Caută
Acasă Blog Pagina 127

Durerea in piept: cum ne dam seama daca este infarct?

Servus Med
-
0
Durerea in piept: cum ne dam seama daca este infarct?

Infarctul miocardic apare când fluxul de sânge către inimă este blocat. Dar durerea in piept nu înseamnă totdeauna infarct miocardic.

Blocajul se află în vasele de sânge și poate fi vorba despre colesterol și alte grăsimi, care formează o placă în arterele ce hrănesc inima (arterele coronare). Întreruperea circulației sângelui poate produce leziuni sau poate distruge complet o parte a mușchiului cardiac (miocard).

durere în piept. infarct miocardic

Ce se întâmplă cu inima în cazul unui infarct miocardic ?

♦ mușchiul cardiac necesită un aport constant de oxigen adus cu fluxul de sânge

♦ arterele coronare sunt cele care au în grijă hrănirea inimii cu sânge oxigenat

♦ dacă arterele coronare se îngustează sau sunt blocate, aportul de sânge către inimă scade

♦ grăsimile, colesterolul, celulele ce apar în inflamație, contribuie la formarea unor ”plăci” de diferite dimensiuni( arterioscleroza)

♦ aceste ”plăci” sunt cele care îngustează arterele coronare și reduc aportul de sânge oxigenat către inimă

♦ aceste plăci se pot rupe sau în jurul lor se pot aglomera trombocitele (celulele care răspund de formarea cheagului de sânge)

♦ blocarea în acest mod a arterelor coronare produce ischemia (reducerea aportului de sânge și oxigen)

♦ în câteva minute poate apărea ”moartea” celulelor miocardice

♦ astfel apare infarctul de miocard

♦ vindecarea zonei afectate a mușchiului cardiac durează până la 8 săptămâni, dar vindecare înseamnă apariția de cicatrici; zonele cu cicatrici nu vor mai participa la contracția musculară așa cum era normal.

⮕ Atac de panică vs atac de cord

Când ne gândim că durerea in piept este infarct?

Cele mai frecvente simptome sunt:

♦ durere , presiune, disconfort în piept; se poate extinde către mandibulă sau pe braț

♦ durere sau disconfort resimțit ca senzație de ”gheară” în piept și care se extinde în spate, mandibulă sau braț

♦ senzația că nu ajunge aerul respirat

♦ transpirații reci

♦ greață, arsură în piept, indigestie și chiar durere abdominală

♦ oboseală, slăbiciune extremă

♦ amețeală apărută brusc, senzație de ”cap tulbure”

♦ anxietate, panică

♦ bătăi rapide ale inimii, neregulate( aritmie/ tulburare de ritm cardiac)

Bine de știut:

Nu toate persoanele cu infarct miocardic au aceleași simptome. Poate fi vorba de infarct și dacă este o durere ușoară.

Există infarct miocardic fără simptome care să ne avertizeze. Este denumit infarct miocardic silențios.

Uneori primul simptom de infarct poate fi stopul cardiac – situația în care inima se oprește.

Există semne că ceva urmează să se întâmple cu ore sau zile înainte: senzație de presiune și durere în piept (numită angină) care se accentuează la efort, dar cedează în repaus; angina este cauzată de reducerea temporară a aportului de sânge către inimă.

⮕ Preinfarct sau infarct miocardic silențios: cum ne dăm seama?

Ce trebuie să facem dacă bănuim un infarct miocardic?

Tratamentul prin care se deblochează arterele coronare trebuie aplicat cât mai rapid.

La primul semn care ridică suspiciune de infarct sunați rapid 112. Cu cât trece timpul, șansele de supraviețuire scad.

Durerea in piept trebuie luată totdeauna în serios.

Puneți o tabletă de nitroglicerină sub limbă (dacă medicul cardiolog v-a indicat înainte un asemenea tratament) în timp ce așteptați ajutorul medical.

⮕ Stent coronarian: cum se montează?

Ce complicații pot apărea dacă tratamentul nu este în timp util?

Complicațiile posibile sunt:

  • tulburări ale ritmului cardiac sau aritmii; inima bate neregulat, iar unele tulburări de ritm pot fi fatale
  • insuficiența cardiacă – inima este incapabilă să pompeze către organele corpului cantitatea de sânge necesar
  • stop cardiac – inima se oprește, ceea ce poate fi fatal dacă nu există un ajutor calificat care să resusciteze cordul cât mai rapid
Pagina următoare

⮕ Durere în piept care vine și pleacă: este inima de vină?

Surse

Cum să construiești o relație bazată pe încredere cu tinerii

Servus Med
-
0
Cum să construiești o relație bazată pe încredere cu tinerii

Să ai încredere în cineva presupune să te simți în siguranță cu acea persoană chiar și în situațiile în care îți vede vulnerabilitatea.

Încrederea înseamnă convingerea că integritatea morală, abilitățile, puterea și caracterul cuiva sunt calități pe care le posedă și pe care te poți baza.

O relație cu tinerii bazată pe încredere se construiește cu pași mărunți de-a lungul timpului. Și se pierde ușor dacă adultul face greșeli.

Piesa cea mai importantă în această călătorie este siguranța adolescentului sau tânărului că afecțiunea adultului nu este condiționată de deciziile pe care e ia tânărul, de comportamentul pe care îl are, de încălcarea sfaturilor sau a regulilor.

Respectul față de tineri înseamnă încredere

Tinerii identifică respectul față de ei ca fiind o piesă centrală în construirea unei relații cu adulții.

Ca adult, îți arăți respectul atunci când accepți tânărul pentru cine este el, fără să-l judeci. Afecțiunea ta trebuie să fie percepută indiferent de comportamentul tânărului.

Dacă nu știi cum poți să-ți arăți respectul față de un adolescent sau un tânăr, întreabă-te dacă atitudinea ta într-o situație ar fi aceeași și față de un adult asemenea ție.

Când copilul sau tânărul simte că tu ai proceda la fel și dacă ai fi față în față cu un adult, încrederea sporește. Chiar dacă părerile sunt divergente.

Păstrează confidențial ceea ce este confidențial

Este important să păstrezi confidențialitatea dacă nu ți s-a permis să spui altcuiva ceea ce ți s-a încredințat ție.

Dacă crezi că nu vei putea, măcar fii onest și spune-i tânărului acest lucru.

Verifică-ți agenda și ține-ți promisiunile

Stabilește-ți prioritățile din agendă astfel încât să fii sigur că te poți plia pe programul și necesitățile copilului sau tânărului.

Nu programul acestuia trebuie să se adapteze după al nostru, ci programul nostru după al lui.

Dacă faci o promisiune, ține-o! Dacă crezi că nu poți fi la momentul potrivit acolo unde copilul sau tânărul și-ar dori, atunci măcar nu promite.

Află mai mult ⮕ O relație bună cu copilul devenit adult se construiește în adolescență

Oferă timp și spațiu dacă vrei încredere

Tinerii sunt în perioadă de conturare a identității și stabilirea propriilor valori.

Trebuie să oferim informațiile de care au nevoie, să răspundem la întrebări, dar să oferim timp și spațiu pentru ca tânărul să-și ia propriile decizii.

O relație bazată pe încredere se construiește dacă tinerii înțeleg că nu trebuie neapărat să adopte părerile și valorile adultului ca să îi câștige dragostea.

Încearcă să păstrezi tăcerea referitor la subiectele pentru care tânărul încă nu a luat decizii. Tăcerea creează spațiu pe care tânărul îl poate umple cu sine însuși.

Cedează din puterea deciziei pe care o ai

Ești mai puternic ca adult, este clar de ambele părți. Dar din când în când poți ceda din putere.

Susține adolescentul sau tânărul să ia singur decizii în anumite situații, să își expună ideile, să găsească soluții.

De exemplu, pentru activitățile pe care le desfășurați împreună, nu totdeauna trebuie să stabilești tu ce trebuie făcut.

Pentru problemele mai dificile pe care le întâmpină, poți ajuta punând întrebări așa încât tânărul să ajungă singur la o soluție. Se construiește astfel și încrederea, dar și independența deciziilor de care are mai târziu și mai multă nevoie.

Ai grijă la reacția imediată

Fii foarte atent la cum reacționezi când adolescentul sau tânărul spune ceva. Nu sări cu soluția sau cu sfatul. S-ar putea să fi fost solicitat doar ca să asculți.

De multe ori tinerii își lămuresc propriile probleme expunându-le cuiva. Și dacă acel cineva știe să asculte și să pună întrebări lămuritoare va fi mai de ajutor și mai de încredere decât un părinte superîngrijorat de eventualitatea unei decizii proaste.

Lasă la o parte judecata ca să nu pierzi încrederea

Să construiești o relație bazată pe încredere presupune din start să nu judeci și să nu condamni.

Chiar dacă ai o reacție emoțională puternică la ceea ce auzi, fă o pauză, controlează-te și nu reacționa imediat.

Înainte de a avea o reacție întreabă-te: Aș reacționa la fel și dacă ar fi vorba de un adult asemenea mie?

Când copiii și tinerii simt că sunt judecați evită să aducă în discuție subiectele sensibile. Vei sfârși prin a nu mai afla ceea ce se întâmplă sau cum gândesc.

Pagina următoare

⮕ De ce sunt adolescenții mai tentați să riște?

Surse

Alimentatie sanatoasa: 10 principii esențiale

Servus Med
-
0
Alimentatie sanatoasa: 10 principii esențiale

Alimentatie sanatoasa inseamna că reușim să atingem 3 criterii de bază: stabilirea numărului de calorii zilnice care să ne mențină o greutate adecvată, aportul de nutrienți complet și reducerea riscului de boli cronice.OMS avertizează că 75% din decesele datorate bolilor cardiovasculare ar putea fi prevenite prin schimbarea stilului de viață care include și o alimentație sănătoasă.

Pentru a obține efectele dorite și, astfel, prelungirea duratei de viață, principiile alimentației sănătoase ar trebui aplicate toată viața.

Beneficiile sunt evidente chiar dacă adoptăm o dietă echilibrată la vârsta medie, cum se întâmplă de obicei.

Un studiu publicat în Pediatric Obesity a concluzionat că obezitatea maternă poate afecta greutatea și sănătatea copilului până la vârsta de 3 ani.

Deci schimbarea obiceiurilor alimentare ale gravidei cu obezitate asigură un bun start copilului și previne obezitatea acestuia.

1. Să fim atenți la greutate

BMIINTERPRETARE
subponderalsub 18,5
normal18,5 – 24,9
supraponderal25 – 29,9
obezitatepeste 30

Formula BMI sau Indice de masă corporală:

BMI = greutatea (kg)/ 2x înălțimea (m)
Exemplu: la 65kg și 1,65m înălțime, BMI = 65/ 2×1,65 = 24,98

Află mai mult ⮕ De ce este importantă dimensiunea taliei?

2. Să fim atenți la balanța energetică

Un adult are nevoie în medie de 2000-2500 calorii/ zi pentru a-și menține greutatea pe care o are.

Dacă vrei să slăbești, nu uita că sportul nu aduce niciun beneficiu dacă balanța energetică (calorii consumate – calorii cheltuite) nu iese pe minus.
Totdeauna caloriile consumate trebuie să fie sub cele cheltuite pentru a da jos kg.

Află mai mult ⮕ Vreau să slăbesc: Cum calculez balața energetică?

3. Să alegem constant

• o varietate de legume și verdețuri din toate subgrupele

• fructe, în special fructe ca atare, consumate integral

• cereale, în special cereale integrale: grâu integral, porumb, ovăz, orez brun, quinoa

• lactate degresate: lapte, iaurt, brânzeturi

• surse de proteine: pește și fructe de mare, carne slaba, ouă, legume (tip fasole, linte, mazăre), semințe și nuci, produse din soia

• uleiuri vegetale: ulei de măsline, ulei de rapiță, ulei de floarea soarelui ș.a.

Află mai mult ⮕ 10 Alimente bogate în proteine în afară de carne

4. Să reducem la minimum

  • grăsimi saturate
  • grăsimi trans
  • zahăr
  • sodiu (sare)
  • alcool

Recomandările cantitative sunt:

• sub 10% din caloriile zilnice să provină din zahăr rafinat (echivalentul a 12 lingurițe de zahăr)

• sub 10% din caloriile zilnice să fie grăsimi saturate sau chiar 5-6% dacă urmărim scăderea LDL-colesterolului

• sub 2300 mg/ zi sodiu sau chiar sub 1500 mg/ zi dacă urmărim reducerea tensiunii arteriale

• dacă se consumă alcool, atunci până la 1 băutură/ zi pentru femei și 2 băuturi alcoolice/ zi pentru bărbați

Află mai mult ⮕ Dieta mediteraneană: Ce alegem? Ce evităm?

5. Să evităm alimentele ultraprocesate

Grăsimile trans se găsesc în alimentele procesate și ambalate. Acolo unde pe etichetă scrie uleiuri parțial hidrogenate este egal cu grăsimi trans.

Grăsimile saturate se găsesc în special în carnea roșie și brânzeturile nedegresate. Dar și în uleiul de palmier și ulei de cocos.

Aceste tipuri de grăsimi, consumate în exces, pot determina creșterea colesterolului și a riscului de boli cardiovasculare: arterioscleroza, infarct de miocard, accident vascular.

Încearcă să reduci la minimum consumul de produse ultraprocesate (bacon, cârnați, salam, hot dog). Consumul de produse procesate alături de băuturi dulci și alte tipuri de alimente cu adaos de zahăr sunt o cauză de boli cardiovasculare dovedită științific.

Află mai mult ➡ Grăsimi alimentare: Care sunt și cum citim corect eticheta?

6. Să alegem proteine din surse sănătoase

În afară de carne, ouă, pește care sunt surse recunoscute de proteine de calitate, mai poți opta pentru surse vegetale: fasole uscată, nuci și semințe, cereale. O porție tipică de proteine are dimensiunie unui pachet de cărți.

Orientativ:

  • 100g carne de vită = 21g proteine
  • 100g carne de porc = 22g proteine
  • 100g piept de pui = 26g proteine
  • 200g somon = 42g proteine
  • 1/2 cană de fasole uscată = 16g proteine
  • 25 de migdale, 13 caju, 9 miez de nucă = 4g proteine

Recomandarea de alimentatie sanatoasa este să înlocuim cât mai mult alimentele din surse animale cu cele din surse vegetale.

Studiile științifice au dovedit că un consum crescut de fructe și legume reduce riscul cardiovascular. Și consumul de semințe și nuci este benefic reducând chiar incidența accidentului vascular.

Află mai mult ⮕ Proteine: Tot ce trebuie să știi ca să faci alegeri sănătoase

7. Să includem grăsimile MUFA și PUFA

Conform studiilor științifice sunt multiple beneficii cardiovasculare dacă încorporăm în alimentație grăsimi mononesaturate (MUFA) și polinesaturate (PUFA).

Din acest motiv, este util să alegem uleiurile lichide din surse vegetale, în loc de uleiuri tropicale, grăsimi animale sau grăsimi parțial hidrogenate,

Este bine să ne orientăm către măsline, avocado, nuci și semințe, în loc de unt, untură, margarină, ulei de cocos sau ulei de palmier.

Află mai mult ➡ Cel mai bun ulei de gătit: Cum alegem?

8. Să consumăm constant pește

Consumul constant de pește și hrană marină reduce riscul cardiovascular. Asta înseamnă că scade riscul de boala coronariana, infarct miocardic, accident vascular sau insuficiență cardiacă. Este una din recomandările de alimentatie sanatoasa pe care merită să o punem în practică.

Efectele pozitive ale consumului de pește se datorează conținutului bogat în omega-3.

Sunt recomandate cel puțin 2 porții de pește/ săptămână pentru a profita de beneficii.

Este importantă și prepararea peștelui. Varianta de pește prăjit nu aduce beneficiile scontate.

Află mai mult ⮕ 7 tipuri de pește bogat în omega 3

9. Să alegem cât mai des cereale integrale

Cerealele integrale sunt sursă bogată de fibre, conțin intacte endosperma, germenii și coaja boabelor.

Consumul regulat de cereale integrale reduce riscul de boli coronariene, accident vascular și sindrom metabolic. Dar au un efect benefic și asupra digestiei și menținerii activității normale a florei intestinale.

Avem multiple posibilități de alegere: făina integrală, orz, bulgur, ovăz, quinoa, porumb, orez brun și altele.

Află mai mult ⮕ Bulgur: Ce este și cum îl gătim?

10. Să alegem lactate degresate

Alimentatie sanatoasa înseamnă și consumul de lactate degresate. Scade riscul de a deveni supraponderali sau obezi. Și reduce astfel riscul de arterioscleroză și boli cardiovasculare.

Un studiu efectuat în Finlanda a demonstrat că schimbarea dietei și a stilului de viață sedentar chiar și la 40 ani a condus la scăderea semnificativă a colesterolului și a mortalității prin boli cardiovasculare.

Pagina următoare

⮕ Colesterol și trigliceride crescute: Ce este de făcut?

Surse

PUBERTATEA PRECOCE: ce trebuie să știe părinții?

Dr. Corina Golovei
-
0
PUBERTATEA PRECOCE: ce trebuie să știe părinții?

∎ Pubertate înseamnă apariția caracterelor sexuale secundare: dezvoltarea sânilor la fete, apariția părului axilar și pubian, dezvoltarea testiculelor și a penisului la băieți
∎ Pubertatea precoce înseamnă apariția pubertății înaintea vârstei de 8 ani la fete și înaintea vârstei de 9 ani la băieți

Care sunt semnele de pubertate precoce?

Fete: dezvoltarea progresivă a sânilor, accelerarea creșterii, menstruație precoce (de obicei, la 2-3 ani după dezvoltarea sânilor

Băieți: dezvoltarea penisului și a testiculelor, creșterea musculaturii și apariția părului pe corp, accelerarea creșterii și modificările de voce.

Ce este adrenarha precoce?

Adrenarha precoce este unul din cele mai frecvente semne pentru care părinții duc copiii la medic. Este o formă parțială de pubertate precoce.

În ce constă adrenarha:
∎ apariția părului în zona axilară și pubiană la fete sub 8 ani și la băieți sub 9 ani
∎ transpirație cu miros specific adultului
∎ fără dezvoltarea sânilor la fete sau a organelor genitale la băieți (așa cum este în pubertatea precoce)
∎ copiii depășesc înălțimea corespunzătoare vârstei

pubertatea precoce

Pubertatea precoce: cauze

De cele mai multe ori este vorba despre accelerarea unor procese fiziologice, normale.

Ocazional este vorba despre o anomalie a glandei pituitare (hipofiza) sau a porțiunii de creier care controlează hipofiza și numită hipotalamus. Această formă de pubertate precoce se numește pubertate precoce de tip central.

Rar, pubertatea precoce pentru că glandele care produc hormoni sexuali (ovarele la fete și testiculele la băieți) încep să funcționeze mai devreme decât normalul. Această formă de pubertate se numește pubertate precoce periferică.

hipofiza – anatomie, fiziologie, boli

Adrenarha reprezintă apariția precoce a pilozității axilare/ pubiene și a transpirației mirositoare. Este provocată de faptul că glandele suprarenale (situate la polul superior al rinichilor) încep să producă hormoni androgeni specific masculini înainte de vreme; fenomenul apare atât la fete cât și la băieți.
Într-un număr mic de cazuri adrenarha se datoreză unei afecțiuni genetice numită hiperplazie congenitală adrenală.
Și mai rar adrenarha este cauzată de tumori ovariene sau testiculare, dar atunci apare și creșterea în dimensiuni a organelor genitale.

Alte cauze de pubertate precoce: utilizarea de creme, medicamente sau suplimente care conțin hormoni estrogeni sau androgeni.

Ce analize sunt utile la pubertatea precoce?

Medicul va putea solicita:
-analize de sânge care verifică hormonii hipofizari ce controlează pubertatea (LH- hormon luteinizant, FSH-hormon foliculostimulant)
–hormonii sexuali (estradiol sau testosteron)
–radiografia mâinii și a încheieturii pumnului care stabilește așa-numita vârstă a oaselor; ne poate orienta despre cât de înalt va crește copilul, cât de repede progresează pubertatea
–RMN (rezonanța magnetică nucleară) necesară dacă analizele hormonale sugerează pubertate precoce de tip central

Ce analize sunt necesare pentru adrenarha precoce?

Medicul solicită analize doar pentru copiii cu ritm prea rapid de creștere:
-radiografia mâinii și articulației pumnului pentru a stabili vârsta oaselor
Mulți copii care sunt înalți și subțiri arată la radiografie, o vârstă cu 2 ani mai avansată față de vârsta biologică
-analize de sânge care arată un nivel crescut de hormoni androgeni

Hormonii care cauzează apariția precoce a părului axilar sau pubian sunt diferiți de hormonii care determină creșterea sânilor (estrogenii) sau a penisului (testosteron).
De aceea, o fetiță care are transpirația mirositoare și pilozitate pubiană/ axilară precoce, nu înseamnă că va avea menstruație precoce.
Menstruația urmează să apară la 2 ani după dezvoltarea sânilor.

hormoni – ce sunt si cum actioneaza?

Tratament

Pubertatea precoce de tip central, cu afectarea glandei hipofize, necesită tratament. Scopul tratamentului este reducerea producției de hormoni hipofizari LH și FSH. Astfel se va reduce și producția de hormoni sexuali.
Tratamentul va încetini ritmul pubertății și va întârzia apariția menstruației (menarha) la fetițe.

În unele cazuri pubertatea precoce de tip central poate cauza oprirea mai rapidă a creșterii oaselor.
Medicația este necesară într-un ritm susținut: se administrează injectabil lunar pentru 1 an de zile.

Adrenarha nu se tratează. Tratamentul pentru pubertatea precoce de tip central descris mai sus nu va avea niciun efect asupra pilozității axilare/ pubiene.
Este cunoscut faptul că fetele cu adrenarha precoce au un risc crescut de apariție a sindromului de ovare polichistice la vârsta adolescenței. Sindromul se manifestă prin cicluri menstruale neregulate sau absente și uneori creșterea pilozității faciale.
Deoarece majoritatea cazurilor cu ovare polichistice se însoțesc de obezitate, se consideră că o dietă echilibrată și mișcarea fizică pot reduce riscul de apariție a sindromului de ovare polichistice.

ovare polichistice – simptome, complicații, evoluție

Sursa:
Academia Americană de Pediatrie și Societatea Am. de Endocrinologie Pediatrică

11 metode simple ca sa prevenim osteoporoza

Servus Med
-
0
11 metode simple ca sa prevenim osteoporoza

Osteoporoza înseamnă ”oase poroase”. Oasele noastre sunt puternice până în jurul vârstei de 30 de ani. Ulterior densitatea oaselor scade. După această vârstă, ritmul în care se reface țesutul osos este mai mic decât ritmul în care se pierde masa osoasă. Aceasta este cauza pentru care oasele devin fragile, se fracturează ușor.

În primele stadii ale osteoporozei nu există simptome. Se poate să nu știm despre existența osteoporozei până ce nu apare o fractură sau până ce nu apare o modificare evidentă de postură (poziție).

Durerile de spate, cauzate de modificările osteoporotice ale vertebrelor, pot fi primul semn de boală. Vertebrele ”se prăbușesc” , se tasează,ca urmare a unor fracturi fine.

Poate apărea frecvent și modificarea oaselor de la nivelul articulației șoldului, cu durere, fracturi și pierderea mobilității.

Afecțiunea este mai frecventă la femei. Oasele își pierd densitatea substanțial la 5- 7 ani de la debutul menopauzei. Dar și bărbații pot avea osteoporoză; 25% dintre bărbații peste 50 de ani au o fractură datorată osteoporozei.

Ereditatea joacă un rol în apariția bolii. De asemenea, anumite afecțiuni cresc riscul de osteoporoză: diabetul de tip 1, artrita reumatoidă, boli inflamatorii intestinale, lupus eritematos sistemic, boala celiacă, cancer ș.a.

Cum stabilește medicul diagnosticul de osteoporoză?

Testul care pune diagnosticul de osteoporoză se numește testul DEXA. Este o metodă ce apreciază densitatea osoasă la nivelul întregului schelet. Rezultatele se exprimă raportate la densitatea osoasă a persoanelor de 30 de ani (când se consideră că densitatea e maximă).

Rezultate:

  • T-score mai mic sau egal cu -2,5 = osteoporoza
  • T-score între -1,5 și -2,5 = osteopenie (masa osoasă a scăzut, dar nu într-atât încât să fie osteoporoză)
  • T-score peste -1,5 = normal

⮕ Când ar trebui să faci testul DEXA pentru osteoporoză?

De ce este important să prevenim osteoporoza?

Deși nu există un tratament curativ (care să ducă la dispariția bolii), câteva modificări ale stilului de viață ajută la prevenirea osteoporozei.

Motivația pentru prevenirea osteoporozei este clară: osteoporoza poate produce dureri de spate, pierdere în înălțime prin tasarea vertebrelor, deformarea coloanei cu imposibilitatea de îndreptare, fracturi în timpul activităților obișnuite ale zilei.

Metode simple pentru a preveni sau încetini evoluția osteoporozei

1. Dieta bogată în calciu poate preveni sau încetini evoluția osteoporozei. Dar la fel de importante sunt: vitamina D, magneziul și potasiul.

2. Necesarul de calciu la vârste între 18- 50 de ani este de 1000 mg/zi. La femeile peste 50 ani și bărbații peste 70 ani necesarul crește la 1200 mg/zi

3. Este de preferat să apelăm la sursele naturale de calciu, magneziu potasiu și vitamina D. Suntem avertizați de către specialiști că suplimentele alimentare cu Calciu pot fi implicate în apariția calculilor renali (pietre la rinichi) și în creșterea riscului de atac de cord.

⮕ 6 minerale esențiale: de unde le procurăm?

Surse naturale de vitamine și minerale recomandate în osteoporoză:

  • lapte și iaurt
  • brânză
  • păstăi de soia (edamame)
  • fasole albă
  • kale (varza fără căpățână)
  • broccoli
  • varză
  • somon, sardine
  • semințe de dovleac
  • semințe de in
  • semințe de floarea soarelui
  • alune de pădure, nuci
  • banane
  • avocado
  • ciuperci
  • cartofi dulci
  • orez brun
  • sucul de portocale
  • cereale îmbogățite cu calciu

De evitat dietele restrictive, care elimină clase de substanțe nutritive

4. Alcoolul consumat în exces, în special în perioada în care masa osoasă se formează, expune la risc de osteoporoză

5. Prea mult sodiu sau sare accelerează pierderea de masă osoasă. Respectarea cantităților recomandate de specialiști înseamnă 2g/zi Sodiu sau 5 g/zi sare.

Laptele și smântâna au 50 mg sodiu/100 g. Dar carnea procesată (bacon, salamuri) are 1500 mg sodiu/100g, iar sosul de soia 7000 mg sodiu/100 g.

Este deci de evitat carnea procesată!

6. Cafeina poate reduce absorbția calciului, dar numai în eventualitatea în care depășim 3 cafele/zi.

7. Expunerea la soare aduce aportul de vitamina D necesar fixării calciului. În cazul celor care sunt obligați să rămână în casă, locuiesc la mari altitudini sau nu se pot expune la soare din cauza riscului de cancer de piele: doza de vit D este de 600- 800 UI/zi, din alimente sau/și suplimente.

⮕ Lipsa de vitamina D: Cum ne dăm seama?

Cum prevenim osteoporoza?

8. Exercițiile fizice utile: mersul pe jos, jogging, tenis, urcarea scărilor/ascensiunile pe munte, dansul, grădinăritul. Trebuie alese acele activități care mobilizează tot corpul. Yoga și Pilates ajută la creșterea abilității de a menține echilibrul. Scade asfel riscul de a cădea și a face fracturi.

⮕ Ce exerciții fizice previn osteoporoza?

9. Osteopenia progresează spre osteoporoză. Dar cu modificările de dietă și exercițiile fizice, progresia poate fi încetinită.

10. Somnul odihnitor are și el un rol pozitiv. Formarea de țesut osos este influențată de nivelul de cortisol din timpul nopții. Stresul, problemele de somn, sugerează și un nivel crescut de cortizol în sânge. Acesta se va opune formării de masă osoasă.

11. Tratamentele cronice cu corticosteroizi, necesare în anumite afecțiuni, sunt recunoscute pentru riscul de osteoporoză și fracturi. Ideal este să se reducă la minimum durata acestor tratamente.

Perioada de formare a masei osoase este până la vârsta de 30 ani. Aportul corespunzător de Calciu, Vitamina D, Magneziu, Potasiu în această perioadă este esențial pentru a preveni osteoporoza.

Pagina următoare

⮕ Vitamina K2 pentru sanatatea oaselor: care sunt sursele?

Surse

Criza de fiere: de ce apare dacă nu mai ai colecist?

Servus Med
-
0
Criza de fiere: de ce apare dacă nu mai ai colecist?

Criza de fiere este un termen nemedical pentru colica biliara sau durerea de colecist care apare în partea dreaptă a abdomenului, sub nivelul coastelor. Durerea se însoțește cu balonare, greață și vărsături. Aceleași simptome apar uneori și după operația de colecistectomie prin care se îndepărtează vezica biliară. Cum se explică?

Criza de fiere care apare după colecistectomie se numește sindrom postcolecistectomie.

Sindromul postcolecistectomie apare mai ales dacă operația se practică în urgență și simptomele cronice durează de mai mulți ani.

De exemplu, dacă operația este amânată 10 ani sau mai mult riscul de sindrom postcolecistectomie este de peste 30%.

Criza de fiere după colecistectomie: simptome

Simptomele sindromului postcolecistectomie sunt aceleași cu cele care existau înainte de operație la persoanele cu pietre în vezica biliară și episoade de colecistită acută.

  • colică sau durere în partea dreaptă a abdomenului în dreptul ficatului
  • icter
  • febră
  • diaree
  • greață
  • balonare

Află mai mult ➡ Colecistita acuta:cauze și soluții

De ce apare criza de fiere post-colecistectomie?

Se consideră că bila este cauza simptomelor. În mod normal, bila este secretată de ficat și depozitată în colecist.

Deoarece colecistul nu mai există postoperator, bila se elimină direct în intestin.

Acest lucru se întâmplă la toate persoanele operate, dar sindromul postcolecistectomie nu apare la toți.

Două tipuri de probleme poate crea bila eliberată direct și în cantitate mare deodată:

  • prima este posibilitatea apariției gastritei și esofagitei
  • a doua este apariția diareei și a durerii abdominale

Află mai mult ➡ Gastrita: cauze, simptome, analize, tratament

S-a observat că simptomele după colecistectomie apar mai frecvent la persoane care au simultan și alte afecțiuni:

  • anomalii anatomice ale căilor biliare
  • litiază (pietre) restante în căile biliare
  • hepatita
  • ciroza
  • ficat gras
  • pancreatita
  • cancer gastric
  • ulcer
  • hernie hiatală
  • infecții
  • sindrom de colon iritabil

Află mai mult ➡ Sindrom de colon iritabil: simptome și complicații

Ce analize sunt mai frecvent modificate?

Primele analize necesare sunt:

  • hemoleucograma care poate depista dacă există o infecție
  • amilazemia: nivelul amilazelor din sânge permit medicului să aprecieze dacă este afectat pancreasul
  • analize specifice pentru ficat: enzime hepatice

Dacă acestea sunt normale, se vor efectua ulterior și alte tipuri de analize cum sunt cele pentru tiroidă sau cele care să excludă un infarct de miocard.

Află mai mult ➡ Bilirubina crescută și icter: ce boli semnalează?

Ce tratament există pentru sindromul post-colecistectomie?

În funcție de rezultatul investigațiilor, medicul poate decide tratamentul medicamentos sau chirurgical.

Medicamentele folosite sunt alese de medic în funcție de ceea ce constată după analize și investigații.

• Compuși care absorb apa din intestin și duc la reglarea tranzitului intestinal.

Psyllium (metamucil, citrucel ș.a.) conține fibre naturale care ajută la formarea bolului fecal și favorizează și bacteriile bune din intestin. Psyllium se prescrie mai ales celor care au constipație cronică sau sindrom de colon iritabil.

• Antispastice pe baza de atropina sau difenoxilat.
Se aleg pentru efectul de încetinire a mișcărilor intestinale

• Sechestranții de acizi biliari au scopul de a trata diareea provocată de excesul de bilă eliminată dintr-o dată în intestin.
Colestiramina și colestipol sunt produse din această categorie. Se folosesc de mult timp și pentru reducerea LDL-colesterolului.

Colestiramina  se leagă de acizii biliari și împiedică acțiunea acestora asupra mucoasei intestinale.

Colestipol formează un compuși complecși prin legarea colesterolului de acizii biliari. Eliminarea acestor compuși odată cu materiile fecale permite eliminarea excesului de acizi biliari și eliminare de colesterol.

• Antagoniști de receptori H2

Deși denumirea este complicată, mulți dintre noi am folosit medicamente din această clasă pentru reducerea secreției gastrice acide.
De exemplu: nizantidina, cimetidina, ranitidina, famotidina

Se folosesc la persoane care au și semne de esofagită pe lângă simptomele sindromului postcolecistectomie.

• Inhibitori de pompă de protoni

Din categoria inhibitorilor de pompă fac parte omeprazol, esomeprazol, pantoprazol, lansoprazol ș.a.
Se folosesc când este necesară reducerea secreției acide gastrice.

Tratamentul chirurgical este indicat când a fost identificată o cauză clară a crizei de fiere. Pot fi pietre restante în căile biliare după operația de colecistectomie.

Cel mai frecvent se practică o procedură numită colangiopancreatografie retrogradă endoscopică (ERCP). Este o metodă chirurgicală modernă care este folosită fie pentru a pune diagnosticul corect, fie pentru a trata cauza.

Află mai mult ⮕ Ce este dischinezia biliară și cum se tratează?

Cum evoluează sindromul post-colecistectomie?

Aproximativ 75% din persoanele urmărite pe termen lung în studiile clinice au o evoluție bună după tratament.

Cea mai frecventă complicație după un episod acut este creșterea amilazelor în sânge care traduce un episod de pancreatită acută.
Pancreatita apare în aproximativ 5% din cazuri.

Citește mai departe…

Pancreatita: cauze, simptome, complicații
Durere în dreapta abdomenului, sub coaste: cauze posibile
Litiaza biliară sau pietre la fiere: cauze și rezolvare
Vezica biliară sau colecist: Cum funcționează?
Pancreatita biliară provocată de pietrele din colecist

Bibliografie
  • Medscape. Postcholecystectomy Syndrome, update 2020
  • Womack NA, Crider RL. The Persistence of Symptoms Following Cholecystectomy. Ann Surg. 1947 Jul. 126 (1):31-55. [Medline].
  • Zackria R, Lopez RA. Postcholecystectomy Syndrome. Treasure Island, FL: StatPearls; 2020. [Full Text]

Astmul bronsic si COVID-19: Sfaturi medicale

Servus Med
-
0
Astmul bronsic si COVID-19: Sfaturi medicale

COVID-19 si astmul bronsic: protecție sporită deoarece astmul intră în categoria afecțiunilor care cresc riscul de a face o formă severă a COVID-19. Reamintim principalele semne ale infecției cu Coronavirus: pierderea mirosului și a gustului, febră, tuse seacă, dificultăți de respirație.

Tusea seacă poate induce în eroare persoanele cu astm care, de obicei, tușesc. Și acest fapt poate întârzia prezentarea la medic.

Încercăm să răspundem la cât mai multe din întrebările legate de riscurile persoanelor cu astm bronsic.

Există un risc mai mare pentru astmatici de a face COVID?

Nu. Riscul de contaminare este similar populației generale. Dar evoluția ar putea fi către o formă severă de COVID, mai ales dacă ai peste 65 ani și alte comorbidități.

Când cineva din preajmă este bolnav de COVID, persoanele cu astm bronșic trebuie să fie atente la măsurile de protecție. Orice virus cu transmitere respiratorie poate declanșa criza de astm, deci și SARS-CoV2 poate avea același efect.

➡ Prevenire COVID: Ce trebuie să știi despre alimente și vitamine?

Cum îmi dau seama că tusea este provocată de astm sau de COVID?

Simptomele pot fi similare și uneori greu de diferențiat. Iată câteva atenționări utile:

• tusea poate apărea în ambele afecțiuni

• uneori și COVID poate provoca:wheezing, respirație dificilă, greutate în piept

• febra apare frecvent la COVID, dar rar la astm bronșic

• slăbiciunea și oboseala pot apărea în ambele afecțiuni

• pierderea gustului și a mirosului, vărsături, diaree, durere de cap, dureri musculare, durere în gât apar în COVID

➡ Tuse seaca: 10 Remedii naturale pentru acasă

Trebuie modificat tratamentul pentru astm?

Planul de tratament stabilit de medic trebuie continuat.

  • terapie biologică ( Xolair/ omalizumab, Nucala/ mepolizumab, Cinqaero/ reslizumab, Fasenra/ benralizumab
  • combinații de bronhodilatatoare de lungă durată: Seretide, Fostair, Symbicort)

Nu se întrerup corticosteroizii inhalator sau tablete. Și nici tratamentele biologice.

➡ Ajută vitamina C la răceală sau la COVID?

Am criză de astm bronșic sau COVID?

Este important să recunoaștem agravarea simptomelor de astm sau apariția crizei astmatice.

Astm bronșic – agravare

  • reapar simptomele: wheezing, senzație de greutate în piept, senzația că nu ajunge aerul inspirat, tuse
  • simptome nocturne
  • crește numărul de utilizări ale spray-urilor bronhodilatatoare

Criza de astm bronșic

  • diminuarea efectului medicației inhalatoare; necesitatea de a le folosi la 4 ore sau mai repede
  • oboseală la mers sau la vorbit
  • wheezing și tuse frecvente
  • dificultăți de respirație

Dacă inhalatoarele pe care le folosești de obicei nu au efect asupra simptomelor și continui să tușești sau să ai senzație de lipsă de aer este mai probabil vorba despre COVID. Solicită rapid 112.

Ce se știe despre varianta Omicron?

Deocamdată OMS anunță că varianta Omicron se răspândește mai ușor. Iar simptomele nu sunt mai severe decât ale variantei Delta sau a celorlalte variante.

➡ COVID-19: Varianta Delta simptome diferite la vaccinați și nevaccinați

Poate să-mi scadă oxigenarea dacă port masca?

Nu. Este un mit că am putea suferi de hipoxie datorită portului măștii. Specialiștii canadieni au studiat problema și ne oferă câteva sfaturi:

• majoritatea persoanelor cu astm tolerează măștile nemedicale

• dacă nu poți tolera masca fără să ai senzația lipsei de aer, nu o purta; dar atunci ai grijă să păstrezi cel puțin 2m distanță față de cei din jur

• purtarea măștii prin casă cu 20 min înainte de a ieși îți oferă timp să te obișnuiești

Ce urmări sunt după COVID dacă am astm bronșic?

Este posibil ca după boală să rămână simptome post-COVID pentru o perioadă mai lungă de timp.

Se pot accentua și problemele respiratorii legate de astmul bronsic: wheezing, dificultăți la respirație.

Poate fi necesară modificarea dozelor de medicamente si inhalatoare pe care le luai și înainte.

➡ Sindromul post-COVID: ce simptome rămân după boală?

Dacă pe lângă astmul bronsic am și alergii ce riscuri am la vaccinare?

Specialiștii ne sfătuiesc să ne vaccinăm chiar dacă avem istoric de alergii. Sfătuiește-te cu medicul de familie dacă:

  • ai alergie la polietilenglicol sau polisorbat
  • ai avut reacție alergică la prima doză de vaccin
  • ai în antecedente o reacție alergică gravă numită șoc anafilactic
  • ai diagnostic de mastocitoză
Pagina următoare

➡ Vaccinul anti-COVID: Ce trebuie să știi înainte de vaccinare?

Surse

ANTICORPI după vaccin vs ANTICORPI după infecție

Dr. Corina Golovei
-
0
ANTICORPI după vaccin vs ANTICORPI după infecție

Anticorpi sunt proteine produse de sistemul imunitar ca răspuns la infecție sau ca răspuns la vaccinare. Apariția anticorpilor sunt semnul că am avut infecția (de exemplu COVID-19) sau sunt semnul că ne-am vaccinat.

Anticorpi: ce sunt?

Anticorpii sunt proteine prezente pe suprafața unor celule ale sistemului imunitar numite limfocite B. Aceste celule eliberează anticorpii atunci când este nevoie, cu ajutorul altui tip de limfocite, limfocitele T.

Cum ne apără anticorpii de infecție?

∎ anticorpii, alături de alte componente ale sistemului imunitar, pot inactiva agentul patogen (virusuri, bacterii, ciuperci, paraziți).

∎ acesta este mecanismul de apărare pe care se bazează specialiștii și în cazul SARS-CoV-2.

∎ un anumit tip de anticorpi acționează strict asupra unui anumit tip de agent patogen; nu exită anticorpi care pot anihila orice agent patogen.

∎ dacă organismul nostru nu a venit niciodată în contact cu patogenul respectiv (așa cum este și cu SARS-C0V-2) nu avem anticorpi atunci când ne infectăm.

∎ așa se explică faptul că durează un timp până ce se generează anticorpii utili pentru a neutraliza virusul (sau alt tip de patogen).

∎ anticorpii numiți IgM (imunoglobuline M) se produc primii; detectarea IgM în sânge semnalează o infecție recentă.

∎ anticorpii numiți IgG (imunoglobuline G) se produc un pic mai târziu, dar durează mai mult decât IgM. Acest tip de anticorpi ajută nu doar la vindecarea inițială a infecției, dar pot să și prevină o nouă infecție.

Află mai mult ⮕ Disfuncția erectilă: consecință posibilă după COVID

Cum previn anticorpii o viitoare infecție?

∎ Limfocitele ”cu memorie” rețin aspectul patogenului cu care au venit în contact în trecut și încep rapid să acționeze
∎ datorită acestui fapt, fie nu ne îmbolnăvim, fie facem o formă mai ușoară de boală
∎ când acest lucru se întâmplă, înseamnă că avem imunitate pentru acea boală
∎ în funcție de situație, imunitatea poate dura luni sau ani

Anticorpi antiCOVID-19

∎ una din metodele de tratament utilizate în prezent este administrarea de plasmă donată de persoane care au avut boala.

∎ ideea este ca odată cu plasma pacientul cu COVID-19 să primească și anticorpii anti-SARS-CoV-2 produși de organismul persoanei care a donat.
∎ scopul este ca pacientul să se vindece mai repede de COVID-19.

∎ specialiștii au reușit să descopere și formula unor anticorpi care pot fi produși sintetic: anticorpi monoclonali.
∎ anticorpii monoclonali vor fi utili mai ales în fazele inițiale ale bolii.
∎ anticorpii monoclonali au primit deja autorizarea FDA (Food and Drug Administration)

Anticorpi dezvoltați natural după o infecție

∎ după o infecție, sistemul imunitar identifică patogenul, iar limfocitele B produc anticorpi.
∎ anticorpii formați atacă diferite părți ale patogenului; o parte din acești anticorpi sunt eficienți, alții nu.
∎ în viitor anticorpii ne vor apăra la un nou contact cu patogenul respectiv.

În ceea ce privește COVID-19:

∎ virusul este nou și constatările cercetătorilor nu sunt definitive.
∎ până acum, se consideră că, odată ce am făcut boala, avem un înalt grad de protecție un interval de timp.

∎ anticorpii anti-COVID scad în câteva luni, adică limfocitele B scad producția de anticorpi
∎ totuși, aceste limfocite B ”cu memorie” rămân în circulație și dacă reîntâlnesc virusul (adică ne reinfectăm) pot începe din nou să producă anticorpi eficienți.

∎ cantiatea de anticorpi IgG din sânge poate fi dozată, dar pentru COVID-19 nu este stabilit încă foarte sigur ce valoare a anticorpilor ar garanta protecția.
∎ la 3 luni de la infecția COVID-19 cu simptome au fost găsiți în sânge anticorpi la majoritatea oamenilor.

∎ prezența anticorpilor nu este obligatorie; depinde foarte mult dacă forma de boală este asimptomatică, medie sau severă.
∎ ultimele studii clinice susțin că, dacă după infecția cu SARS-CoV-2 avem un titru suficient de anticorpi, am putea fi imuni în medie 5 luni.

Află mai mult ⮕ La cât timp după COVID poți face sport?

Anticorpi obținuți după vaccin

∎ vaccinarea permite obținerea anticorpilor fără a face boala.
∎ diferite tipuri de vaccinuri acționează diferit, dar în toate cazurile, organismului i se prezintă una/ mai multe proteine virale.

∎ vaccinul aduce o anumită porțiune virală atent selecționată.
∎ sistemul imunitar va fi stimulat de către aceste proteine virale și va produce anticorpi care pot neutraliza virusul.

∎ vaccinarea va provoca deci apariția limfocitelor B ”cu memorie” ca și la infecția naturală.
∎ dacă ulterior ne infectăm, limfocitele B încep imediat producția de anticorpi pentru inactivarea virusului înainte de a face boala.

∎ producția de anticorpi nu începe chiar imediat. Sunt necesare câteva săptămâni pentru acest proces.
∎ majoritatea vaccinurilor antiCOVID-19 ”arată” sistemului nostru imunitar doar o proteină din structura virusului. Acea proteină care poate stimula sistemul imunitar să producă anticorpi.

Pagina următoare

⮕ Boala autoimună: o complicație posibilă după COVID

Surse

Boala autoimuna: o complicatie posibila după COVID

Dr. Corina Golovei
-
0
Boala autoimuna: o complicatie posibila după COVID

Boala autoimuna este provocată de autoanticorpi produși de sistemul imunitar și îndreptați împotriva propriului organism. Un studiu recent a constatat că jumătate din persoanele spitalizate cu COVID-19 prezentau autoanticorpi. Acest tip de răspuns imunitar ar putea explica simptomele sindromului post-COVID, dar și existența formelor severe de boală.

COVID-19 încă rămâne o boală la care răspunsul organismului este impredictibil. Unele persoane se recuperează ușor. Altele fac forme medii sau severe care lasă în urmă simptomele long COVID.

Cercetătorii au constatat că aceste variante diferite de răspuns s-ar putea datora modului diferit în care reacționează sistemul imunitar.

Autoanticorpii sunt anticorpi produși de sistemul nostru imunitar și care, în mod greșit, atacă propriile țesuturi ale gazdei.

Sunt cunoscute peste 80 de tipuri de boli autoimune: lupus eritematos, artrita reumatoidă, bolile inflamatorii de colon și multe altele. Sunt afecțiuni care nu se vindecă niciodată și care necesită tratament antiinflamator a la long.

Unul din studiile recente atenționează că autoanticorpii care există înainte de infecția cu SARS-CoV2 sunt răspunzători pentru 20% din cazurile severe de boală.

Pe de altă parte, o altă investigație clinică a constatat că există și posibilitatea apariției autoanticorpilor după ce am făcut boala COVID-19.

➡ Boli autoimune: Care sunt și de ce apar?

Risc de boala autoimuna după COVID-19

Studiul a fost publicat în Nature Comunication în septembrie 2021 și a fost condus de o echipă mixtă de cercetători de la Universitatea Stanford, Universitatea Marburg, Germania și Universitatea Pennsylvania, SUA.

Au fost incluși în studiu 150 de participanți spitalizați pentru COVID. Și 41 de voluntari sănătoși.

Jumătate din pacienții cu COVID au dezvoltat cel puțin un tip de autoanticorpi după boală.
La unii dintre aceștia nivelul de autoanticorpi a fost foarte mare, similar celor întâlnite în bolile autoimune.

Unul din mecanismele care ar putea explica acest lucru ar fi inflamația excesivă care apare în cursul infecției cu SARS-CoV2 și care declanșează fie apariția de autoanticorpi, fie crește nivelul autoanticorpilor prezenți înainte de boală.

Pe de altă parte, la persoanele vaccinate nu s-a constatat prezența de autoanticorpi nou formați după boală.

”Pacienții care, după vaccinare dezvoltă rapid anticorpi anti-proteina spike este foarte puțin probabil să mai genereze autoanticorpi.” spune Dr. Utz (Universitatea Stanford).

Cercetările următoare se vor focusa pe stabilirea riscului de boala autoimuna la persoanele la care s-au dezvoltat autoanticorpi.

Pagina următoare

➡ Sindrom post-COVID: Ce simptome rămân după boală?

Surse

La cât timp după COVID poți face sport?

Servus Med
-
0
La cât timp după COVID poți face sport?

Sport la sala sau efort fizic de zi cu zi: când le putem relua dacă am avut COVID-19?

Consecințele COVID 19 pot fi fatale. Tratamentul existent nu este țintit exact asupra SARS-CoV2. Vaccinul este deocamdată cea mai eficientă metodă de a fenta boala. Dacă totuși am avut COVID și am avut șansa să depășim momentul, recuperarea poate fi o problemă.

Trebuie să facem mișcare. Este benefică pentru inima și creierul nostru, dar și pentru starea de bine în general.

Dar dacă am avut COVID, reluarea activității fizice nu trebuie făcută brusc.

Mișcarea fizică după boală trebuie să ajungă mai întâi la nivelul de dinainte de boală. Și apoi trebuie să creștem intensitatea progresiv.

COVID-19: cum influențează capacitatea de efort?

Consecințele COVID-19 pot fi mult mai severe decât ale unei gripe. Nu se compară cu o răceală obișnuită.

În plus, simptomele după boală pot fi de durată. Specialiștii denumesc această situație sindrom postCOVID sau COVID de lungă durată.

Mai multe studii clinice atrag atenția la ce ne putem aștepta după boală. Consecințele afectează și capacitatea de efort.

Două dintre aceste complicații sunt:

🌑 trombembolia pulmonară

Embolia pulmonară reprezintă apariția de cheaguri sanguine în vasele de sânge de la nivelul plămânilor.

În prezent nu se cunosc efectele pe termen lung asupra funcției pulmonare, dar este posibilă afectarea respirației și scăderea capacității la efort.

🌑 miocardita virală

Miocardita este semnalată de durere în piept, palpitații și greutate la respirație.

Este cauzată de inflamația la nivelul mușchiului cardiac datorată infecției virale. Și apare mai frecvent după forme moderate sau severe de COVID.

Efortul fizic pe fondul unei miocardite poate genera complicații până la deces.

➡ MIOCARDITA: Simptome, Cauze, Tratament

Sport după COVID: etape de reluare a activității fizice

🌑 reluarea exercițiilor fizice și a activităților sportive ar trebui făcută după o perioadă de cel puțin 7 zile fără simptome

🌑 înainte de începerea antrenamentelor sportive, activitățile zilnice ar trebui să fie ușor de realizat și persoana să poată merge 500m pe suprafață plană fără a avea senzație de oboseală sau lipsă de aer.( Institutul Sportului din Anglia și Scoția).

🌑 cei care au avut o formă severă de COVID care a necesitat spitalizare este posibil să aibă complicații cardiace.

Este util consultul cardiologic înainte de reluarea exercițiilor fizice.

🌑 reluarea mișcării fizice se face treptat, în concordanță cu cât efort poate fi tolerat

🌑 reapariția simptomelor (tuse, dispnee, palpitații, febră) sunt motive clare pentru întreruperea activității fizice.

🌑 se începe cu activitate fizică ușoară pentru cel puțin 2 săptămâni dacă ne simțim în stare

De exemplu: sarcini gospodărești, grădinărit, plimbări ușoare, exerciții de echilibru sau yoga.

La acestea se pot adăuga exerciții de respirație, de flexibilizare și întinderi.

Intervalul de timp destinat efortului fizic se crește progresiv pe parcursul celor 2 săptămâni, cu câte 10-15 min/ zi.

🌑 se trece la exerciții aerobice de intensitate moderată pentru următoarele 2 săptămâni.

De exemplu: mers pe jos rapid, urcat și coborât scări, jogging, înot sau mers pe bicicletă.

Exercițiile nu trebuie să ni se pară grele. Dacă ne par dificile ar trebui să ne întoarcem la etapa anterioară de efort.

🌑 se adaugă exerciții care implică coordonarea, forța și echilibrul: alergat cu schimbări de direcție, pași laterali.

Fiecare din aceste recomandări necesită și participarea noastră. Trebuie să ne automonitorizăm pentru a aprecia când putem crește nivelul de efort. Sau când trebuie solicitat ajutor.

Sport sau simpla activitate fizică zilnică ne face bine și din punct de vedere psihic. Ne vom simți mai optimiști și mai tonici. Progresiv ar trebui să ajungem la nivelul de efort de dinainte de boală.

Următoarea pagină:
Sindrom postCOVID – Ce simptome rămân după boală?

Surse

1...126127128...130Pagina 127 din 130
2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă

Cele mai noi

Cele mai citite

Știri

Meniu