Cum îmbunătățim funcția rinichilor?

Aproximativ una din trei persoane are un factor de risc pentru boala cronică de rinichi, o afecțiune care se dezvoltă atunci când funcția rinichilor se deteriorează treptat. Rinichii își pierd capacitatea de a filtra sângele și, în timp, pot ajunge să nu mai poată filtra deloc. Acești factori de risc includ obezitatea, hipertensiunea arterială și diabetul.

Deși majoritatea oamenilor au doi rinichi, unele persoane au doar unul sau doar unul care funcționează, și totuși pot duce o viață sănătoasă.

Uneori, unul sau ambii rinichi se pot deteriora treptat și își pot pierde capacitatea de a filtra sângele, ajungând în cele din urmă să nu mai poată filtra deloc. Această afecțiune se numește boală cronică de rinichi.

Analize care apreciază funcția rinichilor

Funcția principală a rinichilor este filtrarea și curățarea sângelui. Glomerulii, niște filtre microscopice aflate în rinichi, sunt esențiali pentru această funcție.

Creatinina, rata filtrării glomerulare și prezența albuminei în urină sunt principalele analize care apreciază funcția rinichilor.

Creatinina este un tip de reziduu pe care rinichii îl elimină din organism. Prin urmare, dacă se găsește un nivel ridicat de creatinină în sânge, acest lucru poate indica faptul că rinichii (în special glomerulii) nu își îndeplinesc bine funcția de filtrare și curățare a sângelui. Valoarea normală a creatininei este 1 mg/dl.

Albumina este o proteină care se găsește în mod normal în sânge, iar rinichii care funcționează corect nu permit trecerea acesteia în urină.

Totuși, rinichii deteriorați o pot permite. Așadar, dacă rezultatele acestui test arată prezența albuminei în urină, există o probabilitate ridicată ca funcția renală să fie deteriorată. Prezența albuminei în urină se numește albuminurie sau proteinurie.

Cum ne dăm seama dacă rinichii funcționează bine?

Rata filtrării glomerulare arată cât de bine funcționează rinichii, cât de eficient reușesc să elimine deșeurile. Rezultatul este o cifră care se calculează în funcție de creatinină.

RFG = 60-100 este considerată normală.

Mai exact:

• RFG 90 și peste: funcția rinichilor este normală
• RFG 60–89: există o reducere ușoară a funcției renale. Aceasta nu înseamnă neapărat că este o boală de rinichi, ci doar dacă sunt prezente și alte semne de afectare renală, acest nivel al GFR poate indica o boală de rinichi.
• RFG 45–59: există o reducere ușoară până la moderată a funcției renale și poate indica prezența unei boli de rinichi.
• RFG 30–44: reducere moderată până la severă a funcției renale.
• RFG 15–29: reducere severă a funcției renale.
• RFG 15 sau mai puțin: semnifică insuficiență renală, iar în acest caz este necesară dializa sau un transplant de rinichi.

Cum putem crește rata filtrării glomerulare?

Chiar dacă boala renală cronică (BRC) este, prin definiție, o afecțiune ireversibilă în sensul pierderii nefronilor, există cauze și factori de agravare care pot fi corectați. Identificarea și tratamentul lor precoce pot încetini progresia bolii sau chiar îmbunătăți funcția renală dacă procesul este parțial reversibil.

1. Controlul tensiunii arteriale

Hipertensiunea este atât cauză, cât și consecință a bolii renale. Valorile tensionale crescute determină hiperfiltrare glomerulară și leziuni structurale progresive la nivelul rinichiului.

În general, se recomandă menținerea TA < 130/80 mmHg (sau chiar mai mică la pacienții cu proteinurie importantă).

Măsuri terapeutice:

Blocanții sistemului renină–angiotensină — respectiv IECA (inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei) sau sartanii (antagoniști ai receptorilor de angiotensină II) — sunt preferați ca medicamente antihipertensive deoarece:

• scad tensiunea arterială sistemică și intraglomerulară.
• reduc proteinuria
• protejează rinichiul independent de efectul antihipertensiv.

Exemple de medicamente din aceste clase: IECA – enalapril, lisinopril, captopril; sartani: losartan, valsartan ș.a.

2. Reducerea proteinuriei

Proteinuria este un marker al leziunii glomerulare și un predictor independent al progresiei bolii renale. Proteinele filtrate în exces induc inflamație și fibroză la nivel renal.

Măsuri terapeutice:

• folosirea antihipertensivelor din clasele IECA sau sartani — reduc atât tensiunea arterială, cât și proteinuria.
• antagoniști ai receptorilor mineralocorticoizi (ex. finerenona, eplerenona — cu prudență, din cauza riscului de hiperpotasemie).
• inhibitori SGLT2 (dapagliflozin, empagliflozin) — reduc proteinuria și protejează rinichiul chiar și la pacienții fără diabet.

Ținta tratamentului: reducerea raportului albumină/creatinină urinară sub 30 mg/g (ideal), sau cel puțin scăderea cu >30% față de valoarea inițială.

Află mai mult ⮕ Explicarea proteinuriei: prezența anormală a proteinelor în urină

3. Control glicemic optim la diabet

Hiperglicemia cronică duce la nefropatie diabetică, caracterizată prin îngroșarea membranei bazale glomerulare și scleroză progresivă.

Controlul glicemiei reduce riscul de apariție și progresie a afectării renale.

Hemoglobina glicată HbA1c < 7% este recomandată pentru a evita complicațiile diabetului. La persoanele fără diabet, valorile normale ale HbA1c sunt chiar mai mici.

Unele din medicamentele antidiabetice au beneficii renale demonstrate:

• Inhibitori SGLT2 (dapagliflozin, empagliflozin) -efect protector renal la pacienți diabetici și non-diabetici.
• Agoniști GLP-1 (liraglutid, semaglutid) – reduc riscul cardiovascular și au efect nefroprotector.

Află mai mult ⮕ Inhibitorii SGLT2: ce este bine să știi?

4. Nutriția care avantajează funcția rinichilor

Consilierea dietetică personalizată poate îmbunătăți considerabil parametri renali. Iată câteva principii generale:

• Aport proteic

Recomandat: 0,75–0,8 g/kg/zi la adulții cu boală renală cronică stadiile 3–5 fără dializă.

Aportul crescut de proteine conduce la un declin mai rapid al GFR, albuminurie și risc cardiovascular crescut.

Restricția sub 0,6 g/kg/zi nu aduce beneficii suplimentare și poate favoriza malnutriția.

Surse proteice cele mai indicate sunt cele vegetale care reduc riscul de progresie a bolii renale, acidoza metabolică și formarea toxinelor uremice comparativ cu proteinele animale.

• Aport caloric

Recomandat 30–35 kcal/kg/zi pentru a evita malnutriția proteino-energetică.

La pacienții supraponderali/obezi se recomandă restricție calorică moderată pentru prevenirea complicațiilor cardiovasculare și renale.

5. Restricția de sodiu și funcția rinichilor

Restricția de sodiu prin reducerea consumului de sare are beneficii importante în boala renală cronică.

• control mai bun al tensiunii arteriale ceea ce avantajează și rinichii
• evitarea edemelor și a insuficienței cardiace
• creșterea eficienței medicamentelor antihipertensive, mai ales a celor menționate mai sus ca protectoare ale funcției renale (sartani, IECA)
• contribuie la reducerea proteinuriei ceea ce încetinește progresia bolii

Pentru majoritatea persoanelor este indicat un aport de sodiu sub 2g/ zi (echivalentul unei lingurițe de sare). Se recomandă evitarea produselor procesate, conservelor, mezelurilor și a mâncărurilor tip fast-food.

Bine de știut
Creșterea nivelului de potasiu este un risc important în boala renală cronică. Aportul alimentelor cu potasiu mai puțin poate fi necesar.

6. Evitarea substanțelor care afectează funcția rinichilor

Nefrotoxicele sunt substanțe care pot afecta direct funcția rinichilor. Printre cele mai importante se află:

• AINS (antiinflamatoare nesteroidiene): ibuprofen, diclofenac, naproxen etc.
• Aminoglicozide (antibiotice injectabile precum gentamicina)
• Substanțe de contrast iodate (folosite la investigații imagistice)
• Suplimente pe bază de plante neautorizate sau cu conținut incert

7. Corectarea deficitului de vitamina D

În boala cronică renală, rinichii nu mai pot activa vitamina D. Rezultatul este un deficit de vitamina D activă, ceea ce duce la:

• hipocalcemie (scăderea calciului în sânge)
• hiperparatiroidism (creșterea parathormonului)
• osteodistrofie renală (fragilizarea oaselor)

Suplimentele cu Vitamina D3 sunt utile în stadiile incipiente ale bolii renale. Ulterior sunt necesare forme active ale vitaminei D, sub supravegherea nefrologului.

Particularități la pacientul transplantat

Principiile generale de protecție renală din CKD (control tensional, reducerea proteinuriei, management nutrițional și metabolic) sunt valabile și pentru pacientul transplantat.

Imunosupresia este principala cauză de toxicitate renală (mai ales inhibitorii calcineurinei). Medicul nefrolog este cel mai în măsură să conducă acest tratament astfel încât să se obțină un echilibru între protecția grefei (anti-rejet) și protecția rinichiului de efectele toxice ale imunosupresoarelor.

La transplantat, tratamentul trebuie să aibă în vedere:

• ajustarea imunosupresiei,
• prevenirea rejetului,
• prevenirea infecțiilor și a complicațiilor metabolice induse de tratament

De reținut

Un stil de viață sănătos, cu menținerea greutății corporale optime, activitate fizică 150 min/ săptămână, dietă adaptată bolii renale și corecția medicamentoasă adecvată a tulburărilor metabolice (tensiune, glicemie, sodiu) pot duce la încetinirea deteriorării funcției rinichilor.

La pacientul cu transplant renal sunt valabile măsurile terapeutice din boala renală cronică, dar cu particularități legate de tratamentul imunosupresor pe care medicul nefrolog le ia în calcul.

Citește mai departe…

Sănătatea rinichilor se menține cu câteva obiceiuri bune
Alimente să race în potasiu, utile în boli renale
ABC-ul vitaminelor în bolile renale