Verucile plantare (negi plantari)

Verucile sunt îngroșări localizate ale pielii, iar termenul de „veruci plantare” este folosit pentru cele care apar pe tălpile picioarelor (suprafața plantară). Sunt cunoscute și sub numele de negi plantari.

Verucile sunt cauzate de o infecție a stratului exterior al pielii (epiderma) cu un virus numit virusul papiloma uman (HPV).

Există peste 150 de tulpini ale acestui virus, iar verucile plantare sunt cauzate de doar câteva dintre ele. Infecția determină pielea să crească excesiv și să se îngroașe, ducând la apariția unei excrescențe benigne (necanceroase) – veruca.

Verucile plantare se pot transmite prin contact direct cu virusul aflat pe o suprafață – de exemplu, pe podelele vestiarelor publice, în cabinele de duș sau în jurul piscinelor.

Se pot răspândi și prin autoinoculare, când verucile sunt transferate pe pielea din jur prin scărpinare sau frecare.

Veruci plantare: simptome

În cele mai multe cazuri, verucile plantare nu provoacă simptome. Unele pot fi inconfortabile, mai ales dacă sunt situate în zone de sprijin.

Verucile „mozaic” (vezi mai jos) sunt de obicei nedureroase, spre deosebire de verucile mirmeciale, care ies în relief și sunt în general mai dureroase.

Cum arată verucile plantare?

Verucile plantare pot apărea oriunde pe tălpi sau degete și afectează adesea zonele de sprijin. Varietatea de dimensiuni este mare: de la câțiva milimetri până la peste un centimetru.

Suprafața poate fi aspră și ieșită în relief. La o examinare atentă se pot observa puncte negre mici, care sunt vase de sânge trombozate.

Pot fi prezente una sau mai multe veruci, inclusiv pe alte părți ale corpului. Termenul „veruci mozaic” se referă la grupuri dense de veruci mici, care seamănă cu un mozaic.

Conduita corectă este să apelăm la medicul dermatolog care să confirme prezența verucilor plantare.

Cum sunt diagnosticate verucile plantare?

Diagnosticul se bazează de obicei pe aspectul clinic. Uneori, poate fi greu de făcut diferența între o verucă și un calus (bătătură).

Medicul poate rașcheta zona pentru a identifica punctele negre, care confirmă o verucă virală. Alte investigații nu sunt, de obicei, necesare.

Pot fi vindecate verucile plantare?

Nu există un tratament garantat pentru veruci, dar unele metode pot ajuta la eliminarea lor. Cele mai mari șanse de vindecare sunt la persoanele tinere, care au verucile de puțin timp.

Dacă există o boală ce afectează sistemul imunitar sau iei medicamente imunosupresoare, tratamentul poate fi mai puțin eficient.

Majoritatea verucilor se vindecă de la sine în timp și pot fi lăsate netratate dacă nu provoacă probleme.

De reținut:

• verucile dispar de obicei fără a lăsa cicatrici.
• tratarea cu succes a unei veruci nu previne apariția altora.
• unele veruci pot fi persistente, iar tratamentele sunt uneori ineficiente și consumatoare de timp.
• tratamentul poate fi dureros, mai ales cel cu azot lichid, care poate produce bășici inconfortabile.

Cum pot fi tratate verucile plantare?

Tratamentele nu omoară virusul, ci acționează prin îndepărtarea pielii care conține virusul.
Perseverența în tratament și răbdarea sunt esențiale!
HPV infectează stratul bazal al epidermului, așa că negii pot recidiva rapid dacă virusul nu a fost eradicat complet.

Fără tratament, până la 65% dintre veruci dispar de la sine în 2 ani. Dacă nu provoacă durere, pot fi lăsate în pace.

Tratament topic

Tratamentul topic include soluții, paste sau plasturi pentru negi care conțin acid salicilic, podofilină sau compuși similari, care acționează prin îndepărtarea celulelor de la suprafața pielii.

Tratamentul topic se aplică o dată pe zi, direct pe neg. Utilizarea regulată a soluției pentru negi duce de obicei la micșorarea acestora și la reducerea disconfortului; 70% dintre negi dispar în decurs de douăsprezece săptămâni de aplicare zilnică.

Pașii de urmat pentru aplicare:

1. Înmoaie piciorul afectat într-o baie sau bol cu apă caldă și săpun.
2. Freacă suprafața negului cu o piatră ponce sau o pilă de unghii.
3. Aplică soluția sau pasta pentru negi cu precizie, acoperind și o mică margine de piele sănătoasă în jurul negului.
4. Lasă soluția să se usuce înainte de a acoperi zona cu un plasture sau bandă adezivă.
5. A doua zi, îndepărtează vechea soluție și stratul superficial de piele moartă cu piatra ponce sau cu ajutorul unei forfecuțe de unghii, apoi aplică din nou tratamentul.
6. Dacă soluția cauzează iritație sau durere, întrerupe tratamentul până când disconfortul dispare, apoi reia aplicarea conform instrucțiunilor.

Bine de știut
Piatra ponce sau alt instrument folosit pentru îndepărtarea țesutului mort, precum și prosoapele folosite, nu trebuie să vină în contact cu țesuturi sănătoase pentru a evita contaminarea.
Verucile se pot răspândi și prin autoinoculare prin scărpinare sau frecarea pielii.

Crioterapia

Crioterapia cu azot lichid se repetă la intervale de una până la două săptămâni, pentru a provoca exfolierea stratului superficial al pielii.

Este un tratament inconfortabil și poate duce la apariția de vezicule timp de câteva zile sau chiar săptămâni. Sunt necesare ședințe frecvente pentru a preveni reapariția negului între programări. Rata de succes este de aproximativ 70% după 3–4 luni de crioterapie regulată.

O înghețare profundă cu azot lichid poate lăsa o pată albă permanentă. De asemenea, poate provoca amorțeală temporară dacă este aplicată deasupra unui nerv superficial, cum ar fi pe partea laterală a unui deget.

Electrochirurgia

Electrochirurgia (chiuretaj și cauterizare) a fost utilizată pentru negii mari și rezistenți. Sub anestezie locală, excrescența este îndepărtată prin chiuretaj, iar baza este arsă.

Plaga se vindecă în aproximativ două săptămâni sau mai mult (în funcție de localizare); chiar și așa, aproximativ 20% dintre negi pot recidiva în câteva luni. Acest tratament lasă o cicatrice permanentă, care poate fi dureroasă la mers dacă este localizată într-o zonă de presiune. Un neg recurent într-o cicatrice este foarte dificil de tratat.

Se apelează la chirurgie doar dacă alte tratamente eșuează.

Bandă adezivă (duct tape): poate fi utilă, în special la copii. Se aplică timp de 6 zile, apoi se îndepărtează, se înmoaie pielea, se rașchetează, iar procesul se repetă până la 2 luni.

Sfaturi utile

• poartă pantofi comozi și nu împrumuta încălțămintea sau șosetele.
• păstrează-ți picioarele curate și uscate, schimbă șosetele zilnic.
• nu merge desculț în locuri publice – folosește plasturi impermeabili sau șosete speciale dacă mergi la piscină.
• nu scărpina sau zgâria verucile – poți răspândi infecția.
• nu folosi aceleași instrumente (piatră ponce, pilă, forfecuță) pentru veruci și piele sănătoasă.
• aplică tratamentul cu regularitate pentru cele mai bune rezultate.

Care este evoluția verucilor virale cutanate?

Nu există un tratament care să fie universal eficient în eradicarea verucilor virale.

La copii, chiar și fără tratament, 50% dintre veruci dispar în decurs de șase luni, iar 90% se vindecă în doi ani.

Verucile virale sunt mai persistente la adulți, dar, în cele din urmă, pot dispărea. Verucile au tendința să reapară la pacienții cu imunosupresie, de exemplu, la cei care au suferit un transplant de organ. Recidiva este mai frecventă în cazul fumătorilor.

Imunitatea la virusul HPV (virusul papiloma uman) este, cel mai probabil, specifică fiecărui tip viral în parte.

Este o legătură între HPV care provoacă veruci plantare și HPV care cauzează cancer?

Da, există o legătură în sensul că atât verucile plantare, cât și cancerele asociate cu HPV sunt cauzate de virusul papiloma uman (HPV), însă ele sunt provocate de tipuri diferite de HPV, cu comportamente biologice și potențial oncogen distinct.

Verucile plantare sunt cel mai frecvent asociate cu tipuri cutanate de HPV, cum ar fi HPV-1, HPV-2, HPV-27 și HPV-57, care infectează în principal pielea și nu sunt considerate oncogene.

În schimb, cancere precum cel de col uterin, anogenital sau orofaringian sunt legate de infecții persistente cu tipuri mucosale de HPV cu risc înalt, în special HPV-16 și HPV-18, care au mecanisme oncogene bine stabilite, implicând oncoproteinele virale E6 și E7.

Deși toate aceste virusuri fac parte din familia Papillomaviridae, tipurile cutanate responsabile pentru verucile plantare nu sunt aceleași cu tipurile mucosale cu risc înalt implicate în cancer.

Mecanismele moleculare care stau la baza carcinogenezei sunt specifice tipurilor mucosale cu risc înalt și nu sunt observate în cazul tipurilor cutanate care cauzează verucile plantare.

Nu există dovezi că tipurile de HPV care cauzează verucile plantare contribuie la dezvoltarea cancerului la persoanele imunocompetente.

În concluzie, legătura este de natură taxonomică (toate sunt HPV-uri), însă tipurile care provoacă verucile plantare nu sunt aceleași cu cele care cauzează cancerul, iar HPV-urile asociate verucilor plantare nu sunt considerate oncogene.

Citește mai departe…

Infeția cu HPV (negi, veruci): contaminare, simptome, imagini
Vaccinul HPV la adult: cum te protejezi de cancer uterin?
Infecția HPV și sarcina