Acasă Blog Pagina 109

Săptămâna 8 de sarcină. La ce să fii atentă?

0

În săptămâna 8 de sarcina trăsăturile faciale ale copilului sunt tot mai conturate. Membrele superioare și inferioare sunt în creștere. Iar tu începi deja să observi că hainele îți sunt cam strâmte.

Tips:
îmbracă-te lejer și folosește încălțăminte comodă
evită zilele maraton în care esti ocupată de dimineața până seara
ia în calcul oportunitatea unei perne pentru gravide; va fi utilă până la naștere și ajută la combaterea durerii de spate

Săptămâna 8

Dezvoltarea copilului

  • copilul tău are aproximativ 1,5-2 cm; aproximativ cât un bob de fasole
  • are tot mai mult aspectul viitorului om: devine mai clar nasul și buza superioară; urechile devin vizibile, dar continuă dezvoltarea lor
  • membrele se lungesc și începe formarea degetelor
  • se dezvoltă sistemul digestiv
  • se formează organele genitale: testicule sau ovare, dar încă nu se poate detecta ecografic sexul copilului

Săptămâna 8: simptome de sarcină

Simptomele pot fi sau pot să nu fie pregnante. Fiecare organism poate avea un comportament biologic diferit și nu se poate trasa o regulă a simptomelor.

greața matinală și oboseala pot continua

dureri abdominale tip crampe
Creșterea în dimensiuni a uterului este cauza acestor dureri ușoare; mai pot apărea și diaree, constipație sau gaze în exces care generează un disconfort abdominal.
Dacă crampele sunt severe, nu este un simptom obișnuit și trebuie apelat la medic.

modificările sânilor apar încă de la începutul sarcinii.
Hormonii de sarcină pregătesc sânii pentru a alăpta viitorul copil.
Sânii cresc în dimensiuni, areolele mamare devin închise la culoare, este percepută o senzație de greutate și plenitudine.

∎ amețeala
Poate fi cauzată de scăderea tensiunii arteriale, de cauză hormonală.
Dar poate fi și hipoglicemie (nu ai mâncat destul), deshidratare sau anemie.
Bea apă și așează-te. Dacă persistă amețeala, trebuie să apelezi la medic.

La ce să fii atentă?

1. Continuă să iei vitaminele prenatale

În sarcină sunt necesități crescute de acid folic, fier, calciu, dar și vitamine B, A și C.
În mod special, acidul folic previne apariția unor defecte congenitale.

2. Alimentație echilibrată și hidratare

Pregătește-ți zilnic 1-2 gustări în plus. Necesarul caloric este cu 100 cal/zi mai mare în primul trimestru de sarcină.
Creșterea normală în greutate este de 1-2 kg în primul trimestru.
Hidratează-te cu 10-12 pahare de apă/ zi pentru a evita deshidratarea.

Ai grijă și la aportul de omega 3. Consumul adecvat de acizi grași omega 3 este esențial pentru dezvoltarea corespunzătoare a creierului și retinei la copil.

3. Varicele

Fluxul sanguin crește în sarcină. La aceasta se adaugă compresia pelvină provocată de sarcină.

Ambele cauze pot provoca apariția venelor varicoase.
Cel mai frecvent le observăm la membrele inferioare. Și apariția hemoroizilor au aceeași cauză.

Venele varicoase nu sunt neapărat supărătoare. Dar dacă sunt, medicul trebuie întrebat.

Află mai mult Varicele în sarcină și după naștere

4. La prima vizită medicală

  • se măsoară tensiunea arterială, înălțimea și greutatea
  • se efectuează un test Papanicolau
  • se recoltează analize de sânge sau probe de urină pentru a detecta: infecția urinară, anemia, boli cu transmitere sexuală, grupa de sânge și Rh
  • se poate efectua o ecografie
  • te poți informa despre testele genetice
Bibliografie

Colon iritabil. Ce sa faci ca sa scapi de balonare si crampe?

Sindromul de colon iritabil este o afecțiune digestivă frecventă. Semnele acestei afecțiuni sunt: durere sub formă de crampe la nivelul stomacului sau abdomenului, balonare, diaree și/ sau constipație.

Este o problemă pe care o putem purta toată viața, deoarece nu se cunoaște cauza ei exactă. Totuși anumite modificări de dietă și unele medicamente pot fi de ajutor.

Femeile au mai frecvent colon iritabil ceea ce poate sugera că hormonii joacă un rol în această afecțiune. Multe femei constată că simptomele colonului iritabil se agravează în perioada ciclului menstrual.

Colonul iritabil este, de asemenea, mai frecvent la persoanele cu anxietate sau depresie. Traumatismele emoționale, abuzurile fizice sau sexuale, cresc probabilitatea apariției simptomelor de colon iritabil.

Cercetările actuale se concentrează și pe particularitățile florei intestinale la persoanele ci colon iritabil. Sunt unele dovezi că există diferențe în ceea ce privește populația de bacterii bune la cei care au colon iritabil față de cei care nu au această afecțiune.

Fumatul, consumul de alcool, obezitatea, sedentarismul și dieta nesănătoasă cresc probabilitatea exacerbării simptomelor.

Care sunt simptomele de colon iritabil?

Majoritatea persoanelor cu colon iritabil au perioade în care semnele se agravează și perioade de acalmie.

Simptomele cele mai frecvente:

  • durere de stomac sau crampe abdominale după ce mâncăm sau după scaun
  • balonare
  • diaree – scaune apoase și uneori de urgență
  • constipație – cu senzația că nu am golit complet colonul
  • mucus în scaun
  • flatulență, exces de gaze
  • greață
  • durere lombară
  • oboseală și lipsă de energie
  • probleme la urinat – senzație frecventă de a urina, senzație că vezica nu se golește complet
  • incontinență pentru materii fecale (imposibilitate de a controla eliminarea lor)

Află mai mult Colon iritabil: Simptome și complicații

Când să mergem urgent la medic, pentru că ar putea fi vorba despre altceva?

Semne care anunță necesitatea stabilirii cât mai rapide a unui diagnostic, deoarece poate fi vorba despre cancer:

  • pierdere importantă în greutate, fără să fi urmărit acest lucru
  • sânge în scaun
  • autopalparea unei umflături la nivelul abdomenului
  • dificultăți de respirație, palpitații, tegumente palide
  • diaree în cursul nopții
  • anemie prin lipsă de fier constatată la analizele de sânge
  • vărsături inexplicabile
  • durere persistentă care nu cedează după golirea colonului

Află mai mult Care sunt semnele cancerului de colon?

Care sunt primele teste pe care le va solicita medicul de familie?

  • teste de sânge care să excludă boala celiacă
  • test din materiile fecale care să verifice dacă există o infecție sau este vorba despre colon iritabil

Tot medicul va decide dacă există nelămuriri și sunt necesare investigații suplimentare. Trebuie exclusă posibilitatea existenței unei afecțiuni organice cum este cancerul de colon.

Ce să facem dacă avem colon iritabil?

  • să ne preparăm singuri mâncarea
  • să ținem un jurnal al alimentelor consumate corelate cu simptome care apar ulterior consumului (ne va ajuta să evităm în viitor alimentele care provoacă simptome)
  • combaterea stresului, schimbarea atitudinii față de situațiile de viață
  • exerciții fizice minimum 30 min/zi
  • probiotice timp de o lună, pentru a verifica dacă au efect pozitiv
  • hidratare suficientă (urina galbenă, limpede, în cantitate de 1500 ml/zi ne anunță că am băut suficient)

Ce să NU facem dacă avem colon iritabil?

  • nu trebuie omise mese sau întârziată ora la care ne obișnuim să mâncăm
  • nu mâncăm în viteză
  • evităm alimente prea condimentate sau prea grase
  • evităm alimentele procesate, semipreparate
  • nu mai mult de 3 porții de fructe proaspete pe zi (1 porție = 80 grame)
  • nu mai mult de 3 cafele pe zi
  • evităm alcoolul și băuturile acidulate

Cum combatem balonarea și crampele?

  • consumăm regulat ovăz
  • consumăm 1 linguriță de semințe de in zilnic
  • evităm alimentele greu de digerat: varză, broccoli, conopida, varza de Bruxelles, fasole, ceapă, fructe uscate
  • evităm produse îndulcite cu sorbitol
  • medicamente care pot ajuta: Buscopan
  • suplimente: capsule cu ulei de mentă (cu înveliș special pentru ca să se elibereze în intestin, nu în stomac)

Află mai mult Cum să folosești menta pentru calmarea colonului iritabil?

Cum combatem constipația dacă avem colon iritabil?

Când constipația este simptomul cel mai supărător, medicul ne poate consilia în alegerea metodei optime de combatere:

  • dieta low FODMAP pentru o perioadă scurtă de timp, până ce identifici alimentele care nu-ți fac bine
  • creșterea progresivă a cantității de fibre alimentare din dietă
  • capsule cu ulei de mentă
  • hipnoterapia și terapia cognitiv-comportamentală
  • antidepresivele triciclice care pot influența și inervația tractului gastrointestinal

Află mai mult Kiwi pentru constipație și colon iritabil

Cum combatem diareea?

Dacă diareea este simptomul cel mai supărător:

  • reducem alimentele bogate în fibre (pâine neagră, orez brun ș.a.), nucile și semințele
  • evităm mâncăruri și cafea foarte fierbinți
  • mâncăm porții mici
  • alegem alimente mai puțin grase
  • alegem prepararea la cuptor, în locul alimentelor prăjite
  • limităm lactatele și ne sfătuim cu medicul dacă sunt necesare suplimentele cu calciu
  • evităm produsele îndulcite cu sorbitol
  • întrebăm medicul ce antidiareice putem folosi (de exemplu loperamida)
  • avem grijă să ne hidratăm pentru a compensa pierderile datorate diareei

Pentru a stabili un echilibru care să evite atât diareea. cât și constipația, este necesar sfatul unui dietetician. Dieta FOODMAP este prescurtarea dietei cu rezultate în sindromul de colon iritabil.

Dieta low-FODMAP pentru colon iritabil. Ce este și ce efecte are?

Surse

Dieta pentru tiroida: ce alegem? ce evitam?

Dieta pentru tiroida. Există așa ceva?
Cele mai frecvente afecțiuni ale tiroidei sunt hipotiroidia, hipertiroidia și nodulii tiroidieni. Adesea persoanele cu aceste afecțiuni se întreabă: ce este bine să mănânc?

Dovezi medicale clare sunt pentru o alimentație care să asigure aport adecvat de iod și pentru suplimentarea seleniului la cei cu boala Graves.

În ceea ce privește restul alimentelor, sunt încă puține date, dar încercăm să parcurgem câteva dintre recomandările medicale ce ar putea fi benefice.

Dieta pentru tiroida: Iodul

  • producția de hormoni tiroidieni necesită un aport adecvat de iod
  • recomandarea este de 150 micrograme iod/zi la adult
  • la gravide aportul adecvat este 220 micrograme/zi, iar la femeile care alăptează de 290 micrograme/zi
  • sursa principală de iod este sarea iodată
  • restul alimentelor care conțin iod nu sunt inscripționate și sunt greu de identificat
  • vegetarienii și cei cu regim vegan sunt mai expuși riscului unui aport insuficient de iod, deoarece vegetalele conțin cantități reduse
  • aportul de suplimente alimentare cu iod poate face mai mult rău decât bine, spun endocrinologii; aportul de iod dintr-o tabletă poate fi foarte mare și poate induce fie hiper, fie hipotiroidism
  • aportul îndelungat de iod în cantitate mare poate genera tiroidită autoimună

Din aceste motive, American Thyroid Association recomandă evitarea suplimentelor care conțin mai mult de 500 micrograme iod/ tabletă sau capsulă.

Cum să-ți menții greutatea dacă ai probleme cu tiroida?

Dieta pentru tiroida: goitrogene

Goitrogene sunt compușii chimici care pot provoca creșterea în dimensiuni a tiroidei și pot determina apariția gușei.

Cele mai cunoscute în acest sens sunt cruciferele și soia.

Crucifere: varză, brocoli, varza kale, conopida și alte vegetale înrudite. Sunt bogate în glucozinolați. Aceștia sunt implicați într-o serie de reacții chimice din care rezultă compuși cu proprietăți anti-cancerigene.

Dar, tot din glucozinolat rezultă și metabolitul numit tiocianat. Acesta inhibă secreția de hormoni tiroidieni.

În concluzie, deși consumul de crucifere are beneficii pentru sănătate, în cantități mari poate exacerba hipotiroidismul.

Problema este că nu sunt suficiente date care să ne spună cât înseamnă ”prea mult” în ceea ce privește consumul. De aceea, o dietă echilibrată care include și crucifere, dar nu face exces, este conduita optimă.

Produsele din soia: lapte, tofu, sos de soia etc. Conțin izoflavone care inhibă o enzimă( tiroid-peroxidaza) necesară în reacțiile de sinteză a hormonilor tiroidieni.

Este de presupus că produsele din soia ar putea afecta persoanele cu hipotiroidie.

Endocrinologii sunt de părere că un consum normal de produse din soia nu are efecte negative dacă persoana cu hipotiroidie are tratament hormonal pentru această afecțiune.

Află mai mult Cât timp trebuie să iei tratament pentru tiroidită?

Dieta pentru tiroida: Seleniul

Seleniul este important pentru secreția de hormoni tiroidieni. Doza recomandată zilnic este de 55 micrograme/ zi pentru adulți.

Sursele cele mai importante sunt hrana marină (pește și fructe de mare) și organele de animale. Ouăle și nucile braziliene mai trebuie luate în calcul; o singură nucă braziliană aduce un aport de 90 micrograme seleniu.

Consumul maxim zilnic tolerabil este de 400 micrograme seleniu.

Excesul de seleniu poate cauza: greață, decolorarea unghiilor, căderea părului, oboseală, iritabilitate, respirație urât mirositoare.

Nivelele scăzute de seleniu au fost observate la femeile europene cu gușă sau noduli tiroidieni.

Unele studii științifice au observat că suplimentarea seleniului ar aduce unele beneficii în tiroidita autoimună. Totuși, pentru persoanele cu o dietă echilibrată, suplimentele alimentare nu sunt indicate.

O situație în care administrarea de suplimente cu seleniu are efecte benefice este oftalmopatia din boala Graves; în această situație European Thyroid Association/European Group on Graves’ Orbitopathy  recomandă suplimentele cu seleniu pentru o durată de 6 luni.

Află mai mult Seleniul: previne bolile care apar odată cu vârsta?

Zinc, cupru, magneziu

Zinc, cupru și magneziu, alături de seleniu, sunt importante în producția de hormoni tiroidieni.

Nu se recomandă administrarea de suplimente cu aceste minerale doar pentru a menține tiroida sănătoasă. Dieta echilibrată, care face apel la toate grupele alimentare, rezolvă și aportul din aceste minerale.

Află mai mult Lipsa de zinc: simptome, cauze, alimente cu zinc

Ce este bine să mai știi?

Cafeaua, ceaiul, alcoolul nu par să influențeze riscul de cancer tiroidian.

Cafeaua scade absorbția levotiroxinei la persoanele la care aceasta se administrează per os pentru hipotiroidie.

Presupusul rol al vitaminei D în prevenirea diferitelor afecțiuni tiroidiene nu este confirmat.

Nu este dovedit vreun efect benefic al dietei gluten-free, dietei fără zahăr sau al administrării de probiotice, cel puțin deocamdată.

Ginseng indian și alte suplimente care pot afecta tiroida

Surse

Lipsa de vitamina D3 in boala Crohn si rectocolita

Lipsa de vitamina D3 este frecventă în bolile inflamatorii intestinale cum sunt rectocolita sau colita ulcerativa și boala Crohn. Relația ar putea fi bidirecțională, pentru că lipsa de vitamina D crește riscul de boală inflamatorie intestinală, iar odată apărută boala inflamatorie există motive de scădere a nivelului de vitamina D.

Inflamația intestinului, dietele care de multe ori sunt restrictive cu excluderea unor alimente sau tratamentul bolilor inflamatorii intestinale pot duce la deficite de vitamine și minerale.

Dacă sunt cunoscute riscurile și monitorizat periodic nivelul sanguin al acestor nutrienți, corecțiile se pot face în timp util.

Vitamina D3 provine în special din surse animale cum este uleiul de pește, ficatul sau ouăle, dar și prin expunere la soare fără creme de protecție solară. Vitamina D2 provine în special din surse vegetale, mai ales din ciuperci.

Diferența colita ulcerativa vs boala Crohn

De ce apare lipsa de vitamina D3 la persoanele cu rectocolita sau boala Crohn?

Absorbția grăsimilor

Grăsimile se absorb în intestinul subțire. În anumite forme ale bolii Crohn inflamația afectează chiar intestinul subțire. Consecința este scăderea absorbției de grăsimi.

Vitamina D se absoarbe cel mai bine dacă se găsește în compania grăsimilor. Scăderea absorbției de grăsimi atrage după sine și o absorbție mai redusă de vitamina D.

Boala Crohn: simptome, analize, tratament

Soarele

Nivelul de vitamina D3 depinde de expunerea la soare.

Expunerea la soare poate fi o problemă atunci când boala inflamatorie intestinală este în puseu.

Pe de altă parte, persoanele cu una din cele 2 afecțiuni au un risc crescut de cancer de piele și adesea sunt sfătuite să evite soarele.

Pielea închisă la culoare

La cei cu pielea închisă la culoare este necesar un timp crescut de expunere la soare pentru a sintetiza vitamina D3.

Dacă în plus, există și boală inflamatorie intestinală cu absorbție deficitară a vitaminei D apare riscul deficienței.

Tratamentul cu corticosteroizi

Corticosteroizii, prednison sau metilprednisolon de exemplu, sunt utilizați adesea în bolile inflamatorii intestinale. Este una din cauzele lipsei vitaminei D.

Rectocolita ulcerohemoragică RCUH: când este necesară operația?

Cum se corectează lipsa vitaminei D3 în rectocolita sau boala Crohn?

Suplimentele cu vitamina D nu sunt, de obicei, recomandate dacă nivelul vitaminei D în sânge este normal.

Analiza care certifică nivelul de vitamina D se numește 25-hidroxi-colecalciferol. Este recomandabilă efectuarea anuală.

Având în vedere că riscul de osteopenie și osteoporoză este mare la persoanele cu aceste afecțiuni, pe lângă expunerea la soare, dieta trebuie să conțină și ouă, pește, ficat sau produse îmbogățite cu vitamina D cum sunt unele varietăți de lapte.

De asemenea, trebuie acordată atenție și aportului de calciu.

Lipsa de vitamina D: cum îți dai seama?

Ce alte vitamine și minerale trebuie urmărite în rectocolita și boala Crohn?

Calciul. Lipsa de calciu apare datorită absorbției reduse la nivel intestinal, dar și la cei cu tratament cu prednison.

Fierul. Absorbția mai scăzută de fier produce anemia feriprivă și este afectată oxigenarea tuturor țesuturilor.

Vitamina A. Deficitul apare mai frecvent la persoane cu boala Crohn și afectarea intestinului subțire. Rolurile cele mai importante ale vitaminei A în organism sunt legate de lupta cu infecțiile și de funcționarea corectă a vederii.

Zinc. Lipsa de zinc apare mai ales dacă rectocolita sau boala Crohn se manifestă cu diaree cronică. Nu apare frecvent, dar senzația de slăbiciune, vindecarea lentă a rănilor, modificările de gust sau auz, sunt semne care ne avertizează.

Vitamina K. Se găsește mai ales în vegetalele cu frunze verzi care, de multe ori, sunt evitate de persoanele cu rectocolita sau boala Crohn.

Vitamina K1 este importantă pentru coagularea sângelui. Iar forma particulară de vitamina K2 împreună cu vitamina D sunt esențiale pentru evitarea pierderii de masă osoasă.

Diferența vitamina K1 vs Vitamina K2: beneficii, surse alimentare, precauții

Unele studii clinice au evidențiat și faptul că lipsa celor două vitamine K și D poate accentua inflamația intestinală.

Aportul de suplimente trebuie făcut în acord cu sfatul medicului și dacă într-adevăr există deficiențe.

Excesul de vitamine și minerale poate fi uneori toxic, ca în cazul zincului sau vitaminei A.

Colita ulcerativă sau rectocolita: tot ceea ce trebuie să știi

Surse

Infecție urinară și diabet: ce complicații apar?

Infecție urinară și diabet sunt două diagnostice asociate frecvent. De ce persoanele cu diabet fac mai frecvent infecție urinară și la ce este bine să fie atente?

Predispoziția la infecție urinară a diabeticului este generată de mai mulți factori:

-durata și severitatea diabetului- cu cât afecțiunea este mai îndelungată și diabetul este însoțit de complicații ale funcționării diferitelor organe, cu atât riscul de infecție urinară este mai mare

-cistopatia (afectarea vezicii urinare): reflux vezico-ureteral, cistocel, cistouretrocel

-nefropatia (afectarea rinichiului)
sunt complicații ale diabeticului care cresc frecvența infecțiilor urinare.

Ce complicații renale și urinare apar?

Trei dintre complicațiile de temut sunt:

1. PIELONEFRITA EMFIZEMATOASĂ

-o formă de nefrită cu formarea de bule de gaz în interiorul rinichiului
-apare în proporție de 70-90% din cazuri numai la diabetici
-germenii cel mai frecvent implicați sunt: E.Coli, Enterobacter, Klebsiella, Proteus; aceștia sunt germeni care răspund destul de greu la tratament
-mortalitatea la apariția acestei complicații este de 60%, în ciuda tratamentului

2. PIELITA EMFIZEMATOASĂ

-prezența bulelor de gaz este la nivelul sistemului colector al urinei
-apare atunci când există obstrucția/ blocarea căilor de scurgere a urinei: prin prezența litiazei renale
-cel mai frecvent germen implicat este E.coli

3. CISTITA EMFIZEMATOASĂ

-bulele de gaz sunt localizate la nivelul vezicii urinare
-apare ca urmare a unei infecții urinare la diabetici
-există frecvent și litiază vezicală care favorizează infecția

Află mai mult Ce simptome apar când diabetul se complică?

Infecție urinară și diabet: care sunt semnele complicațiilor?

1. Pielonefrita emfizematoasă

Pielonefrita emfizematoasă este o formă de afectare renală severă ce apare la diabetic: în rinichi se dezvoltă simultan mai multe focare de necroză (țesutul renal este distrus) datorate prezenței bacteriilor. Specifică este apariția colecțiilor gazoase în interiorul rinichiului.

Semnele care anunță această complicație sunt:

  • febra
  • frisoanele
  • greața și voma
  • durere în zona rinichiului (durere lombară )
  • senzația că ceva pocnește repetat ( crepitații) la palparea zonei renale
  • analize de laborator modificate: leucocite crescute, hiperglicemie, piurie( puroi în urină), creșterea parametrilor renali ( creatinina, uree)
  • radiografia simplă va pune în evidență prezența bulelor de gaz la nivelul rinichiului

2. Pielita și cistita emfizematoasă

Colecțiile gazoase sunt la nivelul căilor de colectare a urinei din rinichi, către vezică sau /și la nivelul vezicii.

Semnele care anunță această complicație sunt:

  • febra
  • frisoane
  • greața și voma
  • durere abdominală
  • hematuria ( urina cu sânge )
  • senzația frecventă de a urina
  • necesitatea urgentă de a urina
  • analize de laborator modificate: crește numărul de leucocite în sânge (indică prezența infecției), crește creatinina și ureea (indică afectarea funcției renale), crește glicemia (greu controlabilă când există o infecție), piurie (puroi în urină)
  • radiografia abdominală va permite vizualizarea aerului (bule de gaz) la nivelul vezicii urinare sau ureterelor

Află mai mult Analize pentru rinichi: care sunt cele mai uzuale și interpretare

Cum se tratează aceste complicații?

Medicul urolog este cel căruia ne adresăm dacă observăm semnele de alarmă.
Acesta va decide dacă sunt necesare și consulturile altor specialități: endocrinolog, diabetolog, ginecolog, nefrolog.

Tot medicul urolog va decide care este varianta optimă de tratament :

antibiotice cu spectru larg administrate intravenos

drenajul rinichiului printr-un tub plasat printr-o procedură chirurgicală minim-invazivă

intervenție chirurgicală complexă care poate presupune chiar nefrectomia (îndepărtarea chirurgicală a rinichiului)

Nefrectomia se practică, de obicei, când infecția a depășit rinichiul și s-a răspândit în organism.

combinația metodelor chirurgicale cu antibioterapia administrată intravenos

Cazurile de infecții urinare complicate la diabetici presupun și participarea medicului anestezist-intensivist, cu ajutorul căruia se decide antibioterapia și care preia pacientul în Reanimare pentru monitorizare complexă a evoluției acestuia.

Află mai mult Infecția cu E. Coli: de ce reapare după ce ne-am tratat?

Ce poți face singur pentru a preveni complicațiile?

Persoanele cu diabet pot dezvolta complicații severe ale infecției urinare, de aceea trebuie să fie în mod deosebit atente la:

-metodele de prevenire a infecției urinare

semnele precoce ale infecției urinare care implică rinichii sau vezica urinară

-cauzele pentru care infecția urinară recidivează frecvent și ce trebuie făcut

-metodele de prevenire a litiazei renale

-tratamentul precoce al litiazei renale dacă aceasta s-a format; pietrele din rinichi pot provoca ulterior și blocarea căilor renale, ceea ce creează condiții de infecție

-colaborarea permanentă cu medicul diabetolog pentru un control cât mai corect al glicemiei

-consultul urologic cât mai rapid atunci când sunt observate semnele de urgență descrise mai sus

Antiseptic urinar la fel de eficient ca și antibioticele

Surse

Diferenta durere de rinichi vs durere lombara

Durere de rinichi sau durere lombară? Cum deosebim cauza durerii? Care sunt semnele de alarmă care ne trimit la doctor? Din ce cauze apare durerea de rinichi?

Rinichii sunt situați în zona lombara, sub nivelul coastelor. De aceea durerea de rinichi poate fi confundată cu durerea lombara datorată problemelor coloanei vertebrale.

Sunt totuși caracteristici ale durerii și semne însoțitoare care ne ajută să deosebim cauza. Și mai ales să știm când este nociv să înghițim calmante fără să mergem la doctor.

Durere de rinichi: cum o identificăm?

Poziția rinichilor este de o parte și de alta a coloanei vertebrale lombare, sub nivelul la care simțim coastele. Cel mai frecvent durerea este provocată de prezența unui calcul renal sau de infecție.

Durerea de rinichi:

  • apare, cel mai frecvent, de o singură parte a coloanei
  • nu se accentuează odată cu mișcarea corpului
  • nu trece de la sine, fără tratament

Dacă piatra se deplasează din rinichi de-a lungul ureterului, sediul durerii se deplasează odată cu piatra și poate fi resimțită în abdomen.

Durerea de rinichi poate iradia pe partea din interior a coapsei.

Durerea este severă în cazul calculilor renali, dar moderată în caz de infecție cu localizare renală

Calmantele nu fac durerea să dispară complet în caz de litiază renală; doar eliminarea calculului duce la dispariția durerii.

Infecția urinară: Ghid complet simptome și tratament

Simptome care însoțesc durerea de rinichi în caz de infecție sau litiază renală:

  • febră și frisoane
  • greață și vomă
  • urină închisă la culoare sau tulbure
  • necesitate frecventă de a urina
  • durere la urinat
  • sânge în urină sau hematurie

Colica renală: cum scăpăm de pietre la rinichi?

Durerea lombară: cum o identificăm?

Durerea de spate (durere lombară):

  • este situată mai jos, resimțindu-se și la nivelul feselor
  • durerea musculară este constantă, sâcâitoare
  • dacă sunt afectate fibre nervoase durerea este ascuțită, cu iradiere pe picior, chiar până la laba piciorului
  • durerea este agravată de mișcare sau dacă stăm prelungit în poziție șezândă/ în picioare
  • se atenuează la schimbarea poziției

Sacroileita: durere de spate și șold

Simptome care însoțesc durerea:

  • contractura musculaturii paralele cu coloana vertebrală
  • amorțeală, furnicături sau slăbiciune în unul sau ambele picioare
  • incapacitatea de a reține urina sau materiile fecale- semn că sunt afectați nervii spinali și trebuie mers urgent la medic

Lombosciatica: Ghid complet simptome, exerciții, tratament

De reținut:

  • odată ce ai identificat cauza durerii, problemele renale nu se vor rezolva de la sine; trebuie mers la medicul urolog sau nefrolog
  • durerea lombară ușoară sau moderată poate fi un timp tratată acasă cu antiinflamatoare nesteroidiene, dar dacă este de durată sau severă, tot medicul stabilește ceea ce este de făcut.

10 cauze majore de durere de spate: Cum le recunoști?

Surse

5 plante de umbra perene care pot înlocui iarba

Am ales 5 plante de umbra perene care te scutesc de toate operațiunile necesare unui gazon: tundere, ierbicidare, îngrășăminte. Sunt plante de umbră puțin pretențioase, veșnic verzi. Astfel zona de grădină cu iarbă nu va avea nicio perioadă a anului în care să arate neîngrijit.
Grădina umbroasa necesită o alegere atentă a plantelor. Unele plante se dezvoltă foarte bine la umbră, cum sunt hortensiile sau hosta.
Dar când vine vorba despre gazon, plantele trebuie să fie nu doar iubitoare de umbră. Uneori trebuie să permită și un trafic ușor.

Prezența copacilor mai înalți în grădină nu înseamnă că aceștia trebuie tăiați pentru a avea soare mai mult. S-ar putea ca avantajele pe care le aduce prezența unui copac să depășească dezavantajul umbrei.
Copacii aduc linia verticală obligatorie unui peisaj de grădină armonios. Împrospătează aerul și sunt prietenii păsărelelor mici ce vă vor bucura zi de zi.

Iarba nu se dezvoltă bine sub copaci. Dar poate fi cu succes înlocuită cu plante care nu necesită nici pe departe efortul de întreținere a unui gazon.

5 plante de umbra veșnic verzi care pot înlocui iarba

1.Vinca minor

5 plante de umbra Vinca albastra

Vinca minor iubește umbra. Chiar umbra deasă. Formează un covor verde cu frunze lucioase chiar din primul an de plantare. Și acoperă extrem de rapid suprafața.
Nu necesită îngrijire specială, tundere sau condiții de sol cu particularități. Nu este expusă la boli. Și nici nu permite creșterea buruienilor așa cum se întâmplă la gazon.

Este frecvent întâlnită varietatea cu flori albastru-mov. Dar poate fi și cu flori albe sau bordo.
Vinca minor este minunată când înflorește. Covorul verde se colorează. Chiar dacă nu durează decât aproximativ o lună perioada de maximă înflorire, florile vor continua să apară sporadic pe tot parcursul anului.

5 plante de umbra Vinca alba

Vinca minor
Zona climatica de rezistență la frig: 4-10
Tip de plantă: perenă, veșnic verde
Expunere: umbră, parțial-umbrit, soare
Sol:acid, alcalin, neutru
Sezon de interes: primăvara, vara, toamna, iarna
Înălțime: 10 cm- 15 cm
Utilizare: borduri, acoperitor de sol, sub arbori și arbuști

2.Pachysandra terminalis

Pachysandra terminalis

Pachysandra terminalis formează un covor veșnic verde. Ca și Vinca, iubește umbra. Frunzele sunt însă mai mari, mai lucioase și mult mai dense.

Este ideală pentru a fi plantată sub arbori unde iarba practic nu rezistă. Pachysandra va fi în elementul ei.
Crește viguros și se extinde rapid. Înflorește pe la mijlocul primăverii, iar florile sunt albe și fine.

5 plante de umbra Pachysandra terminalis

Pachysandra terminalis
Zona de îngheț: 4-8
Tip de plantă: perenă, veșnic verde
Expunere: umbră, parțial-umbrit
Sol:acid, alcalin, neutru
Sezon de interes: primăvara, vara, toamna, iarna
Înălțime: 15 cm- 20 cm
Utilizare: borduri, acoperitor de sol, sub arbori și arbuști, sub trandafiri

3.Ajuga reptans

5 plante de umbra

Ajuga reptans este o plantă perenă veșnic verde. Este apreciată pentru florile violet în contrast cu frunzele groase și verzi.
Formează rapid un covor acoperitor de sol. Crește ușor în zone umbrite unde iarba crește cu greu.
Este perfectă pentru a fi plantată printre dalele aleilor din grădină.

Ajuga reptans
Zona de îngheț: 5- 9
Tip de plantă: perenă, veșnic verde
Expunere: umbră, parțial însorit
Sol:acid, alcalin, neutru
Sezon de interes: primăvara, vara, toamna, iarna
Înălțime: 15 cm- 20 cm
Utilizare: borduri, acoperitor de sol, sub arbori și arbuști, sub trandafiri

4.Cornus canadensis

5 plante de umbra Cornus canadensis

Cornus canadensis este atractivă atât prin frunze, cât și prin flori.
Frunzele verzi devin de culoarea vinului roșu spre toamnă.
Florile albe lasă în urmă niște buchete de fructe asemănătoare fructelor de pădure. Acestea devin roșii când se coc și sunt comestibile.

Cornus canadensis
Zona de îngheț: 2-7
Tip de plantă: perenă, frunze căzătoare
Expunere: parțial-umbrit, soare
Sol:acid, neutru
Sezon de interes: primăvara, vara, toamna
Înălțime: 10 cm- 20 cm
Utilizare: ideal ca acoperitor de sol, sub arbori

5.Euonymus fortunei

Sunt mai multe varietăți de Euonymus fortunei. Diferă ușor prin coloritul frunzelor: verde cu galben sau verde cu crem.
Frunzele variegate cu galben îl transformă într-o pată de culoare a grădinii umbrite.

Euonymus este o plantă foarte versatilă. Este acoperitor de sol. Dar, dacă i se oferă susținere, se poate cățăra ca iedera.
Poate fi tuns în forme topiare sau poate forma un gard verde.
Ca acoperitor de sol este recunoscut pentru faptul că împiedică alunecarea de teren.

Euonymus fortunei
Zona climatică de rezistență la frig: 4-10
Tip de plantă: arbust veșnic verde
Expunere: umbră, parțial-umbrit, soare
Sol:acid, neutru
Sezon de interes: primăvara, vara, toamna, iarna
Înălțime: 60cm- 90cm
Utilizare: borduri, acoperitor de sol, gard verde, containere

CĂRBUNE MEDICINAL : combate balonarea?

Cărbune medicinal sau cărbune activ este un tratament la modă în ultimii ani. Dar nu este o descoperire nouă. A fost folosit în trecut pentru eficiența lui în absorbția substanțelor chimice sau medicamentelor înghițite în doze exagerate.

Dacă investigăm de ce este la modă, aflăm că este eficient pentru: diminuarea gazelor intestinale, combaterea balonării, tratarea diferitelor intoxicații alimentare, albirea dinților și, în general, în ”detoxifierea” organismului de orice i-ar putea cauza.

Ne place tuturor termenul de ”detoxifiere” chiar dacă nu știm ce vrem să ”detoxifiem” și de ce.
Probabil că celor mai mulți le induce ideea că au făcut ceva pentru sănătatea lor dacă au pornit un război de ”detoxifiere”.

CĂRBUNE MEDICINAL sau CĂRBUNE ACTIV: ce este științific adevărat?

-cărbunele activ ajuns în stomac, acționează ca un burete: absoarbe toate moleculele cu care vine în contact și împiedică trecerea acestora în sânge

-odată absorbite pe suprafața ”buretelui” de cărbune activ, moleculele de orice tip vor parcurge tractul digestiv și vor fi eliminate

Este eficient în combaterea balonării?

Studiile științifice sunt pro și contra: unele au obținut rezultate pozitive, altele dimpotrivă.

Nu sunt dovezi științifice suficiente nici pentru alte presupuse efecte: combaterea colestazei la gravidă, scăderea colesterolului etc

CĂRBUNE MEDICINAL: Ce spun specialiștii?

-aceștia susțin că efectele asupra gazelor intestinale sunt discutabile, în timp ce efectele secundare sunt sigure

greața și vărsăturile sunt raportate cel mai frecvent după consumul de cărbune medicinal; aproximativ 20-30% dintre cei investigați au raportat aceste reacții adverse

-este ineficient în combaterea intoxicației cu alcool sau cu metale grele; alcoolul, de exemplu, se absoarbe mult prea repede în sânge pentru ca antidotul (cărbunele medicinal) să aibă timp să-și facă efectul

cărbunele activ poate, în schimb, să absoarbă pe suprafața lui și ulterior să elimine, aproape toate medicamentele pe care le folosim: analgezice, antidepresive, antidiabetice, antiaritmice, beta-blocante, antiepileptice și bronhodilatatoare

-de aceea se recomandă înghițirea lui la un interval de timp de alte medicamente; consumat la o oră după ce ne-am luat medicamentele, încă poate reduce semnificativ din doza de medicamente care ne este prescrisă de medic

50 g cărbune medicinal administrat la 30 min după un medicament poate reduce cu 47% cantitatea de medicament absorbită; poate face, deci, ineficient tratamentul pentru diferite afecțiuni: diabet, tulburări de ritm cardiac, depresie, epilepsie, astm bronșic sau bronșită etc

-cărbunele activ împiedică, de asemenea, absorbția de vitamine și nutrienți din alimentele consumate

Concluzie: sfatul medicului de familie este esențial când vrem să adoptăm un supliment alimentar; denumirea de ”supliment alimentar” pare inofensivă, dar nu este valabil totdeauna

Surse: Medscape: What doctors need to know about the Activated Charcoal Trend?, 2019; American J. Gastroenterology:Efficacy of activated charcoal in reducing intestinal gas: a double-blind clinical trial, 1986; American J. Gastroenterology:Failure of activated charcoal to reduce the release of gases produced by the colonic flora., 1999

Vitamina B12: beneficii, surse naturale, interacțiuni

Vitamina B12 sau cobalamina face parte din vitaminele hidrosolubile. Deoarece sunt solubile în apă, organismul nu poate face provizii, nu le poate stoca. Trebuie să le aducem constant prin aport alimentar. Așa sunt toate vitaminele din grupul B.

Vitamina B12:

  • ajută organismul să producă energie convertind carbohidrații în glucoză
  • ajută sistemul nervos să funcționeze normal
  • împreună cu vitamina B9 (folat) participă la formarea eritrocitelor (globule roșii) și la funcționarea optimă a sistemului imunitar

La nivelul stomacului, acidul clorhidric separă vitamina B12 din alimente. Apoi este absorbită în combinație cu o proteină produsă de stomac și numită factor intrinsec.

Atunci când nu se produce factor intrinsec apare anemia pernicioasă. Vitamina B12 nu poate fi absorbită nici din alimente, nici din suplimente.

Vitamina B12: beneficii

Sânge
Cu ajutorul vitaminei B12 se produc eritrocitele (hematii, globule roșii).
Dacă nu este suficientă cobalamină, apar hematii mari de formă neregulată. Acestea nu pot trece normal dinspre măduva osoasă în sânge.
Și astfel apare o formă de anemie numită anemia megaloblastică.

Creier
Vitamina B12 ajută sistemul nervos să funcționeze corect, influențează memoria, starea noastră psihică și evoluția depresiei.
Cercetătorii au concluzionat că persoanele cu depresie au nivele sanguine scăzute de folat și vitamina B12.

Piele
Lipsa de cobalamina poate fi de vină pentru hiperpigmentarea pielii, vitiligo, dar și pentru ritmul lent de creștere a părului.

Inima
Vitamina B12 reduce nivelul de homocisteină din sânge.
Homocisteina este un aminoacid al cărui nivel crescut este legat de creșterea riscului cardiovascular.
Cercetările au arătat că persoanele cu nivel crescut de homocisteină în sânge au risc mai mare de infarct miocardic și accident vascular.

Vitamina B12: Surse naturale

Cele mai bune surse de vitamina B12:

  • miel
  • ficat de vita, carne de vită
  • piept de pui
  • scoici
  • somon
  • sardine
  • păstrăv
  • ton
  • lapte
  • iaurt grecesc
  • ouă

Veganii și vegetarienii care evită sursele animale de nutrienți trebuie să apeleze la cereale îmbogățite cu vitamine B sau la suplimente alimentare.

Din păcate, suplimentele cu vitamina B12 nu au aceleași efecte ca și alimentele. Nu reduc riscul cardiovascular.
Nici efectele de îmbunătățire a funcțiilor cognitive nu au putut fi demonstrate pentru suplimente nutritive.

Vitamina B12: Necesar zilnic recomandat

  • 1-3 ani: 0,7 micrograme/zi
  • 4-8 ani: 1 microgram/zi
  • 9-13 ani: 1,5 micrograme/zi
  • peste 14 ani: 2 micrograme/zi
  • femei gravide: 2,2 micrograme/zi
  • femei care alăptează: 2,4 micrograme/zi

Semnele lipsei de vitamina B12

Semne de anemie:

  • oboseala permanentă
  • slăbiciune
  • apetit scăzut
  • scădere în greutate
  • constipație

Simptome neurologice:

  • amorțeală sau înțepături ale degetelor la mâini și picioare
  • tulburări de echilibru
  • depresie
  • tulburări de memorie
  • dureri tip arsură
  • leziuni la nivelul mucoasei bucale și limbii

Află mai mult Lipsa de vitamina B12: cauze, semne, corecție

Când trebuie să suspectăm lipsa de cobalamina?

  • persoanele peste 50 ani pot să nu aibă suficient acid clorhidric necesar absorbției de cobalamina
  • persoane cu anemie pernicioasă care nu produc factor intrinsec obligatoriu pentru absorbția vitaminei B12
  • persoane cu boli inflamatorii intestinale: boala Crohn sau colita ulcerativă
  • persoane cu gastrita atrofică
  • după intervenții chirurgicale pentru scădere în greutate
  • vegani sau vegetarieni care exclud complet sursele animale de alimente
  • copiii hrăniți la sân de mame vegane/ vegetariene
  • consum excesiv de alcool

Interacțiuni

Unele medicamente pot reduce absorbția vitaminei B12:

  • cloramfenicol – antibiotic
  • inhibitori de pompă de protoni (omeprazol, esomeprazol ș.a.) – utilizate pentru a trata refluxul gastrointestinal sau ulcerul peptic
  • inhibitori de receptori H2: ranitidina, famotidina ș.a. utilizate frecvent pentru arsurile gastrice
  • metformin – utilizat de către persoanele cu diabet tip 2

Citește mai departe…

Metformin: atenție la lipsa de B12
Mâini și picioare reci: cauze la care te gândești mai rar
Ce este anemia pernicioasă?
Anemia prin lipsă de vitamine
Efecte toxice posibile la vitamine și minerale

Bibliografie

Atac ischemic tranzitor: Cum reducem riscul unui accident vascular?

Atac ischemic tranzitor (AIT) este un accident vascular cerebral care, deși este considerat minor, reprezintă un semnal de alarmă major.

Circulația sângelui către creier este temporar blocată.

AIT nu produce de regulă efecte pe temen lung (pareze, paralizii etc) și de aceea este adesea ignorat. Dar această conduită reprezintă o greșeală.

AIT poate fi premergător unui accident vascular major.

atac ischemic tranzitor

Când sesizăm primele semne ale unui AIT trebuie să ne prezentăm urgent la medic.

Riscul de a face un accident vascular major în următoarele 7 zile după AIT este de 11%; iar riscul de a repeta accidentul vascular este de aproape 30% în următorii 5 ani după AIT.

Atac ischemic tranzitor: ce semne ne avertizează?

Oricare dintre semnele de mai jos trebuie să ne dea de înțeles că există un accident vascular, fie că este vorba de noi, fie de o persoană din jurul nostru:

  • slăbiciune musculară, amorțeală sau paralizie pe una dintre jumătățile corpului ( față, mână, picior drepte, fața, mâna, picior stângi)
  • afectarea vorbirii sau dificultatea de a-i înțelege pe cei din jur care vorbesc
  • lipsa vederii cu un ochi
  • amețeala
  • durere de cap puternică fără o cauză aparentă

Odată observate aceste semne trebuie apelat la un serviciu de urgențe medicale.

Află mai mult Durere de cap: Când este urgență?

Factori care cresc riscul de atac ischemic și pe care nu-i putem controla

  • membri de familie care au avut accident vascular
  • vârsta: riscul crește la peste 55 ani
  • sexul: bărbații fac mai frecvent AIT, dar mai mult de jumătate din cazurile de AIT soldate cu deces sunt femei
  • accident ischemic tranzitor în antecedente: dacă a mai existat un AIT crește de 10 ori riscul de a face AIT
  • anemie cu celule ”în seceră” – o afecțiune moștenită genetic
  • migrena cu aură

Factori care cresc riscul de atac ischemic și asupra cărora putem acționa

1. modificarea stilului de viață:

-întreruperea fumatului

-activitate fizică minimum 30 min/zi

dietă echilibrată cu reducerea grăsimilor și a consumului de sare

-reducerea consumului de alcool la maximum o băutură alcoolică/ zi pentru femei și două pentru bărbați

-evitarea contraceptivelor orale – trebuie știut că toate contraceptivele orale cresc riscul de AIT, dar unele sunt mai riscante decât altele; trebuie discutată cu medicul alegerea tipului de pastile

2. controlul afecțiunilor care cresc riscul de AIT:

-greutate crescută, cu Index de Masă Corporală peste 25

diabet – crește severitatea aterosclerozei și viteza cu care se dezvoltă

-boli cardiovasculare: tulburări de ritm cardiac, insuficiență cardiacă

hipertensiune arterială – riscul de AIT crește la valori de peste 140/ 90 mmHg

colesterolul crescut – controlul valorilor colesterolului cu dietă sau/ și medicamentele specifice

-afecțiuni ale arterelor carotide – pot apărea cheaguri în circulația creierului

-afecțiuni ale arterelor periferice – pot apărea cheaguri în vasele de sânge ale membrelor

Află mai mult Cheag de sânge sau tromboza: semne de alarmă

AIT: Prevenire și Tratament

Prevenirea atacului ischemic:

  • evitarea factorilor de risc enumerați mai sus
  • tratamentul corect al hipertensiunii
  • menținerea unui nivel normal de colesterol
  • tratament anticoagulant și antiagregant urmat cu strictețe atunci când este prescris de medic

Tratamentul AIT presupune injectarea unor medicamente care să dizolve cheagul de sânge ce a blocat circulația cerebrală.

Alteplase (tPA) administrat în primele 3-4 ore de la producerea AIT are rezultate foarte bune.

De aceea este important să recunoaștem semnele și să ajungem cât mai repede la medic.

Există și proceduri medicale intervenționale care pot fi aplicate în caz de AIT.

Anticoagulante noi în loc de trombostop: Beneficii

Surse

2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă