – 50,3%
femei = 36,1 – 44,3%

Scăderea hematocritului semnifică:
-anemie; la un Ht <30% un pacient este moderat – sever anemic;
-creşterea volumului sanguin (sarcină)

Creşterea hematocritului semnifică:
-policitemie (creșterea numărului de hematii/Er)
-deshidratare (șoc, aport insuficient de lichide)

Valori critice:  
Ht < 20% poate determina insuficienţă cardiacă şi deces;
Ht > 60% se asociază cu coagularea spontană a sângelui

Pagina următoare

⮕ Anemia feripriva sau lipsa de fier: cum îți dai seama?

Surse

Salata de rucola cu parmezan și carne de vita la gratar

Servus Med
-
0
Salata de rucola cu parmezan și carne de vita la gratar

Salata de rucola cu parmezan și carne de vită la grătar este o delicatesă. Un fel de mâncare simplu de pregătit, dar plin de arome și consistență. Secretul salatei de rucola este calitatea ingredientelor.

Rucola este bogată în vitamina C, folat și magneziu. Și, cu toate că nu arată, este rudă bună cu brocoli și varza de Bruxelles.

Rucola aduce suficiente beneficii pentru sănătate și calorii puține. Așa că ne permitem ceva mai multe calorii pe care le adaugă carnea de vită și parmezanul.

Secretele salatei sunt: rucola foarte proaspătă și adaosul de parmezan.

Dresingul face parte din variantele simple și la îndemână, cu ingrediente care aproape totdeauna se găsesc în casă.

Salata de rucola cu parmezan și carne de vită la grătar

Ingrediente

  • 300g mușchiuleț de vițel
  • 200g rucola
  • 50g parmezan

Pentru dresing:

  • 50ml ulei de măsline
  • 1 linguriță coajă de lămâie
  • 2 linguri de suc de lămâie
  • 2 lingurițe oțet de mere sau oțet balsamic
  • 1/2 linguriță zahăr
  • 1 cățel de usturoi zdrobit

Preparare

1. Carnea de vită

Este preferabil să începem pregătind carnea de vită la grătar. Dacă este vorba de mușchiuleț de vițel, pregătirea nici nu va dura mult.

Am tăiat mușchiulețul în rondele de 2-3 cm, după ce am îndepărtat tendonul vizibil.

Am asezonat carnea simplu, cu sare grunjoasă și piper.

Carnea trebuie să fie la temperatura camerei când o punem pe grătar.

Am lăsat bucățile de carne cam 3 min pe fiecare parte. Apoi le-am introdus în cuptorul preîncălzit la 180 grade pentru încă 5 min. Dacă vă place carnea de vită bine făcută puteți lăsa un pic mai mult la cuptor.

Sigilarea cărnii pe grătar îi menține sucurile în interior și nu se pierde nimic din gustul ei.

Am scos carnea din cuptor și după ce s-a răcorit, am tăiat fâșii subțiri potrivite cu salata de rucola.

Variantă:

  • carnea tăiată cum am explicat anterior se poate pune la marinat cu o zi înainte
  • marinata cu iaurt și lămâie va spori frăgezimea cărnii de vițel
  • a doua zi se scoate carnea din frigider cu 1-2 ore înainte de preparare

Află mai mult ⮕ Rețeta de marinată cu iaurt și lămâie

2. Rucola

Se spală frunzele de rucola și se lasă la scurs într-o strecurătoare până ce pregătim dresingul.

Rucola fiind foarte aromată, dresingul are rolul de a balansa gusturile.

Într-un castron se amestecă ingredientele pentru dresing. Niciunul nu este facultativ.

Dacă aveți lămâile puse la conservat, acum este momentul să deschideți borcanul. Și sucul de lămâie și coaja rasă pot fi obținute de la lămâile conservate.

Dacă nu sunt la îndemână, atunci și lămâia proaspătă este ok.

Frunzele de rucola s-au scurs între timp și le așezăm într-un vas mai întins, nu în castron. Peste rucola turnăm dresingul și răzuim parmezanul. Preferabil în fâșii lungi.

Amestecăm cu mâna frunzele de salată pentru a ne asigura că toate frunzele profită de dressing.

Lăsăm vasul la temperatura camerei și îi dăm timp pentru ca gusturile să se împrietenească.

3. Aranjarea salatei

Rețeta poate fi festivă, pentru că este foarte aspectuoasă pe lângă gustul minunat.

Peste frunzele de rucola și parmezan așezăm fâșiile de mușchi de vită.

salata de rucola

Dacă dorim, putem pune în boluri alăturate cu fâșii de carne și parmezan pentru cine dorește să suplimenteze cele două componente.

salata de rucola cu parmezan

Salata de rucola cu parmezan și carne de vită este consistentă și poate fi servită ca fel de mâncare unic la o masă.

Poate fi realizată și fără carnea de vită atunci când ne dorim să acompanieze un alt preparat.

Merge foarte bine cu pilaful de bulgur și legume. Dar și cu preparate din pește. Sau cu friptura de pui.

Pagina următoare

⮕ 3 rețete de dresing pentru salate pe care trebuie să le încerci

HERNIA INGHINALĂ: ce este, semne de alarmă, tratament

Servus Med
-
0
HERNIA INGHINALĂ: ce este, semne de alarmă, tratament

Hernia inghinală are drept cauză principală scăderea rezistenței musculaturii peretelui abdominal în zona inghinală, urmata de apariția unei umflaturi in această zonă.

Umflătura pe care o numim hernie, dispare când persoana se întinde la orizontală si reapare în poziție verticală sau in urma unui efort.
Umflatura este determinată de exteriorizarea sub piele a organelor din abdomen: intestin subțire, intestin gros, vezica urinara.

Cum se formează hernia inghinală?

Hernia este un ”sac” format de țesutul care învelește organele abdominale (peritoneu). În acest sac migrează (se deplasează și staționează) o porțiune de intestin; deplasarea are loc printr-un punct slab al peretelui abdominal.

Hernia se poate forma inghinal, dar există și alte zone de hernie: hernia ombilicală (vizibilă la nivelul ombilicului), hernia femurală (vizibilă la nivelul coapsei, imediat sub zona inghinală)

Hernia inghinală este cea care devine palpabilă și vizibilă ca o umflătură în zona inghinală.

hernia inghinală

Hernia inghinală: simptome

Hernia este palpabilă și vizibilă în aria inghinală.


• umflătură inghinală mai evidentă când stăm în picioare sau la tuse și strănut

• senzație de arsură și mâncărime

• durere și disconfort în zona inghinală, mai ales când ridicăm obiecte sau tușim

• senzație de greutate în zona inghinală

• senzație de presiune

• ocazional se poate palpa testiculul de aceeași parte, inflamat și dureros

⮕ Cancer testicular: simptome care avertizează

Hernia inghinală: semne de alarmă

Conținutul herniei poate fi împins cu mâna înapoi în abdomen.

Când acest lucru nu mai este posibil, înseamnă că intestinul este blocat în sacul de hernie format. Apare astfel hernia încarcerată.

Hernia încarcerată poate deveni hernie strangulată atunci când fluxul sanguin este blocat și porțiunea de intestin încarcerată nu mai primește sânge.

Hernia strangulată este o urgență care poate pune viața în pericol dacă este lăsată netratată.

Semne de hernie strangulată:

  • greață și vărsături
  • febră
  • durere inghinală apărută brusc sau care crește brusc în intensitate
  • pielea, la nivelul herniei, se colorează în roșu apoi vinețiu
  • se oprește tranzitul pentru materii fecale și gaze

Acesta este tabloul clinic care trebuie să ne trimită urgent la medicul chirurg. Simptomele anunță că s-a produs ocluzia intestinală care nu se poate rezolva altfel decât chirurgical.

⮕ Dureri abdominale: Ce cauze pot avea?

De ce apare hernia?

Cauzele cele mai frecvente ale herniei inghinale sunt:

  • creșterea presiunii intraabdominale
  • un perete abdominal cu o zonă mai slabă
  • efort crescut la defecație sau urinare
  • ridicare de greutăți
  • sarcina
  • tuse cronică

Hernia inghinală apare mai frecvent la:

  • bărbați (de 8 ori mai frecvent decât la femei)
  • vârstnici (musculatura mai puțin tonică)
  • persoane cu tuse cronică, fumători (presiune intraabdominală crescută constant)
  • persoane cu constipație cronică ce fac un efort crescut la defecație și cresc presiunea intraabdominală

⮕ Tuse cronică: cauze pentru 90% din cazurile de tuse

Care sunt complicațiile herniei neoperate?

Presiune și compresie asupra structurilor anatomice vecine; la bărbat poate deveni evidentă umflarea scrotului și durere testiculară

Hernia încarcerată – intestinul blocat în hernie nu mai poate reveni în abdomen și apare ocluzie intestinală. Tranzitul intestinal este oprit și semnele sunt: durere severă, greață, vărsături.

Hernia strangulată – intestinul este nu doar blocat în hernie, ci și lipsit de aportul de sânge. Pe lângă semnele de ocluzie intestinală descrise mai sus, apar și modificările de culoare la nivelul herniei.

⮕ Durere pelvină la bărbați: cauze și soluții

Cum putem preveni hernia inghinală?

• menținerea unei greutăți normale

• combaterea constipației cronice

• rezolvarea problemelor de prostată care provoacă urinatul dificil, cu efort

• oprirea fumatului sau tratarea celorlalte cauze de tuse cronică

• ridicarea corectă a greutăților: cu sprijin pe genunchi, cu îndoirea genunchilor nu a spatelui

⮕ Constipația cronică: Remedii eficiente și prevenire

Hernia inghinală: tratament

Hernia inghinală nu dispare de la sine și nu are tratament medicamentos. Singura rezolvare definitivă este intervenția chirurgicală.

Medicul chirurg decide când este momentul potrivit intervenției chirurgicale.

Există 2 modalități de rezolvare chirurgicală:

1. Operația deschisă

Se practică cel mai frecvent în anestezie spinală (rahidiană); anestezicul este introdus la nivelul coloanei vertebrale.
Medicul anestezist vă explică riscurile, efectuează manopera și monitorizează starea dumneavoastră pe tot parcursul intervenției chirurgicale;

Medicul chirurg reface peretele abdominal și poate utiliza o plasă din material sintetic pentru a întări peretele abdominal; este redus, astfel, riscul de reapariție a herniei

2. Operația laparoscopică

Se efectuează în anestezie generală; anestezicele se primesc intravenos și medicul ATI este cel care efectuează anestezia și monitorizează permanent pacientul intraoperator.

Medicul chirurg efectuează procedura practicând mici incizii la nivelul abdomenului; în abdomen este introdus un gaz care permite o bună vizualizare a organelor; ghidat de o cameră de luat vederi, chirurgul va reface peretele abdominal

Laparoscopia este o procedură minim-invazivă care nu agresează suplimentar peretele abdominal.

Este recomandată mai ales dacă hernia a recidivat (a reapărut) după o operație deschisă.

Pagina următoare

⮕ Durere inghinală: ce cauze poate avea în afară de hernie

Surse

Piele sănătoasă: sfaturi practice pentru fiecare vârstă

Servus Med
-
0
Piele sănătoasă: sfaturi practice pentru fiecare vârstă

Aspectul pielii se schimbă odată cu vârsta. La fel trebuie schimbată și rutina noastră de îngrijire a feței pentru a avea o piele sănătoasă.

Ce sfaturi ne dau specialiștii în domeniu? De data aceasta Casey Gallagher medic dermatolog și profesor la Catedra de Dermatologie a Universității Colorado și Angela Palmer esteticiană, specializată în tratamentul acneei.

Piele sănătoasă la 20 ani

Este vârsta la care pielea arată cel mai bine. Dar și momentul în care trebuie să ne formăm niște deprinderi corecte de îngrijire a pielii.

Ingredientul cheie la 20 ani: Alfa-hidroxi acizii

Exfolierea delicată se realizează cu alfa-hidroxi acizi, în special acid glicolic și acid lactic. Te vor ajuta să ai pielea fină și netedă fără să folosești un burete pentru exfoliere.

Rata de reînoire celulară este mare la această vârstă și exfolierea este necesară.

O mască aplicată săptămânal și care conține alfa-hidroxi acizi este alegerea optimă.

Produsul de îngrijire obligatoriu: Crema de protecție solară

Alege creme cu SPF 30 sau mai mult pentru a proteja pielea. Arsurile, expunerea exagerată la soare la această vârstă se va vedea pe fața ta în decadele viitoare.

Secrete pentru îngrijirea pielii la 20 ani

  • nu insista să te bronzezi. Soarele excesiv îmbătrânește pielea prematur
  • demachiază-te totdeauna înainte de culcare; machiajul astupă porii și cu timpul tenta ei nu mai este așa de sănătoasă.

Demachiant și apă înainte de culcare sunt preferabile. Sau măcar demachierea cu un șervețel umed dacă ești foarte obosită.

Află mai mult ⮕ Cum alegi crema cu factor de protecție SPF?

Piele sănătoasă la 30 ani

Modificări posibile

  • fibrele de colagen și elastină din structura pielii încep să aibă de suferit
  • se reduce numărul de melanocite (celulele producătoare de pigment)
  • pielea își pierde ușor din strălucire, tonul nu mai este același pentru că rata de reînnoire celulară scade
  • riduri fine își fac apariția mai ales în jurul ochilor
  • poate să apară rozaceea: roșeață pe frunte, obraji și nas; mici erupții asemănătoare celor din acnee; vase de sânge subțiri vizibile sub piele (teleangiectazii) mai ales pe obraji. Semnele de rozaceea pot să aibă perioade de remisie și să reapară.

Pot să nu apară mari modificări ale pielii dacă ne hidratăm corect și suntem atenți la rutina îngrijirii pielii în a doua decadă de vârstă.

Ingredientul cheie la 30 ani: Retinol

Retinolul stimulează producția de colagen, accelerează ritmul de reînnoire celulară și oferă pielii strălucire

Produsul de îngrijire de adăugat la 30 ani: crema de ochi

Dacă nu aveai acest tip de cremă în rutina zilnică, acum este momentul să o adaugi.

Primele riduri se conturează fin în jurul ochilor și, de aceea, zona trebuie întreținută cu produse emoliente. Nu neapărat cele mai scumpe.

Secrete pentru îngrijirea pielii la 30 ani

  • Nu uita de pielea de pe gât; după ochi, aici este zona unde poate începe să se vadă vârsta; orice produs ai ales să folosești pentru față, utilizează-l și pe pielea de pe gât și piept.
  • Mănâncă suficiente fructe și legume, verdețuri pentru a menține culoarea și hidratarea pielii.
  • Ai grijă să faci mișcare; sportul stimulează circulația și îți aduce culoarea potrivită în obraji.

Află mai mult ⮕ Toner sau astringent: ce se potrivește tenului tău?

Piele sănătoasă la 40 ani

Modificări posibile

Este vârsta la care nu mai poți să nu iei în seamă ce vezi în oglindă; dacă nu ai avut o rutină de îngrijire a pielii până acum, este momentul să începi.

Pielea nu mai are fermitatea pe care o știai, este mult mai laxă.

Dacă nu te-ai protejat de soare în decadele anterioare vei observa acum zone de hiperpigmentare.

Hiperplazia glandelor sebacee
Glandele sebacee sunt glande mici aflate la nivelul pielii și al căror rol este de a produce sebum – un strat ușor gras util pentru menținerea lubrefierii și sănătății pielii.

Hiperplazie sebacee înseamnă formarea în exces și creșterea în dimensiuni a acestui tip de glande. Efectul: mici zone (2-4 mm) ca niște umflături cu suprafața lucioasă. Tentația de a le stoarce, ca pe coșuri, rămâne fără rezultat; nu se eliberează nimic din aceste umflături.

Ingredientul cheie la 40 ani: Acid hialuronic

Acidul hialuronic ajută la combaterea uscăciunii, are efect emolient, pielea devine mai catifelată.

Produsul de îngrijire de adăugat la 40 ani: Serul anti-aging

Serurile anti-aging conțin vitamina C și antioxidanți și ajută la revitalizarea pielii.

Secrete pentru îngrijirea pielii la 40 ani

Dacă uscăciunea pielii este problema, caută să folosești creme cât mai emoliente și schimbă tonerul; alege unul mai puțin astringent.

Dacă observi apariția de mici puncte albe de grăsime (milia) pe frunte, obraji și în jurul ochilor schimbă crema pe care o folosești; alege o formulă non-comedogenică.

Ia în calcul exfolierea cu mască sau cremă pe bază de: acid glicolic, acid lactic, acid malic, acid citric sau acid tartaric. Acești alfa-hidroxi acizi provin din fructe sau lapte.
Principalul lor efect este îndepărtarea stratului superficial de celule moarte permițând pielii să se regenereze.

Dar atenție, după exfoliere pielea este mai sensibilă cu 50% la acțiunea soarelui. Cremele de protecție solară trebuie folosite conștiincios.

Află mai mult ⮕ Cum scapi de punctele de grăsime?

Piele sănătoasă la 50 ani

Modificări posibile

  • pielea devine mai uscată, în special peste noapte
  • apar fire de păr inestetice la nivelul feței, deasupra buzei superioare, pe barbă
  • atenție la keratoza actinică care poate apărea la această vârstă

Keratoza actinică este termenul care descrie petele de culoare închisă, uscate, rugoase ce apar pe față sau pe corp, în zonele mai expuse la soare.

Evoluția keratozei poate fi spre o formă de cancer de piele: carcinom cu celule scuamoase. De aceea, medicul dermatolog trebuie consultat pentru tratament.

Ingredientul cheie la 50 ani: Retinoizi

Retinoizii sunt foarte eficienți în ceea ce privește efectul anti-aging. Pot reduce ridurile și îmbunătățesc semnificativ aspectul pielii.

Produsul de îngrijire de adăugat la 50 ani: Crema de noapte

Deshidratarea pielii este mai pronunțată noaptea. Crema de noapte va rezolva problema.

Secrete pentru îngrijirea pielii la 50 ani

Schimbă demachiantul pe care îl foloseai până acum dacă observi că accentuează uscăciunea pielii; evită demachiantele pe bază de săpun sau tip spumă și alege eventual un gel demachiant hidratant și emolient.

Autocontrolul lunar al nevilor pigmentari și al pielii în general te trimite la medic la timp; învață să observi semnele cancerului de piele.

Atenție la produsele cu arome puternice; pielea este mai sensibilă la parfumuri la această vârstă, chiar dacă le foloseai de mult timp.

Află mai mult ⮕ Puncte negre pe față: 9 remedii eficiente

Piele sănătoasă la 60+ ani

Modificări posibile

  • stratul subcutanat devine tot mai subțire și pielea este mult mai delicată
  • ridurile sunt tot mai evidente
  • faci mai ușor vânătăi și rănile se închid mai greu
  • transpiri mai puțin pentru că glandele sudoripare nu mai sunt așa eficiente
  • apare keratoza seboreică; în ciuda aspectului (asemănător unor negi, de culoare închisă, proeminenți pe piele) keratoza seboreică este benignă; medicul dermatolog trebuie solicitat să clarifice aspectul și diagnosticul

Ingredientele cheie la 60+ ani: Dimeticona și Glicerina

Glicerina este un ingredient care hidratează pielea. Dimeticona este un ingredient pe bază de silicon care formează o barieră protectoare la nivelul pielii.

Produsul de îngrijire de adăugat: Uleiul facial și Uleiul de corp

Uleiurile vor îndepărta aspectul uscat al pielii. Alege variantele fără parfum dacă simți că acestea te sensibilizează.

Secrete pentru îngrijirea pielii la 60+ ani

  • protejează bariera naturală a pielii; nu face dușuri prea fierbinți și nici băi prea lungi care pot deshidrata pielea; după baie folosește mereu o cremă de corp emolientă
  • dimineața este suficientă spălarea feței cu apă, nu parcurgerea unui ritual de demachiere
  • nu folosi foarte des exfoliantele
Pagina următoare

⮕ Mâncărimi de piele: cauze și remedii simple

Surse

Ce este sindromul de coada de cal ?

Dr. Corina Golovei
-
0
Ce este sindromul de coada de cal ?

Sindromul de coada de cal este o colecție de simptome grave care pot apărea când nervii spinali care pleacă din coloana vertebrală lombară sunt în suferință. Necesită intervenție chirurgicală imediată pentru decompresia nervilor, iar recuperarea poate fi de durată.

Nervii spinali care pornesc din ultima porțiune a măduvei spinării se grupează într-un mănunchi numit coada de cal. De aici vine și denumirea sindromului.

Nervii grupați în coada de cal asigură inervația organelor din micul bazin cum este vezica urinară, dar și a membrului inferior.

Din aceste zone ale corpului nervii preiau informații, le transmit la creier și tot prin intermediul acestor nervi se întoarce răspunsul cu comanda ce trebuie efectuată.

O hernie (deplasare) masivă a unui disc intervertebral la nivel lombar poate provoca compresia acestor nervi cu consecințe asupra funcționării unora din organele pelvine și a membrelor inferioare.

Sindrom de coadă de cal: Cauze

Hernia de disc lombară și ruptura discului intervertebral sunt cauzele cele mai frecvente, dar sindromul mai poate apărea și în alte situații:

  • îngustarea canalului spinal (stenoza)
  • tumori maligne
  • infecție, inflamație sau hemoragie la nivelul măduvei spinării
  • accidente rutiere sau traumatisme (cădere, glonț etc)
  • malformații congenitale care duc la apariția simptomelor la copii

Sindrom de coada de cal: Simptome

Simptomele pot apărea în câteva ore sau pot apărea progresiv în săptămâni sau luni.

  • durere lombară severă
  • anestezie în șa: amorțeală sau alte tulburări senzitive în jurul anusului și a zonei șezutului
  • durere, amorțeală, slăbiciune în membrele inferioare (sciatica)
  • disfuncție sexuală apărută brusc
  • pierderea reflexelor la membrele inferioare sau paralizie
  • lipsa de control asupra eliminării materiilor fecale
  • incapacitatea de a urina (retenție de urină) sau incontinența urinară (imposibilitatea de a controla eliberarea urinei)

Gravitatea problemelor urinare poate decide evoluția post-operatorie.

  • Sindromul de coada de cal tip 1 – afectarea senzației de a urina, nu este percepută necesitatea de a urina, jet urinar slab.
  • Sindromul de coadă de cal tip 2 – este pierdut complet controlul asupra eliminării urinei.

Evoluția sindromului de tip 1 este în general favorabilă după operație.

Evoluția sindromului de tip 2 este de multe ori nefavorabilă și funcțiile nu se recuperează.

⮕ Hernia de disc lombară: simptome, analize, tratament

Diagnostic

Examenul clinic și investigațiile imagistice confirmă diagnosticul:

  • rezonanța magnetică nucleară – oferă imaginea tridimensională a coloanei vertebrale
  • mielografie – radiografie a canalului spinal după injectarea unei substanțe de contrast
  • computer-tomografie (CT)

Sindromul de coada de cal: Tratament

După ce s-a pus diagnosticul intervenția chirurgicală trebuie să aibă loc în 24-48 h. Scopul este eliberarea nervilor comprimați și prevenirea complicațiilor definitive: incontinența și paralizia de membre inferioare.

În funcție de cauza sindromului de coada de cal poate fi nevoie de:

  • corticosteroizi pentru a reduce inflamația
  • antibiotice – dacă infecția este cauza sindromului
  • îndepărtarea tumorii – dacă aceasta este cauza sindromului

La ce să te aștepți postoperator?

Recuperarea funcției vezicii urinare poate fi de durată. Poate fi necesară sonda urinară pentru evacuare intermitentă a vezicii, de 3-4 ori/ zi.

Pot apărea infecții urinare frecvente. Medicul urolog este cel care trebuie să fie implicat.

Disfuncția sexuală afectează relațiile intime. Suportul psihologic este necesar.

Persistența durerii este posibilă postoperator și se poate transforma în durere cronică. Este o durere de tip neurogenic care se accentuează în special noaptea.

Mulți dintre pacienții cu sindrom de coadă de cal necesită urmărire îndelungată și terapie de recuperare combinată. Susținerea familiei este esențială.

Consecințele sindromului de coada de cal pot fi severe, de aceea, odată apărute simptomele, trebuie să te adresezi cât mai rapid medicului.

Pagina următoare

⮕ Incontinența urinară – cauze și soluții pentru pierderea de urină

Surse

Vitamina D: beneficii dovedite, nivel optim, necesar zilnic

Servus Med
-
0
Vitamina D: beneficii dovedite, nivel optim, necesar zilnic

Vitamina D este o vitamină liposolubilă ca și vitamina A, vitamina E și vitamina K. Vitaminele liposolubile sunt categoria de vitamine pe care organismul le poate stoca, poate face rezerve pe care să le folosească la nevoie.

Datorită vitaminei D, organismul păstrează un nivel optim de calciu și ne menține oasele sănătoase. Ne producem singuri vitamina D atunci când stăm la soare. Dar nu și dacă folosim creme de protecție solară.

Există mai multe denumiri pentru vitamina D?

Sunt două tipuri de vitamina D utile organismului uman:

  • vitamina D3 (colecalciferol) este tipul produs la nivelul pielii ca urmare a expunerii la ultraviolete.
  • vitamina D2 (ergocalciferol) tipul de vitamină sintetizat în plante.

Ambele tipuri sunt convertite în organism de către ficat și rinichi în 1,25 dihidroxi vitamina D (calcitriol). Aceasta este forma pe care organismul o folosește.

Analiza de sânge care pune diagnosticul lipsei de vitamina D este 25-hidroxivitamina D.

O valoare sub 20 nanograme/ ml înseamnă deficitul vitaminei D și necesitatea corecției.

O valoare peste 30 nanograme/ ml înseamnă că avem un nivel confortabil de vitamină.

Vitamina D: Beneficii dovedite

  • Sănătatea oaselor

Rolul principal al vitaminei D este de a ajuta organismul să absoarbă suficient calciu și fosfor în intestinul subțire.

Calciul este esențial pentru mineralizarea oaselor, funcționarea musculaturii și a transmiterii nervoase.

La persoanele cu deficit de vitamina D se reduce densitatea osoasă. Apar mai ușor fracturi, slăbiciune musculară, osteoporoza.

Durerile de oase sau durerile articulare pot fi un semn al lipsei de vitamina D.

  • Răceală și gripă

Nivelul cel mai scăzut al vitaminei D este iarna.

Totodată, s-a observat că persoanele cu nivele reduse ale vitaminei D fac mai frecvent infecții respiratorii.

Un studiu clinic a analizat efectul unei doze de 1200 UI/ zi administrată la 340 de copii versus placebo.

După 4 luni, cercetătorii au concluzionat că rata incidenței gripei de tip A s-a redus cu 40%.
Dar nu s-a constatat nici o modificare a ratei incidenței gripei de tip B.

Află mai mult ⮕ Diabetul zaharat și vitamina D

Beneficii presupuse, dar insuficient dovedite

  • Inima

Un studiu observațional din 2008 a urmărit timp de 10 ani 18.000 de bărbați sănătoși. Și a concluzionat că cei care aveau lipsa vitaminei D, au avut un risc de 2 ori mai mare de infarct miocardic.

Date mai recente, bazate pe studii clinice nu susțin această ipoteză.
Vitamina D nu reduce riscul cardiovascular.

  • Cancer

Studii observaționale și preliminare au avansat ipoteza că doze mari de vitamina D și calciu ar putea reduce riscul de cancer. În special cancer colorectal.

Nu toate studiile clinice au obținut aceleași rezultate.
Nu se poate spune cu certitudine că vitamina D poate să ne reducă probabilitatea de a face un cancer.

National Institute of Health (SUA) precizează că ”sunt necesare cercetări suplimentare care să clarifice în ce măsură un nutrient în exces poate preveni cancerul sau dacă la unele persoane crește riscul de cancer datorită vitaminei D în exces.”

  • Scădere în greutate

Studiile clinice au obținut rezultate mixte până acum.

O cercetare publicată în Nutrition Journal a inclus femei cu obezitate.
Acestora li s-a administrat o doză de 25mcg vitamina D/ zi (1000 UI). Rezultatul a fost o reducere semnificativă a greutății comparativ cu placebo.

Dar, un alt studiu clinic din 2013, publicat în Clinical Nutrition, nu a obținut aceleași rezultate.
S-au administrat 4000 UI vitamina D/ zi asociată cu antrenament fizic. Scăderea masei de grăsime nu a fost semnificativă.

Multe persoane consumă vitamina D și pentru:

Încă sunt puține dovezile științifice care să susțină utilizarea vitaminei D pentru aceste afecțiuni.

Vitamina D: Efecte secundare

Organismul poate stoca acest tip de vitamină. Consumată timp îndelungat poate avea efecte toxice.

Simptome de toxicitate: confuzie, vărsături, durere abdominală, micțiuni frecvente (poliurie), sete excesivă.

Toxicitatea vitaminei D poate apărea prin consum exagerat de suplimente cu vitamină D. Dar și în unele afecțiuni în care organismul produce un metabolit al vitaminei. De exemplu, unele limfoame.

Niciodată toxicitatea nu este provocată de alimente. Nici de expunerea la soare.

Prea multă vitamină D va conduce și la un nivel crescut de calciu în sânge.

Hipercalcemia poate provoca: litiaza renală, depozite de calciu în țesuturi moi (plămâni, inimă). Dar și constipație, greață, scăderea apetitului, scădere în greutate.

Persoanele cu o funcționare deficitară a glandelor paratiroide au risc crescut de hipercalcemie după consumul vitaminei D.

Interacțiuni

  • combinația vitamina D și diuretice tiazidice poate conduce la exces de calciu
  • combinația cu blocantele de calciu nu trebuie făcută fără acordul medicului
  • rifampicina și anticonvulsivantele pot conduce la un nivel scăzut al vitaminei D
  • tratamentele cu corticosteroizi, laxative sau medicamente ce scad colesterolul
    Pot reduce cantitatea vitaminei D absorbite din suplimente.
    De aceea, vitamina se administrează la distanță de câteva ore de aceste medicamente.

Află mai mult ⮕ Lipsa de vitamina D3 în boala Crohn și rectocolită

Când trebuie să ne gândim la lipsa vitaminei D?

Grupele de persoane care au un risc crescut sunt:

  • expunere limitată la soare.
  • expunere la soare, dar după aplicarea cremelor de protecție solară
  • piele închisă la culoare
    Pielea închisă la culoare conține mai multă melanină, un pigment care absoarbe razele UV: Se reduce astfel abilitatea pielii de producere a vitaminei D.
  • vârstnici
    Abilitatea producerii vitaminei D scade cu vârsta.
  • digestie și absorbție afectate. De exemplu: boala Crohn, boala celiacă, boli cronice hepatice.
  • obezitate
  • copii hrăniți exclusiv la sân

Care este necesarul zilnic de vitamina D?

Dozele de vitamina D recomandate sunt:

de la 0-1 an: 400 UI/ zi (10 mcg)

1-70 ani: 600 UI/ zi (15 mcg)

peste 70 ani: 800 UI/ zi (20 mcg)

gravide: 600 UI/ zi (15 mcg)

Află mai mult ⮕ Poate fi prevenită demența prin corecția vitaminei D?

Care este nivelul optim în sânge al vitaminei D?

Analiza care arată nivelul de vitamina D este 25 (OH) vitamina D. Unitatea de măsură în care laboratorul ne dă valoarea poate fi nmol/ l (nanomol/ litru) sau ng/ ml (nanograme/ mililitru).

nmol/Lng/mLStarea de sănătate
<30<12Deficit de vitamina D care poate provoca rahitism la copii și osteomalacie la adulți.
30 to <5012 to <20Un nivel în general considerat inadecvat pentru oase și sănătatea generală.
≥50≥20Un nivel considerat, în general, adecvat pentru oase și sănătatea generală.
>125>50La acest nivel pot apărea reacții adverse, mai ales la >150 nmol/L (>60 ng/mL)

Surse de vitamina D

Principala sursă este expunerea la soare. Sunt suficiente 15 min de expunere de 3 ori pe săptămână pentru a ne asigura necesarul.

Aplicarea cremelor de protecție solară blochează această sursă naturală.
Pe de altă parte, expunerea neprotejată la soare poate crește riscul cancerului de piele.

Alimente bogate în vitamină D:
– anumite specii de pește gras: hering, macrou, somon, ton, sardine.
– gălbenuș de ou
– brânză
– ficat de vită

Vitamina D3 este cea pe care organismul o utilizează cel mai bine. De obicei sursele animale conțin acest tip de vitamină.

Vitamina D2 provine din surse vegetale.

Suplimente
Suplimentele conțin vitamina D2 sau vitamina D3. Există capsule, tablete masticabile sau forma lichidă.

Pagina următoare

⮕ Lipsa de vitamina D: cum îți dai seama?

Surse

9 metode naturale ca sa scazi trigliceridele

Servus Med
-
0
9 metode naturale ca sa scazi trigliceridele

Trigliceridele sunt grăsimi. Le acumulăm din alimente, în special unt, uleiuri și alte tipuri de grăsimi pe care le consumăm. Trigliceridele mai provin și din excesul de calorii. Caloriile pe care le consumăm și de care organismul nu are nevoie imediată sunt convertite în trigliceride și depozitate în celulele țesutului gras. Când corpul are nevoie de energie, eliberează trigliceride.

Un nivel crescut de trigliceride ne crește riscul de arterioscleroză și boli cardiovasculare.

Trigliceridele din sânge sunt un barometru al sănătății metabolismului. Chiar dacă analizele sunt bune, o masă cu mult zahăr adăugat, alcool, cereale rafinate duce la creșterea trigliceridelor peste valorile normale.

Trigliceride
Normal: sub 150 mg/ dl
La limita superioară: 151-200 mg/dl
Crescute: 201-499 mg/dl
Foarte crescute: 500 mg/dl și peste această valoare

Medicamentele utilizate pentru scăderea colesterolului nu sunt la fel de eficiente în reducerea trigliceridelor. De aceea, schimbarea stilului de viață și de alimentație sunt esențiale.

La persoanele cu diabet, trigliceridele crescute asociate cu HDL-colesterol scăzut crește și riscul de a face mai rapid boală renală cronică.

Trigliceridele crescute reprezintă un factor de risc și pentru pancreas. Până la 10% din cazurile de pancreatită sunt cauzate de creșterea nivelului de trigliceride.

Află mai mult ⮕ Pancreatita: simptome, complicații, tratament

Cum scazi trigliceridele prin metode naturale?

1. Scădere în greutate

Greutatea corporală are un impact important asupra trigliceridelor.

O scădere în greutate cu 5-10% poate duce la scăderea trigliceridelor cu 20%.

Obezitatea scade capacitatea organismului de a prelucra zahărul și alți carbohidrați ceea ce duce la creșterea trigliceridelor.

Indiferent ce dietă de slăbit alegi, eficiența ei va fi 0 dacă balanța energetică nu este negativă.

Ca să poți pierde în greutate, numărul de calorii pe care mănânci trebuie să fie mai mic decât numărul de calorii pe care le folosești zilnic.

Regula balanței energetice este valabilă și pentru cei care aleg fastingul intermitent pentru a slăbi. Nu contează că postești 16 ore din 24 (regim 16:8) dacă în fereastra de hrană mănânci un număr de calorii mai mare decât consumi în acea zi.

Află mai mult ⮕ Fasting intermitent: dieta de slăbit cu beneficii metabolice

2. Eliminarea alcoolului

Alcoolul conține carbohidrați pe care organismul nostru îi convertește în trigliceride. Tot alcoolul afectează și capacitatea ficatului de a prelucra grăsimile și poate duce la apariția ficatului gras.

Chiar și consumul moderat de alcool poate crește semnificativ nivelul de trigliceride.

Întreruperea completă a consumului de alcool poate reduce nivelul trigliceridelor cu până la 80% față de nivelul de la care plecăm.

Află mai mult ⮕ Ficat gras: de ce apare și cum putem preveni?

3. Evită carbohidrații simpli

Carbohidrații sunt sursa preferată de energie a organismului. Dar nu toți carbohidrații sunt la fel.

Sunt 2 tipuri majore de carbohidrați: simpli și complecși. Deosebirea constă în numărul de molecule de zahăr pe care le conțin.

Carbohidrații simpli, care se mai numesc și zaharuri simple, conțin una sau două molecule de zahăr (monozaharide, dizaharide).

Aceștia se absorb cel mai rapid în circulație provocând creșterea imediată a glicemiei.

Zaharurile simple se găsesc și în fructe, legume sau lapte. Când alegem aceste alimente consumăm și zaharuri simple în forma lor naturală.

Problema apare la consumul alimentelor procesate cu adaos de zaharuri simple: bomboane, dulciuri, băuturi îndulcite.

Un studiu din 2020 care a inclus 6730 de persoane ce consumau regulat sucuri sau alte băuturi îndulcite artificial a constatat la peste 50% din aceste persoane un nivel crescut de trigliceride.

Află mai mult ⮕ De ce mi-e foame tot timpul?

4. Alege grăsimi sănătoase

Grăsimile sănătoase sunt grăsimile mono- și polinesaturate. În special aportul de omega 3 este important pentru persoanele cu trigliceride mari.

Omega 3 poate fi asigurat de alimente, în special pește (somon, hering) și ulei de măsline.

Dar dacă aportul alimentar de omega 3 nu este suficient medicul poate recomanda suplimentele cu omega 3. La doze de 4g/zi, suplimentele cu omega 3 pot reduce nivelul trigliceridelor, chiar dacă nu au și celelalte efecte benefice ale consumului de pește.

Află mai mult ⮕ 7 tipuri de pește bogat în omega 3

5. Evită grăsimile trans

Grăsimile trans sunt un pericol pentru inimă pentru că provoacă creșterea LDL-colesterol și a trigliceridelor. Le recunoaștem pe etichetele alimentelor sub denumirea de uleiuri parțial hidrogenate.

Grăsimile trans se adaugă pentru un plus de gust al alimentelor ultraprocesate și pentru a crește perioada de valabilitate. Dar sunt cel mai nesănătos tip de grăsimi.

Verifică pe etichetă prezența acestui tip de grăsimi și evită-le.

Află mai mult ⮕ Grăsimi alimentare: Care sunt și cum citim corect eticheta?

6. Crește aportul de fibre

Fibrele sunt carbohidrați, dar nu sunt digerabile și te fac să te simți sătul pentru un interval de timp mai lung.

Dacă ai trigliceride mari este bine să urmărești să fii cât mai aproape de cantitatea zilnică recomandată de fibre de 25-30g.

Surse de fibre: cereale integrale, fructe, legume, leguminoase.

Află mai mult ⮕ Cum creștem fibrele din dietă?

7. Aerobic

Activitatea fizică reduce nivelul de trigliceride. Contează însă și intensitatea exercițiilor fizice și durata.

Sunt recomandate 150 min activitate fizică săptămânal, dar repartizate zilnic câte 30 de min.

De asemenea, pentru ca activitatea fizică să fie eficientă, pulsul trebuie să crească la efort.

De exemplu, dacă ai 40-45 ani, pulsul la efort trebuie să fie între 90-150/ min pentru ca activitatea fizică să fie eficientă și trigliceridele să scadă.

Exercițiile aerobice pot reduce trigliceridele din sânge cu 10-20%.

Află mai mult ⮕ Aerobic: Cât trebuie să crească pulsul la efort în funcție de vârstă?

8. Consumă soia

Soia este bogată în izoflavone, micronutrienți cu multiple beneficii asupra sănătății, printre care și scăderea trigliceridelor.

Consumul de soia poate reduce semnificativ trigliceridele în special la femeile postmenopauză.

Află mai mult ⮕ Cum să mănânci pentru a reduce bufeurile?

9. Mănâncă regulat

Studiile clinice au scos în evidență în ultimii ani că nu este important numărul de mese, ci regularitatea lor. Dacă ți-ai stabilit un program încearcă să-l păstrezi zilnic.

Trigliceridele scad la majoritatea celor ce practică postul intermitent (fasting). Scăderea este chiar foarte accentuată (10-20% față de nivelul de pornire), dacă în paralel se pierd și kg în plus.

Scăderea în greutate cu 0,5 kg/ săptămână este însoțită de scăderea trigliceridelor cu 10-20%.

Dacă ai ales regimul fasting 16:8, cu 16 ore post și 8 ore alimentare, este bine să păstrezi măcar 30 de zile aceleași ore în care te alimentezi.

De reținut

Reducerea trigliceridelor are 2 scopuri majore: prevenirea bolilor cardiovasculare și prevenirea pancreatitei.

Medicamentele care reduc nivelul colesterolului nu au aceeași eficiență asupra trigliceridelor.

Întreruperea consumului de alcool, alegerea conștientă a alimentelor și mișcarea sunt esențiale pentru scăderea trigliceridelor.

Pagina următoare

⮕ Postul intermitent sau fasting: Cum obții beneficii maxime?

Surse

1...100101102...130Pagina 101 din 130
2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă

Cele mai noi

Cele mai citite

Știri

Meniu