Caută
Acasă Blog Pagina 2

Urinezi prea des? Iată care poate fi cauza

Servus Med
-
0
Urinezi prea des? Iată care poate fi cauza

Urinezi des și nu știi de ce? Nu e neobișnuit să te trezești de mai multe ori pe noapte sau să simți nevoia de a urina frecvent pe parcursul zilei. Uneori, poate fi doar efectul cafelei sau al lichidelor consumate, dar alteori poate semnala o problemă de sănătate care merită atenție.

În acest articol, vom explora principalele cauze ale urinării frecvente, factorii de risc și semnele care ar trebui să te trimită la medic.

Când înseamnă că urinezi „prea des”?

Ce este considerat „prea des” diferă de la persoană la persoană, în funcție de lichidele consumate, greutate, medicamente și boli.

Frecvența medie normală cu care un adult urinează este de 4-7 ori/ zi, dar, la femei cifra poate ajunge la 10/ zi.

Pentru noapte, consensul medical este că 1 urinat/ noapte este normal.

Uneori urinăm prea des pentru că rinichii produc o cantitate excesivă de urină (peste 3 litri/ zi), iar alteori cantitatea de urină produsă este normală, dar există o iritație a vezicii cauzată de diverși factori.

Cauze posibile când urinezi des

1. Factori care țin de stilul de viață

Consumul crescut de lichide în orele serii (după ora 19.00) crește frecveța urinărilor nocturne. Același efect are consumul exagerat de sare, mai ales la hipertensivi sau persoane cu insuficiență cardiacă.

Consumul de cafea, mai ales în a doua parte a zilei, crește ușor cantitatea de urină, dar acționează și ca iritant al vezicii. Același efect poate avea alcoolul.

Cantitatea mare de lichide consumată pe parcursul zilei, mai ales dacă bem în timp scurt, poate fi cauza pentru care urinăm des.
Dacă nu este în discuție cantitatea, atunci tipul de lichide trebuie verificat: băuturile carbogazoase, energizante, numărul mare de cafele stimulează senzația de urinare.

Obezitatea pune presiune crescută pe aparatul urinar și stimulează golirea mai frecventă a vezicii urinare.

Iar sedentarismul favorizează acumularea lichidelor în partea inferioară a corpului ceea ce ne poate face să urinăm des, mai ales noaptea.

2. Condiții medicale care stimulează diureza

  • Constipația – crește presiune pe vezica urinară și poate bloca golirea normală.
  • Diabetul – poliuria e simptom timpuriu frecvent.
  • Menopauza – schimbările hormonale afectează vezica.
  • Scleroza multiplă și boala Parkinson – afectează controlul nervos al vezicii.
  • Sarcina și perioada post-partum – presiune pe planșeul pelvin și modificări anatomice.

Bine de știut
Diureza excesivă (poliuria), senzația de sete excesivă (polidipsia) și senzația de foame excesivă (polifagia) sunt semne că glicemia este mare și s-a instalat diabetul.

3. Probleme ale tractului urinar

  • Hiperplazia benignă de prostată (adenom de prostată) – prostata mărită obstrucționează fluxul urinar
  • Anomalii congenitale – defecte de dezvoltare ale tractului urinar
  • Cistita interstițială sau sindromul vezicii dureroase
  • Incontinența urinară – pierdere involuntară de urină
  • Calculi urinari (pietre) localizați fie în vezica urinară, fie în rinichi
  • Infecții urinare – adesea cu usturime și urgență la urinat
  • Cancer de vezică urinară: poate apărea cu simptome iritative de urinare sau hematurie. Orice apariție nouă de urinări frecvente însoțite de hematurie necesită evaluare promptă prin cistoscopie și investigații imagistice.
  • Cancer de prostată: poate imita simptomele adenomului de prostată. Simptomele persistente sau progresive ale tractului urinar inferior la bărbați trebuie să determine o evaluare pentru malignitate, inclusiv testarea PSA și, posibil, o biopsie.
  • Diabet insipid: se manifestă prin poliurie (urinat frecvent) și polidipsie (sete exagerată și consum mare de apă).

4. Medicamente

Unele clase de medicamente care stimulează diureza și observăm că mergem mai frecvent la toaletă:

  • Diuretice
  • Alfa-blocante
  • Antihistaminice
  • Antipsihotice
  • Benzodiazepine
  • Blocante ale canalelor de calciu
  • Litiu
  • Antidepresive (SSRI, triciclice)
  • Inhibitori SGLT2 (pentru diabet)

Află mai mult ⮕ Nicturia: de ce urinez des noaptea?

Când să mergi la medic pentru că urinezi des?

Unele semne și simptome asociate cu urinatul frecvent pot semnala o urgență medicală.

Mergi la medic de urgență dacă apar:

  • durere lombară
  • dificultate sau imposibilitate de a urina
  • sânge în urină
  • febră și frisoane
  • nevoia de a urina de multe ori noaptea
  • durere sau arsură la urinare
  • mai mult de 8 urinări/zi sau dacă e o schimbare bruscă față de ceea ce era obișnuit

Bine de știut
Medicul poate recomanda analize: ecografie, cistomanometrie, cistoscopie, examen de urină și urocultură pentru a lămuri cauza urinatului frecvent.

De reținut

Urinarea frecventă poate fi influențată atât de obiceiurile zilnice, cât și de afecțiuni medicale care necesită atenție.

Neajunsurile duc la scăderea calității vieții (muncă, somn, relații interpersoanale). De aceea, identificarea cauzei corecte este cheia pentru a găsi soluția potrivită și a-ți recăpăta confortul zilnic.

Citește mai departe…

Diferența între durerea de rinichi și durerea lombară
Urinezi frecvent? Ce greșeli s-ar putea să faci?
Iritația vezicii urinare: lichide și alimente de evitat

Bibliografie

Calculi biliari: de ce apar și după operația de colecistectomie?

Dr. Corina Golovei
-
0
Calculi biliari: de ce apar și după operația de colecistectomie?

Chiar dacă vezica biliară a fost îndepărtată prin colecistectomie, calculi biliari pot să apară și ulterior, dar nu în vezica biliară (care nu mai există). Care sunt cauzele și cum putem preveni?

Bila este un lichid produs de ficat care se acumulează în vezica biliară de unde este eliberat în intestine când este nevoie pentru digestie. Bila este compusă din săruri biliare, colesterol, pigmenți biliari (bilirubina), apă și alți câțiva compuși. Rolul principal al bilei este de a participa la digestia și absorbția grăsimilor.

Calculii biliari (pietre la fiere) sunt aglomerări solide care se formează din componentele bilei (colesterol, bilirubină, săruri). Apar în vezica biliară (litiază veziculară) sau, mai rar, în căile biliare (litiază coledociană).

Ce se modifică după colecistectomie?

După colecistectomie (îndepărtarea vezicii biliare), ficatul continuă să producă bilă în mod normal (500-1000 ml/zi), dar nemaifiind vezica biliară să o stocheze, bila este eliminată continuu în intestin printr-un sistem de canale: canal hepatic comun, apoi canalul coledoc.

Astfel, bila în loc să fie eliberată în porții mari, la momentul meselor, va fi eliberată în cantități mai mici, în flux continuu, fără legătură cu mesele.

La majoritatea persoanelor, digestia se adaptează. Căile biliare și canalul coledoc se dilată ușor și funcționează ca un mic rezervor. Intestinul se adaptează și el reglând absorbția grăsimilor.

La un procent mai mic de persoane adaptarea este mai dificilă și pot apărea simptome: diaree, disconfort abdominal și reflux al bilei în stomac.

Se mai pot forma calculi biliari după colecistectomie?

Chiar dacă vezica biliară a fost îndepărtată prin colecistectomie, litiaza biliară (prezența de calculi biliari) poate să apară și ulterior, dar nu în vezica biliară (care nu mai există).

Litiază coledociană reziduală – calculi care erau deja prezenți în căile biliare (în special în coledoc) la momentul operației și nu au fost extrași atunci.

Litiază coledociană recurentă – calculi care se formează de novo în căile biliare, chiar și după mulți ani de la colecistectomie. Aceștia pot apărea din cauza stazei biliare, a infecțiilor biliare repetate sau a anumitor particularități anatomice sau metabolice.

Simptomele sunt aceleași ca și la colecistita acută în care vezica biliară este pe loc: colică biliară, icter, febră, valori crescute ale bilirubinei și enzimelor hepatice, dilatarea căilor biliare vizibilă la ecografie sau CT/RMN.

Tratamentul este de obicei endoscopic (CPRE cu sfincterotomie și extracția calculilor) și mai rar chirurgical.

Persoanele cu risc crescut de apariție a calculilor biliari după colecistectomie

Există mai multe categorii de persoane cu risc de apariție a calculilor biliari după colecistectomie:

Vârstă înaintată: pacienții peste 63 de ani au un risc semnificativ crescut.

Sex masculin: bărbații au un risc mai mare comparativ cu femeile.

Antecedente de colecistită acută: inflamația acută prezentă la momentul colecistectomiei este un factor de risc important.

Prezența diverticulului periampular: această variantă anatomică crește considerabil riscul.

Pietre multiple sau mici în vezica biliară: existența a mai mult de 10 calculi sau a unor calculi mai mici de 0,55 cm se asociază cu un risc mai mare de a rămâne calculi restanți după operație.

Dilație a canalului coledoc sau calculi multipli în coledoc: dilatarea coledocului și prezența a mai mult de doi calculi, în special >10 mm.

Calculi de colesterol: pacienții cu acest tip de calculi prezintă risc crescut de recurență.

Antecedente de litotriție mecanică endoscopică sau doar sfincterotomie endoscopică: aceste intervenții se asociază cu formarea crescută de calculi postoperator.

Scădere rapidă în greutate după chirurgia bariatrică: pacienții supuși unor proceduri precum bypass gastric au risc crescut datorită pierderii rapide în greutate.

Profilaxia și prevenția calculilor biliari după colecistectomie

I. Acid ursodezoxicolic

Profilaxia cu acid ursodeoxicolic este metoda principală, bazată pe dovezi, pentru prevenirea formării calculilor biliari după colecistectomie, în special la persoanele cu risc crescut.

Mai multe studii randomizate și meta-analize au demonstrat că acidul ursodezoxicolic, de obicei în doza de 500 mg o dată pe zi timp de 6–12 luni, reduce semnificativ incidența formării calculilor biliari postoperator.

Acidul ursodezoxicolic este soluția cea mai eficientă la pacienții cu factori de risc precum obezitate, dislipidemie sau pierdere rapidă în greutate.

Bine de știut
Profilaxia cu acid ursodezoxicolic este singura strategie farmacologică bine susținută de dovezi pentru prevenirea calculilor biliari după colecistectomie la persoane cu risc crescut.

II. Probioticele

Probioticele sunt promițătoare pentru reducerea riscului litogenic prin modificarea compoziției bilei și a microbiotei. Efectul lor este investigat în mai multe studii clinice.

Chiar dacă nu se poate trage o concluzie clară, unele dintre constatări sunt de ajutor:

  • probioticele contribuie la creșterea populației de bacterii bune ale florei intestinale, cum sunt Lactobacillus și Bifidobacterium
  • se reduce numărul bacteriilor din specii proinflamatorii și care pot contribui la apariția calculilor biliari
  • este îmbunătățită solubilitatea colesterolului în lichidul biliar ceea ce ar explica faptul că probioticele sunt urmate de o incidență mai redusă a apariției calculilor de colesterol.

Află mai mult ⮕ Diferența între pro-biotice și pre-biotice

III. Alimentația

Diete sărace în grăsimi au fost recomandate tradițional pentru gestionarea simptomelor în litiaza biliară, dar baza de dovezi este slabă.

Date observaționale sugerează însă că diete foarte sărace în grăsimi pot reduce stimularea vezicii biliare, ducând la stază biliară și risc litogenic crescut, mai ales în contextul scăderii rapide în greutate sau al obezității.

Pe de altă parte, diete bogate în grăsimi saturate și colesterol:

  • cresc bacteriile proinflamatorii și reduc bacteriile producătoare de acizi grași cu lanț scurt.
  • agravează dereglările acizilor biliari și disbioza microbiotei după colecistectomie,
  • cresc riscul de complicații metabolice și posibil de recurență a calculilor

Datele actuale susțin câteva măsuri utile pentru combaterea reapariției calculilor biliari:

  • aport moderat de grăsimi (≥10 g/masă),
  • preferință pentru grăsimi mononesaturate (ex. ulei de măsline),
  • evitarea excesului de grăsimi saturate și colesterol.

IV. Reglarea factorilor metabolici

Factorii metabolici joacă un rol important în riscul de formare a calculilor biliari și în complicațiile metabolice post-colecistectomie.

Controlul factorilor metabolici după colecistectomie presupune în principal menținerea unei greutăți sănătoase, controlul dislipidemiei și glicemiei, reducerea aportului de grăsimi saturate și menținerea activității fizice regulate.

Aceste măsuri nu au dovezi directe pentru prevenția calculilor, dar contribuie la un mediu metabolic care reduce riscul de calculi biliari.

1. Greutate corporală

Obezitatea, dar și pierderea rapidă în greutate favorizează staza biliară și formarea calculilor.

Măsuri recomandate:

  • menținerea unei greutăți corporale sănătoase.
  • evitarea pierderii rapide în greutate (>1 kg/săptămână).
  • dietă echilibrată cu aport moderat de grăsimi (≥10 g/masă), preferabil mononesaturate.

2. Dislipidemie

Niveluri crescute de colesterol LDL și trigliceride pot crește litogenitatea bilei (riscul de calculi biliari).

Măsuri recomandate:

3. Rezistența la insulină și diabetul zaharat

Insulinorezistența crește sinteza colesterolului biliar și riscul de calculi biliari.

Măsuri recomandate:

  • controlul glicemiei prin dietă cu carbohidrați complecși și indice glicemic scăzut.
  • activitate fizică regulată
  • tratament medicamentos când este necesar pentru diabet sau sindrom metabolic.

Află mai mult ⮕ Ce este sindromul metabolic?

De reținut

După colecistectomie apar modificări ale profilului lipidic și schimbări majore ale microbiotei intestinale. În plus, se modifică ritmul de eliminare a bilei în intestin.

Aceste modificări pot aduce riscul reapariției calculilor biliari în căile de eliminare a bilei, chiar dacă vezica biliară nu mai există.

Acidul ursodezoxicolic este, până acum, singura metodă farmacologică cu efect dovedit de reducere a riscului de recidivă a litiazei biliare.

Intervențiile nutriționale sau probioticele pentru modularea microbiomului și a acizilor biliari sunt domenii în cercetare activă.

Reglarea factorilor metabolici (greutatea corporală, dislipidemia, glicemia) contribuie substanțial la reducerea riscului de reapariție a calculilor.

Citește mai departe…

Alimente permise după colecistectomie
Criza de fiere: de ce apare dacă nu mai ai colecist?
Colecistita acută: simptome, analize, tratament

Bibliografie

Tinitus pulsatil: cauze pentru care auzi pulsul în urechi

Servus Med
-
0
Tinitus pulsatil: cauze pentru care auzi pulsul în urechi

Ți se întâmplă să ai țiuit în urechi și ai observat că sunetul este simultan cu bătăile inimii? S-ar putea să fie vorba despre tinitus pulsatil. Spre deosebire de tinitusul obișnuit în care percepem un zgomot ca un țiuit sau bâzâit continuu, la tinitusul pulsatil zgomotul este perceput odată cu pulsul.

Acest tip de tinitus reprezintă aproximativ 5–10% din toate cazurile de tinitus și vestea bună este că în majoritatea situațiilor, printr-o evaluare amănunțită, se poate identifica o cauză tratabilă. Tratamentul corect depinde de cauza descoperită.

Ce este tinitus pulsatil?

Tinitusul este senzația că auzim un zgomot în urechi deși nu este o sursă externă care să producă acel sunet. Sunetul poate semăna cu un bâzâit, sunet de sonerie, fluierat sau alte tipuri de zgomote. Senzația poate fi continuă sau nu, în ambele urechi sau doar într-una singură.

Tinutusul pulsatil se deosebește de tipul de tinitus descris mai sus prin faptul că sunetul auzit este sincron cu bătăile cordului. De asemenea, sunetul poate fi auzit chiar și de către medicul care examinează persoana cu tinitus.

Tinitusul pulsatil este provocat, de cele mai multe ori, de cauze vasculare și modificări ale fluxului de sânge prin vase ceea ce generează sunetul transmis la cohlee. Cohleea este o structură a urechii interne unde vibrațiile produse de un sunet sunt transformate în impulsuri electrice și transmise la creier prin nervii auditivi.

Consultul medicului neurolog și a celui ORL-ist, precum și investigațiile imagistice (CT, RMN) pot lămuri cauza tinitusului pulsatil.

Tinitus pulsatil: cauze posibile

Efort fizic intens 

După un antrenament solicitant, mulți oameni aud cum „bate inima” în urechi. Este normal și apare din cauza creșterii temporare a fluxului sanguin, inclusiv la nivelul vaselor de sânge din apropierea urechii.

Sarcina

Apariția tinitusului în sarcină este mai frecventă decât la populația generală. Una din trei femei însărcinate percep zgomote în urechi, mai ales începând cu trimestrul al-2-lea de sarcină.

Unul dintre motive poate fi creșterea volumului sanguin circulant și creșterea tensiunii arteriale, o schimbare normală în timpul sarcinii. Urechea internă este înconjurată de mai multe vase de sânge, iar această creștere a presiunii se transmite direct către lichidul din interiorul cohleei.

Tinitusul dispare, de obicei, după naștere.

Lichid în ureche sau infecție

Persoanele care au lichid în urechea medie, care poate fi sau nu legat de o infecție a urechii, aud adesea bătăile inimii. Acest lucru se întâmplă deoarece vasele de sânge din jurul urechii transmit de obicei pulsațiile către lichidul (care înlocuiește temporar aerul) din urechea medie.

Anemie

Numărul scăzut de globule roșii schimbă compoziția sângelui și provoacă un flux de sânge turbulent.

În spatele urechii sunt vase care transportă sângele către creier. De obicei, nu poți auzi circulația sângelui prin aceste vase, dar dacă fluxul de sânge devine turbulent, cum este în cazul anemiei, sunetul devine audibil. 

Hipertensiune arterială

Tensiunea crescută face ca sângele să circule forțat prin artere și vene, inclusiv artera carotidă, ceea ce poate produce un sunet pulsatil.

Problemele tiroidiene pot provoca tinitus pulsatil

Disfuncția tiroidiană poate modificarea volumul sanguin, în special în hipertiroidism (exces de hormoni tiroidieni), care poate crește volumul sanguin cu până la 25%.

Deși pulsațiile în urechi (tinitus pulsatil) nu sunt un simptom clasic al bolilor tiroidiene, modificările hemodinamice – în special în hipertiroidism—pot contribui la apariția unor astfel de senzații la unii pacienți, datorită creșterii debitului cardiac și a fluxului turbulent.

Ateroscleroză

Depunerile de grăsimi și colesterol îngustează arterele, ceea ce intensifică forța fluxului sanguin. Rezultatul poate fi un zgomot ritmic în urechi, gât sau cap.

Alte cauze

  • Tumorile rare, benigne, din cap și gât au aproape întotdeauna ca simptom tinitusul pulsatil. Pot fi însoțite de: pierderea auzului, dureri de ureche, slăbiciune facială sau la nivelul limbii/umărului, răgușeală, dificultăți de înghițire, pleoapă căzută.
  • Hipertensiune intracraniană idiopatică. Această afecțiune crește presiunea intracraniană și poate provoca zgomote pulsatile. Alte simptome: tulburări de vedere, amețeli, greață, rigiditate cervicală, dureri de cap, dificultăți de mers, uitare.
  • Malformație arteriovenoasă (MAV)

Arterele și venele se conectează anormal, ceea ce creează zgomotul perceput. Alte simptome: dureri de cap, slăbiciune sau amorțeală musculară, probleme de vedere, dificultăți de vorbire, amețeli, convulsii. Dacă nu este diagnosticată, malformația poate duce la complicații grave precum hemoragie cerebrală.

Citește mai departe…

Tinitus: de ce apare țiuit în urechi?
Tratament cu laser pentru țiuit în urechi
Durere de ureche: este otită sau nu?

Bibliografie

Chifteluțe cu dovleac cu umplutură de ricotta

Servus Med
-
0
Chifteluțe cu dovleac cu umplutură de ricotta

Rețeta de chifteluțe de dovleac cu umplutură de ricotta ne oferă încă o ocazie să consumăm dovleac, unul din cele mai sănătoase ”suplimente naturale”.

Dovleacul nu este doar simbolul toamnei, ci și un adevărat „cocktail” natural de vitamine și minerale esențiale pentru sănătate. Pulpa sa portocalie este bogată în beta-caroten, pe care organismul îl transformă în vitamina A, esențială pentru vedere, piele și imunitate. În plus, conține:

  • Vitamina C – întărește sistemul imunitar și accelerează vindecarea.
  • Vitamina E – un puternic antioxidant ce protejează celulele de stresul oxidativ.
  • Complexul de vitamine B (B2, B3, B6, acid folic) – sprijină metabolismul energetic și buna funcționare a sistemului nervos.

La capitolul minerale, dovleacul este o sursă valoroasă de:

  • Potasiu – ajută la reglarea tensiunii arteriale și echilibrului hidric.
  • Magneziu – esențial pentru sănătatea oaselor și relaxarea musculară.
  • Fier – contribuie la formarea globulelor roșii și la oxigenarea organismului.
  • Zinc – sprijină imunitatea și vindecarea țesuturilor.

Pe scurt, o porție de dovleac aduce un plus de energie, imunitate și protecție antioxidantă, fiind unul dintre cele mai valoroase alimente de sezon.

În plus, rețetele cu dovleac sunt de obicei simple, rapide și nu necesită abilități deosebite. Rețeta de chifteluțe de dovleac cu umplutură de ricotta nu face excepție. Este o rețetă adaptată după una italiană, secretul fiind ca umplutura să fie moale, cremoasă, în mijlocul chifteluței.

Chifteluțe de dovleac cu umplutură de ricotta

Ingrediente (pentru ~16 bucăți)

  • Dovleac plăcintar— 500 g (pulpă) 
  • Pesmet — circa ¾ ceșcă (~ 100 g) 
  • Parmezan ras — ~ 100 g 
  • Brânză ricotta — ~ 50 g
  • Ouă — 1 ou 
  • Oregano, cimbru, busuioc uscate
  • Sare fină — după gust
  • Piper negru — după gust
  • Pesmet suplimentar — pentru a acoperi fiecare „bucată” înainte de prăjit

Preparare

Pregătirea dovleacului

  • se taie dovleacul plăcintar în jumătăți și îndepărtează semințele
  • se stropește cu puțin ulei de măsline și se presară un pic de sare
  • se pune dovleacul în tava cuptorului pe hârtie de copt
  • se coace pentru aproximativ 30 min la 200 °C

Prepararea amestecului pentru chifteluțe

După ce dovleacul s-a copt, scoatem pulpa cu o lingură, într-un castron. Adăugăm pesmetul, parmezanul, oul, mirodeniile și mai sare dacă mai este necesar.

Omogenizăm bine totul și mai adăugăm pesmet dacă compoziția nu este suficient de consistentă. Lăsăm amestecul la frigider pentru 30 min sau mai mult dacă nu ne grăbim.

Formarea chifteluțelor și umplerea cu ricotta

Cu o lingură de supă luăm din compoziția de chiftele și, pe un blat de lemn, aplatizăm ușor, adăugăm ricotta și apoi învelim cu încă un adaos din compoziție. Formăm chifteluța și o dăm prin pesmet pe toată părțile, cu grijă să nu se dezintegreze.

Procedăm la fel până terminăm toată compoziția de chifteluțe.

Prăjirea chifteluțelor și servirea

Prăjim chifteluțele în baie de ulei de floarea soarelui bine încins într-o tigaie wok. Nu este necesar să le lăsăm mai mult de 2-3 min, doar până ce se rumenesc ușor.

Chifteluțele se scot pe o tavă pe prosop de hârtie pentru a se îndepărta surplusul de grăsime. Apoi se transferă pe un platou.

Chifteluțele de dovleac cu umplutură de ricotta se servesc fierbinți sau călduțe pentru a aprecia cât mai bine miezul topit și cremos. O salată simplă de frunze verzi stropite cu ulei de măsline și zeamă de lămâie este garnitura perfectă.

Poftă bună!

Citește mai departe…

Supă cremă de dovleac Hokkaido bogată în nutrienți
5 rețete cu dovleac, testate și ușor de pregătit
Dovleac copt cu ceapă roșie și sos tahini

Bibliografie

Semințele de dovleac: gustare sănătoasă sau medicament natural?

Servus Med
-
0
Semințele de dovleac: gustare sănătoasă sau medicament natural?

Semințele de dovleac nu sunt un tratament miraculos, dar sunt folosite din vechime pentru a combate unele simptome cum sunt constipația sau viermii intestinali. Unele studii clinice actuale aduc dovezi pentru efectul lor antioxidant, antiinflamator, hipoglicemiant și cardioprotector care se datorează vitaminelor, mineralelor și altor compuși bioactivi din semințele de dovleac.

Semințele și nucile de toate tipurile ar trebui să facă parte din alimentația zilnică. Dieta de tip mediteranean, care este astăzi recunoscută pentru beneficii dovedite, este de mult adoptată și de medicii români în recomandările privind stilul de viață. Iar semințele și nucile, alături de fructe și legume formează baza acestui tip de alimentație.

Semințele de dovleac: de ce sunt o gustare sănătoasă?

O porție de semințe de dovleac înseamnă 28-30 g de semințe. Aportul de calorii este de aproximativ 160 calorii, util de știut atunci când suntem nevoiți să ne calculăm balanța zilnică de calorii.

Aportul de carbohidrați este de 4,2 g/ porție, util de știut dacă intenționăm să calculăm carbohidrații zilnici pentru o dietă low-carb (cu carbohidrați puțini).

Magneziu, potasiu, fosfor și zinc sunt în cantități semnificative care pot aduce beneficii sănătății. Calciul și fierul sunt prezente, dar în proporție mai mică.

În ceea ce privește vitaminele, semințele de dovleac se remarcă prin conținutul lor de vitamina E (tocoferoli), α-tocoferolul fiind forma predominantă. Ele conțin, de asemenea, carotenoizi (precum luteina și zeaxantina), deși în cantități mai mici comparativ cu pulpa și dovleacului.

Bine de știut
Semințele crude, nesărate, oferă cele mai multe substanțe nutritive. Gătitul prelungit poate duce la pierderea unor nutrienți. De aceea, este preferabil să le consumăm simple, ca adaos la salate sau diverse rețete de smoothie, fără să le preparăm termic.

Semințele de dovleac: de ce ar putea fi medicament natural?

Semințele de dovleac conțin o serie de fitosteroli și polifenoli, micronutrienți cu proprietăți antioxidante. În combinație cu vitaminele și mineralele, acești compuși explică beneficiile consumului de semințe de dovleac.

  • reducerea inflamației – efect util în afecțiunile cronice inflamatorii.

Semințele de dovleac conțin zinc, fosfor, magneziu, potasiu și seleniu, precum și antioxidanți, care pot avea efect antiinflamator, util în condiții cronice inflamatorii.

  • reducerea simptomelor adenomului de prostată

Unele studii arată că un consum regulat de semințe de dovleac poate scădea simptomele urinare asociate cu hiperplazia benignă de prostată (prostată mărită).

Există cercetări limitate care sugerează că uleiul sau extractele din semințe de dovleac pot reduce unele probleme ale vezicii urinare, deși dovezile nu sunt foarte vaste.

  • sprijină sănătatea inimii

Semințele de dovleac sunt bogate în fibre, grăsimi mono- și polinesaturate „bune”, și magneziu — toate acestea contribuind la scăderea colesterolului „rău”, reducerea trigliceridelor și controlul tensiunii arteriale.

  • reglarea digestiei

Datorită conținutului de fibre, semințele de dovleac pot proteja flora intestinală, sănătatea colonului și contribuie la prevenirea constipației.

  • control mai bun al glicemiei

Semințele de dovleac au proprietăți hipoglicemiante. Studiile arată că după consumul de semințe de dovleac, nivelul zahărului din sânge poate fi mai bine controlat.

  • reglarea somnului

Semințele de dovleac conțin triptofan (un aminoacid precursor al melatoninei și serotoninei) și magneziu — microelemente care pot susține un somn mai bun.

Citește mai departe…

Dovleacul: beneficii și secrete de preparare
La ce vârstă poți oferi copilului semințe și nuci
Ulei de dovleac: 4 beneficii de care trebuie să știi

Bibliografie

Palpitațiile: ce facem când simțim că inima sare o bătaie?

Servus Med
-
0
Palpitațiile: ce facem când simțim că inima sare o bătaie?

Palpitațiile sunt modificări ale ritmului inimii și al doilea cel mai frecvent simptom pentru care oamenii ajung la cardiolog. Inima nu este totdeauna de vină.

Uneori este vorba de reacții adverse la medicamente, abuz de substanțe nocive sau alte afecțiuni cum sunt cele endocrine (hipertiroidia sau hipoglicemia). Este esențială distincția între cauzele cardiace și non-cardiace ale palpitațiilor pentru a ști ce tratament este necesar.

Când simțim palpitațiile cel mai important este să nu ne panicăm

Oamenii experimentează palpitațiile în moduri diferite și le descriu diferit:

  • senzația că inima „sare” o bătaie,
  • bătăi ale inimii care par uneori prea puternice,
  • bătăi rapide și neregulate,
  • bătăi neregulate ale inimii.

Important este să nu ne panicăm pentru că anxietatea agravează palpitațiile.

De foarte multe ori cauza este excesul de cofeină, alcoolul sau nicotina care stimulează sistemul nervos simpatic și declanșează nepotrivit o reacție de fugă sau luptă, o reacție de apărare normală a organismului când percepe un pericol.

Când palpitațiile au o cauză cardiacă, de cele mai multe ori există deja o afecțiune cardiacă cunoscută.

Bine de știut
Medicamente la care nu te gândești și care ar putea declanșa palpitații: decongestionante nazale sau medicamente pentru răceală care combină mai multe ingrediente și pe care le achiziționăm fără rețetă.

Respirația profundă

Dacă ne stăpânim emoția, câteva minute de respirație profundă ar putea calma palpitațiile. De altfel, se știe că diferite modele de respirație profundă pot rezolva chiar și atacurile de panică.

Explicația constă în faptul că respirațiile profunde stimulează cealaltă parte a sistemului nervos autonom, respectiv sistemul parasimpatic. Efectul este de încetinire a ritmului cardiac.

Tehnica box breathing 4X4 este un model respirator care poate fi încercat:

  • inspiră 4 secunde
  • ține respirația 4 secunde
  • expiră 4 sec
  • reține iar respirația 4 sec

Repetă până când palpitațiile dispar.

Bine de știut
Apneea de somn provoacă tulburări respiratorii care pot fi cauza palpitațiilor.

Manevrele care stimulează nervul vag

Manevrele care stimulează nervul vag, ce pot încetini bătăile inimii și pot restabili ritmul normal.

Exemple:

  • stropirea feței cu apă rece
  • șterge fața cu un cub de gheață
  • încordarea mușchilor și contracție ca și cum ai forța pentru defecaţie
  • expirație forțată printr-o formă de “O” a gurii, ca și cum ai sufla prin pai

Deshidratarea poate fi cauza palpitațiilor

Deshidratarea și pierderea de magneziu și potasiu pot fi cauza palpitațiilor. Mai ales când afară este excesiv de cald și am transpirat excesiv, un pahar cu apă la care adăugăm un praf de sare poate liniști și palpitațiile.

Bine de știut
Ține un jurnal al simptomelor: notează când apar palpitaţiile, ce ai făcut, ce ai mâncat, cât de intense au fost palpitațiile etc. Acest lucru te ajută să identifici tiparele.

Semne că ar trebui să mergem la urgență

  • amețeală sau leșin
  • durere toracică
  • dificultăți de respirație
  • palpitații declanșate de efort sau leșin în timpul efortului
  • puls mai mare de 120 bătăi pe minut în repaus
  • puls mai mic de 45 bătăi pe minut în repaus
  • antecedente personale de boală cardiacă (de exemplu, infarct miocardic)
  • antecedente familiale de leșin recurent sau moarte subită

Stabilirea cauzei palpitațiilor

Investigarea cauzei palpitațiilor începe la medicul cardiolog. Diagnosticul corect se stabilește în câteva etape:

Obținerea unui diagnostic corect implică mai mulți pași:

  • Evaluare fizică: medicul va întreba despre simptome, medicamente și istoricul medical, apoi va asculta inima.
  • Analize de sânge: pot fi recomandate pentru a depista anemia, problemele tiroidei sau alte posibile cauze.
  • Electrocardiogramă (ECG sau EKG): monitorizarea electrică a inimii prin plasarea unor electrozi pe piele, pentru a detecta aritmii sau alte probleme.
  • Monitor Holter: purtarea unui ECG portabil timp de 24 de ore pentru înregistrarea activității inimii.

Citește mai departe…

Este urgență când inima bate neregulat?
Ai palpitații? Poate fi stomacul de vină
Cum oprești rapid un atac de panică?

Bibliografie

Cum te protejezi de gripa sezonieră dacă ai diabet?

Servus Med
-
0
Cum te protejezi de gripa sezonieră dacă ai diabet?

Persoanele cu diabet se confruntă cu un risc mai mare de complicații severe când contractează gripa sezonieră. Acestea includ spitalizare, pneumonie, probleme cardiovasculare și chiar deces. Riscul este mai mare pentru cei cu control glicemic deficitar, vârstă înaintată sau boli asociate.

În contrast, diabetul nu pare să modifice în mod semnificativ evoluția răcelii comune, cauzată de obicei de rinovirusuri sau alte virusuri non-gripale. Deși persoanele cu diabet pot prezenta mai multe simptome cardiorespiratorii în timpul unei răceli, nu există dovezi solide că diabetul ar crește severitatea sau rata complicațiilor comparativ cu populația generală.

Cum te protejezi de gripa sezonieră dacă ai diabet?

În sezonul gripal, persoanele cu diabet ar trebui să aibă în vedere:

  • Vaccinul antigripal anual inactivat la începutul fiecărui sezon gripal, dacă nu există contraindicații.

Vaccinarea antigripală la persoanele cu diabet a demonstrat că reduce riscul de mortalitate generală, evenimente cardiovasculare și spitalizări pentru gripa sezonieră și pneumonie. Imunogenicitatea și siguranța vaccinului inactivat sunt comparabile cu cele ale populației generale.

Vaccinurile suplimentare recomandate pentru persoanele cu diabet includ vaccinul pneumococic și vaccinul împotriva COVID-19.

  • Monitorizarea mai frecventă a glicemiei și nivelului de cetone în timpul oricărei boli, deoarece infecția și febra pot provoca variabilitate glicemică semnificativă și pot crește riscul de cetoacidoză diabetică, mai ales în diabetul de tip 1.
  • Menținerea unei hidratări adecvate și a aportului de carbohidrați în timpul bolii, chiar dacă apetitul este redus, pentru a preveni deshidratarea și hipoglicemia.
  • Continuarea tratamentului cu insulină și/sau medicamente orale pentru diabet conform indicațiilor, cu ajustarea dozelor în funcție de monitorizarea glicemiei și în consult cu un medicul diabetolog.
  • Un plan personalizat de management pentru „zilele de boală”, elaborat împreună cu un medic, inclusiv instrucțiuni clare privind momentul în care trebuie căutată asistență medicală urgentă (de exemplu, vărsături persistente, incapacitatea de a reține lichidele, niveluri crescute sau în creștere ale cetonelor sau semne de cetoacidoză).
  • Terapia antivirală promptă ar trebui luată în considerare pentru persoanele cu diabet care dezvoltă simptome asemănătoare gripei, deoarece tratamentul precoce poate reduce riscul de complicații.
  • Măsuri standard de prevenție a infecțiilor, cum ar fi spălarea frecventă a mâinilor, evitarea contactului apropiat cu persoane bolnave și purtarea măștilor în medii cu risc crescut.

Bine de știut: Vaccinarea anuală cu vaccin inactivat, un management atent al „zilelor de boală” și intervenția medicală timpurie sunt esențiale pentru reducerea morbidității și mortalității prin gripă la persoanele cu diabet.

Ce ar trebui să conțină planul personalizat pentru zilele de boală

Un plan personalizat pentru zilele de boală la persoane cu diabet și gripă este foarte util pentru a preveni complicațiile (hiperglicemie severă, cetoacidoză, hipoglicemie, deshidratare).

Acest plan trebuie adaptat împreună cu medicul curant (diabetolog/medic de familie), dar în linii generale ar trebui să conțină următoarele elemente:

  • Măsurarea glicemiei: la fiecare 2–4 ore, inclusiv noaptea dacă e febră sau glicemiile sunt mari.
  • Testarea cetonelor (urinare sau din sânge): dacă glicemia >250 mg/dl sau apar greață/vărsături.
  • Consumul de fluide clare la fiecare oră (apă, ceai neîndulcit, supă clară). Dacă persoana nu poate mânca se recomandă lichide care conțin carbohidrați (ex. suc diluat, apă cu puțin zahăr, supă cu tăiței) pentru a preveni hipoglicemia.
  • Ajustarea tratamentului antidiabetic (insulina, antidiabeticele orale) cu sfatul medicului diabetolog și în funcție de glicemie. În paralel, consult medical pentru antivirale (oseltamivir), mai ales dacă există risc de complicații.

Semne de alarmă pentru persoanele cu diabet și gripă sezonieră

  • glicemii >250 mg/dl repetat sau cetone pozitive
  • vărsături persistente / incapacitatea de a păstra lichide.
  • febră >38,5°C mai mult de 24 h.
  • respirație rapidă
  • dureri abdominale
  • urinat foarte frecvent
  • stare de confuzie

De reținut despre gripa sezonieră și diabet

Diabetul este un factor de risc bine stabilit pentru forme mai severe de gripă și pentru complicații asociate. Persoanele cu diabet au un risc mai mare de: spitalizare, internare în terapie intensivă și mortalitate comparativ cu persoanele fără diabet.

Vaccinarea anuală antigripală este puternic recomandată pentru această categorie, ca măsură de prevenție eficientă și sigură.

Citește mai departe…

Lista de analize indicate pentru monitorizarea diabetului
Monitorizarea continuă a glicemiei: noua tehnologie utilă la diabet
Simptome de gripă: cum te orientezi rapid?

Bibliografie

Se poate eradica infecția cu Helicobacter fără antibiotic?

Dr. Corina Golovei
-
0
Se poate eradica infecția cu Helicobacter fără antibiotic?

Infecția cu Helicobacter, o bacterie care colonizează mucoasa gastrică, este foarte larg răspândită pe glob. Eradicarea acestei infecții este o metodă de prevenire pe termen lung a complicațiilor: gastrita cronică, ulcerul gastric, ulcerul duoadenal și cancerul gastric.

Helicobacter pylori populează mucoasa gastrică și se adaptează foarte bine la mediul acid prin procese moleculare complexe. Mecanismele de aderență la mucoasa gastrică explică dificultățile în eradicarea infecției.

Pentru confirmarea infecției se folosește frecvent testul antigenului fecal. Este nevoie ca o probă de materii fecale să fie analizată în laborator.

Variantele de tratament antibiotic pentru infecția cu Helicobacter

Schemele de tratament cuprind, de regulă, 2 sau 3 antibiotice (claritromicină, amoxicilină, metronidazol, levofloxacină) la care se asociază un inhibitor al secreției gastrice și/ sau bismut subcitrat.

Helicobacter pylori colonizează suprafața mucoasei gastrice și este protejat de stratul de mucus gastric, ceea ce face dificilă eliminarea H. pylori din stomac. 

Rezistența H.pylori se dezvoltă treptat pe parcursul tratamentului. De cele mai multe ori eșecul tratamentului se datorează unei scheme incomplete de tratament și incapacității de a duce tratamentul la capăt din cauza reacțiilor adverse.

În plus, atunci când sunt tratați pacienții care au utilizat anterior antibiotice, rata de rezistență crește, la fel și riscul eșecului tratamentului.

Ratele de rezistență sunt în creștere, afectând nu numai claritromicina și metronidazolul, ci și medicamente precum levofloxacina, care sunt adesea considerate terapii alternative. În prezent, ratele de rezistență ale H. pylori la claritromicină, metronidazol și levofloxacină sunt de 27,2, 39,7 și 22,5%.

Află mai mult ⮕ Helicobacter: simptome digestive frecvente

Putem eradica infecția cu Helicobacter fără antibiotice?

Deși o parte din persoane rămân cu infecția după una sau două runde de tratament, nu există o terapie adjuvantă fără antibiotice care să anihileze H.pylori și care să prevină complicațiile acestei infecții.

  • Inhibitori de pompă de protoni (IPP): esomeprazol, pantoprazol etc

Medicamentele din această clasă sunt utilizate întotdeauna împreună cu schema de antibiotice aleasă. Folosirea lor este esențială pentru a scădea aciditatea și a crește eficiența antibioticelor, dar IPP nu pot eradica infecția dacă nu se asociază antibiotice.

  • Săruri de bismut

Bismutul reprezintă un adjuvant important care crește eficacitatea regimurilor de eradicare, în special în contextul rezistenței la antibiotice, dar nu este eficient ca monoterapie.

  • Probiotice (Lactobacillus, Saccharomyces boulardii) – pot reduce efectele adverse digestive ale antibioticelor și, în unele cazuri, cresc rata de eradicare, dar nu în absența antibioticelor.
  • Suplimente cu zinc sau vitamina C – există unele dovezi că pot reduce inflamația gastrică și sprijini vindecarea mucoasei, dar nu în absența antibioticelor.
  • Vaccinuri anti-H. pylori – în cercetare, nu sunt încă disponibile clinic.

Pe de altă parte, un viitor vaccin nu ar fi de așteptat să eradicheze o infecție deja existentă, dar ar putea spori imunitatea și reduce riscul de reinfecție viitoare sau de boală severă.

  • Terapie cu fitocompuși – extracte din plante cu efect antibacterian:

Ulei de oregano, usturoi, ghimbir, ceai verde, curcumină – pot inhiba parțial creșterea bacteriei.
Lactoferrina (proteină din lapte) – unele studii arată efect de potențare a antibioterapiei.

Niciunul din acești fitocompuși nu poate eradica infecția cu H.pylori fără antibiotice.

Dieta și stilul de viață

Alimentația vizează reducerea consumului de sare, alimente iritante și alcool (toate agravează gastrita).

Nu există intervenții dietetice bazate pe dovezi care să susțină în mod fiabil eradicarea infecției cu Helicobacter pylori ca monoterapie.

Literatura medicală arată în mod constant că anumite componente alimentare — inclusiv legume, fructe, condimente, plante comestibile, produse lactate fermentate și produse apicole — pot exercita efecte inhibitorii temporare asupra H. pylori, pot reduce colonizarea și pot modula răspunsurile imune ale gazdei, dar nu duc la eradicarea durabilă atunci când sunt folosite singure.

Trecem în revistă intervențiile de dietă utile în infecția cu Helicobacter:

1. Legume și plante comestibile

  • Broccoli, germeni de broccoli – conțin sulforafan, cu efect anti-H. pylori și antiinflamator.
  • Varză albă și suc de varză – utilizat tradițional pentru ulcere, poate stimula vindecarea mucoasei.
  • Usturoi crud – are alicină, cu efect antibacterian, inclusiv asupra H. pylori.
  • Ceapă – compuși sulfurați similari cu cei din usturoi.
  • Spanac, kale, verdețuri bogate în polifenoli – acțiune antioxidantă și antiinflamatoare.

2. Fructe

  • Afine, merișoare – proantocianidinele inhibă aderența H. pylori de mucoasa gastrică.
  • Rodii – polifenolii au activitate antibacteriană și antiinflamatoare.
  • Mere – quercetina poate modula inflamația și inhiba creșterea bacteriană.
  • Struguri și fructe de pădure – resveratrol și antocianine cu efect antimicrobian.

3. Condimente și plante medicinale

  • Turmeric (curcumină) – proprietăți antiinflamatoare și anti-H. pylori.
  • Ghimbir – gingerolii pot reduce inflamația gastrică și inhiba parțial H. pylori.
  • Scorțișoară – uleiurile esențiale au efect antibacterian.
  • Oregano, cimbru, rozmarin – conțin carvacrol și timol cu activitate antibacteriană.

4. Produse lactate fermentate

  • Iaurt, kefir, lapte fermentat cu probiotice (Lactobacillus, Bifidobacterium) – reduc efectele secundare ale terapiei antibiotice și pot scădea densitatea H. pylori, prin competiție și stimularea imunității locale.

5. Produse apicole

  • Miere – conține metilglioxal și flavonoide cu efecte antibacteriene.
  • Propolis – bogat în flavonoide și acizi fenolici, cu efecte anti-H. pylori în studii in vitro și pe animale.

Bine de știut
Aceste alimente și produse naturale pot reduce temporar încărcătura bacteriană și inflamația gastrică și pot ameliora simptomele, dar nu elimină H. pylori în mod durabil. În practica clinică, ele se folosesc ca adjuvanți ai terapiei standard, nu ca substitut.

Află mai mult ⮕ Helicobacter pylori: simptome digestive frecvente

Infecția cu Helicobacter: recomandările ghidurilor medicale pentru cazurile rezistente la antibiotice

Strategiile pentru a crește șansele de eradicare a Helicobacter pylori după eșecul unui regim cu un singur antibiotic includ:

  • alegerea unui regim care utilizează antibiotice ce nu au fost administrate anterior,
  • optimizarea supresiei acide (folosind inhibitori ai pompei de protoni în doză mare sau de potență ridicată)
  • luarea în considerare a terapiei cvadruple pe bază de bismut ((inhibitor de pompă de protoni + două antibiotice + compus de bismut), singurul regim aprobat de FDA pentru infecția refractară.

Bine de știut
Rata de eradicare a infecției cu Helicobacter crește foarte mult (spre 90%) dacă există posibilitatea unui tratament personalizat. O biopsie recoltată cu ocazia endoscopiei poate confirma prezența H.pylori. Ulterior, proba bioptică poate fi folosită pentru testarea antibioticelor la care tulpina de H.pylori este sensibilă. Există și în România această posibilitate.

De reținut despre infecția cu Helicobacter

Nu există terapii alternative, în afară de antibiotice, care să fi demonstrat eficiență clinică constantă în eradicarea infecției cu Helicobacter pylori. Consensul actual din literatura medicală este că antibioticele rămân esențiale pentru o eradicare sigură.

Terapia adjuvantă, precum probioticele (ex. Lactobacillus, Bifidobacterium), poate îmbunătăți ratele de eradicare și tolerabilitatea atunci când sunt combinate cu antibiotice, însă ca monoterapie nu ating rate de eradicare constante sau semnificative clinic.

Abordări non-antibiotice emergente – inclusiv peptide antimicrobiene, compuși derivați din plante, vaccinuri și sisteme noi de administrare a medicamentelor – sunt în studiu, dar niciuna nu a atins nivelul de eficacitate clinică consistentă necesară pentru a fi recomandată în ghiduri sau utilizată în practica clinică de rutină.

Nu trebuie neglijat faptul că încăpățânarea de a trata până la urmă această infecție este o metodă de a preveni apariția cancerului gastric.

Citește mai departe…

Cum se depistează corect infecția cu Helicobacter?
Tratamentul infecției cu H.pylori
Ce consecințe are infecția cu Helicobacter și cum le eviți?

Bibliografie

Infecție sinusală sau răceală? Cum faci diferența și primele măsuri

Servus Med
-
0
Infecție sinusală sau răceală? Cum faci diferența și primele măsuri

Răceală sau infecție sinusală? Simptomele sinuzitei și ale răcelii sunt asemănătoare, dar există diferențe cheie care te pot ajuta să le identifici corect și să aplici tratamentul adecvat.

Cum să diferențiezi răceala de infecție sinusală?

De cât timp ai simptomele?
Răceala se ameliorează de obicei în 3–7 zile. Dacă simptomele persistă sau se agravează după 10–14 zile, este posibil să fie vorba despre o infecție sinusală bacteriană.

Simți presiune facială?
Presiunea persistentă în jurul nasului, ochilor sau frunții este un semn distinctiv al infecției sinusale.

Care este culoarea mucusului?

  • Mucusul clar indică o răceală.
  • Mucusul galben sau verde poate semnala o infecție sinusală bacteriană (nu este însă un semn sigur).

Ai respirație urât mirositoare?
Mirosul neplăcut al respirației poate indica drenajul mucusului infectat în gât, caracteristic infecțiilor sinusale.

Cauzele fiecărei afecțiuni

  • Răceala: este cauzată de un virus care afectează căile respiratorii superioare.
  • Infecția sinusală: poate fi virală, bacteriană, fungică sau alergică. Blocarea sinusurilor de mucus poate favoriza dezvoltarea bacteriilor.

Tratament acasă

Pentru ambele afecțiuni, măsurile de autoîngrijire pot include:

  • Hidratare adecvată: consumă multe lichide pentru a subția mucusul.
  • Odihnă suficientă: permite corpului să se recupereze.
  • Irigare nazală cu soluție salină: ajută la curățarea pasajelor nazale.
  • Utilizarea decongestionantelor nazale: pentru o perioadă scurtă (maxim 3-5 zile).
  • Masaj sinusal ușor: aplicarea unei presiuni blânde pe anumite zone ale feței poate ajuta la drenajul mucusului.

Când să consulți un medic?

Este recomandat să ceri sfatul unui specialist dacă:

  • simptomele persistă sau se agravează după 10–14 zile.
  • ai febră persistentă.
  • simți presiune facială intensă
  • ai dureri de dinți sau de gât severe.
  • ai dificultăți de respirație sau rigiditate a gâtului.

Sfaturi suplimentare

  • Evita utilizarea prelungită a decongestionantelor nazale: acestea pot duce la efectul de rebound, agravând simptomele.
  • Nu utiliza direct apa de la robinet pentru irigarea nazală: aceasta poate conține microorganisme. Folosește apă fiartă și răcită sau filtrată.

Tehnici de masaj sinusal pentru ameliorarea presiunii și drenajului în infecție sinusală

Masajul sinusal poate stimula circulația sanguină și poate ajuta la mișcarea fluidelor în sinusuri. Iată câteva tehnici simple:

1. Punctul de presiune al sinusurilor frontale

  • Plasează vârfurile degetelor arătătoare în colțurile interioare ale sprâncenelor.
  • Aplică o presiune ușoară și ține timp de 5–10 secunde.
  • Poți face mișcări circulare mici în acea zonă.

2. Strângerea ușoară a sprâncenelor

  • Începe de la baza sprâncenelor și apucă ușor între degetul mare și arătător.
  • Mergi treptat spre tâmple, efectuând 4–5 strângeri ușoare.

3. Punctul de presiune al sinusurilor maxilare

  • Plasează degetele arătătoare de-a lungul laturilor nasului, la baza nărilor.
  • Aplică o presiune ușoară și ține timp de 5–10 secunde.
  • Poți face mișcări circulare mici în acea zonă.

4. Mișcarea de curățare a sinusurilor maxilare

  • Folosește degetele arătătoare pentru a apăsa ușor pe ambele laturi ale nasului, la baza nărilor.
  • Trage ușor spre urechi, apoi spre tâmple și în sus, de-a lungul sprâncenelor.
  • Repetă mișcarea în sens invers.

Aceste tehnici pot fi efectuate de 2–3 ori pe zi și pot ajuta la reducerea presiunii și la stimularea drenajului sinusurilor. Este important să aplici o presiune ușoară și să fii atent la orice disconfort.

Tratamentul antibiotic (doar dacă este necesar) pentru infecție sinusală

Tratamentul depinde de severitatea și durata simptomelor. Majoritatea cazurilor sunt virale și nu necesită antibiotice.

Când se indică antibiotice?

  • Sinuzită bacteriană acută: secreție purulentă, obstrucție nazală, durere/presiune facială ≥10 zile fără ameliorare sau cu agravare după o ameliorare inițială.
  • Ghidurile medicale recomandă monitorizarea atentă sau antibiotice ca opțiuni inițiale.

Citește mai departe…

Sinuzita acută: remediile cele mai eficiente
Simptomele sinuzitei și complicații posibile
Rinoree: de ce curge nasul fără să fim răciți?

Bibliografie

Trecerea la ora de iarnă: cum ne afectează și ce putem face?

Servus Med
-
0
Trecerea la ora de iarnă: cum ne afectează și ce putem face?

Trecerea la ora de iarnă, adică momentul în care ceasul se dă înapoi cu o oră, nu înseamnă doar seri mai lungi și dimineți mai întunecate. Studiile arată că această schimbare aparent minoră are efecte vizibile asupra somnului, dispoziției și chiar asupra sănătății generale.

Cum ne influențează trecerea la ora de iarnă?

Somnul – deși „câștigăm” o oră de odihnă, realitatea este alta. În săptămâna de după schimbare, apar mai des insomnii, dificultăți de adormire și oboseală excesivă. Chiar dacă în prima noapte dormim puțin mai mult, efectul nu se menține, iar fragmentarea somnului persistă câteva zile.

Performanța cognitivă – vigilența scade, timpul de reacție se prelungește, iar atenția este afectată. Acest lucru înseamnă și un risc mai mare de accidente.

Starea de spirit – în primele săptămâni după schimbare, riscul de episoade depresive crește cu până la 11%, mai ales din cauza apusului brusc mai devreme și a reducerii luminii de seară.

Sănătatea generală – cercetările arată o creștere pe termen scurt a mortalității generale, a riscului de boli cardiovasculare, tulburări imunitare și agravarea unor boli cronice, precum bolile inflamatorii intestinale. Toate acestea au legătură cu dereglarea ritmului circadian.

Ce putem face pentru a trece mai ușor peste această perioadă?

Specialiștii recomandă câteva măsuri simple și eficiente pentru a reduce efectele schimbării orei:

1. Expunere corectă la lumină este mai importantă după trecerea la ora de iarnă

  • Dimineața: petrece 30–60 de minute la lumină puternică (ideal, lumina naturală; dacă nu, terapie cu lumină). Aceasta ajută la reglarea ritmului intern și îmbunătățește somnul.
  • Seara: evită lumina puternică, în special pe cea albastră de la ecrane. Ochelarii care filtrează lumina albastră pot fi utili, mai ales pentru persoanele cu „cronotip întârziat” (cei care adorm și se trezesc mai târziu în mod natural).

2. Igiena somnului

  • Menține un program de somn regulat, culcându-te și trezindu-te la aceleași ore.
  • Evită cafeaua și mesele grele înainte de culcare.
  • Creează un mediu optim pentru odihnă: cameră întunecată, liniștită și răcoroasă.

3. Melatonina (în cazuri speciale)

Pentru cei care se confruntă cu insomnie persistentă sau întârziere a somnului, melatonina poate fi o opțiune. Se recomandă doze mici (0,5–5 mg) administrate cu 1–2 ore înainte de ora dorită de culcare, însă momentul este mai important decât doza. Este bine să fie folosită doar la recomandarea medicului.

De reținut

Schimbarea orei toamna poate părea un detaliu minor, dar impactul asupra sănătății nu este deloc neglijabil. Prin expunere corectă la lumină, igienă bună a somnului și, dacă e nevoie, melatonină, putem reduce efectele negative și ne putem adapta mai ușor.

Citește mai departe…

Cum să alungi oboseala fără cafea?
Oare am depresie de iarnă?
Dacă ești pasăre de noapte ai risc mai mare pentru anumite boli

Bibliografie
123...130Pagina 2 din 130
2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă

Cele mai noi

Cele mai citite

Știri

Meniu