Control urologic preventiv: la cine, de ce și când este indicat?

Un consult urologic de screening este o evaluare preventivă, adresată bărbaților (dar și femeilor, în anumite cazuri), pentru a depista precoce afecțiuni urologice – cel mai frecvent cancerul de prostată, dar și tulburări urinare, litiază, infecții urinare sau alte boli renale și genitale.

Evaluarea preventivă presupune că nu există simptome urinare. În schimb, pot exista factori de risc pentru afecțiuni urologice, iar acest lucru trebuie să ne determine să conștientizăm importanța consultului urologic.

Factori de risc ce fac necesar un consult urologic preventiv

La bărbați, în afara vârstei înaintate și a prezenței adenomului de prostată deja diagnosticat, mai sunt câțiva factori care prezic eventuale probleme urologice și care fac necesar un consult urologic preventiv:

• sindromul metabolic (obezitate, dislipidemie, hipertensiune) crește riscul apariției simptomelor urinare și a adenomului de prostată
• diabetul
• afecțiuni neurologice (accident vascular, boala Parkinson, scleroza multiplă ș.a.)
• inactivitatea fizică
• grăsimea abdominală
• apneea de somn

La femei, unii factori de risc se suprapun cu cei ai bărbaților, iar alții sunt specifici:

• sindrom metabolic și obezitate
• diabet care crește riscul de infecții urinare și incontinență
• boli cardiovasculare și neurologice
• intervenții chirurgicale în sfera ginecologică (histerectomie)
• menopauza
• incontinența urinară
• sarcini multiple și naștere pe cale vaginală
• activitate sexuală frecventă și utilizarea spermicidelor sau a diafragmei ca metode contraceptive
• inactivitatea fizică (sedentarism)

Ce presupune consultul urologic preventiv?

1. Anamneză – discuție cu pacientul despre simptome urinare, istoricul personal și familial (în special cancer de prostată, rinichi sau vezică).

2. Examen clinic – inspecție și palpare, inclusiv:

• tușeu rectal (pentru evaluarea prostatei la bărbați),
• examen genital extern,
• palpare abdominală și lombară.

3. Analize de laborator

• PSA (antigen specific prostatic) la bărbați,
• sumar de urină și urocultură,
• creatinină serică și alți markeri renali.

4. Explorări imagistice (la nevoie):

• ecografie aparat urinar (rinichi, vezică, prostată),
• eventual alte investigații dacă apar suspiciuni. De exemplu, RMN pentru vizualizarea modificărilor prostatei dacă valoarea PSA este mare sau cistoscopie dacă există hematurie (urina cu sânge)

5. Consiliere preventivă – recomandări privind stilul de viață, hidratare, factori de risc (fumat, dietă, obezitate).

Află mai mult ⮕ Sănătatea rinichilor se menține cu câteva obiceiuri bune

Ce poate depista consultul urologic preventiv atunci când nu există simptome?

Un diagnostic în timp util al afecțiunilor urologice crește șansele de reușită ale tratamentului și reduce sau împiedică apariția complicațiilor.

La bărbați, controlul urologic preventiv poate depista la timp:

• adenom de prostată incipient (hiperplazia benignă poate fi descoperită înainte de apariția simptomelor urinare).
• cancer de prostată (prin PSA și tușeu rectal, chiar dacă nu există simptome).
• infecții urinare sau prostatice asimptomatice.
• litiază renală sau litiaza vezicală de mici dimensiuni
• anomalii testiculare (tumori mici, varicocel).

La femei, controlul urologic preventiv poate depista:

• infecții urinare asimptomatice (uneori detectate doar prin analize de urină).
• litiază urinară cu pietre de mici dimensiuni (pietre la rinichi sau vezică care nu dau durere încă).
• anomalii anatomice sau funcționale (vezică, uretră, rinichi).
• vezică hiperactivă sau cistită interstițială în fază incipientă.
• riscuri de incontinență detectabile prin testele funcționale.

Recomandări europene privind screeningul urologic la bărbați

Toate ghidurile clinice importante recunosc ca risc crescut: istoric familial (tată/frate cu diagnostic la vârstă mică), mutatii genetice (ex. genele BRCA), rasa africană/afro-caribiană. De aceea, se recomandă pentru aceste cazuri ca debutul screeningului urologic să fie mai devreme (40–45 ani) și monitorizare mai atentă.

Bine de știut
Sindromul cancerului ereditar reprezintă un grup de afecțiuni în care mutațiile genetice moștenite cresc semnificativ riscul unei persoane de a dezvolta anumite tipuri de cancer. Spre deosebire de cancerele sporadice, care apar de obicei datorită unor mutații acumulate pe parcursul vieții, cancerele ereditare au o componentă genetică clar identificabilă transmisă de la părinți la copii.
De exemplu: prezența unui cancer mamar sau ovarian la mamă poate sugera existența unei mutații genetice BRCA care crește riscul de cancer de același tip al fiicelor sau riscul de cancer de prostată al fiilor.

Fie că există acești factori de risc, fie că nu, recomandările pe grupe de vârstă sunt următoarele:

Bărbați

40–49 ani

Dacă există risc crescut (tată/frate cu cancer de prostată, mutație BRCA2 posibilă dacă mama a avut un cancer ovarian, rasă africană):

• PSA și tușeu rectal (TR) inițial
• Ecografia aparatului urinar: dacă apar simptome sau factori de risc
• Repetare la 1–2 ani dacă PSA ≥1 ng/ml; altfel se poate reevalua mai rar

50–59 ani

Toți bărbații:

• PSA și tușeu rectal (dacă pacientul acceptă, după consiliere despre riscuri/beneficii)
• Ecografie aparat urinar (prostată, vezică, rinichi) – orientativ la 2–3 ani
• Repetare PSA la 2–4 ani, în funcție de nivelul inițial:

PSA <1 ng/ml – se va repeta la un interval mai lung (4–8 ani)
PSA 1–3 ng/ml – reevaluare la 2 ani
PSA >3 ng/ml – necesită investigații suplimentare

60–69 ani

• PSA și tușeu rectal (dacă încă are speranță de viață >10 ani și acceptă screeningul)
• Ecografie aparat urinar
• Evaluarea simptomelor urinare (de exemplu: nicturie, jet urinar întrerupt, senzația că vezica nu se golește complet)
• PSA se poate repeta la 2–4 ani sau se poate opri dacă PSA <2 ng/ml la 60 ani

70+ ani

• Screeningul de rutină nu mai este recomandat
• Consult urologic doar la simptome sau factori de risc specifici

Bine de știut
Screeningul urologic la bărbați este personalizat, iar PSA rămâne punctul central, începând de la 45–50 ani, cu intervale dictate de nivelul PSA și riscul individual.
Un studiu prezentat la congresul EAU 2024 arată că un interval de 5 ani între testările PSA este suficient pentru bărbății cu risc scăzut (PSA < 1,5 ng/ml), cu retestare la 2 ani pentru cei cu risc intermediar (PSA între 1,5–3 ng/ml), iar cei cu PSA >3 ng/ml vor fi investigați prin RMN și biopsie

Află mai mult ⮕ Analiza PSA pentru prostată: cum să înțelegi rezultatul?

Recomandări europene privind screeningul urologic la femei

Nu există recomandări de screening de rutină pentru femei, în urologie, dar se recomandă:

• evaluare periodică dacă există infecții urinare recurente, hematurie sau factori de risc pentru tumori uroteliale (fumat, expunere profesională).
• ccografia aparatului urinar începând de la 50–55 ani, la 2–3 ani sau la nevoie.
• includerea în analizele anuale de rutină și a analizelor care evaluează aparatul urinar

Citește mai departe…

Analize și investigații recomandate la menopauză
Cancer de prostată: cum se depistează la timp?
Infecția urinară la bărbați