Hiperhidroza inghinală. Soluții pentru transpirația inghinală excesivă

Hiperhidroza inghinală sau transpirația excesivă în zona inghinală afectează semnificativ calitatea vieții. Este o afecțiune stânjenitoare care lasă pete umede vizibile pe haine, îngreunând activitățile zilnice și afectând viața emoțională, profesională și socială a persoanelor afectate.

Hiperhidroza inghinală (HI) este o formă focală și primară de hiperhidroză, caracterizată prin transpirație intensă localizată în regiunea inghinală. Cercetătorii care au descris hiperhidroza inghinală au observat că problema debutează în adolescență, cel mai târziu până la vârsta de 25 de ani, în majoritatea cazurilor, și persistă la vârsta adultă.

Biopsiile efectuate în zona inghinală, atât la un pacient cu HI, cât și la un pacient de control, au arătat o histologie normală (țesuturile sunt normale).

Sunt însă și situații când hiperhidroza este secundară, respectiv este consecința unei alte afecțiuni instalate sau apare ca efect secundar la medicamente.

Hiperhidroza inghinală: ce soluții sunt?

Situația 1: este vorba numai despre transpirație excesivă, fără a putea găsi o cauză medicală

Transpirația excesivă localizată inghinal, axilar sau în palme, fără să fie vorba de alte afecțiuni însoțitoare, se numește hiperhidroză primară.

Dacă ne găsim în această situație, soluțiile sunt antiperspirantele. 

Opțiunile de tratament recomandate pentru hiperhidroza în zona inghinală încep cu terapiile topice. 

• Clorura de aluminiu hexahidrat în concentrație de 15–20% este considerată tratamentul de primă linie și poate fi eficientă, deși iritația este frecventă în această regiune sensibilă; aplicarea nocturnă și utilizarea cremelor-barieră pot reduce disconfortul.
• Anticolinergicele topice, cum ar fi șervețelele sau cremele cu glicopironiu, sunt tot mai des folosite off-label pentru hiperhidroza localizată, inclusiv în zona inghinală, și pot fi mai bine tolerate decât variantele sistemice.
• Dacă terapia topică nu este suficientă, injecțiile cu toxină botulinică de tip A s-au dovedit eficiente și sigure pentru hiperhidroza inghinală, cu efecte ce pot dura câteva luni. 

Ca mecanism, toxina botulinică blochează temporar (6-12 luni) fibrele nervoase care comandă transpirația.

Această abordare este susținută de serii de cazuri și studii de dimensiuni reduse.

La o căutare simplă pe internet puteți găsi un cabinet medical unde se poate injecta toxina botulinică pentru a reduce transpirația excesivă. Medicul dermatolog vă poate îndruma.

Transpirația excesivă în zona inghinală poate agrava sau declanșa intertrigo, tinea cruris și alte dermatoze asociate cu umiditatea. Acestea, la rândul lor, pot agrava hiperhidroza. Medicul dermatolog le tratează cu antibiotice și antifungice.

Tratamentul cu toxină botulinică

Toxina botulinică, cunoscută și sub numele de Botox, este o opțiune eficientă de tratament pentru hiperhidroză, o afecțiune caracterizată prin transpirație excesivă. Aceasta acționează prin blocarea temporară a semnalelor nervoase care activează glandele sudoripare, reducând astfel transpirația în zona tratată. 

Cum funcționează?

Toxina botulinică este injectată în piele, în zonele afectate de transpirație excesivă, cum ar fi axilele, palmele sau tălpile. 
Toxina blochează eliberarea acetilcolinei, o substanță chimică care transmite impulsurile nervoase către glandele sudoripare. 
Prin urmare, glandele sudoripare nu mai primesc semnalul de a produce transpirație, rezultând o reducere semnificativă a transpirației. 

Avantajele tratamentului cu toxină botulinică:
Eficacitate:
Toxina botulinică este eficientă în reducerea transpirației în zonele tratate. 
Non-invaziv:
Procedura de injectare este relativ simplă și rapidă, fără a necesita intervenții chirurgicale. 
Rezultate vizibile:
Efectele tratamentului pot fi observate în câteva zile, cu efect maxim atins în aproximativ două săptămâni. 
Durata efectului:
Efectul toxinzei botulinice poate dura câteva luni, necesitând tratamente ulterioare de întreținere. 

Dezavantajele tratamentului cu toxină botulinică
Efecte temporare:
Tratamentul este temporar, necesitând repetarea procedurii la intervale regulate pentru a menține efectul. 
Posibile efecte secundare:
Pot apărea efecte secundare minore, cum ar fi roșeață, umflături sau vânătăi la locul injectării, care dispar în scurt timp. 
Cost:
Tratamentul poate avea un cost considerabil, în funcție de zona tratată și de frecvența necesară a reinjecțiilor. 

În concluzie, toxina botulinică este o opțiune eficientă și sigură pentru tratamentul hiperhidrozei, oferind o reducere semnificativă a transpirației în zonele afectate.
Cu toate acestea, este important să discutați cu un medic specialist pentru a determina dacă acest tratament este potrivit pentru dumneavoastră și pentru a înțelege riscurile și beneficiile asociate.

Situația 2: unele medicamente din tratamentul cronic pot avea ca efect secundar hiperhidroza inghinală

Cel mai frecvent pot provoca hiperhidroză medicamente din clasele: inhibitori ai recaptării serotoninei, antidepresive triciclice, inhibitori ai colinesterazei, opioide.

Dacă există un tratament antidepresiv pe care îl luați zilnic, ar trebui discutată cu medicul psihiatru problema transpirației inghinale excesive și eventual găsirea unei soluții alternative.

Situația 3: există o afecțiune concomitentă care provoacă hiperhidroza inghinală

Bolile sistemice cel mai frecvent asociate cu hiperhidroza localizată în zona inghinală sunt:

• Tulburări endocrine: Hipertiroidismul este o cauză bine cunoscută de hiperhidroză secundară, manifestată adesea prin transpirație generalizată, care poate fi accentuată în zona inghinală. Diabetul zaharat, în special când este însoțit de neuropatie autonomă, poate duce la hiperhidroză regională sau generalizată, inclusiv în regiunea inghinală. Aceste asocieri sunt susținute de studii clinice și retrospective de mari dimensiuni.

• Boli neurologice: Boala Parkinson și alte afecțiuni care determină disfuncție autonomă (cum ar fi neuropatia cu fibre mici sau leziunile măduvei spinării) pot altera activitatea sudomotorie, manifestându-se uneori prin hiperhidroză focală sau regională în zona inghinală.

• Neoplazii: Limfomul și alte malignități hematologice sunt cauze clasice ale transpirațiilor nocturne, care pot fi generalizate sau pot afecta inclusiv zona inghinală. Tumorile solide pot, de asemenea, determina hiperhidroză secundară.

• Boli infecțioase: Tuberculoza și infecția HIV sunt cunoscute pentru simptomele sistemice, inclusiv transpirațiile nocturne, care pot fi generalizate, dar pot implica și regiunea inghinală.

• Feocromocitomul și paragangliomul: Aceste tumori secretante de catecolamine pot cauza hiperhidroză episodică sau persistentă, uneori localizată în zona inghinală, deși de obicei este generalizată.

• Sindromul carcinoid: Tumorile neuroendocrine pot provoca valuri de căldură (flush-uri) și transpirații episodice, care pot include și zona inghinală.

• Menopauza: Simptomele vasomotorii (bufeuri, transpirații nocturne) din menopauză pot duce la transpirație excesivă în diverse regiuni ale corpului, inclusiv în zona inghinală.

Medicul de familie poate coordona investigațiile pentru a lămuri dacă există o asemenea cauză a hiperhidrozei.

Citește mai departe…

Eliminăm toxine mai multe când transpirăm excesiv?
Hiperhidroza (transpirația excesivă): cauzele cele mai frecvente
Transpirații abundente noaptea. Poate fi ceva grav?
Refacerea rezervelor de magneziu după sport sau transpirație excesivă