Acasă Blog Pagina 117

Rulada cu cremă de lămâie și migdale

Rulada cu cremă de lămâie este o varianta de rulada meringue. Este un desert simplu și aspectuos.

Blatul de bezea și crema de lămâie aduc gustul dulce acrișor. Migdalele vin cu aroma de prăjit. Dar pot fi foarte bine înlocuite și cu fistic decojit și mărunțit.

rulada cu crema de lamaie

Ingrediente

Pentru blat:
5 albușuri
280g zahăr
150g fulgi de migdale

Pentru cremă:
5 gălbenușuri
200g zahăr
100g unt
300ml frișcă
3 lămâi: sucul și coaja rasă

Preparare

Blatul

Este un blat de bezea la care secretul este să bați cu mixerul suficient de mult cât să fie foarte ferm.
În aproximativ 15 min cele 5 albușuri bătute cu zahăr capătă aspectul alb lucios și consistența fermă.

În tava cuptorului se așază o foaie de copt. Și blatul de bezea se întinde cât mai uniform.

rulada cu crema de lamaie

Consistența este fermă și necesită un pic de atenție pentru ca grosimea să fie aceeași peste tot.

Peste bezea se presară fulgii de migdale și se introduce în cuptorul preîncălzit: 8 min la 180 grade și apoi încă 15 min la 160 grade.

bezea pentru rulada cu crema de lamaie

Când este frumos rumenită se scoate din cuptor și se răstoarnă pe blat astfel încât fața cu migdale să fie în partea de jos.
Dacă răsturnați pe o altă foaie de copt și rularea ei va fi simplă.

Crema

În timp ce se coace foaia de ruladă, pregătim crema.
Într-un castron amestecăm cu mixerul gălbenușurile + zahărul + untul moale.
Când compoziția s-a omogenizat adăugăm zeama de la 3 lămâi și coajă rasă de lămâie și mixăm.

Turnăm toată compoziția într-o oală și o fierbem pe abur aproximativ 8-10 min, până ce se îngroașă.

crema pentru rulada

Cam așa arată crema după ce s-a îngroșat.

crema de lamaie

Lăsăm crema să se răcorescă puțin. Ulterior o vom adăuga în castronul în care batem frișca.

rulada cu crema de lamaie

Crema devine mai spumoasă prin adaosul de frișcă.
Întindem crema peste blatul de bezea numai după ce acesta s-a răcorit. Și, cu ajutorul foii de copt de dedesubtul blatului, rulăm.

rulada cu crema de lamaie

Migdalele vor apărea aspectoase și bine mirositoare pe fața externă a ruladei.

Rulada cu crema de lamaie are un gust dulce acrișor. Se poate servi alături de câteva cupe de înghețată de ciocolată sau fistic.

Biscuiți sprițați fragezi: cea mai bună rețetă

Chisturi renale sau rinichi polichistic: cum eviti complicatiile?

Chisturi renale sau boala polichistică renală sunt denumiri ale unei afecțiuni transmise genetic. Grupuri de chisturi (punguțe pline cu lichid) se formează în interiorul rinichilor. Rinichii cresc în dimensiuni și cu timpul își pierd funcția.

Persoanele cu boala polichistica renala sunt expuse multor complicații: hipertensiunea și insuficiența renală sunt cele mai frecvente.

Unele complicații pot fi prevenite sau măcar poate fi amânată apariția lor.

chisturi renale

Chisturi renale: Simptome

Chisturile renale pot da unul sau mai multe dintre semnele de mai jos:

  • tensiune arterială mare
  • durere lombară
  • durere de cap
  • infecții urinare
  • litiaza renală
  • hematurie
  • senzație că abdomenul e umflat, ”plin” și creștere în dimensiuni a abdomenului
  • insuficiența renală

Se poate să nu știm ani de zile că avem această afecțiune. Dar dacă în familie există o rudă de gradul întâi cu această boală, ar trebui să investigăm la medicul urolog înainte de apariția simptomelor.

Această afecțiune are și manifestări extrarenale: chisturi pancreatice, ovariene sau în veziculele seminale.

De asemenea, anevrismele intracraniene apar de 4 ori mai frecvent la cei cu boală polichistică renală decât în populația generală.

Chisturi renale simple sau boală polichistică?

Există chisturi renale simple care sunt tot pungi pline cu lichid în interiorul rinichilor. Dar nu sunt de origine canceroasă și rar dau complicații. Nu se știe cauza pentru care apar aceste chisturi, de regulă la un singur rinichi.

Boala polichistică renală este însă o boală determinată de o genă defectă moștenită.

Există 2 tipuri de boală polichistică renală:

autozomal dominantă – doar un părinte are boala și o transmite la copii; fiecare copil are 50% șanse să facă boala; această formă apare la 90% dintre cazurile cu boală polichistică

Simptomele apar de regulă la 30-40 ani, dar pot apărea și în copilărie.

autozomal recesivă – ambii părinți au modificarea genetică; fiecare copil are 25% șanse să facă boala

Simptomele apar de regulă la scurt timp după naștere; dar pot apărea și mai târziu, în adolescență.

Cum și cine stabilește diagnosticul?

Medicul nefrolog sau urolog va stabili diagnosticul corect, cu ajutorul tehnicilor de imagistică medicală: ecografia, tomografia (CT), rezonanța magnetică nucleară (RMN).

Dacă în familie nu sunt cazuri de boală polichistică renală, se va confirma cu teste genetice.

Măsuri generale

Măsurile generale au ca scop încetinirea evoluției bolii către insuficiența renală.

dieta echilibrată cu menținerea unei greutăți corporale normale

Obezitatea se însoțește de o scădere a capacității rinichilor de a-și menține funcția

Studiile științifice au dovedit că menținerea unei diete cu calorii mai puține încetinește evoluția bolii.

Consumul crescut de apă previne apariția calculilor renali care pot duce la deteriorarea funcției renale.

S-a încercat și o terapie cu apă (cantități mari de apă ingerate continuu, fără să ne fie sete). S-a presupus că apa în exces ar bloca activitatea hormonului numit vasopresină– fapt benefic în boala polichistică. Un studiu publicat în prestigioasa revistă Lancet, precizează că așteptările nu s-au confirmat.

Consumul de apă este totuși încurajat pentru a preveni formarea calculilor renali.

Limitarea cantității de sodiu sub 5g/zi este recomandabilă în boala polichistică, dar și la populația generală.

evitarea antiinflamatoarelor nesteroidiene

detectarea și tratamentul prompt al hipertensiunii este o măsură de bază

Află mai mult Regim alimentar în boli de rinichi

Ce complicații apar și cum se tratează?

Hipertensiunea arterială

tensiunea arterială ținută sub control întârzie progresia bolii către insuficiență renală

dieta cu cantitate mai redusă de sodiu și grăsimi, aportul moderat de proteine, contribuie la menținerea tensiunii arteriale normale

întreruperea fumatului și exercițiile fizice moderate și constante au și ele efect benefic

medicația anti-hipertensivă prescrisă nu trebuie luată doar din când în când, atunci când ”credem” că avem tensiune mare;

alegerea antihipertensivelor nu este întâmplătoare;
Clasele de medicamente care s-au dovedit potrivite în boala polichistică sunt:

  • Inhibitorii de enzimă de conversie a angiotensinei ( Enalapril, Captopril ș.a.)
  • Blocanți de receptori de angiotensină (Candesartan, Telmisartan etc)

tensiunea care se urmărește a fi obținută cu tratament este între 95/60 mmHg și 110/75 mmHg, spre deosebire de cei fără boală renală ( la aceștia targetul este între 120/70 mmHg și 130/80 mmHg)

studiile arată că menținerea tensiunii în limitele indicate încetinește creșterea volumului chisturilor cu 1% pe an.

Bine de știut
Tratamentul hipertensiunii este cheia în boala polichistică renală.

Află mai mult Cum menținem tensiunea normală?

Durerea

-de obicei este controlată cu acetaminofen ( paracetamol)

-atenție că antiinflamatoarele nesteroidiene de tipul ibuprofen, diclofenac etc pot avea efecte secundare renale

-uneori, când durerea este severă și constantă, medicul poate indica intervenția chirurgicală

Infecția urinară

trebuie tratată prompt cu antibiotice pentru a preveni apariția pielonefritei și afectarea rinichilor

Află mai mult 16 reguli de tratament pentru infecția urinară la femei

Hematuria (urina cu sânge)

consumul de lichide trebuie crescut dacă apare acest simptom, pentru a dilua eventualele cheaguri de sânge și a împiedica blocarea tractului urinar.

Litiaza renală

se va trata prompt pentru a împiedica dezvoltarea calculilor mari ce blochează rinichiul

Insuficiența renală

rinichii îsi pierd capacitatea de a îndepărta reziduurile

dializa sau transplantul renal se impun la un moment dat pe parcursul evoluției insuficienței renale

S-au făcut progrese în ceea ce se stie despre această boală și astăzi se consideră că evoluția ei spre insuficiență renală nu mai este obligatorie.

Insuficiența renală: când este pericol pentru rinichi?

Astenia de primavara: cum sa scapi repede de ea?

Dacă odată cu schimbarea sezonului simți oboseală, lipsă de energie, te concentrezi mai greu și somnul este afectat, ai putea avea astenia de primavara. Face parte din tulburările afective sezoniere și afectează până la 3% din populație, cu un procent mai mare la persoanele cu depresie sau tulburare bipolară.

Tulburarea afectivă sezonieră apare mai frecvent la intrarea în iarnă și se caracterizează prin hipersomnie (tendința de a dormi exagerat) și creșterea apetitului pentru carbohidrați.

Un procent mai mic de persoane, în special femei, remarcă apariția asteniei primăvara cu lipsă de apetit și insomnie.

Astenia de primavara este încadrată sub umbrela sindroamelor depresive majore sau a tulburărilor bipolare. Studiile clinice arată că 30-40% din persoanele cu tulburare afectivă sezonieră ajung în timp la depresie nelegată de anotimp.

Este util să recunoaștem semnele de astenie și mai ales să observăm dacă ele se repetă anual cam în același sezon.

Cum recunoști astenia de primavara?

Sunt normale unele fluctuații ale apetitului, dispoziției psihice sau somnului. Dar când este vorba de depresie, simptomele sunt accentuate și ne împiedică să ne desfășurăm normal activitățile zilnice.

Semnele asteniei de primăvară:

  • tristețe
  • energie scăzută
  • oboseală
  • lipsa de interes pentru activități care îți plăceau
  • anxietate, agitație
  • lipsa de apetit
  • scădere în greutate
  • insomnie
  • dureri inexplicabile
  • episoade de comportament violent

Tulburările afective sezoniere apar mai ales între 18-30 ani și femeile sunt mai frecvent afectate. La bărbați incidența este mai mică, dar simptomele sunt mai severe.

Află mai mult 7 cauze de oboseală care trebuie tratate

Cum scapi repede de astenia de primavara?

1. Discută cu medicul de familie oportunitatea unor analize

Depresia este provocată în 20% din cazuri de modificări organice care pot fi identificate și corectate.

Și simpla oboseală poate avea cauze organice și poate fi doar o coincidență apariția simptomelor odată cu primăvara.

Analizele pot depista:

Fluctuațiile hormonale la pubertate, în sarcină sau la menopauză pot fi și ele răspunzătoare de simptomele de depresie și se pot suprapune întâmplător cu venirea primăverii.

Află mai mult Anemie: 10 semne și simptome care te fac atent

2. Reglează-ți ceasul biologic

Este dovedit faptul că organismul nostru funcționează conform ritmului circadian noapte-zi.

Suntem alerți și în formă, ne focusăm pe ceea ce avem de făcut datorită secreției de cortizol care apare la răsăritul soarelui. Adormim seara pentru că se produce melatonina odată cu reducerea cantității de lumină.

Ceasul biologic se poate deregla la schimbările de sezon, mai ales iarna când scade cantitatea de lumină la care suntem expuși. Dar și la schimbarea orei putem observa perturbări.

Contactul cu lumina naturală cât mai aproape de momentul răsăritului de soare și cât mai mult în cursul zilei este un pas important în combaterea asteniei.

Chiar și lucrul la birou în fața geamului este o soluție dacă nu ai prea mult timp să ieși afară.

Află mai mult Cum să reglezi ceasul biologic ca să nu te îmbolnăvești?

3. Corectează lipsa de vitamina D

Vitamina D favorizează activitatea serotoninei, un neurotransmițător de care depinde dispoziția noastră psihică.

La persoanele cu deficit de vitamina D, corecția poate ajuta la atenuarea sau dispariția simptomelor asteniei.

Află mai mult Lipsa de vitamina D: Cum ne dăm seama?

4. Exerciții fizice regulat

Mișcarea regulată, constantă, este o modalitate eficientă de a lupta cu simptomele depresiei. Mai ales dacă poți face acest lucru în aer liber și la lumina naturală.

Sportul practicat regulat ne crește producția de serotonină, endorfine și alte substanțe chimice care ne fac să ne simțim bine.

Exercițiile fizice funcționează ca adevărate antidepresive. În plus, îmbunătățesc calitatea somnului și îți cresc stima de sine.

Află mai mult Cum să combați insomnia?

5. Învață să te relaxezi

Un party sau o seară la club poate fi un stres suplimentar când te simți epuizat și lipsit de vlagă. Starea de bine se poate obține și altfel.

Amintește-ți activitățile care-ți plăceau: să asculți muzică, să te ocupi de flori, să-ți repari mașina. Acordă zilnic timp pentru aceste activități.

Află mai mult Tehnici de relaxare aplicabile oricând și oriunde

Astenia de primavara înseamnă că am depresie?

Astenia de primăvară poate însemna depresie dacă ai avut simptome în ultimii 2 ani, s-au repetat în același sezon (iarna sau primăvara) și au fost de durată (4-5 luni).

Dacă simptomele te îngrijorează și îți afectează viața de zi cu zi este bine să apelezi la medicul psihiatru.

Depresia: 7 semne fizice care ne trimit la doctor

Surse

Neuroni produși din celule sanguine pentru a studia bolile mentale

0

O echipă de la Stanford University a anunțat în iunie 2018 reușita unei încercări de a converti celulele sanguine în neuroni.

De ce ar fi utilă o asemenea descoperire?

Cercetătorii încearcă să înțeleagă mai bine cauzele bolilor mentale de tip autism, schizofrenie sau depresii majore. Dar studiul de laborator al acestora este dificil.

Neuroni din celule sanguine

De ce sunt dificil de studiat bolile neuropsihiatrice?

Fiecare persoană are un profil genetic unic. Aceasta înseamnă că aceeași boală – autism, schizofrenie, depresie – se manifestă diferit la diferiți indivizi.

În plus, doar un procent mic de pacienți au mutații genetice doar la o singură genă, responsabilă probabil de producerea bolii. De obicei este vorba de un set întreg de gene implicate. Contribuția fiecărei gene este mică, dar combinația mai multor gene cu mutații contribuie la severitatea bolii.

Reprogramarea celulară în neuroni

Este abilitatea de a converti un tip de celulă în altul.

În 2011 s-a reușit conversia directă a unei celule epiteliale (piele) în neuron. Dar procedura este complicată și dureroasă pentru pacient.

Neuroni obținuți din celule epiteliale

Cu noua descoperire, din câteva picături de sânge se vor putea obține sute de neuroni.

Transformarea a fost posibilă prin adăugarea a 4 proteine specifice (care joacă un rol vital în dezvoltarea neuronală) la o probă de sânge proaspăt sau conservat.

Aceste 4 proteine au reprogramat celulele sanguine, care au început să ia forma neuronului și să dezvolte ramificații în câteva săptămâni. De asemenea, în experiment, celulele au început să aibă comportamentul neuronal, transmițând semnale electrice.

Descoperirea va permite crearea de neuroni și din celulele sanguine ale persoanelor cu afecțiuni neuropsihiatrice, dar și de la persoane sănătoase. Se vor putea astfel identifica genele problematice și tratamentele vor putea acționa țintit.

Neuronii: cum încetinim îmbătrânirea?

Surse

Artrita psoriazică: ce articulații sunt afectate?

Artrita psoriazică este o afecțiune ce apare la 1 din 5 persoane cu psoriazis
Durerile articulare și rigiditatea sunt consecința directă a bolii
Manifestările dermatologice ale psoriazisului preced cu 10-20 de ani apariția artritei
Diagnosticul precoce și instituirea rapidă a tratamentului sunt cheia pentru a preveni distrugerea articulațiilor

Ce semne și simptome provoacă artrita psoriazică?

Simptomele evoluează în pusee: apar brusc și dispar brusc. Cauza artritei este inflamația articulațiilor.

Tabloul mai general în care apar dureri articulare este următorul:

durere și inflamație la una sau mai multe articulații
Tipic sunt afectate încheietura mâinii, genunchiul, gleznele, degetele mari de la picioare, coloana lombară

inflamație la articulațiile degetelor de la mâini și de la picioare
Degetele devin groase, cu aspect de ”cârnăciori”

rigiditate la mișcările de dimineața (durează mai mult de 1h)

leziunile cutanate specifice psoriazisului: sub formă de placarde de piele alb-sidefie, mai ales pe scalp, coate, genunchi, zona lombară

modificări ale unghiilor

oboseală persistentă

probleme oftalmologice: conjunctivita, uveita

Află mai mult Cum se declanșează psoriazisul?

Ce tip de artrita poate apărea în psoriazis?

Sunt 5 tipuri diferite de artrita psoriazică care se deosebesc prin severitate și articulațiile afectate.

Artrita asimetrică: sunt afectate articulații de o singură parte a corpului.
Aproximativ 70% din persoane au acest tip de artrită. Sunt implicate mai ales articulațiile mari: coate, genunchi, glezne

Artrita simetrică: durerea și inflamația apar la același tip de articulație, de o parte și de alta a corpului. De exemplu, ambii genunchi, ambele coate.

Artrita interfalangiană: sunt afectate articulațiile dintre falange, oasele degetelor.
Este specifică afectarea primei articulații care urmează după unghie (articulația distală).
Poate apărea la degetele de la mâini sau de la picioare. Și este însoțită și de modificări ale unghiilor.

Artrita mutilans: este o formă rară, dar severă de artrită psoriazică.
Se inflamează țesutul conjunctiv care conectează tendoanele și ligamentele cu osul.
Se soldează cu erodarea osului și deformarea articulațiilor. Poate necesita tratament chirurgical pentru a reduce durerea.

Spondilita psoriazică se referă la inflamație la nivelul coloanei vertebrale.
Nu este o afectare frecventă. Cel mai frecvent sunt implicate: coloana lombară și articulațiile sacroiliace (sacroileita).

Bine de știut
Artrita psoriazică poate apărea fără leziunile cutanate specifice psoriazisului.

Află mai mult Tipuri de psoriazis și imagini

Ce modificări ale unghiilor apar?

Modificările apărute la nivelul unghiilor sunt uneori greu de diferențiat de micozele unghiale.

artrita psoriazica

corodarea – apar zone de slabă rezistență, șanțuri, la nivelul patului unghial
onicoliza – separarea unghiei de patul unghial; apare un ”buzunar” sub unghie de unde adesea pornesc infecții fungice
hiperkeratoza subunghială – unghia se îngroașă și capătă o consistență de cretă sfărâmicioasă
∎ unghii subțiate – unghiile cresc repede și subțiri
modificări de culoare – unghiile devin neuniform colorate, pătate cu nuanțe de alb, galben sau maro

artrita psoriazica

Ce analize sunt necesare în artrita psoriazică?

Diagnosticul este stabilit în funcție de aspectul radiologic și clinic al articulațiilor.

Analizele cel mai frecvent modificate (valori crescute) sunt cele care certifică inflamația:
viteza de sedimentare a hematiilor (VSH)
proteina C reactivă

La ce medic este mai bine să mergem?

Medicul reumatolog este cel care poate pune diagnosticul și poate stabili tratamentul corect al artritei psoriazice.

Ce analgezice putem folosi pentru dureri articulare?

Surse

Antiseptic urinar la fel de eficient ca antibioticele pentru infectie urinara

Metenamina hipurat este un antiseptic urinar care a fost utilizat intr-un studiu clinic ca alternativă la antibiotice pentru prevenirea infecției urinare la femei.

Aproximativ 50% din femei au o infecție urinară pe parcursul vieții, iar 1/4 din acestea repetă infecția urinară ulterior.

Actualmente, ghidurile medicale recomandă doze mici zilnice de antibiotic pentru a preveni reapariția infecției urinare. Dar există preocupări legate de apariția rezistenței la antibiotice.

De asemenea, unele persoane nu acceptă să ia antibiotic atunci când simptomele nu sunt prezente.

Metenamina hipurat este un antiseptic. Asta înseamnă că poate să blocheze înmulțirea bacteriilor în urină și ar putea fi util în prevenirea recidivei infecției.

Studiul a fost publicat de către cercetătorii australieni în British Medical Journal și a inclus 240 de femei cu infecții urinare frecvente la care s-a administrat profilactic metenamina.

Persoanele incluse în studiu au fost urmărite între 2016-2018. Un lot a primit antibiotic zilnic, iar al doilea lot a primit metenamina hipurat.

Pe parcursul a 12 luni de urmărire, rata infecțiilor urinare a fost de 0,89 episoade/ an în lotul cu antibiotic. Și, respectiv, 1,38 episoade/ an în lotul cu antiseptic urinar. Diferența absolută a fost de 0,49 episoade/ an.

Diferența a fost mică între cele 2 grupuri, sugerând că metenamina ar putea fi o alternativă bună la antibioticele administrate preventiv pentru infecția urinară recidivată.

În măsura în care și alte dovezi clinice vor veni în sprijinul rezultatelor cercetătorilor australieni, metenamina hipurat va putea fi introdusă în Ghidurile medicale.

Infecție urinară: Simptome și Complicații

Care este diferența antiseptic vs antibiotic?

Antiseptic este o substanță chimică ce poate reduce parțial sau complet populațiile de microorganisme de pe suprafața țesuturilor: piele, mucoase, membrane.

Antisepticele atacă atât bacteriile, cât și virusuri, fungi și alte tipuri de microorganisme pe suprafața de țesut pe care sunt aplicate.

Sunt utile pentru leziuni cutanate, arsuri, curățarea uscată a mâinilor în diversele domenii medicale, pregătirea zonei care urmează să fie incizată într-o intervenție chirurgicală, tratarea faringitelor cu soluții antiseptice prezente în apa de gură ș.a.

Antibioticele sunt medicamente care tratează infecțiile bacteriene după administrare per os sau injectabil.

Infecția urinară recidivată: Cum o prevenim?

Ce este metenamina?

Metenamina este un antiseptic urinar. Acțiunea sa se produce după ce ajunge în urină și eliberează aldehida formică sub acțiunea pH-ului acid al urinei.

Este activ față de E. coli, Pseudomonas și alte bacterii care pot provoca infecție urinară.

Nu este util în infecțiile cu Proteus care determină o urină alcalină și imposibilitatea apariției formaldehidei active.

La doze mari și administrare îndelungată sunt posibile unele reacții adverse: grețuri, vărsături, diaree, hematurie (urina cu sânge), proteinurie (pierdere de proteine în urină).

Cistita: cum îți dai seama de infecție?

Când există risc crescut de infecție urinară?

Femeile la menopauză au un risc crescut de infecții urinare recidivate (repetate) datorită lipsei de estrogeni, scăderii populației de Lactobacili în flora vaginală sau prezenței concomitente a diabetului zaharat.

Mecanismul de infectare este de obicei prin ascensiunea către vezică a bacteriilor care colonizează uretra și zonele învecinate. Foarte frecvent este vorba despre Escherichia coli (E. coli).

Menopauza: Ce trebuie să schimbăm pentru a reduce simptomele?

Femeile au risc mai mare de infecție urinară deoarece uretra (conductul prin care urina este eliminată din vezică la exterior) este mai scurtă.

Mai pot face frecvent infecții urinare femeile care:

  • au viață sexuală activă, la scurt timp după un contact sexual
  • utilizează spermicidele ca mijloc de contracepție
  • au schimbat de curând partenerul sexual
  • au antecedente de infecții urinare
  • frecvent se abțin de la urinat și mențin vezica urinară plină timp mai îndelungat

Diabetul zaharat este o afecțiune în care infecția urinară este frecvent asimptomatică. Dar poate recidiva și se poate complica cu pielonefrita (infecția rinichilor).

Diabet și infecție urinară: semne de alarmă

Lactobacillus este bacteria bună prezentă în flora vaginală și care ajută la menținerea unui pH acid (3,8-4,5) nefavorabil bacteriilor. Stricarea acestui echilibru poate duce la infecții urinare repetate.

10 măsuri utile în prevenirea reapariției infecției urinare

Măsurile de prevenire vizează menținerea acestui echilibru astfel încât organismul să se poată apăra singur.

igiena zonei genitale înainte și după un contact sexual
Se folosește apă călduță și săpunuri fără mirosuri puternice. Se evită spălatul agresiv care poate duce la iritarea zonei și apariția porților de intrare pentru microbi.
Sunt de evitat sărurile de baie, uleiuri care se pun în apă, săpunurile intens mirositoare.

urinatul imediat după contact sexual
Este favorizată eliminarea microbilor ajunși în uretră.

spălarea zilnică a zonei anale
Este împiedicată migrarea microbilor din resturile de materii fecale în tractul urinar.

hidratarea zilnică
Dacă bem suficient (1,5-2l de apă/ zi) și urina se formează în cantitate suficientă. La eliminarea urinei sunt spălate și bacteriile din tractul urinar.

nu te abține să urinezi
Mergi la baie imediat ce a apărut senzația de urinat și golește complet vezica.

evită dușurile vaginale
Dușurile vaginale duc la dezechilibrul florei vaginale și favorizează apariția infecțiilor urinare.

mai bine duș general decât baie în cadă
Baia în cadă poate duce la alterarea pH-ului vaginal și la pătrunderea de reziduuri de săpun în vagin cu afectarea florei vaginale.

folosește prezervativul
Utilizarea prezervativului reduce transmiterea bacteriilor în timpul contactului sexual.

evită diafragma ca mijloc contraceptiv
Folosirea diafragmei se însoțește de creșterea proliferării bacteriilor E.coli.

folosește lenjerie intimă mai largă și fabricată din bumbac
Lenjeria sintetică menține umezeala și favorizează infecția.

Infecția urinară la femei: Ghid terapeutic explicat

Diabet si tensiune mare: de ce apar impreuna?

Diabet și tensiune mare este o asociere care crește substanțial riscul de boli cardiovasculare ce pun viața în pericol (infarct miocardic, accident vascular). Coexistența celor două afecțiuni la aceeași persoană nu este întâmplătoare.

Unele studii arată că peste 80% dintre diabetici fac hipertensiune în decada a-5-a de viață și peste 50% dintre cei cu tensiune mare au și o scădere a toleranței la glucoză sau diabet tip 2.

tensiune mare si diabet

Hipertensiunea apare la 2/3 din persoanele care au diabet.

Existența simultană a celor două afecțiuni crește de 4 ori riscul cardiovascular (infarct miocardic, accident vascular)

Cele două afecțiuni se asociază cel mai frecvent la persoanele cu sindrom metabolic: obezitatea și rezistența organismului la insulină apar atât la diabetici, cât și la hipertensivi.

Află mai mult 5 mituri sau idei false despre diabet

Asocierea diabet- tensiune mare nu este o simplă coincidență

Cele două afecțiuni au aceiași factori de risc:

  • moștenirea genetică
  • rezistența la insulină
  • dislipidemia
  • obezitatea

Trei dintre acești factori de risc sunt înlănțuiți:

Persoanele obeze sau cele slabe, dar cu hipertensiune prezintă o creștere a rezistenței organismului la insulină. Insulina produsă de pancreas nu reușește să mențină normal nivelul glicemiei.

Află mai mult Rezistența la insulină: de ce nu se reglează glicemia?

Creșterea în volum a celulelor grăsoase (adipocite) se însoțește și de modificarea profilului lipidic:

Modificarea profilului lipidic și anumiți factori generatori de inflamație sunt motivele principale pentru care începe afectarea pereților vasculari și apariția arteriosclerozei.

Diabetul se însoțește de afectare macrovasculară (care presupune afectarea vaselor de sânge mari), dar și afectare microvasculară (artere mici și capilare)

Afectarea vaselor de sânge mari (complicații macrovasculare):

Arterioscleroza este principalul proces care alterează funcționarea arterelor mari; la diabetici acest proces este accelerat

diabet și hipertensiune

Persoanele cu diabet au risc crescut de infarct și accidente vasculare față de populația obișnuită.

Și evoluția după asemenea evenimente este mai proastă: risc crescut de a repeta infarctul sau de a face insuficiență cardiacă.

Află mai mult Preinfarct sau infarct miocardic silențios: cum ne dăm seama?

Afectarea vaselor de sânge mici (complicații microvasculare):

Creșterea riscului cardiovascular începe în perioada de prediabet.

Hiperglicemia sau creșterea glicemiei peste valori normale pune diagnosticul de diabet și este factorul principal care va determina afectarea vaselor de sânge de calibru redus (artere mici, capilare).

Afectarea vaselor de sânge mici duce la:

retinopatie (problemele de vedere pe care le au diabeticii)- la aproximativ 28% dintre diabetici

nefropatie (afectarea rinichilor) – la aproximativ 25% dintre diabetici

neuropatie (afectarea fibrelor nervoase)- la aproximativ 20% dintre diabetici

Dacă există simultan diabet și hipertensiune, toate aceste procente de complicații microvasculare cresc.

Află mai mult Cum reduci riscul de orbire dacă ai retinopatie diabetică?

De reținut:

Diabetul și hipertensiunea se asociază în principal datorită faptului că au factori de risc comuni cum sunt obezitatea și rezistența la insulină.

Diabetul produce complicații vasculare ( afectarea arterelor de calibru mare, dar și a vaselor mici de sânge)

Hipertensiunea accelerează și accentuează complicațiile vasculare. Așa se explică riscul crescut de evenimente cardiovasculare (infarct, accident vascular) la persoanele cu hipertensiune și diabet.

Tratamentul hipertensiunii la diabetici scade procentul complicațiilor: retinopatie, nefropatie, neuropatie.

Ghidurile terapeutice actuale recomandă:

menținerea tensiunii arteriale sub 140/ 80 mmHg la persoanele cu diabet

menținerea tensiunii arteriale sub 130/ 80 mmHg la diabeticii la care deja este prezentă retinopatia, bolile cerebrovasculare sau afectarea renală

Neuropatia diabetică: simptome, analize, tratament

Cum ajuți bacteriile intestinale dacă ai colon iritabil?

Un studiu recent arată că bacteriile intestinale au o legătură clară cu simptomele colonului iritabil. Persoanele cu sindrom de colon iritabil au o diversitate mai redusă a bacteriilor florei intestinale decât oamenii sănătoși.

Colonul iritabil este o afecțiune a cărei cauză nu este lămurită și, de aceea, nici tratamentul nu este eficient în toate cazurile.

În mod normal, intestinul nostru este populat cu peste 10 000 de bacterii. La persoanele cu colon iritabil, cercetătorii au găsit o situație diferită.

Numărul speciilor bacteriene este mai mic la cei cu colon iritabil și chiar dacă nu poate fi încă demonstrat că aceasta este cauza colonului iritabil, este o ipoteză solidă.

Studiul apărut recent în Microbiology Spectrum vine să susțină suplimentar date ale altei cercetări care a observat că administrarea de probiotice la persoanele cu colon iritabil are efecte benefice.

Este colonul iritabil o boală?

Colonul iritabil este considerat o tulburare funcțională a axei microbiom-intestin-creier.

Persoanele cu colon iritabil au dureri abdominale, balonare, flatulență, diaree sau constipație, fără să poată fi depistată o cauză structurală sau analize modificate.

Una din ipoteze este că un episod de gastroenterită acută poate genera o inflamație a mucoasei intestinale care persistă și provoacă simptomele.

De exemplu, o infecție intestinală cu E.coli sau Campylobacter generează inflamație și simptomele colonului iritabil chiar și la 2 ani după infecție.

Pe de altă parte, faptul că alimentația și antibioticele influențează simptomele colonului iritabil subliniază și mai mult că bacteriile intestinale au un rol important în apariția acestei afecțiuni.

Află mai mult Colonul iritabil: simptome și complicații

Ce subliniază noul studiu despre bacteriile intestinale și colonul iritabil?

Distrugerea echilibrului florei intestinale (disbioza) poate fi factorul declanșator al colonului iritabil.

Pe de altă parte, comunicarea deja dovedită între microbiom (flora intestinală) și creier cunoscută sub numele de axa microbiom-intestin-creier influențează funcțiile gastro-intestinale, secrețiile intestinale și contribuie la hipersensibilitatea colonului.

Distrugerea echilibrului florei intestinale afectează si modul in care funcționează această axă și duce la apariția simptomelor digestive.

Ce este disbioza?

Sunt mai multe tipuri de disbioză. Unele persoane au prea multe bacterii nocive în sistemul digestiv, în timp ce altele nu au destule bacterii bune.

Disbioza este deci un dezechilibru al florei intestinale.

Sunt multe afecțiuni în care disbioza joacă un rol important:

  • boli inflamatorii intestinale
  • obezitate
  • diabet tip 2
  • dermatita atopică
  • poliartrita reumatoidă
  • sindrom metabolic ș.a.

Disbioza este legată și de creșterea în greutate. Unele studii au constatat o legătură între obezitate și anumite tipuri de bacterii din intestin.

Cum apare disbioza?

O serie de factori sunt cunoscuți pentru influența negativă pe care o au asupra florei intestinale:

  • tratamentele cu antibiotice
  • alimentația modernă
  • stresul fizic
  • stresul psihic
  • radiațiile

Află mai mult Dieta low FODMAP pentru colon iritabil

Cum putem ajuta bacteriile intestinale bune?

Bazat pe ceea ce se știe până acum despre flora intestinală, câteva sfaturi practice sunt utile.

1. Evită pe cât posibil consumul de antibiotice

Dacă medicul indică antibiotice înseamnă că apreciază că sunt necesare, dar pentru infecții virale nu ar trebui să insistăm să fie prescrise.

2. Consumă alimente fermentate

Alimentele fermentate cresc numărul și diversitatea bacteriilor intestinale.

Dr. Sonnenburg și Dr. Chris Gardner de la Stanford au realizat o cercetare asupra acestei ipoteze. Participanții la studiu au adoptat o dietă bazată pe fructe și legume în care au fost încorporate zilnic și alimente fermentate.

Flora intestinală a devenit mai diversă, iar markerii inflamatori (analizele care certifică prezența inflamației în organism) au scăzut.

Alimente fermentate utile: iaurt, kefir, lapte covăsit, zeama de varză, murături.

Bine de știut
Alimentele fermentate din magazin care au și stabilizatori pentru a rezista mai mult timp pe rafturi, nu au același efect ca alimentele fermentate preparate în casă, fără adaosuri.

Află mai mult Zeama de varză: ce beneficii aduce?

3. Evită alimentele procesate ca să protejezi bacteriile bune

Aditivii alimentari prezenți în alimentele procesate pot afecta mucoasa intestinală. În studiile pe animale s-a constatat că emulsificatorii utilizați în alimentele procesate reduc diversitatea bacteriilor intestinale și induc inflamația, cresc depozitele de grăsime și determină apariția rezistenței la insulină.

Alimentația modernă, cu multe alimente procesate, nu oferă nutrienții potriviți bacteriilor intestinale.

Când dieta este bazată pe fructe și legume, bacteriile intestinale produc compuși de fermentație favorbili mucoasei intestinale.

Află mai mult Kiwi pentru constipație și colon iritabil

4. Prebiotice și probiotice

Probioticele sunt bacterii sau ciuperci vii care pot coloniza intestinele.

Prebioticele sunt fibrele fermentabile din dietă care constituie hrană pentru bacteriile bune.

Ambele, și pre- și probiotice, îmbunătățesc sănătatea și diversitatea florei intestinale.

Află mai mult Probiotice și prebiotice naturale utile florei intestinale

5. Nu steriliza mediul în care trăiești

Microbii pe care îi pierdem printr-un consum de antibiotice pot fi readuși prin contactele cu mediul, spune dr. Sonnenburg, profesor de microbiologie și imunologie la Universitatea Stanford.

Expunerea la microbii din mediul înconjurător înseamnă și educarea sistemului imunitar pentru a fi pregătit când este nevoie.

Microbiomul intestinal se populează și din interacțiunile noastre cu mediul. Strângerea mâinilor, contactul fizic, contactul cu iarba sau cu praful fac parte din aceste contacte.

Este bine să fim atenți la microbii care pot provoca afecțiuni grave sau la substanțele chimice cum sunt pesticidele sau ftalații, dar nu trebuie să devenim obsedați de curățenie până la a steriliza mediul în care trăim.

Citește mai departe…

Flora intestinală: cum ne influențează și cum o influențăm?
Ai colon iritabil și nu mai știi ce să mânânci ca să fie bine?
Smoothie cu kefir și mango pentru flora intestinală
Cum alegi regimul alimentar cel mai potrivit pentru colon iritabil?
Balonare: cauze, prevenire, remedii

Bibliografie
  • Van der Geest AM et al. Comparing probiotic and drug interventions in irritable bowel syndrome: A meta-analysis of randomised controlled trials. Benef Microbes. 2022 (Jul 18). Doi: 10.3920/BM2021.0123
  • Gun-Ha Kim, Kihyun Lee, Jung Ok Shim, Walaa Mousa. Gut Bacterial Dysbiosis in Irritable Bowel Syndrome: a Case-Control Study and a Cross-Cohort Analysis Using Publicly Available Data Sets. Microbiology Spectrum, 2023; DOI: 10.1128/spectrum.02125-22
  • Black CJ, Ford AC. Global burden of irritable bowel syndrome: trends, predictions and risk factors. Nat Rev Gastroenterol Hepatol. 2020

Cezariana vs nastere naturala

0

Cezariana este o intervenție chirurgicală. Un copil se poate naște natural, pe cale vaginală sau printr-o operație cezariană. Nașterea naturală este de preferat, dar uneori medicul poate indica cezariana. În ambele situații sunt beneficii și riscuri.

Chiar dacă operația cezariană are dezavantaje, uneori salvează vieți. Este cazul când există placenta previa, placenta accreta sau apare suferință fetală în cursul nașterii naturale.

Avantajele nașterii naturale

Nașterea pe cale vaginală are riscuri mai mici de ruptură uterină, histerectomie, transfuzii și internări în ATI.

Aceste riscuri rămân mai mici și la nașterea naturală după ce ai avut o cezariană în antecedente, chiar dacă nu la fel de mici.

Alte beneficii ale nașterii naturale:

  • recuperare mai rapidă a mamei și durata mai scurtă de spitalizare
  • alăptarea are șanse mai mare de succes
  • copilul ia contact cu bacterii bune care vor începe să populeze tractul său intestinal și vor contribui ulterior la buna funcționare a sistemului imunitar și a digestiei
  • pe parcursul nașterii plămânii copilului se golesc de lichidul cu care sunt umpluți în perioada intrauterină și sunt pregătiți pentru a inspira oxigen

De asemenea, este ideal să aștepți ca nașterea să se declanșeze natural pentru a fi sigură că bebelușul e gata să se nască. Declanșarea naturală a nașterii reduce mult posibilitatea de a avea nevoie de alte manopere medicale.

Trimestrul III de sarcină: săptămânile 28-39

Ce riscuri există la nașterea naturală?

În anumite situații medicul recomandă nașterea cu cezariană. De exemplu, dacă în cursul nașterii vaginale apare suferința fătului detectată prin monitorizare. Sau dacă există placenta previa sau probleme cu oasele bazinului sau cu șoldurile.

Nașterea pe cale vaginală nu este complet lipsită de riscuri. Pot apărea:

  • ruptura de perineu
  • incontinența urinară
  • prolaps al organelor genitale

Medicul va stabili dacă după ce ai avut cezariană poți naște natural. De exemplu, dacă cicatricea de la cezariana anterioară este verticală, medicul știe că este risc mai mare de ruptură uterină la naștere vaginală.

Ruptura uterină rămâne riscul cel mai mare al nașterii naturale după cezariană.

Preeclampsie: complicație periculoasă în sarcină

Care sunt motivele medicale pentru care se apelează la cezariana?

Cezariana este uneori o intervenție salvatoare de viață. Când lucrurile se complică la nașterea naturală, cezariana se practică de urgență.

Totuși, specialiștii recomandă să nu se apeleze la nașterea cu cezariană decât atunci când există motive medicale.

Placenta previa
Este situația în care placenta este inserată lângă sau chiar acoperă colul uterin. De aceea, calea de naștere poate fi blocată și există risc de hemoragie.

Poziția transversală a fătului
Uneori copilul nu se așează în poziția potrivită pentru a aluneca de-a lungul canalului de naștere. Poziția transversală este una din aceste situații.

Sarcini multiple
Cu cât crește numărul de nașteri, cu atât crește riscul de cezariană.

Herpes activ matern
Virusul herpetic poate fi transmis copilului la nașterea vaginală, de aceea se apelează la cezariană.

Infecții transmise sexual: 30 de întrebări și răspunsuri

Ce riscuri pot fi la cezariana?

Cezariana este o intervenție chirurgicală. Unele din riscuri se suprapun cu ale altor intervenții chirurgicale.

  • hemoragia
  • infecția
  • tromboze postoperator
  • reacții adverse la anestezie
  • transfuzii
  • ruptură uterină și histerectomie

Dacă apare o situație neprevăzută în cursul nașterii vaginale, cezariana este practicată de urgență și riscurile sunt asumate.

Alteori cezariana este planificată dinainte, dar se așteaptă declanșarea naturală a nașterii.

Unele studii clinice atrag atenția că la copilul născut prin cezariană poate exista un risc crescut de: astm bronșic, atopie, obezitate sau boli inflamatorii intestinale.

Microbiomul (flora intestinală) a copilului născut cu cezariană este complet diferit de cea a copiilor născuți natural. Speciile de bacterii bune cu care se începe colonizarea intestinului bebelușului provin în special de pe pielea mamei și nu din canalul vaginal.

Epidurala la naștere naturală: Beneficii și riscuri

Reușita tratamentului în dermatita atopică

Dermatita atopică sau eczema este o afecțiune inflamatorie cronică a pielii, necontagioasă. Se caracterizează prin roșeața tegumentelor și prurit. Se poate însoți de astm sau alergii.

Din păcate nu există încă o explicație clară a cauzelor pentru care apare dermatita atopică și nici nu există un tratament definitiv.

Fenomenele sunt de durată. Au perioade de remisie (cu dispariția completă a leziunilor) și perioade de exacerbare.

Cercetătorii au observat însă că apariția eczemei are o legătură cu microbiomul, totalitatea bacteriilor bune din intestin care ne ajută la digestie. În plus, și bacteriile care populează pielea sunt implicate.

Unele din observațiile lor sunt incluse într-un studiu apărut în revista International Immunopharmacology și au o valoare practică în ceea ce privește tratamentul eczemei.

De aceste observații poate depinde și reușita tratamentului eczemei.

Care sunt simptomele de dermatită atopică?

  • piele uscată
  • prurit (mâncărimi), în special noaptea
  • pete roșii în special pe mâini, picioare, gât, partea superioară a toracelui, pleoape, glezne, pe partea internă la nivelul articulației cotului și genunchiului; la copii mici, leziunile specifice pot fi localizate și pe față sau scalp
  • zone cu piele îngroșată, solzoasă

Află mai mult Ce cauze pot avea mâncărimile de piele?

Dermatita atopică și microbiomul de la nivelul pielii

Microbiom reprezintă totalitatea bacteriilor ”bune” care ne colonizează pielea și intestinele și care ne ajută în apărarea față de agresori.

Studiul face câteva observații din care putem trage unele concluzii referitoare la conduită. Putem încerca astfel să prevenim apariția sau reapariția dermatitei atopice.

Există o foarte strânsă legătură între severitatea dermatitei și diversitatea populației de microbi de pe piele.

În dermatita atopică s-a observat disbioza: modificarea tipurilor de germeni care populează pielea, înlocuirea speciilor favorabile cu cele patogene.

Când microbiomul la nivelul pielii este afectat (de exemplu spălarea pe mâini în exces și iritarea pielii) crește populația de Stafilococ auriu de pe piele.

Totodată scade populația de Stafilococ epidermidis care face parte din flora obișnuită, de apărare a pielii.

Utilizarea frecventă de antibiotice sau medicamente antiinflamatoare are același efect de alterare a microbiomului pielii. Se înmulțesc germenii nedoriți: Streptococ, Corynebacterium ș.a.

Creșterea ph-ului la nivelul pielii favorizează proliferarea Stafilococului auriu.

O altă observație este că modificările celulare de dermatită analizate la microscop sunt similare cu modificările pe care le provoacă Stafilococul auriu in vitro.

Există ipoteza că Stafilococul auriu crește severitatea dermatitei atopice, deoarece secretă factori cu o virulență deosebită.

Stafilococul epidermidis face parte din mecanismele de apărare ale pielii, deoarece crește cantitatea de antimicrobiene cu care pielea se menține sănătoasă: catelicidina și beta-defensina. Totodată blochează și Stafilococul auriu să colonizeze pielea, cavitatea nazală.

Creșterea colonizării cu Stafilococ epidermidis are deci un rol protectiv.

Dermatita atopică și microbiomul de la nivel intestinal

Compoziția florei intestinale poate fi afectată de diferiți factori de mediu: stresul, dieta, poluanții. În special factorii care ne afectează în prima copilărie sunt importanți.

Flora intestinală joacă un rol deosebit de important în apariția dermatitei atopice.

Comparativ cu populația generală, la persoanele cu dermatită apar mai frecvent la nivel intestinal anumite bacterii: Clostridium, E.coli, Stafilococ auriu.

Tot la aceste persoane s-a observat o scădere a unor specii favorabile de bacterii: Bifidobacteria.

Clostridium și E.coli generează inflamație la nivelul peretelui intestinal.

Administrarea de acid linoleic sau de probiotice care conțin Bifidobacterium (în special Bifidobacterium lactis) s-a dovedit benefică în studiile pe șoareci.

Este dovedită legătura dintre compoziția florei intestinale și activitatea creierului, răspunsul acestuia la stres și anxietate

Cortizolul, hormonul care crește la stres, poate altera mucoasa intestinală deoarece produce modificări ale compoziției microbiomului.

Află mai mult Dermatita atopică: tratamentul actual

Observații legate de diversele variante de tratament

  • corticosteroizii în aplicație locală rămân încă cea mai utilizată terapie în dermatita atopică

Dar studiul efectului lor asupra florei cutanate nu este complet. Corticosteroizii au efecte imunosupresoare și ar putea favoriza în principiu, infecțiile cutanate.

  • tratamentul antibiotic care urmărește să trateze Stafilococul auriu nu și-a dovedit eficiența ( s-a folosit flucloxacilin și mupirocin pentru 4-8 săptămâni)
  • uleiul ozonizat și apa ozonizată

Ozonul a fost inițial folosit pentru a steriliza apa de băut.

Până acum a mai fost folosit la tratarea plăgilor care nu se închid și în terapia pentru Herpes zoster sau Herpes simplex.

În dermatita atopică s-a constatat reducerea severității eczemei și reducerea populației de Stafilococ auriu, E.coli, Pseudomonas, Candida (în proporție de 92-100% după aplicarea de apă ozonizată la 20-30 gr Celsius timp de 1 min)

Uleiul ozonizat are un puternic efect antiinflamator la nivelul pielii.

  • petrolatum sau vaselina

Vaselina este un emolient obișnuit folosit în dermatita atopică.

S-a constatat că diminuează severitatea eczemei, împiedică deshidratarea pielii și colonizarea cu Stafilococ auriu.

  • hipocloritul de sodiu (NaClO)

A fost și încă este utilizat ca dezinfectant în viața de zi cu zi; mixat cu apă generează o hidrocarbură puternică ce distruge majoritatea bacteriilor, virusurilor și ciupercilor.

Mecanismul prin care hipocloritul are efecte benefice în dermatita atopică nu este bine înțeles.

Dar, mai important decât felul în care acționează, este efectul: spălarea cu apă cu hipoclorit îmbunătățește simptomele în dermatita atopică și reface flora normală a pielii scăzând populația de Stafilococ auriu.

S-a constatat că scade necesarul de corticosteroizi și antibiotice cu aplicare locală.

  • probioticele

Deși utilizarea lor ar avea logică și a fost încercată, probioticele nu și-au dovedit eficiența în dermatita atopică.

Nu sunt ghiduri de specialitate care să recomande administrarea lor la copiii cu dermatită.

  • terapia cu ultraviolete UVB

A fost încercată în studii restrânse; efectul a fost de refacere a florei cutanate normale, de scădere a populației de Stafilococ auriu.

Ruxolitinib (Opzelura) tratament nou pentru vitiligo și dermatita atopică

Bibliografie

Microbiosis in pathogenesis and intervention of atopic dermatitis. Int. Immuopharmacology.2019

2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă