Caută
Acasă Blog Pagina 124

GRADINA: Top 10 idei pentru gradinarul amator

Servus Med
-
0
GRADINA: Top 10 idei pentru gradinarul amator

Când abia începi să-ți planifici gradina apar o mulțime de întrebări. Cum și când ar trebui să plantezi? Dacă ai solul potrivit? Dacă este suficientă suprafață pentru ceea ce ți-ai propus? Unde să amplasezi spațiile funcționale ale grădinii? Care sunt criteriile de alegere a plantelor când ești grădinar amator? Cum să obții o grădină cât mai aproape de ceea ce îți imaginezi?

Nu toți suntem specialiști și nici nu putem apela la specialiști din varii motive.

Vestea bună este că natura este un foarte bun profesor. Cu cât petreci mai mult timp în grădină cu atât înveți mai mult.

Dar ca să nu înveți numai din greșeli, iată câteva secrete care s-au adunat din practica grădinarului amator.

GRADINA: Top 10 idei pentru gradinarul amator

1. Nu pleca la drum fără un plan pus pe hârtie

Iarna este un bun anotimp să faci un plan amănunțit al grădinii. 
Este foarte utilă o schemă cu creionul pe hârtie în care să stabilești: punctele de interes ale grădinii, zonele însorite și cele cu umbră, zonele funcționale.

Faptul că nu trebuie să trecem direct la acțiune, pentru că nu este sezonul potrivit, permite regândirea planului de mai multe ori.

Nu uita să planifici suficiente poteci pe lângă straturile cu flori. Plantele vor trebui plivite și tăiate regulat.

gradina si terasa
Foto: Garden Planning

2. Alege un stil de gradina

Dacă nu dorești doar un spațiu verde construit la întâmplare, în care apar săptămânal plante ce ți-au plăcut în piață, trebuie să-ți alegi un stil de grădină.

Alegerea stilului de gradina trebuie să țină cont de:
-ceea ce dorești să vezi zilnic
-timpul pe care îl poți acorda grădinăritului
-dimensiunile grădinii

Află mai mult ⮕ Ce stil de grădină să alegi?

3. Zone cu umbră sau cu soare

Stabilirea suprafețelor de gradina cu soare sau umbră este esențială înainte de alegerea plantelor.
Unele agreează expunerea în plin soare: lavanda, suculente, conifere. Altele, dimpotrivă, necesită expunere în zone doar parțial însorite: rododendron, hortensia, arțari.

Dacă grădina este predominant umbroasă, atunci trebuie să afli dinainte ce plante iubesc umbra.
Unele din ele pot înlocui cu succes chiar și gazonul. Vinca minor, Vinca major, Pachisandra sunt în mod special recomandate pentru plantare la umbră și sub copaci. Iar pentru pata de culoare, Heuchera (disponibilă în foarte multe varietăți de culoare) sau Hortensia.

Nu uita că nu toate varietățile de hortensii iubesc umbra.

Află mai mult ⮕ 10 plante de umbră variegate care luminează grădina

gradina

GRADINA: Top 10 idei pentru gradinarul amator

4. Construcția ”camerală” a grădinii 

Dar dacă te încântă deopotrivă și grădina japoneză, și cea englezească sau alte stiluri există o soluție.

Poți face un plan de grădină cameral. Mai multe ”camere” în aceeași grădină.
Fiecare ”cameră” poate avea un stil.

Dacă dorim să încorporăm și spații funcționale ( loc de joacă pentru copii, loc de servit masa) construcția camerală a grădinii este soluția.

gradina
Foto: Japonská zahrada na Děčínsku- Kanjakuen

Află mai mult ⮕ Arțarul japonez: 10 varietăți în culorile toamnei

5. Stabilirea punctelor de interes

Câteva puncte de interes ale grădinii pot fi gândite de la început. Pentru aceste zone investiția poate fi mai mare, urmând ca suprafețele înconjurătoare să fie acoperite în timp, cu investiții mai mici.

În planul grădinii trebuie incluse câteva elemente pe vericală: arbuști sau copaci mai înalți. Mai ales dacă grădina este mică sau medie, privirea trebuie direcționată și pe vericală.

Pentru asta îți trebuie copaci sau arbuști gata crescuți. Dar și un buget un pic mai mare dacă vrei ca planul grădinii să fie mai repede atins.

Gradina: top 10 idei pentru gradinarul amator
Foto: arhiva personală

6. Informează-te despre rezistența la frig a plantelor

Pentru plantele anuale nu este importantă alegerea după zona de rezistență la frig și îngheț. Sunt plante care țin un sezon.

Pentru plantele perene, însă, e obligatoriu de știut înainte de a le achiziționa la ce temperaturi rezistă. Altfel, vom arunca banii pe fereastră.

Din păcate, cataloagele magazinelor de grădină de la noi nu furnizează aceste informații.

De aceea, este indicată cunoașterea zonelor climatice de rezistență la frig și îngheț. Vom putea alege plante de grădină sau terasă potrivite cu temperatura zonei unde locuim, fără să riscăm pierderea lor peste iarnă.

Află mai mult ⮕ Plante ornamentale rezistente iarna în România

7. Specii de plante potrivite cu planul tău

  • camuflarea limitelor grădinii

Grădina mică și medie au această problemă a limitelor. Este vorba, de regulă, despre grădina urbană la care pereții casei vecinului sunt foarte aproape.

Acest dezavantaj poate fi mascat dacă planul făcut inițial este potrivit. Plantele cățărătoare, arbuștii cu creștere rapidă pot umple un perete pe care îl ai în fața geamului.

În același timp, gardul sau peretele verde va servi ca fond celorlalte plante. Un dezavantaj, poate fi transformat într-un avantaj.

  • intrarea în grădină

Ar trebui marcată intrarea în grădină. Cu o poartă adevărată sau cu una simulată din plante. Demarcația zonei în care intri într-o altă lume, în care te poți relaxa, deconecta, îi sporește efectul pozitiv.

În același timp, este ideal să nu se dezvăluie tot planul grădinii dintr-o privire. Arbuștii mai înalți obstruează privirea. Dacă dincolo de un arbust găsești o imagine pe care nu ți-ai închipuit-o de la început, senzația de mister este accentuată.

Gradina: top 10 idei pentru gradinarul amator
Foto Small_Magical Garden
  • tema coloristică

Grădina va arăta foarte bine dacă alegem o temă de culori a grădinii.

De exemplu: galben și mov sau ciclam, roz și albastru, roșu și alb. Toate aceste combinații vor avea un fond verde: iarba și arbuștii.

Este bine să compui în minte tabloul grădinii dinainte de a te apuca. Îți vei da seama ușor dacă este ceea ce-ți dorești. Și, în același timp, nu vei cădea în ispita de a achiziționa plante care îți plac la prima vedere, dar ulterior constați că nu se armonizează cu celelalte.

Află mai mult ⮕ Hortensii (Hydrangea): ce varietăți sunt, plantare și îngrijire

8. Evoluția grădinii în cele 4 anotimpuri

Studiază plantele alese înainte de a le achiziționa! Google este un bun sfătuitor. Poți afla de pe site-urile specializate care este perioada de înflorire. Sau cum evoluează coloritul frunzelor în cele 4 anotimpuri.

Poți evita astfel ca grădina să fie monotonă. Peisajul va fi schimbat în fiecare anotimp.

O altă variantă de a evita monotonia este folosirea ghivecelor de gradina plasate din loc în loc. Ghivecele sau containerele pot aduce pata de culoare într-o grădină umbroasă cu prea mult verde.

Gradina si terasa: plante la ghiveci
Foto: Garden Design Magazin

GRADINA: Top 10 idei pentru gradinarul amator

9. Solul

  • nu este o foarte mare problemă dacă nu cunoști la amănunt tipurile de sol

Dacă te îndoiești de calitatea solului, o remorcă de pământ de grădină pus deasupra terenului după ce a fost desfundat, poate îmbunătăți calitățile solului

Costurile nu sunt uriașe. Rezolvi problema plantelor care au rădăcini superficiale, iar cele cu rădăcini profunde vor găsi singure rezolvarea pe măsură ce se dezvoltă

  • nu arunca frunzele căzute din copaci

Adună-le și folosește-le pentru protecția plantelor mai sensibile la temperaturi scăzute. Și plantele proaspăt puse în pământ intră în această categorie pentru că multe din rădăcinile lor sunt încă în stratul superficial al solului

Primăvara vei îndepărta frunzele folosite ca mulci.

  • fii atent la drenajul solului; majoritatea plantelor agreează solul bine drenat.

Amestecul de nisip sau materiale organice în sol îmbunătățește drenajul.

gradina
Foto: Japonská zahrada na Děčínsku- Kanjakuen

10. Furnizorul de plante

Putem achiziționa plante direct, văzându-le. Este situația ideală. Dar, din păcate, nu toți locuim pe aproape de sere. Iar în piață găsim cam aceleași plante: mușcate, trandafiri și alte câteva perene, mai peste tot aceleași.

Frecvent, însă, achiziționăm plante online. Și nu este rău dacă ne informăm foarte bine înainte.

3g garden

Ce trebuie să aflăm este dacă grădinarii furnizori de plante vând cu adevărat ceea ce apare în magazinul online. Din păcate foarte mulți vând pozele.

Le vedem, ne plac plantele din poze și sunt conforme cu planul pe care ni l-am făcut. Dar când plantele ajung, ele sunt departe de ceea ce ne-am imaginat.

Nu este cazul grădinarilor de la care am primit noi plantele. Dimpotrivă, plantele au fost peste ceea ce ne-am așteptat ca și calitate.

Este vorba despre 3G Garden, grădinari din apropierea Timișoarei, o echipă pe care am găsit-o după multe căutări și eșecuri. Au și magazin online, dar colaborarea directă pe pagina de Facebook și pe Whatsapp este perfectă.

Specificul lor sunt plantele mai mari, deja crescute, copaci și arbuști de la care puteți porni organizarea grădinii sau cu care puteți crea puncte de atracție.

Fiecare sezon vine cu alte varietăți de arbuști și cu plante topiare încântătoare. Tot ceea ce am achiziționat s-a prins și a evoluat chiar dacă gradina Servus nu are un sol ideal. Plantele sunt sănătoase și merită fiecare bănuț.

În plus, plantele sunt ambalate cu mare grijă și transportate profesionist. Se vede că sunt iubite de grădinarii de la 3G Garden.

Pagina următoare

⮕ Gard viu: 10 arbuști ornamentali care cresc repede

Tiroidita sau inflamatia tiroidei: cat timp este necesar tratament?

Servus Med
-
0
Tiroidita sau inflamatia tiroidei: cat timp este necesar tratament?

Tiroidita înseamnă inflamația glandei tiroide ce poate provoca hipertiroidie sau hipotiroidie. Simptomele apar temporar sau rămân permanente în funcție de cauza tiroiditei.

Cea mai frecventă formă este tiroidita Hashimoto în care tiroida este distrusă de autoanticorpi generați de propriul organism.

Tiroida este o glandă în formă de fluture, cu o greutate de 15-20g localizată la nivelul gâtului, sub mărul lui Adam.

Tiroida produce hormoni (T3, T4) implicați în metabolism. Iar funcția ei este controlată de glanda hipofiză prin intermediul hormonului TSH.

Află mai mult ⮕ Glanda tiroida: anatomie, funcționare, boli

De ce apare inflamația glandei tiroide?

1. Tiroidita Hashimoto

Tiroidita Hashimoto apare când propriul nostru sistem imunitar atacă țesutul tiroidian.

Apare inflamația, iar glanda tiroidă nu mai produce suficienți hormoni tiroidieni T3 și T4. Se instalează astfel hipotiroidismul.

Fenomenul de distrugere a țesutului tiroidian prin mecanism autoimun este lent, în ani de zile. Efortul glandei tiroide de a produce hormoni tiroidieni în cantitate mai mare poate duce la apariția gușei.

Află mai mult ⮕ Tiroidita Hashimoto: simptome, analize, tratament

2. Tiroidita subacută

Tiroidita subacută are tot mecanism autoimun, declanșat probabil de o infecție virală.

Provoacă mai întâi hipertiroidie, glanda tiroidă crescând în dimensiuni (gușa).

Apoi este urmată de o etapă de hipotiroidie și, ulterior, de revenire la normal.

3. Tiroidita postpartum

Apare la 5% din femeile care au născut sau au avut un avort sau o pierdere de sarcină.

Se poate manifesta în cursul primului an după naștere și este mai frecventă la femeile care au și altă boală autoimună.

Tiroidita postpartum se poate manifesta prin hipertiroidie temporară și apoi hipotiroidie.

Aproximativ 20-40% din cazuri rămân cu hipotiroidie permanentă.

Află mai mult ⮕ Glanda tiroidă la gravide: ce trebuie să știi?

4. Tiroidita silențioasă

Tiroidita silențioasă are tot cauze autoimune. După o perioadă scurtă de hipertiroidie, urmează faza de hipotiroidie.

Tiroida rămâne la dimensiuni normale, nu apare durere și este urmată adesea de recuperare completă.

5. Tiroidita infecțioasă

Este o formă rară de tiroidită și apare mai frecvent la copii.

Bacteriile sunt cauza infecției. Cel mai frecvent Stafilococ sau Streptococ.

Debutul bolii este cu febră, frisoane și durere la nivelul gâtului. Înghițirea alimentelor este dificilă.

Funcția tiroidei rămâne normală. Rar apare hiper- sau hipotiroidie.

6. Tiroidita provocată de medicamente

Unele medicamente pot provoca inflamația tiroidei, fără durere și cu posibilitatea revenirii la normal după întreruperea medicamentului.

• Amiodarona – folosită pentru tratamentul fibrilației atriale și a altor aritmii cardiace.

• Interferon-alfa utilizat în tratamentul unor cancere cum este melanomul malign. Sau în infecții virale ca hepatita C.

• Litiu – utilizat în psihiatrie

Tiroidita: Simptome

Simptomele depind de cât de rapid se produce distrucția țesutului tiroidian.

Dacă țesutul tiroidian este dstrus lent, ca în tiroidita Hashimoto, nivelul de hormoni tiroidieni scade progresiv. Se instalează hipotiroidia.

Semne de hipotiroidie:

  • oboseala
  • creștere ușoară în greutate
  • piele uscată
  • diminuarea transpirației
  • constipația
  • intoleranța la frig

Dacă țesutul tiroidian este distrus rapid, o cantitate mai mare de hormoni tiroidieni sunt eliberați în sânge la început. Apare hipertiroidim, cu forma sa extremă numită tireotoxicoză.

Află mai mult ⮕ Hipotiroidismul subclinic: cum influențează somnul valoarea TSH?

Semne de hipertiroidie:

  • anxietate și insomnie
  • scădere în greutate
  • transpirație abundentă
  • puls accelerat
  • diaree
  • tremor

După faza de hipertiroidie, care poate dura săptămâni sau luni, se instalează hipotiroidia, tiroida neavând suficienți hormoni pentru a elibera în sânge.

Află mai mult ⮕ Ce medicamente modifică rezultatul analizelor de tiroidă?

Tiroidita: Diagnostic

Simptomele de tiroidită ne vor conduce la medicul endocrinolog. Acesta va stabili diagnosticul tiroiditei cu ajutorul analizelor de sânge și al ecografiei.

Analize de sânge necesare:

• Măsurarea hormonilor TSH, T3 și T4

–TSH este un hormon secretat de glanda hipofiză și care stimulează tiroida să producă T3 și T4.

-T3 și T4 sunt hormonii produși de glanda tiroidă.

• Măsurarea anticorpilor antitiroidieni

• VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) este o analiză care indică inflamație fără să indice cauza.

Află mai mult ⮕ Ce este TSH și cum se interpretează valorile?

Tiroidita: Tratament

În faza de hipertiroidie, tratamentul este simptomatic.

• Medicamente beta-blocante se prescriu pentru palpitații, anxietate, tremor, transpirația excesivă și intoleranța la căldură.

• Durerea provocată de inflamație se tratează cu medicamente antiinflamatoare ca aspirina și ibuprofen. Mai rar este nevoie de corticosteroizi.

• Medicația antitiroidiană blochează acțiunea hormonilor tiroidieni eliberați brusc, în cantitate mare. Este necesară uneori, de exemplu în intoxicația cu Amiodaronă.

Tratamentul hipertiroidiei este temporar. Poate dura săptămâni sau luni corectarea efectelor excesului de hormoni tiroidieni.

În faza de hipotiroidie se administrează hormoni tiroidieni în formă sintetică. Levotiroxina este forma sintetică a hormonului tiroidian T4.

Dacă tiroidita este temporară, cum este cea subacută sau postpartum, și tratamentul cu levotiroxină este temporar.

Dacă tiroidita devine cronică, cum este tiroidita Hashimoto, tratamentul cu levotiroxină poate fi necesar toată viața.

Pagina următoare

⮕ Tiroida și oboseala exagerată: Ghid complet

Surse

Cele mai importante analize de sange si interpretare

Servus Med
-
0
Cele mai importante analize de sange si interpretare


Expresia ”mi-am făcut toate analizele și erau bune” este, cu adevărat, o greșeală.
Nu ne putem face toate analizele de sânge și nici nu este necesar. Putem face, în schimb, analize de sange inițiale care vor orienta medicul în căutarea diagnosticului.

Este preferabil să facem aceste analize de sânge la indicația medicului care are în minte ceea ce caută, în funcție de simptomele pe care le avem.

Dacă vrem doar să menținem sănătatea sub control, verificând din când în când, anumite valori, atunci trebuie să înțelegem ce arată aceste analize de sânge.

Bine de știut: următoarele analize de sânge ORIENTEAZĂ către un diagnostic, dar nu-l stabilesc cu certitudine.

ANALIZE DE SANGE

1. Hemoleucograma

Este una din acele analize de sânge care ne orientează cel mai rapid dacă ceva nu este în regulă cu sănătatea.

Medicul se ghidează pentru început asupra problemelor celor mai importante: infecție și anemie.

După rezultate știe dacă este necesar să solicite și alte investigații care să lămurească o cauză a anemiei, a infecției sau a altei dereglări pe care o observă pe această analiză.

Bine de știut: hemoleucograma, ca și multe alte analize de sânge, ORIENTEAZĂ un diagnostic, nu-l stabilește cu certitudine.

Care sunt valorile cele mai importante?

1. numărul de leucocite/globule albe  

♦ pentru adult este considerată crescută o valoare de peste 11000/ mm³

-cel mai frecvent înseamnă că există un proces inflamator și infecție; organismul se luptă cu o infecție și ”soldații” lui sunt leucocitele

-alte situații în care crește numărul de leucocite: leucemia, policitemia vera, artrita reumatoidă, anumite medicamente folosite (de exemplu corticosteroizii)

♦ pentru adult este considerată scăzută o valoare sub 4000/ mm³

Cauza scăderii este un proces care afectează producția de leucocite la nivelul măduvei osoase. Exemplele cele mai importante:

  • infecții virale
  • cancer
  • boli autoimune: lupus, poliartrita reumatoidă, ș.a.
  • chimioterapie

Cauzele creșterii sau scăderii leucocitelor vor fi investigate cu alte tipuri de analize.

2. numărul de eritrocite/ hematii sau globule roșii

valori normale = 4,5-5,9 mil/mm³ la bărbat și 4,1-5,1 mil/ mm³ la femeie

3. hemoglobina Hb

  • la bărbați: 13,5-17,5 gr/dl 
  • la femei:  12-15,5 gr/dl

Aceste două valori se referă la eritrocite/hematii și la cantitatea de hemoglobină – proteina care transportă oxigenul la celule.

Hb scăzută și Număr de eritrocite scăzut înseamnă anemie.

Cauzele anemiei pot fi: 

  • lipsa de fier
  • lipsa de vitamina B12
  • lipsa de folat
  • sângerare
  • cancer
  • boli renale
  • boli hepatice
  • hipotiroidism

Cauzele anemiei vor trebui investigate cu alte analize.

Hb crescută și Număr de eritrocite crescut pot însemna:

  • policitemie vera (o afecțiune în care măduva osoasă produce prea multe eritrocite/hematii)
  • boli pulmonare
  • deshidratare
  • traiul la mari altitudini
  • fumat
  • arsuri
  • exerciții fizice intense

Cauzele creșterii numărului de hematii/eritrocite vor necesita alte investigații pe care medicul le consideră necesare.

Analize de sange care arată funcția rinichilor

2. Funcția rinichilor

♦ Creatinina

valori normale = 0,8-1,2 mg/dl

Creșterea peste normal a creatininei poate indica faptul că rinichii sunt în suferință. Este vorba despre așa- numita insuficiență renală.

Dar singură, valoarea creatininei, nu poate lămuri diagnosticul, cauza insuficienței renale. Medicul nefrolog sau urolog va stabili și alte investigații.

♦ Acid uric

Valori considerate mari:

  • femei: peste 6 mg/dl
  • bărbați: peste 7 mg/dl

Acidul uric este un ”deșeu” care rezultă din prelucrarea purinelor (compuși prezenți în ceea ce mâncăm, în special în carne)

Creșterea acidului uric poate declanșa guta – o boală care produce atât probleme articulare cât și litiaza renală (pietre la rinichi)

ANALIZE DE SANGE

3. Profilul lipidic optim

Profilul lipidic are câteva valori care se interpretează împreună și care ne informează în special despre riscul nostru de a face arterioscleroză (prin depunerea de placarde de grăsime pe vase) și boli de inimă/vase de sânge.

Arterioscleroza are consecințe grave, infarctul de miocard fiind cea mai cunoscută dintre ele.

De aceea, este util să ne cunoaștem profilul lipidic și să luăm măsuri pentru a controla aceste valori,  mai ales că măsurile cele mai importante țin de schimbarea stilului de viață: exerciții fizice 30 min/zi și dietă echilibrată.

Valori normale:

♦ Colesterol total: sub 200 mg/dl

♦ LDL- colesterol: sub 70-100 mg/dl

♦ HDL- colesterol: peste 60 mg/dl

♦ Trigliceride: sub 150 mg/dl

Analize de sange care arată funcția ficatului

4. Ficat

♦ ALT sau alanin-aminotransferaza și AST sau aspartat aminotransferaza : normal sub 32-35 U/l pentru femei și sub 40-50 U/l pentru bărbați

♦ Bilirubina totală: normal 1,2 mg/dl 

Boli ca hepatita și ciroza afectează ficatul și îl împiedică să desfășoare funcțiile:

-producția de proteine și colesterol

-îndepărtarea toxinelor și a produșilor de metabolism

–producția de bilă, care participă la digestie

ALT și AST cresc în:

  • hepatită
  • ciroză
  • abuz de alcool
  • mononucleoză ( o boală virală, infecțioasă)
  • consumul unor medicamente: statine (pentru scăderea colesterolului), aspirină, somnifere

Bilirubina crește în situațiile în care ficatul nu poate elimina corespunzător bila, pentru că este blocat canalul de eliminare:

5.Calciu, Magneziu, Fier

Calciu total – normal 8,5-10,3 mg/dl

Calciu ionizat – normal peste 4,g mg/dl

Valori crescute pot însemna:

Valori scăzute pot însemna:

Magneziu: normal = 1,5-2,5 mEq/l

Este important pentru buna funcționare a inimii și a sistemului nervos.

Valori scăzute pot însemna:

  • prea puțin magneziu în dietă
  • probleme intestinale care reduc absorbția de magneziu
  • probleme renale
  • chimioterapie cu Cisplatin, Amfotericina B sau unele antibiotice
  • diabet
  • disfuncția glandelor paratiroide sau a tiroidei
  • sarcină și alăptare

Unii specialiști consideră că determinarea magneziului în sânge nu are o valoare prea mare pentru că majoritatea rezervelor de magneziu ale organismului se află în oase și nu în sânge.

Feritina normal: 20 – 500 ng/ml la bărbat și 20 – 200 ng/ml la femeie

Feritina este o proteină din sânge care ajută medicul să înțeleagă ce rezerve de fier are organismul.

-o valoare scăzută înseamnă anemie

-o valoare crescută poate însemna: artrită reumatoidă sau altă boală inflamatorie, afecțiuni hepatice, hipertiroidism, hemocromatoză (o afecțiune în care absorbim prea mult fier din ceea ce mâncăm), porfirie (o afecțiune mai rară )

Pentru a interpreta corect fierul din organism trebuie luate în calcul încă două analize:

♦ sideremia:  valori normale 59 – 158 mg/ dl la bărbați, 37 – 145 mg/ dl la femei

♦ transferina: valori normale 200 – 360 mg/ dl sau 2- 3 gr/l

6. Glicemia 

Valori normale: 70-108 mg/dl

Valori crescute/ scăzute sunt totdeauna legate de incapacitatea panceasului de a regla glicemia cu ajutorul insulinei.

Pagina următoare

⮕ Ce analize medicale depistează inflamația?

Surse:

CREIERUL UMAN: cum este alcătuit și cum funcționează?

Servus Med
-
0
CREIERUL UMAN: cum este alcătuit și cum funcționează?

Creierul uman nu este doar cel mai important organ al corpului, dar este și cel mai complex. Creierul trimite, primește și procesează toate informațiile de la organele noastre de simț. Creierul și măduva spinării alcătuiesc împreună sistemul nervos central.

Denumim creier porțiunea sistemului nervos central care este adăpostită de cutia craniană. Măduva spinării este protejată și ea de canalul osos format prin suprapunerea vertebrelor.

Atât creierul, cât și măduva spinării au încă două mecanisme de protecție, pe lângă cel format de cutia craniană și canalul vertebral.

∎ meningele: 3 straturi de membrane protectoare care se interpun între structurile nervoase (creier și măduva spinării) și structurile osoase (cutia craniană și canalul vertebral)

∎ lichidul cefalorahidian: care reprezintă un tampon ce poate limita efectele impactului dintre creier și cutia craniană sau dintre măduva spinării și canalul vertebral.

Din ce tip de țesut este alcătuit creierul?

Creierul este format din țesut nervos. Iar țesutul nervos din 2 tipuri de celule:

∎ neuroni – unități fundamentale ale țesutului nervos, care primesc informații senzoriale din lumea înconjurătoare și participă la analiza acestor informații și transmiterea comenzilor către musculatură.
Se estimează că posedăm aproximativ 100 de miliarde de neuroni.

∎ celule gliale – cu rol în susținerea și protecția neuronilor; numărul acestora se crede că este de 10 ori mai mare decât numărul neuronilor la mamiferele superioare

⮕ Neuronul: cum arată și cum transmite informații?

Cum apare acest țesut când analizăm creierul?

Când privim creierul cu ochiul liber vedem că în structura lui intră substanța cenușie și substanță albă.

Substanța cenușie este formată de corpul și dendritele neuronilor, celule gliale și vase fine de sânge numite capilare.

Datorită abundenței acestor vase de sânge țesutul nervos apare mai închis la culoare, având mai degrabă o tentă roz decât cenușie.

La nivelul creierului, substanța cenușie se găsește în straturile exterioare.

La nivelul măduvei spinării, substanța cenușie se găsește la interior formând aspectul de fluture caracteristic pe secțiunea măduvei.

creierul
Creier: Substanța cenușie la exterior și substanța albă la interior
creierul
Măduva spinării: substanța cenușie la interior și substanța albă la exterior

Substanța albă se referă la acele arii ale sistemului nervos central care sunt de culoare albă și care sunt alcătuite, în principal, din axonii neuronilor.

Majoritatea axonilor sunt îmbrăcați de mielină – un strat de țesut albicios cu rol esențial în transmiterea impulsului nervos de-a lungul unui neuron.

În creier, substanța albă se află la interior, dedesubtul ariilor de substanță cenușie.
În măduva spinării substanța albă se află la exterior.

Atunci când spunem că ”informația (impulsul nervos) a circulat din punctul X în punctul Y”, trebuie să ne gândim că ”străzile” pe care circulă această informație sunt incluse în substanța albă.

⮕ Ceasul biologic: cum îl reglezi ca să nu te îmbolnăvești?

Care sunt părțile principale ale creierului?

∎ creierul anterior, intermediar și posterior sunt cele 3 diviziuni mari în care împărțim creierul

∎ creierul anterior are 2 porțiuni: telencefal și diencefal. Creierul anterior este responsabil pentru o serie de funcții legate de gândire, percepție, evaluare a informațiilor care vin de la simțuri

∎ creierul intermediar denumit și mezencefal conectează creierul anterior cu cel posterior. Este implicat în activitatea motorie, dar și cea vizuală și auditivă

∎ creierul posterior este compus din metencefal (cu 2 structuri: punte și cerebel) și mielencefal (o structură nervoasă numită bulb). Creierul posterior are rol în menținerea echilibrului, în coordonarea diferitelor mișcări pe care le facem, dar este implicat și în reglarea respirației și a ritmului cardiac.

∎ mezencefalul, puntea și bulbul alcătuiesc împreună o structură nervoasă numită trunchi cerebral care face legătura creierului cu măduva spinării

⮕ Tulburări de memorie ușoare: este risc de demență?

De ce divizăm creierul în aceste porțiuni cu denumiri diferite și complicate?

Primul motiv este faptul că atunci când creierul se formează, în etapa de embrion, diferitele sale porțiuni provin din porțiuni diferite ale embrionului:

∎ creierul anterior se formează dintr-o porțiune embrionară numită prozencefal

∎ creierul intermediar se formează din porțiunea embrionului numită mezencefal

∎ creierul posterior se formează din porțiunea embrionară numită rombencefal

Al doilea motiv este acela că diferitele diviziuni ale creierului au funcții diferite, chiar dacă nu acționează independent unele de altele.

Al treilea motiv este cel didactic: înțelegerea funcțiilor complexe ale creierului este mai facilă dacă studiem porțiuni din întreg.

⮕ Neuronii: cum încetinim îmbătrânirea?

Ce funcții principale au diviziunile creierului?

Creierul anterior

Este porțiunea creierului răspunzătoare de o varietate de funcții:

  • procesarea informațiilor senzitive (provenite de la simțuri)
  • gândirea
  • percepția
  • înțelegerea limbajului și vorbirea
  • controlul funcțiilor motorii (mișcări)
creierul
Creier anterior Foto: Thought.Co

Telencefalul este reprezentat de emisferele cerebrale și este partea cea mai voluminoasă a creierului.

Cele mai multe din informații sunt procesate la nivelul scoarței cerebrale, care reprezintă stratul de țesut cel mai superficial al emisferelor cerebrale.

Diencefalul este compus din structuri de dimensiuni mai reduse, dar cu funcții importante: talamus, hipotalamus, glanda pineală.

De structurile diencefalului depind activitățile noastre motorii (mișcări), dar și senzitive sau autonome.

Creierul intermediar

Mezencefalul are roluri legate de activitățile motorii (mișcări), dar și de auz și vedere.

Creierul posterior

Puntea și cerebelul au rol esențial în păstrarea echilibrului, coordonarea diferitelor mișcări pe care le facem. Dar și conducerea informațiilor senzitive către alți centri nervoși.

creierul

Bulbul face legătura directă cu măduva spinării. Este implicat în controlul funcțiilor denumite autonome (respirație, frecvența cardiacă sau digestie).

Pagina următoare

⮕ Emisferele cerebrale: cum este organizat centrul de comandă?

Surse

7 cauze de oboseala cronica ce trebuie tratate

Servus Med
-
0
7 cauze de oboseala cronica ce trebuie tratate

Oricine se simte obosit din când în când. Oboseala temporară are explicații pe care le putem identifica: somnul insuficient sau suprasolicitarea. Odihna timp de câteva zile restabilește echilibrul. Dar, alteori, oboseala are cauze care trebuie tratate.

Iată 7 cauze la care trebuie să ne gândim:

1. Anemia

Anemia este una dintre cauzele de oboseală cele mai frecvente. Scade numărul de globule roșii (eritrocite) din sânge, celulele care transportă oxigen la țesuturi.

Simptome care însoțesc oboseala:

  • senzație de slăbiciune
  • paloarea tenului
  • tulburări de ritm cardiac
  • durere în piept
  • mâini și picioare reci
  • durere de cap

Care sunt cele mai frecvente situații în care apare anemie:

Deficit de fier. Fierul este necesar organismului pentru a produce hemoglobina. Hemoglobina este cea care transportă oxigenul.
Scăderea fierului poate apărea în: sarcină, pierdere de sânge, sângerări menstruale abundente, ulcer, cancer, utilizarea cronică a antiinflamatoarelor nesteroidiene și aspirinei.

Anemie prin deficit de vitamina B12 și folat – care poate rezulta fie printr-o dietă din care lipsesc acești nutrienți, fie prin incapacitatea organismului de a-i absorbi.

Anemie cronică din: artrita reumatoidă, boli renale, infecții HIV/SIDA, boala Crohn și alte boli inflamatorii cronice.

Află mai mult ⮕ Lipsa de fier: cum corectăm anemia feriprivă?

2. Apneea de somn

Oprirea respirației pentru mai mult de 10 secunde în timpul somnului este definiția apneei de somn.

Oboseala se asociază în acest caz cu:

  • sforăit
  • gura uscată la trezire
  • dificultăți de atenție
  • durere de cap dimineața
  • stare de iritabilitate

Află mai mult ⮕ Apneea de somn: ce pericole sunt fără tratament?

3. Hipotiroidia

Glanda tiroidă care nu produce suficienți hormoni generează probleme metabolice importante: obezitate, dureri articulare, infertilitate, boli de inimă.

Oboseala se asociază în cazul hipotiroidiei cu:

  • constipație
  • creștere în greutate
  • ritm cardiac lent (în jur de 50/min)
  • depresie
  • creșterea sensibilității la frig
  • creșterea colesterolului
  • cicluri menstruale neregulate
  • tulburări ale ciclului menstrual
  • dureri și rigiditate musculară
  • dureri articulare

Află mai mult ⮕ Hipotiroidia: Simptome și Complicații

4. Diabet zaharat

Când organismul nu poate controla glicemia, oboseala se asociază cu:

  • senzație de sete exagerată
  • urinare frecventă
  • foame excesivă
  • infecții frecvente (infecții urinare sau ale pielii sunt cele mai frecvente)

Află mai mult ⮕ Diabet zaharat: tipuri, simptome, complicații

5. Infarct miocardic

Oboseala extremă, senzația de epuizare, este un simptom care poate anunța un infarct miocardic.

Dacă știm și observăm acest lucru putem să ne alarmăm din timp, înainte de a apărea simptome mai severe sau un eveniment fatal.

6. Scleroza multiplă

Simptomele variază foarte mult de la persoană la persoană, în funcție de nervii afectați.

Oboseala se poate asocia cu:

  • amorțeală și slăbiciune în membre
  • vedere dublă
  • senzație de ”curent electric” la mișcarea gâtului
  • dificultăți de vorbire
  • amețeli
  • tulburări intestinale și ale funcției vezicii urinare

Află mai mult ⮕ Scleroza multiplă: simptome, stil de viață, tratament

7. Fibromialgia

Fibromialgia este o afecțiune mai frecventă la femei și se caracterizează prin:

Pagina următoare

⮕ Sindromul de oboseală cronică: ce consecințe poate avea?

Surse

Refluxul gastroesofagian: ghid complet

Servus Med
-
0
Refluxul gastroesofagian: ghid complet

Refluxul gastroesofagian și infecția cu Helicobacter pylory sunt principalele cauze de inflamație cronică a mucoasei stomacului și esofagului. Crește astfel riscul de apariție a cancerului.

Cancerele de esofag sau de la limita esofag – stomac sunt dificil de rezolvat chirurgical deoarece se învecinează cu organe vitale (inimă, vase de sânge mari, plămâni). De aceea refluxul gastroesofagian, ca și infecția cu H.pylori trebuie recunoscute și tratate la timp.

Mucoasa gastrică (a stomacului) secretă acid clorhidric și pepsină cu ajutorul cărora digeră alimentele. Dar, în timp ce mucoasa gastrică este adaptată să suporte aciditatea, mucoasa esofagiană nu este pregătită pentru asta. Când conținut gastric ajunge în esofag, mucoasa esofagiană suferă și apare esofagita de reflux.

Simptomele refluxului gastroesofagian

Dacă refluxul gastroesofagian se întâmplă noaptea, poate fi însoțit de:

  • tuse cronică
  • laringită
  • astm bronșic nou apărut/agravarea unui astm vechi
  • somn dificil, întrerupt

Senzația de durere în piept care se transmite la mandibulă sau mână poate însemna infarct miocardic. Trebuie apelat urgent la medic.

Află mai mult ⮕ Alimente bune pentru arsuri gastrice

Refluxul gastroesofagian: diagnostic

Endoscopia sau gastroscopia este cea mai importantă metodă pe care o are la dispoziție medicul gastroenterolog.

Un tub flexibil prevăzut cu o cameră de luat vederi va permite observarea mucoasei esofagului.

Se poate constata inflamația mucoasei (esofagita) sau complicații provocate de refluxul gastroesofagian.

Se poate recolta țesut pentru a face o biopsie de mucoasă și a constata dacă este vorba despre cancer.

Tot la gastroscopie poate fi confirmată și infecția cu Helicobacter care este o cauză frecventă de hiperaciditate și gastrită.

Află mai mult ⮕ Cum ne dăm seama de infecția cu Helicobacter?

Refluxul gastroesofagian necesită modificări ale stilului de viață

  • menținerea unei greutăți corporale corespunzătoare

Obezitatea este o cauză importantă pentru boala de reflux gastroesofagian prin presiunea care se exercită asupra joncțiunii gastroesofagiene și apariția herniei hiatale (stomacul depășește în sus diafragmul, mușchiul care separă organele din torace de cele din abdomen).

Combaterea obezității se face printr-o dietă echilibrată, menținută constant și ghidată de sfaturile unui nutriționist.

  • întreruperea fumatului: fumatul contribuie la funcționarea anormală a sfincterului esofagian
  • somnul cu toracele în poziție mai ridicată folosind o pernă în plus
  • evitarea poziției orizontale imediat după masă; cel puțin 3 ore după ce am mâncat este bine să nu ne întindem
  • să mâncăm încet și să mestecăm foarte bine
  • evitarea alimentelor și băuturilor care produc reflux: alimente grase sau prăjite, sos de roșii, alcool, ciocolată, usturoi, ceapă, cafeină
  • evitarea hainelor prea strâmte în talie

Află mai mult ⮕ Arsuri gastrice: remedii pentru acasă

Tratamentul medicamentos pentru refluxul gastroesofagian

Nu este recomandabil consumul de medicamente antiacide fără ca medicul să confirme că este vorba despre reflux gastroesofagian.

După ce diagnosticul a fost stabilit, medicul poate apela la una din variantele de mai jos.

1. Medicamente antiacide

Antiacidele sunt menite să neutralizeze aciditatea gastrică. Nu influențează cantitatea de acid secretată și nu tratează cauza de reflux gastroesofagian.

  • antiacide pe bază de bicarbonat de sodiu – calmează rapid senzația de arsură, durere și disconfort gastric
  • antiacide pe bază de oxid de magneziu
  • antiacide pe bază de carbonat de aluminiu
  • antiacide pe bază de carbonat de calciu
  • combinații

Antiacidele pe bază de bicarbonat de sodiu și cele cu magneziu acționează mai prompt, dar efectul este de durată mai scurtă decât la cele cu calciu și magneziu.

Află mai mult ⮕ Regim pentru gastrită: ce alegem? ce evităm?

2. Medicamente antisecretoare

Antisecretoarele sunt medicamente care scad producția de acid.

  • inhibitorii de receptori H2: ranitidina, cimetidina, famotidina, nizatidina și altele; acționează prompt, ca și antiacidele, dar efectul poate dura și 12 ore; atenție la efectele secundare ce apar prin folosire îndelungată: deficit de vitamina B12 și fracturi osoase.
  • inhibitorii de pompă protonică: esomeprazol, lansoprazol, omeprazol, pantoprazol; atenție la efectele secundare: diaree, durere de cap, grață, deficit de vitamina B12; la folosire îndelungată crește riscul de fractură de șold.

3. Medicamente ce tonifică sfincterul

Baclofen poate reduce refluxul diminuând frecvența relaxărilor sfincterului esofagian.

Află mai mult ⮕ Omeprazol și alte antiacide: pot reduce absorbția fierului?

4. Tratamentul infecției cu Helicobacter pylori

Dacă infecția cu Helicobacter provoacă simptome, tratamentul are 2 obiective:
1. eradicarea infecției
2. tratamentul ulcerului gastric

Eradicarea infecției necesită o cură de tratament cu antibiotice și antiacide sau antisecretorii.

Antibioticele folosite cel mai frecvent sunt: amoxicilina, claritromicina și metronidazol. Medicul va alege schema potrivită.

Succesul terapiei va depinde de cât de conștiincios este pacientul în urmarea schemei de tratament, având în vedere efectele secundare la aceste terapii cu multiple medicamente.
Alt factor este sensibilitatea bacteriei la antibioticele alese.

Testarea pentru a dovedi eradicarea se va face la cel puțin 4 săptămâni de la încheierea terapiei cu antibiotice și după cel puțin 2 săptămâni de pauză de Omeprazol sau alte medicamente din aceeași gamă.

Află mai mult ⮕ Afectarea memoriei în infecția cu Helicobacter

Tratamentul ulcerului provocat de Helicobacter

Infecția cu H.pylori netratată poate produce gastrită sau ulcer gastric și duodenal.

Ulcer înseamnă o eroziune la nivelul mucoasei gastrice, stratul intern de celule care tapetează stomacul.

Eroziunea presupune nu doar inflamație, ci o leziune care depășește primul strat de celule al mucoasei gastrice.

Principala complicație a ulcerului este hemoragia digestivă. 

Ulcerul poate fi tratat în momentul endoscopiei digestive superioare:
-se închide vasul care sângerează cu un electrocauter
-se injectează epinefrina în vasul care sângerează și se produce vasoconstricție

Dacă procedura endoscopică nu este suficientă pentru a opri sângerarea și există și pericolul ulcerului perforat, atunci se impune intervenția chirurgicală.

Din fericire, procedurile endoscopice permit evitarea operației în cele mai multe din cazuri.

Citește mai departe…

Senzația de nod în gât
Tratament Helicobacter pylori
Hernia hiatală: cauza pentru arsuri gastrice și reflux
Infecții care favorizează apariția cancerului
Durere de stomac: este ulcer sau gastrită?

Bibliografie

Diete de slabit cu proteine: un pericol pentru rinichi

Servus Med
-
0
Diete de slabit cu proteine: un pericol pentru rinichi

Este bine să dăm jos kilogramele în plus, dar nu oricând și oricum. Regimuri de slabit axate pe proteine sunt adesea practicate de persoanele supraponderale. Sunt chiar la modă regimuri precum cea dieta keto, Atkins, Dukan și altele, în care aportul caloric zilnic este adus de proteine în proporție de peste 20-25%.

O revistă științifică dedicată transplantului renal – Nephrology Dialysis Transplantation– face cunoscute rezultatele a două studii încheiate de curând.

Semnalele de alarmă majore pe care le trag specialiștii în privința dietelor de slabit cu exces de proteine:

  • există pericolul apariției insuficienței renale – boala renală cronică și la persoanele cu rinichi sănătoși
  • trebuie evitate dietele bazate pe exces de proteine la persoanele cu obezitate sau diabet
  • dacă un singur rinichi este funcțional, acesta este pus în pericol de dietele de slabit bazate pe exces de proteine

Află mai mult ⮕ 10 obiceiuri care ne pot afecta rinichii

Care este consumul recomandat de proteine?

Consumul de proteine recomandat este de 0,8 g/kg/zi. Asta înseamnă 56 g proteine pentru o greutate medie de 70 kg.

Dar aportul necesar organismului pentru a-și asigura aminoacizii esențiali este chiar mai mic: 0,6 g/ kg/ zi, adică 42 g proteine la o greutate medie de 70 kg.

Totuși majoritatea civilizațiilor occidentale consumă
1- 1,4 g/ kg/ zi proteine, adică 70- 90 g proteine zilnic.

Află mai mult ⮕ Proteinele: sursa este mai importantă decât cantitatea

Care sunt noile date științifice?

Rezultatele studiului 1 (Leiden University Medical Center – Olanda):

  • persoanele incluse au fost cele cu infarct miocardic în antecedente și cu vârste de 60-80 ani
  • consumul de proteine mediu a fost 70 g/ zi, din care 2/3 din sursă animală, restul din surse vegetale
  • comparativ cu populația generală, s-a constatat dublarea ritmului de deteriorare a funcției renale (creșterea creatininei)
  • se dovedește astfel că riscul de insuficiență renală este crescut la cei cu consum de proteine în exces

Rezultatele studiului al-2-lea (Institute of Kidney Disease Research,  Yonsei University, Seoul)

-a inclus persoane cu o medie de vârstă de 52 de ani, urmărite timp de 11 ani

-creșterea aportului de proteine a condus la creșterea ratei de filtrare glomerulară și la creșterea presiunii intraglomerulare; cu alte cuvinte, rinichiul crește viteza cu care filtrează ceea ce primește și crește și presiunea la nivelul aparatului de filtrare

-consecințe:

  • 1.deteriorarea mai rapidă a funcției renale la cei deja afectați, care au boală cronică renală
  • 2.apariția bolii cronice renale (insuficiența renală) la cei cu rinichi sănătoși

-cele mai afectate de excesul de proteine sunt persoanele cu diabet, obezitate sau cu un singur rinichi.

Pagina următoare

⮕ Fasting intermitent: dieta de slăbit cu beneficii metabolice

Surse

ANTIBIOTICE LA COPII: cand sunt necesare si cand nu?

Servus Med
-
0
ANTIBIOTICE LA COPII: cand sunt necesare si cand nu?

Antibioticele sunt medicamente utile, dar nu oriunde și oricând. Administrarea antibioticelor la copii este indicată în infecții bacteriene. Dar nu se recomanda antibiotice la copii cu infecții virale. De unde știm când este necesar să asociem un antibiotic la tratament?

Un studiu recent avertizează că administrarea antibioticelor în primii 2 ani de viață poate avea urmări mai târziu.

Crește riscul de dermatită atopică și obezitate, la ambele sexe. Crește riscul de astm bronșic, mai ales la fete. Iar la băieți pot apărea alergii alimentare.

Copilul are o răceală puternică. De ce nu vrea medicul să prescrie antibiotice?

Răcelile sunt cauzate de virusuri. Antibioticele tratează numai infecții bacteriene.

Majoritatea răcelilor sunt ușoare, cu rinoree (curge nasul) și tuse. Simptomele diminuează fără niciun tratament.

Copiii pot avea 6-8 episoade de răceală pe an. Este normal. Nu înseamnă că au imunitatea slabă și că trebuie să acționăm cu vitamine, suplimente sau antibiotice.

Află mai mult ⮕ Răceală și tuse la copii: ce remedii sa folosești?

Unele răceli se complică cu infecții bacteriene. De ce să așteptăm și să nu dăm antibiotice de la început?

În majoritatea cazurilor infecțiile bacteriene nu se asociază cu infecțiile virale.

Antibioticele folosite în infecții virale vor conduce ulterior la apariția bacteriilor rezistente.

Diareea este unul din simptomele care pot apărea la copilul la care se administrează antibiotic.

Medicul pediatru trebuie anunțat dacă există diaree apoasă sau sânge în scaun atunci când a prescris un antibiotic.

Află mai mult ⮕ Gastroenterita virală: cum se manifestă?

Secreții nazale galbene sau verzi: confirmă că este vorba despre o bacterie?

Secrețiile nazale galbene sau verzi nu înseamnă că există neapărat o bacterie și antibioticele sunt necesare.

În timpul unei răceli secrețiile nazale devin vâscoase și își schimbă culoarea. Fenomenele pot dura până la 10 zile.

Sunt câteva semne care avertizează că poate fi vorba despre o bacterie:

  • semne de răceală cu tuse și secreții nazale verzi care durează de mai mult de 10 zile
  • secreții nazale galbene sau verzi și febră mai mare de 39 ℃ pentru 3-4 zile la rând(poate fi vorba despre sinuzită)
  • durere de cap severă în spatele și în jurul ochilor
  • respirație urât mirositoare

Sinuzita este inflamația mucoasei care tapetează sinusurile. Poate fi cauzată de virusuri sau de o alergie. Dar poate fi implicată și o bacterie.

Medicul pediatru își va da seama dacă antibioticul este necesar după ce va examina copilul și veți descrie simptomele.

Află mai mult ⮕ Respirație grea la copii: ce poate însemna?

Trebuie să dai antibiotice la copilul pe care îl doare în gât?

Nu. Mai mult de 80% din durerile de gât sunt cauzate de un virus.

Dacă există durere în gât, tuse lătrătoare și nas curgând, cel mai adesea este vorba despre infecție virală.

Antibioticele sunt necesare când durerea în gât este cauzată de Streptococii de grup A.

Semnele că ar putea fi vorba de un Streptococ diferă în funcție de vârstă:

  • copiii sub 1 an pot avea doar febră și secreții nazale groase, cu urme de sânge
  • copiii de 1-3 ani pot asocia și ganglioni inflamați sau durere de burtă, pe lângă semnele de răceală
  • copiii peste 3 ani au simptome mult mai zgomotoase cu durere mare în gât, febră peste 38,9 ℃, ganglioni inflamați și puroi pe amigdale

Când copilul are durere în gât puternică care nu se ameliorează când bea lichide sau respirație grea și dificultăți la înghițire, medicul pediatru trebuie contactat.

Există un test rapid care detectează Streptococul și poate decide dacă este necesar antibioticul.

Află mai mult ⮕ Febra la copii: cum o combatem corect?

Sunt necesare totdeauna antibiotice pentru otita la copii?

Multe otite sunt cauzate de virusuri și nu necesită antibiotic.

Deoarece durerea de ureche și febra sunt supărătoare, medicul prescrie acetaminofen sau ibuprofen.

Decongestionantele nazale și antihistaminicele nu sunt recomandate la copii.

Cel mai frecvent medicul va recomanda:

  • observarea copilului 48-72 ore
  • picături în urechi și acetaminofen sau ibuprofen pentru durere
  • uneori antibiotice

Sunt multe studii care confirmă că foarte multe otite la copii se vindecă de la sine. Antibioticul nu grăbește neapărat vindecarea.

De aceea, mulți pediatri aleg tactica urmăririi atente înainte de a lua decizia administrării unui antibiotic.

Pagina următoare

⮕ Durerea de ureche la copii: Prevenire și Tratament

Surse

Vezica biliara sau colecist : cum funcționează?

Servus Med
-
0
Vezica biliara sau colecist : cum funcționează?

Vezica biliara sau colecist este organul din vecinătatea ficatului și care depozitează bila produsă de ficat. Ce rol are colecistul in digestia alimentelor? Cum funcționează vezica biliara? Cum se îmbolnăvește?

Ficatul și vezica biliară sunt două organe care participă la digestie alături de intestinul subțire. Ficatul are multe funcții importante în organism: metabolizarea carbohidraților, lipidelor și proteinelor, detoxifierea organismului de diferite reziduuri.
În plus, ficatul produce bila – un lichid care se depozitează în vezica biliară.

Vezica biliară sau colecist este un organ de mici dimensiuni, aflat sub ficat. Bila care se depozitează în colecist ajută la digestia grăsimilor ce ajung în intestinul subțire. 

Digestia este procesul prin care organismul nostru transformă ceea ce mâncăm în compuși chimici pe care îi recunoaște și îi folosește.Nutrienții majori sunt glucidele (carbohidrați), proteinele și lipidele (grăsimile).

Pentru ca organismul să poată folosi acești nutrienți este necesar să-i descompună în forme pe care le poate asimila. Ceea ce nu-i este necesar, elimină.

Toate organele tubului digestiv participă la acest proces. Fiecare are rolul lui în transformarea alimentelor.

Află mai mult ➡ Digestie și boli digestive: Sfaturi medicale utile

Ce rol are vezica biliara?

Intestinul subțire este împărțit în 3 porțiuni: duoden, jejun și ileon.
Sucurile digestive sunt eliberate în intestinul subțire de către vezica biliară și pancreas.

Aceste sucuri conțin bicarbonat care neutralizează acidul provenit din stomac, enzime – compuși chimici care digeră proteinele, carbohidrații și grăsimile – și bila care ajută la absorbția grăsimilor/lipidelor.

Ficatul este cel care produce bila. Apoi o stochează în vezica biliară pentru a fi eliminată în intestinul subțire la momentul oportun.

Înainte să mâncăm, vezica biliară este plină cu bilă.
La un anumit semnal, vezica biliară eliberează bila în intestinul subțire printr-un canal numit duct biliar.

În intestinul subțire, bila va produce emulsificarea grăsimilor ajunse aici. Acesta este un proces prin care molecule mari de grăsimi devin mult mai mici și mai ușor de absorbit.

După ce mâncăm, vezica biliară rămâne goală, ca un balon dezumflat.

Îndepărtarea vezicii biliare prin intervenție chirurgicală, înseamnă că bila nu mai are unde să se depoziteze între mese.
Se va elimina din ficat direct în intestin; pot apărea mici probleme (absorbția deficitară a lipidelor, diaree), dar, în general, organismul se adaptează ușor.

Află mai mult ➡ Bilirubina crescută și icter: ce boli semnalează?

Ce afecțiuni ale vezicii biliare apar mai frecvent?

1. Litiaza biliară

• cei doi compuși principali ai lichidului biliar – bilirubina și colesterolul – sunt în exces; se formează calculi/pietre prin suprasaturarea bilei cu acești compuși

• dacă pietrele sunt mici, dar blochează canalul de eliminare a bilei în intestin, apare colecistita sau inflamația colecistului.

• dacă blocajul este complet, apare icterul – pielea și sclerele devin galbene datorită creșterii bilirubinei în sânge

• poate fi afectată și funcția pancreasului cu care vezica biliară colaborează la digestie: apare pancreatita, o afecțiune foarte gravă

• dacă pietrele din colecist sunt mari poate fi resimțită durere abdominală, în special în partea dreaptă, sub coaste

Află mai mult ➡ Litiaza biliara sau pietre la fiere: cauze și soluții

2. Colecistita sau inflamația colecistului

Apare în două situații:

  • infecție bacteriană
  • blocarea ductului (canalul) prin care vezica elimină bila în intestin care va duce la creșterea presiunii asupra pereților vezicii

3. Cancerul la vezica biliara

Cancerul de colecist este rar și apare la vârste înaintate. Dar apare de 4-5 ori mai frecvent la cei cu litiază( pietre în colecist). De asemenea, este de 3-5 ori mai frecvent la femei.

Pagina următoare

➡ Colecistita acută sau criza de fiere: ce trebuie să faci?

Fructele goji: beneficii pentru vedere daca le consumam regulat

Servus Med
-
0
Fructele goji: beneficii pentru vedere daca le consumam regulat

Fructele goji uscate consumate de 5 ori pe săptămână pot preveni apariția degenerescenței maculare odată cu îmbătrânirea, potrivit unui studiu recent.

Degenerescența maculară cauzează pierderea vederii la seniori și se estimează că afectează peste 170 mil. de oameni pe glob.

Degenerescența maculară afectează câmpul central al vederii și abilitatea de a citi sau a recunoaște fețele.

Studiul a inclus 13 persoane sănătoase cu vârste cuprinse între 45-65 ani care au consumat 28g de fructe goji zilnic, 5 zile pe săptămână, timp de 90 zile.

Lotul 1 a fost comparat cu lotul 2 de 14 persoane care au consumat suplimente alimentare comerciale, cu efecte asupra vederii.

Constatarea cercetătorilor a fost creșterea semnificativă a pigmenților protectori de la niveul ochiului: luteina și zeaxantina.

Luteina și zeaxantina filtrează lumina albastră nocivă și au efect antioxidant.

”Cu cât mai mare este cantitatea de luteină și zeaxantină la nivelul retinei, cu atât ochiul este mai protejat. Studiul nostru a constatat că și la ochiul normal acești pigmenți pot fi crescuți dacă vom consuma o mică porție din fructele goji uscate”, spune Xiang Li, unul din autori.

Studiul a fost publicat în jurnalul Nutrients.

Ce sunt fructele goji?

Fructele goji aparțin la două specii de arbuști: Lycium Chinense și Lycium barbarum originare în nord-vestul Chinei. Sunt un ingredient obișnuit al supelor chinezești.

În medicina chineză se cunosc efectele lor benefice asupra vederii.

Compușii bioactivi din goji conțin cantități importante de luteină și zeaxantină. În plus, zeaxantina din goji are biodisponibilitate mare, este bine absorbită și utilizată de organism.

⮕ Goji: Valoare nutritivă, Beneficii pentru sănătate și Idei de preparare

Ce este degenerescența maculară?

Degenerescența maculară este o afecțiune care duce la orbire. Apare mai ales după vârsta de 50 ani.

Semnele de alarmă care ne pot avertiza sunt:

  • modificări de vedere percepute în centrul imaginii
  • scăderea vederii colorate
  • pată neagră nou-apărută în centrul imaginii
  • obiectele își modifică forma și dimensiunile
  • liniile drepte par curbe

Acestea pot fi primele semne ale bolii, mai ales dacă ai peste 50 de ani.

Cauzele degenerescenței maculare sunt multifactoriale și includ atât factori genetici, cât și legați de stilul de viață: fumat, dietă, expunere la soare.

Tratamentele actuale pentru degenerescența maculară în stadiu intermediar folosesc suplimente alimentare care conțin vitamina C, E, zinc, cupru, luteină și zeaxantină.

Încă nu se cunoaște un tratament care ar putea fi aplicat în fazele inițiale ale bolii când nu există simptome. Fructele goji uscate, consumate constant, ar putea fi în viitor o variantă terapeutică.

Pagina următoare

⮕ Glaucom: de ce apare și când este urgent să mergi la medic?

Surse

1...123124125...130Pagina 124 din 130
2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă

Cele mai noi

Cele mai citite

Știri

Meniu