∎ Preeclampsie este o complicație frecventă în sarcină care cauzează creșterea tensiunii arteriale și pierdere de proteine în urină ∎ Caracteristic este apariția hipertensiunii în trimestrul II de sarcină, după săptămâna 20 ∎Consecințele preeclampsiei pot fi afecta atât copilul, cât și mama
Când poate să apară preeclampsie?
Au risc mai mare de preeclampsie femeile cu:
hipertensiune înainte de sarcină
vârsta peste 40 și sub 18
obezitate
diabet
prima sarcina
sarcini gemelare
boli cronice înainte de sarcina: lupus, migrena, boli renale, diabet
Deoarece sunt multe mămici care se încadrează la unul sau mai mulți factori de risc, medicul monitorizează tensiunea arterială și proteinele din urină la fiecare control pe parcursul sarcinii.
Este posibilă hipertensiunea în sarcină, fără apariția preeclampsiei. Unele femei au tensiune arterială mare dinaintea sarcinii. Altele dezvoltă hipertensiune în sarcină. În ambele cazuri există risc de a face și preeclampsie. Sarcina trebuie atent monitorizată.
Ce efecte poate avea preeclampsia asupra copilului?
Copilul este afectat în primul rând prin reducerea cantității de sânge care străbate placenta. Și pentru că placenta este principala sursă de hrană a fătului, acesta poate avea tulburări de creștere intrauterină.
Preeclampsia este una din principalele cauze de naștere de feți morți și de naștere prematură.
Ce complicații poate da preeclampsia?
Preeclampsia netratată se poate complica cu eclampsie. Eclampsia este însoțită de convulsii și poate pune în pericol viața mamei și a copilului.
O altă complicație severă este sindromul HELLP cu tulburări hematologice și hepatice. Pericolul este mare atât pentru mamă, cât și pentru copil.
Cum pune medicul diagnosticul de preeclampsie?
Dacă apare hipertensiune în sarcină, medicul va dori să afle dacă este preeclampsie sau altă complicație. Diabetul gestațional se mai poate însoți de hipertensiune.
Preeclampsia = Hipertensiune (peste 140/ 90 mmHg)+ Proteine în urină la gravida de peste 20 săptămâni
Singurul tratament al preeclampsiei este nașterea.
Dacă este prea devreme pentru declanșarea nașterii, medicul poate alege să monitorizeze atent sarcina și să prescrie anumite medicamente și măsuri:
anticonvulsivante
antihipertensive
corticosteroizi
repaus la pat
Întârzierea nașterii este crucială atunci când preeclampsia s-a declanșat în trimestrul II de sarcină. Înainte de săptămâna 23 de sarcină este puțin probabil ca fătul să supraviețuiască.
Medicația reduce simptomele, dar preeclampsia nu se vindecă până când placenta nu este îndepărtată. Și după naștere mămica trebuie urmărită câteva zile în spital.
Bronhopneumonie este un diagnostic de care ne temem. Cum ne dăm seama că o simplă răceală cu tuse și febră evoluează spre pneumonie la copii și adulți?
Bronșita se datorează unei infecții a căilor aeriene – bronșii sau bronhii – care duc aerul spre/de la plămâni.
Înpneumonie apare tot o infecție la nivelul plămânilor, dar care cuprinde săculeții cu aer numiți alveole.
În ambele cazuri, infecția declanșează inflamația căilor aeriene. Apare tusea persistentă, sâcâitoare.
Cum ne dăm seama că este bronhopneumonie?
Simptomele nu sunt totdeauna foarte severe. Contează cauza, vârsta, starea generală de sănătate.
tuse cu spută (de culoare galbenă, verde sau chiar sangvinolentă)
tulburări ale respirației, senzația că nu ajunge aerul inspirat
Bronhopneumonie – cauze
Cauza este infecția contractată pe cale respiratorie și produsă de:
bacterii
virusuri
fungi/ciuperci
Simptomele sunt date de reacția organismului la infecție.
Acesta răspunde cureacția de apărare – inflamația. Se produce edemul stratului de celule din interiorul săculeților alveolari; apoi aceștia se umplu cu puroi; schimburile de O2 și CO2 de care răspunde plămânul, nu se mai fac corespunzător.
O pneumonie se complică frecvent cu un anumit grad de insuficiență respiratorie.
Bronhopneumonia necesită uneori tratament în spital. Dacă este dată de o bacterie se va folosi un antibiotic. Dacă este vorba despre un virus, antibioticul este ineficient, dar există și medicamente antivirale utile uneori.
În paralel:
hidratare corespunzătoare pentru a face secrețiile mai fluide și a le putea elimina
Atenție! Nu sunt recomandate antitusive. Nu există suficiente dovezi științifice că ar îmbunătăți cu ceva evoluția tusei. Tusea, pe de altă parte, ajută la eliminarea secrețiilor purulente.
Evoluția în pneumonie este de câteva săptămâni.Oboseala poate persista chiar și o lună. Imaginea de pe filmul radiologic, care pune diagnosticul, dispare mult după ce simptomele au trecut (aprox. 8 săptămâni).
Tuse cronică sau tuse persistenta este tusea care durează de peste 8 săptămâni. Poate fi tuse seaca sau tuse productiva, iar prelungirea ei în timp poate sugera cauza. Aproximativ 40% din totalul populației se prezintă cu acest simptom la cabinetele medicale.
Elucidarea cauzei necesită uneori colaborarea mai multor specialități: pneumolog, ORL-ist și chiar gastroenterolog.
Mecanismul tusei
Tusea este un reflex de protecție: organismul încearcă să elimine excesul de secreții din arborele respirator sau substanțe toxice.
În tractul respirator se găsesc 3 tipuri principale de receptori, senzori care sesizează anumite modificări și declanșează tusea:
–receptori rapid adaptabili care răspund rapid la stimuli mecanici și chimici: presiune, atingere, fum de țigară, soluții acide/ alcaline, vapori sărați sau cu conținut crescut de amoniac, etc
– receptori lent-adaptabili care nu răspund la stimuli mecanici/ chimici; sunt implicați în realizarea ciclului inspir-expir
– nociceptori sau receptorii fibrelor C care răspund la substanțe eliberate ca urmare a inflamației din tractul respirator
Acești receptori transmit informații către centrul respirator din creier. De la acest centru respirator pornește comanda către tractul respirator și se declanșează tusea.
Tuse cronică: de ce nu trece?
Cauzele care produc 90% din cazurile de tuse cronică sunt:
1. fumatul
Fumatul produce în timp bronșita cronică obstructivă; tusea cronică este simptomul specific și întreruperea fumatului este soluția.
Tusea dispare în aproximativ 4 săptămâni de la întreruperea fumatului.
Medicamentele din categoria inhibitorilor de enzimă de conversie( ACE) (enalapril, captopril ș.a.) sunt implicate frecvent.
Una din 5 persoane care utilizează antihipertensive din această categorie poate avea ca efect secundar tusea, pe lângă durere de cap, amețeală și oboseală.
Tusea dispare în aproximativ 2 săptămâni de la întreruperea medicamentelor din această categorie.
3. rinosinuzita cronică
Secrețiile nazale se scurg în faringe și creează permanent necesitatea drenării acestor secreții, nevoia persoanelor de a-și curăța gâtul.
Este una dintre cauzele cele mai frecvente de tuse. Chiar dacă persoanele nu descriu și nu leagă apariția tusei de secrețiile ce se scurg în spatele nasului. Acestea sunt permanenții iritanți ai căilor respiratorii și generatori de tuse.
Cauzele rinitei și sinuzitei sunt numeroase : alergice, non-alergice sau infecțioase. Uneori poate apărea datorită unor anomalii anatomice.
Inflamația de la nivelul căilor nazale se extinde la tot tractul respirator și tratarea rinosinuzitei va reduce și inflamația din căile respiratorii, cu dispariția tusei.
Căile aeriene se îngustează și reacționează la diverși stimuli numiți trigger: polen, fum, praf, vreme rece, chiar și efort fizic. Tusea se exacerbează la contactul cu acești factori declanșatori. De asemenea, specifică este exacerbarea tusei pe timpul nopții.
Tusea este însoțită de wheezing: un sunet tip șuierat care apare în timpul expirului.
Dacătratamentul specific de astm nu duce la dispariția tusei, medicul trebuie să investigheze atent și să găsească altă cauză care produce tusea. Înseamnă că nu astmul este de vină.
Secreția gastrică de acid clorhidric refluează din stomac în esofag și urcă spre corzile vocale declanșând tusea, pe lângă senzația de arsuri gastrice/ arsuri pe piept.
Refluxul secrețiilor gastrice poate ajunge în gură și apare senzația de ”gust metalic”; dar și în nas cu rinoree/ rinită.
Lichidul de reflux ajuns la nivelul urechii prin trompa lui Eustachio generează simptome de tipul durere și tinitus (țiuituri în urechi)
Pe de altă parte, tusea persistentă accentuează refluxul gastroesofagian și se creează un cerc vicios.
Tratarea bolii de reflux gastro-esofagian întrerupe acest cerc vicios.
Această afecțiune explică 13-33% din cazurile de tuse.
Modificările observate în tractul respirator sunt asemănătoare celor din astm, doar că nu există factorii declanșatori specifici astmului (praf, polen, alergeni) și nici nu apare obstrucția exagerată a căilor aeriene.
Acest tip de tuse răspunde foarte bine la corticosteroizi inhalatori.
Bufeurile sunt simptome neplăcute pentru femeile la menopauză. Un studiu recent a constatat că dieta low-fat, săracă în grăsimi, bazată pe consumul de fructe și legume și care include și soia reduce substanțial intensitatea bufeurilor.
Menopauza este diagnosticată când ciclul menstrual s-a oprit de cel puțin 1 an și ovarele nu mai produc estrogeni.
Unele femei nu au simptome semnificative la menopauză. La altele apar bufeurile, transpirațiile nocturne, schimbările de dispoziție psihică și incapacitatea de concentrare.
Bufeurile sunt însoțite de senzația de căldură, înroșirea feței și anxietate. Sunt fenomene de scurtă durată (minute), dar extrem de supărătoare. Mai ales dacă sunt frecvente.
Terapia hormonală este una din metodele de a scăpa de bufeuri. Aportul de estrogeni este eficient, dar are unele riscuri pe termen lung.
Estrogenii cresc riscul de tromboze (cheaguri sanguine), accident vascular, cancer de sân sau cancer uterin, mai ales dacă sunt administrați perioade îndelungate.
De aceea, cercetările se orientează către alte tipuri de remedii pentru bufeuri și celelalte simptome de menopauză.
Bufeurile și dieta low-fat: cum s-a desfășurat studiul?
În studiu au fost incluse 38 de femei la menopauză care prezentau bufeuri de cel puțin 2 ori/ zi. Acestea au aderat la o dietă low-fat, cu grăsimi puține și vegan, timp de 12 săptămâni.
Au fost reduse la minimum grăsimile, inclusiv cele provenite din uleiuri vegetale, nuci și semințe sau avocado. Dar dieta a inclus teci de soia cel puțin 1/2 cană pe zi.
Lotul de studiu a fost comparat cu altul cuprinzând femei la menopauză, dar care nu au urmat o dietă specială.
Ce este dieta low-fat?
Dieta low-fat sau săracă în grăsimi este regimul alimentar în care sub 30% din caloriile consumate într-o zi provin din grăsimi.
Exită și varianta very low-fat în care 10-15% din caloriile zilnice provin din grăsimi.
Se pot consuma: fructe și legume (mai puțin avocado și măsline, bogate în uleiuri), cereale integrale, leguminoase, lactate degresate și carne slabă sau pește.
Ce înseamnă dieta vegan?
În dieta vegan sunt excluse produsele de origine animală: carne, pește și fructe de mare, ouă, lactate.
Sunt incluse: legume, fructe, cereale, nuci și semințe, produse din soia, uleiuri vegetale.
frecvența bufeurilor moderat-severe a scăzut cu 84%
Modificările de dietă au redus substanțial bufeurile intense, supărătoare și au îmbunătățit astfel calitatea somnului de noapte.
Neal D. Barnard, unul din cercetătorii implicați, crede că pentru reducerea bufeurilor este ideală combinația: grăsimi puține, fructe și legume multe care să includă și soia.
De asemenea, dieta a fost vegană. ”Se știe demult că dieta vegană low-fat are efect de reglare hormonală”, spune Barnard. În acest caz, dieta favorizează funcționarea microbiomului care la rândul său activează izoflavonele din tecile de soia.
Izoflavonele sunt parte a unui grup de substanțe chimice care se găsesc în plante și care se numesc fitoestrogeni. Bacteriile din intestin acționează asupra tecilor de soia și activează izoflavonele.
Odată absorbite în circulație, izoflavonele se leagă de aceeași receptori de care se leagă în mod normal și estrogenii. Astfel, izoflavonele mimează acțiunea estrogenilor și corectează parțial efectele deficitului de estrogeni.
Dezavantajul metodei testată în studiu pentru reducerea bufeurilor este dificultatea de a adera la acest tip de dietă pentru perioade foarte lungi de timp.
În schimb, dieta poate fi modificată progresiv după vârsta de 50 de ani, având în vedere că un consum moderat de grăsimi animale și abundența de fructe și legume are efecte benefice și asupra sistemului cardiovascular.
Dezvoltarea copilului la 1 luna presupune atingerea unor praguri de creștere, dezvoltare motorie și senzitivă. Simultan evoluează și obiceiurile alimentare, somnul și comunicarea. Copilul la 1 luna descoperă o lume nouă prin intermediul simțurilor. La ce să fim atenți?
Cum comunică un copil la 1 luna?
Principalul mod de comunicare este plânsul. Specialiștii pediatri ne asigură că este normal pentru un copil de 1 lună să plângă până la 3 ore/zi. Este modul lui de a spune: ”Mi-e foame!” sau ”Sunt obosit!”. Cu timpul înveți cum poți să-l împaci. Dacă totuși nu reușești, mai trebuie să știi că poate plânge și din cauza colicilor sau a altei probleme medicale. Sfatul pediatrului este binevenit.
Cât trebuie să crească într-o lună?
Majoritatea copiilor pierd, în primele 5 zile după naștere,1/10 din greutatea cu care s-au născut; recuperează pierderea în următoarele 5 zile. Ulterior:
∎ media cu care crește în greutate un nou-născut este de 20-30g/ zi sau un câștig de 900g în prima lună față de greutatea la naștere. ∎ crește în înălțime aproximativ 4,5-5 cm în prima lună ∎ băieții au tendința de a crește un pic mai mult în înălțime și greutate decât fetele
Ce mișcări poate face copilul la 1 luna?
Sistemul nervos nu este complet dezvoltat, dar copilul poate face destul de multe mișcări. Se naște cu unele reflexe; de exemplu: reflexul de supt Repede după naștere este capabil să preia sânul matern pentru a se hrăni.
Dacă pui un deget în palma copilului vei observa că strînge pumnul; este tot un reflex, chiar dacă tati se bucură crezând că fiul său îl salută
Are deja reflexul de mers: dacă-l susții pe o suprafață solidă va avea reflexul să pășească
Alte mișcări normale până la 1 luna:
∎ deplasează capul într-o parte și alta când stă pe burtă ∎ își aduce mâinile la nivelul gurii și al ochilor ∎ capul cade pe spate dacă nu-l susținem ∎ când tresare, deschide brusc ambele brațe și împinge din picioare
Ce vede și ce aude copilul la 1 luna?
∎ focusează privirea la 20-30 cm (îți vede fața atunci când te apropii la această distanță) ∎ ochii se mișcă și uneori privește cruciș când încearcă să focusese privirea pe ceva; acest lucru nu mai este normal dincolo de 3-4 luni și ar trebui semnalat medicului pediatru ∎ preferă contraste de culori sau alb-negru (pentru că sunt mai ușor de perceput) ∎ preferă să vadă fețe umane mai mult decât orice altceva ∎ auzul este dezvoltat complet ∎ recunoaște unele sunete, în special vocea părinților pe care a auzit-o încă din perioada intrauterină ∎ uneori se întoarce după sunete și voci ∎ agreează sunetele înalte, subțiri (deci nu este deranjat deloc atunci când bunica își subțiază glasul și îi vorbește cu voce copilărească!)
Mirosul, gustul și atingerile: Ce preferințe are copilul la 1 lună?
∎ preferă gusturi și mirosuri dulci ∎ evită gusturi și mirosuri acide și amărui ∎ recunoaște aroma laptelui matern
Asta înseamnă că va inspira adânc dacă simte aroma de lapte, vanilie, banane, dar va întoarce capul la mirosul de oțet sau alcool.
∎ preferă atingerea de materiale moi (atenție la materialele alese pentru pătuț sau cărucior) ∎ nu-i place să-l luăm brusc în brațe, să facem mișcări bruște cu el în brațe; dacă o facem intră în ofensivă și probabil va plânge ∎ se calmează dacă îl ridicăm încet și-l strângem în brațe; primește astfel mesajele noastre de afecțiune și iubire cu mult înainte de a înțelege cuvinte
Tips
copilul iubește atigerile pielii: stângerile în brațe, masajul ușor îl fac să se simtă confortabil și iubit
execută mișcări de bicicletă ale picioarelor copilului câteva minute/ zi; acestea îl vor pregăti pentru mers
Cât trebuie să doarmă în mod normal copilul la 1 lună?
∎ nou-născutul doarme cam 15-16 ore/ zi în mod normal ∎ programul de somn este dezordonat ∎ durata somnului REM este mai lungă decât a somnului profund non-REM; de aceea, se trezesc ușor în primele săptămâni
Copilul nu are încă ajustat ritmul circadian (ciclul noapte-zi). Dacă desfășurăm activitățile toate în curul zilei, iar noaptea menținem liniștea și întunericul, copilul se va adapta mai ușor ciclului noapte-zi.
Când trebuie să considerăm că sunt probleme de dezvoltare?
Dacă observăm unele din semnele de mai jos, atunci trebuie să anunțăm medicul pediatru.
∎ suge greu la sân și se alimentează lent ∎ nu clipește când apare o lumină puternică ∎ nu urmărește un obiect pe care îl mișcăm dreata-stânga ∎ rar mișcă mâinile și picioarele, pare rigid ∎ membrele par extrem de moi, flasce ∎ mandibula tremură constant, nu doar când copilul plânge ∎ copilul nu răspunde la sunete înalte
Sfatul de a începe diversificarea alimentației bebelușului la 4-6 luni nu este arbitrar. Până la 6 luni, laptele matern sau formulele de lapte praf aduc toți nutrienții necesari. Chiar dacă începi mai devreme să oferi copilului alimente solide, acestea nu pot înlocui laptele.
Primul contact cu alimentele solide e parte a procesului de învățare. Are rol experimental. Nu este absolut necesar pentru a acoperi necesarul de calorii al copilului.
Diversificarea alimentației începe când sunt deja depășite unele din pragurile de dezvoltare. De obicei la 6 luni sunt atinse aceste praguri. Dar poți urmări și tu dacă micuțul face progrese mai rapid.
Ce praguri de dezvoltare fizică sunt necesare ca să fii sigură că e timpul pentru diversificare?
Își ține capul ridicat. Chiar dacă unii bebeluși își pot ține foarte devreme capul ridicat, de obicei durează 3-4 luni să poată face acest lucru pentru o perioadă suficient de lungă.
Stă bine în șezut. De obicei la 6 luni copiii reușesc să stea bine pe scaun. Dar oricum scăunelele special destinate bebelușilor au și posibilități de susținere lateral și în spate.
Greutatea. Ca regulă generală, copilul poate trece la alimente solide când și-a dublat greutatea de la naștere sau când are minimum 6,5 kg.
Crește interesul pentru alimente. Pe la 4-6 luni, copilul începe să-și arate interesul pentru ceea ce mănânci tu. Poate încerca să ia din farfuria ta sau să apuce cu mânuța ceea ce mănânci tu.
Reflexele. Un copil care încearcă să împingă alimentele afară cu limba nu este pregătit pentru diversificarea alimentatiei. Nu este pregătit să înghită altceva decât lichide.
Digestia. Copilul are un sistem digestiv incomplet maturizat care nu produce toate enzimele necesare digestiei. În jurul vârstei de 4 luni bebelușul începe să producă aceste enzime.
În decurs de câteva luni de la începerea diversificării, alimentația copilului va trebui să conțină toate grupele alimentare, pe lângă laptele matern sau formula de lapte praf.
1. alimentele trebuie pasate pentru a preveni înecarea copilului Pregătește supe și piureuri cu consistența un pic mai groasă decât a laptelui. Ceea ce rămâne pe spatele linguriței după ce ai mestecat mâncarea trebuie să curgă. Un robot de bucătărie este foarte util pentru a pasa suficient alimentele. Mâncarea nu trebuie să conțină bucăți de alimente.
2. se introduce un singur aliment o dată Poți alege să începi cu orice grupă alimentară, dar se introduce un singur aliment nou o dată la 3-5 zile. Trebuie să ai timp să observi reacțiile copilului la alimentul nou introdus.
Cei mai mulți experți recomandă să se înceapă cu cereale de orez ca prim aliment. Cerealele de orez pot fi mărunțite suficient, nu sunt alergenice și sunt simplu de digerat de către copil.
Cei mai mulți părinți au rezerve legate de faptul că cerealele de orez pot fi contaminate cu pesticide.
O altă variantă este să începi cu fructe și legume. Pere, sos de mere, piersici, banane, cartofi, cartofi dulci, morcovi, avocado sunt câteva variante.
3. ai grijă să incluzi alimente bogate în fier și zinc cum sunt carnea și cerealele îmbogățite cu fier Sunt dovezi științifice că laptele nu mai acoperă necesarul de proteine, fier și zinc dincolo de 6 luni. Nici chiar laptele matern. Acești nutrienți sunt esențiali pentru dezvoltarea fizică și cognitivă, dar și pentru integritatea sistemului imunitar.
Diversificarea alimentației presupune răbdare și observare atentă a comportamentului copilului
4. nu există dovezi că evitarea introducerii unor alimente dincolo de 6 luni ar preveni alergiile alimentare Este vorba despre ouă, soia, produse pe bază de alune, pește. Totuși, dacă copilul are eczemă severă este recomandabil să vă sfătuiți cu medicul în ceea ce privește introducerea oului și a produselor pe bază de alune.
5. nu există dovezi că bebelușul va refuza legumele dacă introduci mai întâi fructele Circulă ideea că dacă vei oferi mai întâi fructe, copilul se va obișnui cu gustul dulce și va refuza legumele nedulci. Este nedovedit științific. Ține mai degrabă de tactul părintelui atunci când oferă un aliment nou.
6. dacă începi diversificarea cu preparate pentru bebeluși din magazin Verifică eticheta pentru a nu conține mai mult de un tip de aliment. Verifică cerealele să fie îmbogățite cu fier.
7. un aliment nou trebuie prezentat de minimum 15 ori până ce va fi acceptat Nu te grăbi să tragi concluzia că nu-i place un aliment. Ai răbdare când introduci un aliment nou. Mesele în familie în care și ceilalți membri consumă acel aliment ajută copilul să nu devină mofturos la mâncare pe viitor.
8. nu este necesar să încălzești mâncarea copilului în această etapă Regula este că dacă tu mănânci un preparat încălzit (de exemplu cartofii), pentru copil trebuie să fie doar puțin călduț.
9. copilul sănătos nu necesită aport de apă peste ceea ce aduce laptele Se consideră că un copil este suficient hidratat prin aportul de lapte. Dar odată cu introducerea alimentelor solide poți să-i oferi câte o gură de apă. Cam o cană (240ml) într-o zi. Apa este necesară mai ales dacă afară este foarte cald.
Laptele matern este cea mai recomandată sursă de nutrienți până la 6 luni- 1an
10. bebelușii nu au nevoie de suc Până la 12 luni nu oferi suc copilului. Nici suc de fructe 100% preparat în casă. După 1 an până la 3 ani poți oferi suc de fructe 100%, dar maximum 120 ml/ zi. Folosește cana pentru a-i da suc, nu sticla de lapte. Sucul de fructe scade apetitul și poate duce la un aport insuficient de alți nutrienți. În plus, poate fi responsabil de iritația la scutec și diaree.
11. zahărul adăugat este interzis până la vârsta de 2 ani De la naștere și până la 2 ani este o perioadă cu necesar mare de calorii, dar și de nutrienți. Copiii mănâncă însă cantități mici de alimente. Dacă se vor sătura consumând alimente și băuturi cu zahăr adăugat, se cheamă că au consumat ”calorii goale”, fără substanțe nutritive.
12. se schimbă aspectul scaunului Odată cu diversificarea alimentației scaunul devine mai solid și culoarea este variabilă. Uneori apare constipația. Adăugarea unor alimente bogate în uleiuri cum este avocado ușurează eliminarea materiilor fecale.
Dacă dimpotrivă scaunul este moale, apos, plin de mucus după ce ai introdus un aliment, poate însemna că tractul digestiv este iritat. Sfătuiește-te cu medicul pediatru pentru a ști cum să procedezi corect.
Sindromul de tunel carpian este una dintre situațiile în care apare durere de mana și degete. Este provocat de presiunea excesivă suportată de nervul median ce trece pe la nivelul încheieturii mâinii.
În afară de durere la încheietura mâinii și în degete, mai sunt și alte semne specifice:
amorțeala mâinii și a degetelor (sunt afectate: degetul mare, arătătorul și degetul mijlociu)
înțepături și furnicături la nivelul mâinii și degetelor
slăbiciune a degetului mare și dificultatea de a prinde obiecte între degete
scăparea obiectelor din mână
dificultatea de a mânui obiecte mici
Simptomele pot să apară și să dispară, la început. Se agravează în cursul nopții.
Durere de mana poate fi resimțită și în antebraț, dar, dacă se extinde mai mult, către umăr și gât, este vorba despre altceva decât tunelul carpian. Medicul va lămuri situația.
Apar și tulburări de sensibilitate: mâna afectată poate să nu simtă senzația de cald/ rece la fel ca cealaltă mână.
Pot fi și diferențe de culoare a pielii, între cele două mâini.
Sindromul de tunel carpian apare, de obicei, după mișcări repetitive: lucrul la tastatura computerului, grădinărit, croșetat, pictat, lovituri repetitive cu ciocanul etc. Ne putem trata singuri, dar poate dura câteva luni să scăpăm de durere.
Cum ne dăm seama că este vorba despre tunel carpian?
Putem să efectuăm singuri două teste simple care ne pot confirma că este vorba de sindrom de tunel carpian.
Test Phalen:
– ne așezăm pe scaun – poziționăm mâinile ca în figura de mai jos – păstrăm poziția 60 sec – dacă apare durerea pe care o simțim de obicei în mâini și cele 3 degete sau senzație de înțepături și amorțeală, se confirmă diagnosticul de sindrom de tunel carpian
Test Tinel
– ne așezăm pe scaun – palpăm ariculația mâinii bolnave cu mâna sănătoasă, ca în figura de mai jos – apariția înțepăturilor sau a unei senzații de curent electric sau chiar a durerii, confirmă diagnosticul
Ce putem face singuri pentru durerea de mana și degete?
Este indicat să aplicăm simultan următoarele măsuri:
1. Imobilizarea mâinii în poziție neutră sau în ușoară extensie
Imobilizarea este nocturnă sau pe tot parcursul a 24 ore, cu ajutorul unei orteze (fig 2).
– metoda se practică, de obicei, pentru 3-6 săptămâni. Dacă situația nu se îmbunătățește în 6 săptămâni, este puțin probabil ca imobilizarea să mai fie de ajutor
2. Exerciții fizice
Nu s-au dovedit eficiente niciun fel de exerciții fizice și nici masajul.
Se vor evita sporturi care implică solicitarea articulației mâinii: mersul pe bicicletă, de exemplu.
Se vor evita mișcările repetitive ale încheieturii mâinii.
3. Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
Dintre AINS, ketoprofenul s-a dovedit cel mai eficient.
Se utilizează pentru 1-2 săptămâni, cu atenție la efectele secundare dacă ne găsim între persoanele cu risc.
Se folosesc și naproxen, diclofenac, ibuprofen, indometacin sau celebrex.
Dacă la nivelul articulației există și edem, diureticele îl pot reduce. Se folosește hidroclorotiazida, dar nu fără acordul unui medic ce cunoaște și celelalte afecțiuni pe care le avem.
5. Terapia durerii prin alternanță cald-rece
Se folosesc alternativ, câte 10-20 min, comprese calde sau reci.
Ce poate face medicul în plus?
1.Injectare de corticosteroizi la nivelul articulației
• se injectează o substanță numită metilprednisolon
• evoluția ulterioară este favorabilă; 33% din persoane nu necesită reinjectare și nu mai raportează reapariția simptomelor
• manopera poate fi efectuată de către un specialist în terapia durerii (medic anestezist) sau de către medicul ortoped care a stabilit diagnosticul.
2.Intervenția chirurgicală
• este practicată de către medicul ortoped, dacă celelalte metode de tratament descrise anterior au eșuat
• operația se practică în anestezie regională sau locală, are o durată scurtă (aprox. 20 min) și nu pune probleme mari de recuperare postoperatorie.
In cura de slabire metabolismul necesită o perioadă de adaptare dacă vrem ca rezultatele să persiste timp îndelungat. Sunt rezultatele unui studiu recent publicat în jurnalul Obesity.
Adaptarea metabolismului presupune o diminuare a metabolismului ca răspuns la pierderea în greutate.
În studiu au fost incluse 65 de femei tinere sau de vârstă medie, supraponderale, care au urmat diete de slăbit cu 800 cal/ zi timp de 66-252 zile.
Targetul a fost reducerea indicelui de masă corporală BMI sub 25.
Cercetătorii au observat că timpul necesar adaptării metabolismului la scăderea în greutate ar putea fi de vină pentru faptul că inițial se pierd rapid kg, dar ulterior mai greu.
De asemenea, tot adaptarea metabolică ar putea explica recâștigarea greutății când oprim dieta.
Vestea bună este că deși procesul de adaptare metabolică încetinește pierderea în greutate, dacă reușim să menținem dieta suficient de mult timp încât greutatea să se stabilizeze, atunci metabolismul se adaptează la noua balanță energetică. Adaptarea ne ajută să nu mai recâștigăm kg pierdute.
16% pierdere în greutate după 5 luni de cura de slabire cu 800 cal/ zi
Studiul a urmărit să investigheze în ce măsură adaptarea metabolică este vinovată pentru faptul că durează mult să se atingă targetul de scădere în greutate.
Participantele la studiu au avut vârste cuprinse între 20-41 ani și indice de masă corporală BMI peste 28.
Ele au urmat o dietă cu 800 cal/ zi dintre care: 20-22% grăsimi, 20-22% proteine și 56-58% carbohidrați.
În medie scăderea în greutate la femeile care au fost compliante la dietă a fost de 12,5kg, respectiv 16% în 155 zile.
Adaptarea metabolică a fost estimată la 4 săptămâni după ce s-a atins obiectivul de scădere în greutate. Și s-a constatat că necesitățile metabolice au scăzut.
Rata metabolismului bazal, adică cheltuielile energetice obligatorii ale organismului, a scăzut cu 46 kcal față de cât se aștepta pentru noua greutate.
Datele sunt confirmate la femei și mai ales în perioada de premenopauză.
Nu pot fi considerate valabile deocamdată pentru bărbați și nici pentru persoane în vârstă.
Concluziile studiului actual ”aduc dovezi despre faptul că fiziologia dă înapoi când oamenii se străduiesc să slăbească”, spune David B. Sarwer, unul din cercetători.
Prima condiție să reușești este să începi o dietă de slabit
Complianța la adoptarea unei diete este prima condiție ca să slăbești. Iar a doua este să nu te dai bătut, să persiști până ce are loc adaptarea metabolică dacă vrei să se mențină rezultatele.
Efortul merită dacă iei în considerare că o scădere în greutate cu numai 5% reduce semnificativ riscul de afecțiuni asociate cu obezitatea.
Te-ai întrebat vreodată de ce ți-e somn în orele în care ar trebui să fii treaz sau de ce îți este așa de greu să te concentrezi pe tot parcursul zilei?
Când suntem somnoroși ne gândim imediat că o cafea ar fi soluția. Și că acesta ar fi singurul mod în care ne-am putea reveni.
Dar dacă nu este așa? Cum ar fi dacă am afla că toți suntem înzestrați cu capacitatea de a performa, de a fi motivați și productivi, fără adaosul niciunui stimulent. Și că, pentru asta, nu avem nevoie decât de puțină voință pentru a ne schimba obiceiurile legate de somn.
Somnul: ce se întâmplă în creier când dormim?
Cartea lui Matthew Walker„Why we sleep?” (tradusă în română cu titlul „Despre somn”) analizează beneficiile somnului pentru procesul de învățare și, în general, pentru creșterea productivității.
Dacă v-aș spune că există un medicament care vă poate ajuta să învățați mai mult și mai rapid, care simultan vă prelungește durata de viață, previne bolile cardiace, demența Alzheimer, anxietatea și cancerul, e foarte probabil că ați da fuga la farmacie să-l cumpărați.
Ei bine, Matthew Walker ne convinge în cartea sa că există un asemenea medicament minune, dar nu trebuie mers la farmacie după el. E gratis. Este SOMNUL.
Trebuie doar să preluăm controlul acestui proces natural pentru a avea toate beneficiile de mai sus.
Matthew Walker este o autoritate în domeniul cercetărilor moderne asupra somnului. Potrivit lui, un program regulat de 8-9 ore de somn zilnic ne va aduce toate avantajele promise.
În schimb, noi alegem să ne limităm somnul și facem asta constant crezând că vom câștiga timp pentru una sau alta din activitățile noastre. Deprivarea de somn are efecte dezastruoase. Atât de mari, încât Guiness Book nu mai ia în considerare nicio performanță legată de numărul de ore în care putem sta treji.
Lipsa somnului este legată de afecțiuni psihice și psihiatrice ca boala Alzheimer, anxietatea, depresia, tulburările bipolare, dar și de apariția accidentului vascular sau de mecanismele subtile aledurerii cronice.
În plus, deprivarea de somn te face să te simți amețit, neproductiv, incapabil. Citindu-l pe Walker, am realizat ce bine ar fi fost să fi știut mai demult toată argumentația lui fundamentată științifică.
Experiența personală
Obișnuiam mai demult, să consider somnul o totală pierdere de timp și să reduc cât de mult posibil orele de somn. În timpul facultății mă culcam foarte târziu și mă străduiam să mă scol cât mai devreme. Reușeam să fac acest lucru când se apropia deadlineul unei lucrări sau când aveam cursuri la prima oră. Obiceiul acesta m-a făcut totuși mai puțin productiv, motivat și mulțumit decât mă așteptam.
Cartea lui Matthew Walkera schimbat total felul în care vedeam lucrurile. Și sper să schimbe și modul în care procedați voi.
Am realizat că îmi ”autotratam” lipsa de somn cu cofeină. Așa că am decis să-mi schimb total programul de somn. Mă culc la ora 23.00 de două săptămâni și efectele sunt vizibile. Mă simt permanent fresh, în formă și sunt mult mai eficient în ceea ce fac. Asta mi-a amintit de ultimii 2 ani de liceu, perioada cea mai disciplinată din viața mea și care a contribuit la reușita la Cambridge University.
SOMNUL: ce se întâmplă în creier când dormim?
Cum aduce somnul atâtea beneficii?
Autorul atrage atenția că somnul este o perioadă plină de evenimente, deși, fizic vorbind, suntem aproape comatoși.
Somnul nu este absența stării de trezire. Este mult mai mult de atât. … somnul nostru de noapte include o serie de etape complexe, metabolic active și comandate deliberat ~ Matthew Walker
Unul dintre procesele care se desfășoară în creier în timpul somnului este crucial pentru procesul de învățare și pentru formarea memoriei de lungă durată. În timpul zilei acumulăm constant informații și partea creierului unde le așezăm se numește hipocamp. Totuși, hipocampul are o capacitate limitată de depozitare, asemănător memoriei RAM a unui computer.
În timpul somnului, informațiile stocate în hipocamp sunt transferate scoarței cerebrale (cortex) care are o mult mai largă suprafață de depozitare de pus la dispoziție. Continuând comparația, cortexul este, mai degrabă, corespondentul memoriei hard a calculatorului.
Adevărul acestor afirmații a fost testat cu ajutorul somnului scurt de la amiază, după o ședință de învățare. Participanții la studiu care au dormit după ședința de învățare de dimineață au avut performanțe cu 20% mai bune în cursul după-amiezii. Asta pentru că hipocampul ”s-a golit”, a dat un refreash și a fost loc pentru noi informații.
Și somnul de noapte, de după o zi de învățat este foarte important. Are loc așa-numitul proces de consolidare; este ca și cum apeși butonul ”save” al tastaturii când vrei să nu pierzi o informație nouă.
Somnul: ce se întâmplă în creier când dormim?
Ce putem face pentru a dormi mai bine?
1.Creează un orar de somn pe care să îl respecți
Oamenii sunt creaturi dependente de obiceiuri. Vom constata repede că obiceiul de a adormi și a ne trezi la aceeași oră ne va ajuta și să adormim repede și să ne trezim la timp?
Efectul orarului fix de somn este cu atât mai puternic, cu cât ținem cont și de ritmul circadian natural al organismului nostru. Oamenii sunt ființe diurne, deci este natural ca atunci când se întunecă, să adormim. Nucleul suprachiasmatic al glandei pineale secretă melatonina atunci când luminozitatea scade. Acest hormon circulă odată cu sângele nostru și dă stingerea.
Este ideal ca orarul nostru de somn să se suprapună cu acțiunea melatoninei. Cu alte cuvinte, când melatonina dă stingerea, noi să fim deja în pat.
2.Exercițiile fizice după amiaza te vor ajuta să dormi mai bine
După amiaza, dar nu în ultimele 3 ore înainte de culcare. Dacă faci sport prea aproape de ora de culcare, capacitatea de a adormi va fi afectată.
3.Mănâncă puțin seara
Mesele de seară trebuie să fie ușoare și servite cu mai mult de o oră înainte de a merge la somn. O masă copioasă va ține sistemul digestiv ocupat și te va împiedica să dormi.
4.Nu te mai gândi deloc la problemele de peste zi și nu mai privi niciun ecran seara târziu
Calmul, activitățile relaxante, cum ar fi o baie caldă, meditația, un ceai aromat sau o carte bună, vor spune creierului tău că e timpul să meargă la culcare și te vor ajuta să adormi.
Somnul: ce se întâmplă în creier
5.Pune telefonul departe de pat
În felul acesta nici nu vei fi tentat să tot verifici mesajele, nici nu vei ajunge la el dimineață pentru a opri alarma.
Vei constata însă că disciplinând programul de somn, nici nu vei mai avea nevoie de alarmă.
6.Evită cafeina în partea a doua a zilei
Cafeina (conținută în cafea, dar și în ceai sau ciocolată) blochează receptorii din creier pe care ar trebui să acționeze substanțele ce ne induc somnul. Receptorii fiind blocați, creierul nu va putea răspunde la comanda de somn, așa cum explică Matthew Walker.
7.Cafeina persistă timp îndelungat în sânge
Timpul de înjumătățire (timpul necesar pentru a elimina 50% din cantitatea de cafeină) este de 5-7 ore. Asta înseamnă că dacă bei o cafea la ora 14.00 ( aproximativ 60-130 mg cafeină), la ora 21.00 încă ai în sânge o jumătate de cafea neeliminată.
Așa că, dacă ești dependent de cafea pentru a te simți în formă după amiaza, încearcă o mică pauză de somn (20 min sunt suficiente) sau un pic de mișcare pentru a te revigora.
Dacă ai ajuns până aici, sper că te-am convins să-ți schimbi programul de somn sau măcar să citeșticartea lui Matthew Walker – „Despre somn”. Mai ales că are un capitol extrem de interesant despre vise pe care nu l-am atins în articol.
Aportul de calciu este important pentru sănătatea oaselor pe tot parcursul vieții. Dieta trebuie să fie sursa principală de calciu.Pentru perioade scurte, când alimentația este necorespunzătoare, se poate apela la suplimente alimentare cu calciu.
Dar, înainte de asta, trebuie să ne asigurăm că știm cât calciu este necesar. Și care sunt avantajele și dezavantajele folosirii suplimentelor.
Calciul este necesar pentru a avea oase sănătoase. Mușchii, inima și fibrele nervoase îl folosesc, de asemenea, pentru a funcționa normal.
Unele studii susțin că, împreună cu vitamina D, calciul ar putea avea și alte efecte benefice: protecția împotriva cancerului, diabetului și hipertensiunii.
Nu sunt încă dovedite clar aceste efecte; atenție la ce citiți și de unde vă informați; medicul de familie este primul specialist la care putem adresa întrebări când ne hotărâm să luăm suplimente alimentare de orice fel.
Calciul insuficient în organism poate avea unele consecințe:
copiii nu ating înălțimea corespunzătoare la vârsta adultă
♦ suplimentele cu Ca: NU trebuie utilizate decât dacă dieta nu este adecvată și aportul de calciu nu e suficient.
♦ aportul de Ca pe care îl aduce dieta zilnică obișnuită este de 500-800 mg/zi.
♦ suplimentele cu Ca ar trebui să aducă încă 600 mg/zi, pentru a ajunge la aportul necesar de 1200 mg/zi.
♦ cu excepția celor care au hipoparatiroidie (funcționare deficitară a glandelor paratiroide), restul oamenilor pot consuma Ca 1500 mg/zi fără să se expună la riscuri.
♦ cu o decadă în urmă s-a ridicat suspiciunea efectelor negative ale calciului asupra cordului, dar acestea nu s-au confirmat.
♦ precauție se recomandă celor care au boli de rinichi și, în special, litiază renală; la aceștia crește riscul de a face pietre la rinichi (litiaza renală).
Bine de știut: Excesul de calciu nu asigură o protecție în plus pentru oasele noastre.
Cine ar trebui să ia în considerare suplimentele cu calciu?
Aportul zilnic de Ca poate să nu fie suficient în caz de:
boli intestinale ( boli inflamatorii intestinale, boala celiacă), în care este afectată absorbția de Ca
Ce tipuri de suplimente cu calciu avem la dispoziție?
Suplimentele cu Ca diferă în funcție de cantitatea de calciu/ tabletă:
carbonat de Ca cu 40% calciu elemental
citrat de Ca cu 21% calciu elemental
gluconat de Ca cu 9% calciu elemental
lactat de Ca cu 13% calciu elemental
Care sunt criteriile în funcție de care alegem suplimentele?
♦ cantitatea per tabletă numită calciu elemental; acesta este cel pe care organismul ar trebui să-l absoarbă și să-l utilizeze.
Exemplu: o tabletă de 1250 mg carbonat de calciu cu 21% Ca elemental, aduce un aport de 500 mg Ca elemental.
♦ celelalte medicamente pe care le luăm
Suplimentele cu Ca pot interacționa cu multe medicamente, inclusiv unele medicamente antihipertensive, hormoni tiroidieni, blocante de Ca, antibiotice, și altele. Colaborați cu medicul când alegeți suplimentul.
♦ tolerabilitatea
Suplimentele cu Ca pot provoca balonare, constipație, flatulență. Carbonatul de Ca este cel mai constipant. Trebuie testat care dintre suplimente este mai bine tolerat.
♦ absorbția
Citratul de Ca este forma care se absoarbe cel mai bine la cei cu boli inflamatorii intestinale (boala Crohn, colita ulcerativă) și alte afecțiuni cu absorbție intestinală deficitară.
Calciul se absoarbe bine dacă este administrat în cantități mici – sub 500 mg – și în timpul meselor.
